Sportlogic

Posts Tagged ‘definitia educatiei fizice’

Campanie pentru promovarea/resuscitarea miscarii sportive in Romania (1) – Cadru, context si prezentare

In Comunitate, Economia sociala, Sport si societate, Stiinte si educatie on martie 5, 2013 at 11:54 PM

“Le sport consiste à déléguer au corps quelques-unes des vertus les plus fortes de l’âme” -  Sportul consta in a delega corpului cateva dintre virtutile cele mai mari ale sufletului.

Jean Giraudoux

______________________________

Nelson_MANDELA

Nelson_MANDELA

______________________________

Toata aceasta “psihoza” provocata de decizia guvernului de a introduce ore suplimentare de EDUCATIE FIZICA provine, in opinia noastra, din diferentele de perceptie si decalajul intre nivelurile de intelegere a notiunilor vehiculate atunci cand se vorbeste despre sport. Nimic rau in asta, fiecare dintre noi vine din zone si orizonturi culturale diferite si are cunostiintele pe care viata si experienta au avut grija sa i le ofere. Aspectul penibil sau grav – nu stim exact cum sa evaluam aceast gen de situatie –  apare atunci cand trebuie sa le explici aceste notiuni celor din invatamant; celor care se presupune ca au misiunea (si vocatia – importanta aceasta completare) sa ne invete, sa ne predea “cunoasterea”.

Aceasta noua serie isi propune sa analizeze raportul/relatia intre fenomenul denumit generic si impropriu “sport” cu diverse institutii reprezentative ale elementelor de forta si influenta in viata sociala din Romania – educatia, biserica, media, politica, etc. – este in opinia noastra un demers cel putin folositor , cu atat mai mult cu cat  valul de “nemultumiri” provocat de propunerea recenta a guvernantilor de a dubla numarul orelor de educatie fizica in programa scolara a luat prin surprindere pe foarte multi dintre noi – educatorii din sport, parinti, politicieni, etc. . In mod “inexplicabil” aceasta frumoasa initiativa a guvernului Ponta 2 este pe cale sa se confrunte cu o miscare de rezistenta absolut surprinzatoare si lucru incredibil, mai ales din partea unor dascali in aparenta “specialisti” in disciplinele “serioase” sau mai putin frivole decat educatia fizica. Si pentru ca surpriza sa fie totala, iata ca si unele functii importante din institutiile sau din lumea sportului manifesta rezerve fata de aceasta propunere, reactii care ne obliga sa ne intrebam ce s-a ales de logica bunului simt in mentalitatea si constiinta publica din Romania  !?

Dar sa nu ne grabim  si ascultam argumentele tuturora….Sau cel putin pe cei  care vor sa le exprime si  sa dezbata, eventual sa le expunem noi argumentele noastre, cine stie, poate vom reusi sa-i convingem!? Este de altfel si motivul pentru care am numit aceasta serie noua CAMAPANIE, care ca orice actiune similara se vrea difuzata… Este un fel de a va ruga sa distribuiti/difuzati/dati mai departe articolele seriei daca sunteti de acord cu ideile noastre, chiar daca nu le gasiti originale sau extrem de interesante… Noi vrem doar sa fie cu folos.

Oricat vi s-ar parea de absurd, in secolul XXI exista inca elemente cu statut de experti sau profesionisti care vad in educatia fizica sfarsitul invatamantului in tara noastra si asa pe duca dupa spusele unora.  Asta doar daca motivele invocate nu sunt decat o forma de exprimare mascata a nemultumirilor vis-a-vis de faptul ca cei din lumea sportului si-au suflecat mansetele si s-au pus pe treaba cu sarg fara sa consulte pe nimeni din sfera educatiei, sanatatii si celorlate domenii si ministere care ar fi putut participa la sedinte; vom reveni asupra acestui subiect.  Nu mai conteaza, semnale au fost trimise destule, dar cruciatii aveau coiful pe cap, viziera trasa, iar in galopul cailor si zgomotul armelor, “expertii” nu au lasat pe nimeni sa interfereze cu cea ce avea sa fie reforma “legii 69″ – :) – ce nume predestinat si  pana la urma aproape “simbolic”!

De ce am facut aceasta gluma !? Pentru simplul fapt ca sportul este un fel de tap ispasitor; in opinia multora un fel de moft, ultima prioritate pe agenda unei guvernari, o ocazie de a spala sau delapida fonduri, etc. Ne amintim cu totii criticile la adresa fostelor guvernari pentru finantarea unor instalatii sportive. Sportul “si-o ia” de la toata lumea. Speram ca la sfarsitul acestei campanii sa convingem pe unii ca o instalatie sportiva poate fi pe termen lung tot atat de utila si importanta pentru comunitate ca si constructia  unui spital, mai ales daca este unul in care mori cu zile.

Al 2 lea motiv ar fi faptul ca sportul si fraiele sale par sa fie un fel de cadou facut de guvernanti celor fideli pentru serviciile aduse; un loc langa putere  fara  responsabilitati foarte mari (in opinia lor), unde miza nu este vitala;  un minister uitat sau ignorat de societatea civila, un fel de rasplata discreta, ceva de rontait fiindca avem nevoie de ei pentru ca “dau bine” desi nu se pricep la nimic; ” haideti totusi sa-i punem la sport “, par sa-si spuna domniile lor. De data aceasta in schimb ii inteleg insa si pe cei din guvernul actual. Toti cei care s-au “perindat pe la sport” pana acum, specialisti sau nespecialisti, au dezamagit fara deosebire, iar singurul de pe urma caruia sportul s-a ales cu ceva a fost tot un nespecialist se pare, domnul Mironov… Dar si in cazul domniei sale o spun din auzite – totusi actuala lege buna, rea, cum este ea, i se datoreaza in mare masura ca de altfel si rentele viagere pentru campioni…Daca este asa, felicitari(!) desi nu sunt fanul rentelor, intr-o tara ca a noastra sunt mai mult decat necesare.

Domnilor sportul este despre joc si joaca, dar nu este o (sau nu e de) joaca. Speram ca la sfarsitul acestei serii sa-i convingem pe guvernantii nostri, dar mai ales pe “specialistii” nostri – aparent este nevoie – ca sportul este un factor de dezvoltare sociala si poate fi chiar si unul de crestere economica, daca suntem coerenti in idei si in eforturi. Un exemplu concludent si mai aproape de noi (cel putin din punct de vedere institutional si cultural) ar fi cazul Frantei unde industria sportului genereaza 6% din PIB, fara a mai calcula si retetele din domeniul turismului sportiv.  Ori in Romania este suficient sa analizam prioritatile si atitudinea celor chemati sau numiti sa se implice ca sa intelegem ca dascalii nostri politicieni, chiar si cei de frunte, au ramas repetenti la “toate cele” – (materiile) – fara de care nu putem pretinde sa facem educatie.

Fara predici! Va vom lasa sa hotarati singuri care vor fi acestea, dar va rugam sa nu uitati de pe lista etica si morala !… Sa ne amintim momentul in care o “eminenta a invatamantului romanesc” proaspat numita ministra, doamna Ecaterina Andronescu, ca sa faca pe plac revendicarilor masei electorale si sindicatelor a anuntat ca prima masura a mandatului sau pentru reforma a educatiei din Romania supendarea caracterului obligatoriu al orelor de educatie fizica !!! Din fericire “jazz-ul” si petitiile au dus la revocarea acestei directive aberante, lucru care pana la urma denota oarecum si un anumit grad de permeabilitate, ceea ce nu este foarte rau… Dar oare pe ce lume traiesc oamenii acestia!? In treacat fie spus, suntem foarte bucurosi pentru faptul ca guvernarea actuala ne-a iertat de prezenta acestui personaj atat de neinspirat intr-ale educatiei in randurile actualei structuri.

Inainte sa pornim o cruciada “impotriva celor impotriva”, sa lansam napalm si sa-i incediem pe toti cei care se opun – scuze, :0 – este doar o figura de stil -  este bine sa ne asiguram daca acestia nu sunt cumva mai degraba neinformati decat rauvoitori…Desi ignoranta nu a fost nicicand o scuza, mai ales pentru cei care ocupa o functie cat de mica in invatamant si educatie.

Asadar ce este educatia fizica ? – Educatia fizica sau prin miscare este definita ca un ansamblu de activitati (derulate regulat si programat/planificat) al carui scop este solicitarea prin efort a corpului si al carei scopuri principale sunt dezvoltarea/mentinerea capacitatii de efort, insusirea unor deprinderi si abilitati motrice, prezervarea sanatatii, stimularea dezvoltarii psiho-somatice armonioase a individului SI NU IN ULTIMUL RAND,  CULTIVAREA VALORILOR SOCIALE (ATENTIE (!), AICI INTRA SI CELE CRESTINE – veti vedea intr-un articol urmator de ce am facut aceasta specificare). Partea in majuscule din definitie ne/(imi) apartine… Cel putin partial :) Nu suntem vanitosi si nici nu-mi doresc ca specilistii sa ne citeze, dar o precizam pentru arhive si de dragul istoriei :).

…Dar ce este in aces caz sportul ?  -  Notiunea de sport defineste in general activitati/discipline cu caracter pronuntat solicitant  al calitatilor fizice, atletice si de indemanare ale practicantilor  sub forma de intrecere sau/si competitie intre doi sau mai multi adversari/concurenti desfasurata intr-un cadru institutionalizat si reglementat – federatie, campionat,  competitie, turneu, meci, etc. – al carei obiectiv este surclasarea adversarilor prin confruntare directa sau prin realizarea unor performante superioare in vederea castigarii competitiei respective… (atentie)…  IN RESPECTUL PROFUND (si pentru triumful chiar ) AL VALORILOR UMANE SI SOCIALE. Formularea aceastei definitii imi apartine in intregime (ca si prima de altfel), chiar daca exprima aceleasi lucruri ca si celelalte.  Cel putin ultima parte, cea in majuscule, am “cautat-o ceva” si este participarea mea istorica la ceea ce am putea numi generalist definitia conceptului de sport in fundamentarea sa filozofica, etica, etc.… Nu am nici un merit sunt asa din nastere :). Glumim (!), facem haz de necaz!

In concluzie; cand mergem la Gym si dam la pedale, nu facem sport ci facem miscare – rima involuntara. Americanii numesc astfel de activitati fitness si sunt primii care au inteles alaturi de tarile din Blocul de Est importanta unor astfel de politici la nivel de masa pentru consolidarea unei societati cu valori solide si performante… Daca aceste activitati se practica  regulat si in cadrul lor se fixeaza si obiective de dobandire/invatare, le putem numi educatie fizica. Daca vreti in schimb sa faceti sport, atunci va inscrieti in turul Romaniei si eventual il si castigati. Cam asta ar fi diferenta dintre cele doua notiuni; una inseamna practica regulata pentru dezvoltare, invatare, educare, sanatate, pe cand cealalta (sportul) inseamna antrenament pentru performanta, pentru a castiga o competitie, titlu, etc… Cu mentiunea ca linia de demarcare dintre practica si antrenament este una extrem de confuza si usor de transgresat. Am mai adauga ca prima ar trebui sa intareasca organsimul si sa-i sporeasca “capitalul sanatate”, in timp ce sportul, mai ales cel de performanta, il poate face foarte bun “prieten” cu medicul.

Istoria sportului este componenta  integranta a istoriei, culturii si civilizatiei umane. Forme de intrecere sportiva, competitii, turnee exista si astazi in cultura traditionala a diverselor etnii care inca traiesc in cultura trocului. Sportul isi are radacina in bucuria miscarii fiintelor vii exprimata de multe ori prin jocuri; iar jocul este o trasatura de comportament social nativa si comuna multor fiinte din regnul animal… Miscarea sub forma de joc in competitie sau nu, face parte din natura noastra bilogica; altfel spus este o necesitate vitala, pentru ca in natura totul are un sens si o functionalitate, nimic nu este fara rost. PRIN URMARE MISCAREA TREBUIE SA FACA PARTE DIN COTIDIANUL VIETII NOASTRE, CEEA CE NE DUCE CU GANDUL CA, IN ABSOLUT, CELE 4 ORE CHIAR NU SUNT SUFICIENTE (!!!) daca copiii sau tinerii nu se vor preocupa sa-si completeze programul prin activitati extracuriculare.

Miscarii si  jocului prin  miscare, manifestari naturale native si firesti, omul le-a adaugat reguli, un sistem de departajere, evaluare, punctaj si arbitri judecatori… si iata-ne din plin in lumea sportului…Cam aceasta ar fi schema extrem de simplificata a “filogenezei” fenomenului sport… V-am pierdut !?, glumim!… Ne laudam si noi putin, dar mai ales incercam sa demonstram medicilor de familie, parintilor, profesorilor de mate, fizica si romana ca prezenta muschilor nu este sinonima cu cazuri grave de analfabetism.

… Om fi noi sportivii ceva mai prosti, dar nici chiar cei mai ignari si mai puturosi pe lume nu suntem. Copiii vostri sunt bata la carte nu din cauza jocurilor video, a jocului in general sau a sportului (pentru cei care fac un sport), ci din cauza educatiei pe care au primit-o in familie si dupa caz (doar dupa caz), datorita profesorilor care le predau materiile la care se afla in esec. Credeti-ne nu sunt randuri sau acuzatii gratuite, stim despre ce vorbim… Este destul sa va reportati la evenimentele din educatia nationala, sa va intrebati copiii sau sa-i ascultati, eventual sa-i si cititi pe unii dintre dascalii natiunii si veti fi inteles imediat cine este vinovatul… >> va urma>>… “Despre Sport si educatie in Romania”

 - Ovidiu Florea -

educator sportiv

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 280 other followers

%d bloggers like this: