Sportlogic

De ziua voastra – „atletele” din viata noastra!… si putin despre sport, cultura, societate

In Blog, Educatia si sportul, Ganduri, Istoria sportului, Lifestyle si tendinte, Olimpismul, Origini si "preistorie", Sport si societate on martie 8, 2018 at 10:00 PM
Intro : Dedic acest articol in semn de dragoste si respect pentru Anca, ce-a mai puternica femeie din viata mea anterioara, prezenta si viitoare… cu voia „destinului”!
________________________
De ziua fetelor si doamnelor care apreciaza sportul trebuie sa stiti ca pasiunea voastra pentru sport nu este nici pe departe o noutate, asa cum tinde sa creada „lumea”,chiar si cei mai vechi dintre noi care au prins „alte vremuri”. Nu este nici o dobandire sociala al miscarii de emancipare feminina din secolul trecut (pe care l-am prins cu totii, nu-i asa) si care in zilele noastre pare sa atinga un alt nivel, aproape vecin cu absurdul. Este, cum se spune, „de cand lumea si pamantul”
Prima competitie sportiva exclusiv feminina Jocurile Hereene – nici nu stiu cum s-ar putea scrie pentru ca povestea asta nu a ajuns inca la urechile istoricilor de Romania, deci nimeni nu s-a straduit sa traduca – dedicate zeitei Hera, protectoarea familiei care sunt mentiunate istoric incepand cu secolul 600 IEN… Exista cronici din China antica, datate in urma cu aproximativ 5000 de ani, care fac referinta la competitii martiale feminine. Astfel de cronici atesta participarea mai peste tot in lume a femeilor in competitii la diverse discipline, dar frecventa mentiunilor indica totusi un fenomen sporadic. Insa atestarea si existenta cluburilor sportive feminine, inca din secolul al XVIII-lea, in special in Regatul Unit si mai tarziu in SUA, demonstreaza deja o raspandire a fenomenului. Surpriza si mai mare ne vine din istoria sportului pro feminin, care inseamna totusi o industrie lucrativa, unde pentru multi este mai degraba un fenomen de societate recent, patronat de lumea show-bizz-ului… Ei bine, nu, teapa si de data asta, pentru ca prima echipa PROFESIONISTA (!!!) feminina a aparut in 1867 – The Dolly Vardens din Philadelphia, in baseball…
De atunci, chiar si in zilele noastre, la mai mult de un veac de istorie moderna a sportului feminin , auzim tot felul de politici si activisti care ne macelaresc timpanele despre egalitate si premiere peste premiere in lumea Occidentala , mai ales in viata doamnelor sportive din UK si de peste Atlantic…. Da, este din nou la moda si o intreaga fauna de „social warriors” revendica  monopolul  bunelor intentii si cel al progresismului social. Ei bine din nou nu, teapa, fiindca prima femeie din lume care a particpat la un maraton, s-a intamplat la Olimpiada din 1896 a fost o atleta din Grecia – Stamata Revithi – in imagine (apropos frumoasa si parca prea indrazneata pentru vremea respectiva).  Ei bine, inchipuiti-va ca COI-ul :D) de atunci i-a refuzat participarea fara explicatii, la fel cum si preotul a refuzat sa o binecuvanteze inaintea cursei dupa cum era obiceiul pe atunci, toti probabil din aceleasi ratiuni de ordin sexist. Cu toate acestea ea a luat startul a 2-a zi, alergand singura, dar acompaniata si supravegheata de un dascal, primarul si notarul orasului Marathon.
Revithi a incheiat cursa in 5h30, din cronica tinuta de cei care au insotit-o pare-se fara sa se opreasca, alergand la un ritm constant si probabil in sandale, dar odata ajunsa la sosire i-a fost refuzata intrarea pe Stadionul Olimpic. Alergatorare nu a renuntat si a cerut a cerut militarilor care pazeau accesul sa-i semneze un certificat de sosire care ar fi trebuit sa-i ateste performanta. Lucru pe care acestia l-au si facut, in prezenta si sub marturia celor care au insotit-o. Mai tarziu oficialii jocurilor au refuzat orice explicatie referitoare la obstructiile pe care atleta le-a intampinat, in ciuda interesului multimii si al jurnalistilor care acopereau evenimentul. Nu trebuie sa ne revoltam pentru ca americanii, teoreticienii egalitatii de sanse si ai democratiei, au interzis participarea femeilor in cursele de tip maraton pana tarziu in anii 70  ai secolului XX pe motiv medical… Desi stiintele  la vremea respectiva erau deja evoluate, aproape la nivelul celor de astazi, mai putin progresele tehnologice inregistrate intre timp, specialistii sustineau ca in cazul unei curse pe o asemenea distanta, femeile ar risca sa le cada uterul… Evident se refereau la prolaps uterin si nu la pierderea sa pe drum. Astazi, in urma observatiilor acumulate in ultramaratoane (curse de peste 50 km), se stie deja ca cu cat distanta creste, cu atat diferenta dintre performantele dintre sexe scade…  Nu numai ca performantele sunt asemanatoare, dar recent a avut loc si o premiera istorica: pe 15 octombrie 2017 – Courtney Dauwalter (in imaginea de mai jos) – a castigat cursa Moab 240 Mile Endurance cu un avans de 10H (zece ore) fata de al 2-lea clasat, un barbat al carui nume nici nu m-am mai straduit sa-l aflu :))) … Well that’s it guys… ciocu mic si puneti-va pe treaba
Nici in sporturile de combat fenomenul nu este o noutate. Primul combat de box  femin in epoca moderna este mentionat undeva pe la 1876 cand Nell Saunders a invins-o pe Rose Harland  intr-un meci cu audienta impresionanta care s-a tinut la NY . Cu mult inainte de acest eveniment insa, exista mentiuni care dateaza inca de la inceputul secolului al XVIII-lea, vorbim despre anii 1700 atentie,  despre o oarecare Elizabeth Wilkinson care s-a autoproclamat campioana europeana absoluta si suprema de box dupa un turneu tinut la Londra in care a luptat atat impotriva unei concurente feminine, dar si a unor barbati… despre care tind sa cred ca nu erau copiii corului bisericii. WOW!!! Bine, regulile boxului pe vremea aceea permiteau atat zgariatul cat si bagatul degetelor in ochi, dar pana la urma erau aceleasi pentru toata lumea… In toata povestea asta, scuzati-mi machism-ul, banui si un oarece amestec al caselor de pariuri sau fata era sora mai mare intr-o familie irlandeza cu multi frati :))) …
Dincolo de latura folclorica, prezenta timpurie a boxului feminim in miscarea olimpica moderna  – 1904 a III-a editie, Saint Louis, USA  (imaginea alaturata) – ca sport demonstrativ sugereaza la randul ei posibilitatea existentei unui circuit competitional feminin al disciplinei si ca doamnele nu au fost straine nici chiar de lumea sporturilor mai violente.
Cele povestite mai sus nu reprezinta decat o fractie zecimala din istoria sportului feminin… Cum ca cumva povestea asta cu sexul slab (sau frumos) este un cretinism specific unei culturi incerte, transmise din generatie in generatie care a facut ca pana si un tip ca subsemnatul sa priveasca cu recul evolutia anumitor discipline la feminin; spre exemplu amploare dezvoltarii rugby-ului din anii 90/2000…  Cum la fel imi amintesc foarte bine amuzamnetul iubitorilor de fotbal in aceeasi perioada, cand media a inceput sa vorbeasca despre fotbal si cupa mondiala de fotbal feminin… un sport pe care de fapt fetele il practica inca din secolul 19… Eram cu totii incercati de un fel de sentiment confuz, de reticenta amestecat cu surpriza, cu atat mai inexplicabil cu cat competitii feminine la alte discpline erau deja mediatizate si se bucurau de mare audienta la vremea respectiva… Mai tarziu am inteles ; nu erau barbatii de vina, ci noi barbatii din Romania… Am inteles asta mai tarziu, in Canada, cand mi-au cerut sa antrenez o echipa de fete si cand luat prin surprindere m-a pufnit rasul. Am inteles repede din reactia interlocutorilor mei ca facusem o greseala, iar acum dupa ani si ani pot sa spun ca fetele sunt pe departe mai usor de antrenat decat baietii… Aproape prea usor ca sa fie pasionant, dar simtul datoriei, devotamentul si implicarea de care dau dovada este ceva la puterea x fata de cea a baietilor.
De atunci, de la experienta mea de coach al unei echipe feminine, am devenit fanul absolut al sportului feminin in toate disciplinele, dar nu al feminismului gratuit in care nu mai este vorba despre egalitatea de sanse, ci despre o vanatoare de vrajitoare si in care cineva a hotarat sa se foloseasca de orice diferenta dintre noi pentru ca este mai bine pentru nu stu cine ca barbatii si femeile sa fie dusmani si nu aliati.  Ramane asadar  un lucru cu care nu reusesc sa ma impac, nici in Romania sau oriunde in lume, iar el nu are legatura nici cu feminismul , nici cu machismul, sexismul sau cu sportul feminin si in care doamnele au o influenta din ce in ce mai resimtita si anume „pizdificarea” barbatului (scuze… este doar o expresie, cunostem si recunoastem foarte bine puterea absoluta a vaginului !)… Si aici ma refer in special la pizdificarea baiatului din Romania fiindca, pe onoarea mea, daca iei statsiticile performantelor sportivilor si sportivelor din tara noastra pe ultimii 20 de ani, rezultatele la masculin nu reusesc sa oboseasca degetele de la o mana, zau! … Si asta o pun pe seama  preferintelor de petrecere a timpului liber despre care stiu perfect ca sunt oarecum orientate de sugestia si optiunele doamnelor…. De aceea as avea o doleanta pentru sexul prieten si camarad de viata pentru cei mai multi dintre barbati (cel putin deocamdata): fetelor si doamnelor, sportul nu este o lume a barbatilor, nu confundati sportul cu fotbalul si cu imaginea prietenului si amicilor supraponderali inmocirliti in canapea cu faramituri de nachos pe piept si spuma de bere  pe la gurita… Sportul este pentru toata lumea, pentru toata familia, este excitant, pasionant, spectaculos, formator si unificator. De aceea va rog astazi de ziua voastra, sa va deschideti orizontul si incercati sa va implicati activ si poate cine stie il veti avea mai viguros si la datorie , cu mai multi ani de garantie, la fel si copii mai dezghetati, sanatosi si inzestrati,  o natie robusta si un viitor probabil mai sigur…  A venit vremea sa preluati initiativa familiala, daca nu cumva o aveati deja, si sa faceti cu ea ce trebuie, iar asta inseamna inainte de toate exemplu  personal… fiindca mama este cea care are cel mai profund impact in cresterea si dezvoltarea copilului… din ce in ce mai frecvent chiar si in cea a sotului :)))!… Va multumin ca existati si ca ne suportati… La multi ani si un praz verde!
– O-O Flo – 
Reclame

Revelatii dintr-un dosar conspirativ – ROMANIA ESTE INVADATA!… de o specie extraterestra de romani

In Blog, Comunitate, Economia sociala, Educatia si sportul, Ganduri, Sport si societate, Sportul si politica on septembrie 21, 2017 at 2:17 PM

BREAKING – Este oficial: suntem invadati!!! Nu este un pamflet, ci o certitudine si o catastrofa! Acum intelegem de unde si schimbarile (reformele chiar) din miscarea olimpica, un for vizionar care dupa cum bine stim lanseaza tenditele mergand chiar pana la formatarea viitorului… Exemplu : scoaterea luptelor  si introducerea patinajului pe rotile… sau a baschetului in 3,  in curand si a streapteas-ului… sau alte forme de expresie a gratiei asa cum o inteleg unii!… Si acum VESTEA INGRIJORATOARE: ne vom limita la fapte , fara a intra deocamdata in dedesubturile fenomenului.

___________________

___________________

Profesorii de educatie fizica si sport de pe tot teritoriul raporteaza o invazie de extraterestri in efectivele clasei a 9-a, promotia 2017/2018. Fenomenul a fost obsevat inca de acum 4-5 ani. In crestere constanta de atunci, schimbarile au atras atentia cadrelor didactice, fara insa a alerta Agentia Nationala pentru Supravegherea Spatiului si a Cosmosului. Exista insa indicii serioase ca Serviciile de Informatii erau la curent cu schimbarile in curs, iar fenomenul nu a trecut neobservat nici in sectorul privat… Astfel, multe asociatii sportive si-au actualizat dotarea pentru a se adapta la transformarile care se anuntau. Sportlogic a lansat o investigatie/ancheta pentru a  stabili premizele care au dus la situatia mai mult decat evidenta in manifestarile ei, dar si gradul de constientizare (awareness cum se spune) in societatea civila si, eventual, a reactiilor de raspuns si adaptare, daca exista, a celor din prima linie, adica cei aflati in contact direct cu fenomenul… Iata ce am descoperit (cateva exemple care demonstreaza clar ca nimeni nu este inocent):

  • de cativa ani cresc vanzarile de baloane umflate cu Heliu catre cluburile de fotbal. Se pare ca antrenorii le folosesc la antrenament in locul mingilor clasice in scopul de a reduce riscurile de fracturi metatarsiene si tibiale in cazul in care elevii lor ar nimeri ^closca^ in timpul miutelor si pentru a facilita invatarea lovirii mingii din voleu… Astfel de baloane, cu o balistica diferita, ar oferi si un ragaz mai mare necesar timpului de procesare de catre practicanti a diverselor situatii tactice in timpul jocului… iar prin dimenisiunile mari cresc sansele de a fi atinse de catre jucatori. Un alt avantaj deloc neglijabil al folosirii lor este ca ar crea situatii cu incetinitorul, dand inpresia jucatorului ca „este la televizor”, pe Youtube sau in Matrix, ceea ce ar constitui un factor deosebit de motivant pentru noile generatii… Motivul principa insa este lipsa de vigoare si robustete osoasa a celor clonati in spatiul intergalatc datorita gravitatii mici sau nule.
  • La rugby unde posibilitatile de adaptare a jocului sunt mai limitate, cluburile s-au echipat cu Play Station si X-Box-uri, au introdus prezenta facultativa la antrenamente si MECIURI, iar altii si-au infiintat in mediul rural (aici intra si orasele precum Tandarei, Faurei, Caracal, etc. mult mai sanatos decat cel urban… spune lumea) ferme bio de crestere a hominidelor. Mai nou in cluburile cu posibilitati se pun la dispozitia jucatorilor truse personale care contin: pensete de sprancene, lotiune pentru epilare, pastile, seringi si produse injectabile care sa-i ajute sa faca fata efortului si sa supravietuiasca conditiilor de pe Terra unde atmosfera incepe sa saraceasca in Oxigen… substitute de ardere se mai numesc. Aceste aspecte demonstreaza clar ca cei din rugby stiau perfect ce se intampla – despre schimbarile in curs.

(N.A. – nu va lasati pacaliti de kit-ul inaintasului, hormonii sunt mascati in puii de la KFC)
Mai nou, ingrijorati de noua tendinta in continua crestere, cei din rugby si-au extins arealul de selectie in toate colturile lumii, pe meleaguri indepartate si tari mai putin afectate de migratia alienilor, unde genomul uman a ramas cat de cat intact, cum ar fi niste insule uitate de prin Pacific.  Nici o ironie si nici o critica in vorbele noastre, ba chiar salutam si incurajam initiativa; daca asta poate fi una din solutiile care ar putea salva speciile endemice, de ce nu!?… Mai ramane de rezolvat problema adaptarii lor in scopul stimularii capacitatii de reproducere, fiindca altfel toate aceste eforturi vor fi fost in zadar. Mai mult decat atat, eu in locul lor cred ca as trimite acolo, departe, si cateva exemplare sanatoase de la noi, fie si numai  pentru a le proteja de contaminarea invaziei cu intentia de a tezauriza / salva zestrea genetica autohtona… macar asa, din ratiuni de conservare a biodiversitatii planetare.

  • In baschet antrenorii incep sa vorbeasca despre dotarea cu catalige sau cu incaltaminte pe arcuri pentru a invinge gravitatia terestra care ar afecta serios capacitatile de exprimare motrica ale viitorilor sportivi emigranti din alte galaxii. In alte parti nu se exclude posibilitatea maririi diametrului inelului la 100 cm si coborarea inaltimii sale la 2.30m. Bine asta ultima este si pentru pamanteni, poate asa o baga si Ciortanu de la libere intr-o finala.

  • Astazi profesorii de educatie fizica si sport raporteaza fenotipuri bizare, morfologii stranii insotite de o crestere alarmanta a accidentarilor la orele lor – entorse de glezna, luxatii de umeri (chiar si fracturi) in urma efectuarii unor exercitii simple cum ar fi rostogolirea inainte (pe saltea), sarituri in lungime de pe loc care nu depasesc 1m (tot gravitatia este de vina), modele locomotorii nemaiintalnite la speciile vertebrate cum ar fi alergarea in crab (intr-o parte) sau specifice speciilor exoscheletice… Cea mai mare surpriza au avut-o insa la exercitile de adresa care depasec orice imaginatie pentru ca subiectii incearca sa trimita mingea sau proiectilul inspre tinta cu puterea mintii…. Si acum bomboana de pe tort: pana si mingea de fotbal ii lasa reci… Orice incercare de a propune o miuta in curtea scolii ramane fara ecou in sufletele lor lipsite de orice pasiune si slabiciune umana. Mai mult decat atat, profesorii in nevoia lor de a comunica cu noile forme de viata aparute in ecosistemele claselor, fac eforturi disperate de a invata limbi si limbaje noi… dar pentru moment singura posibilitate este pedagogia modelului… De unde si numarul crescut de accidente profesionale – rupturi musculare, contracturi sciatice, lombalgii agravate… nu mai spunem despre depresii nervoase si alte manifestari mai putin vizibile. [Ex: – anul trecut un Liceu din Mangalia a solicitat de vreo 8 ori serviciile de urgenta in urma accidentelor la ora de E.F. toate survenite in urma sariturii la capra sau a unei rostogoliri inainte… pe saltea, evident.]

Acestea au fost cateva din transformarile simptomatice indentificate de ancheta noastra, iar faptul ca in 100% dintre cazuri cauza ramane incapacitatea de a gestiona gravitatia terestra, ne confirma ipoteza ca avem de a face cu specii extraterestre. Datele culese concluzia anchetei ne obliga sa avertizam natiunea ca vremea pasivitatii inertiale sau/si a pesimismului contemplativ – sentimentul de descumpanire si dezarmare cauzat de noile tehnologii – a trecut fiindca, dragilor,  toate simularile de laborator dezvaluie scenarii si perspective apocaliptice…

…Dar ca de obicei, „necuratul nu este niciodata chiar asa de negru”, in aceasta „antecamera” a mortii exista niste licariri timide de speranta fiindca speranta, nu-i asa, moare ultima. Specialistii unor ONG-uri de toate orizontorile si tipurile, din pacate prea putine la numar,  s-au pus pe treaba pentru a gasi solutii prin care sa controleze (cat de cat) dinamica acestor schimbari, in speranta gasirii unei solutii pentru a stopa invazia si pentru a le face reversibile (N.A. – macar in urmatorii 20 de ani… daca nu se poate imediat).

Tinand cont de iminenta catstrofei, toate optiunile merita sa fie luate in considerare, ca este vorba de salvarea ultimelor specimene si rezerve genetice ale Homo Sapiens din multiversul si spatiul cyber-mioritic, ca ar putea fi tehnologii care sa permita mutatii genetice la speciile invadatoare… nu mai conteaza, ceva trebuie facut. Asadar totul nu este pierdut daca parintii incubatori de „goaulzi” (fara a generaliza) vor incerca sa puna umarul la aceasta tentativa de salvare / conservare si vor refuza sa creasca sub acoperisurile lor creaturi zamislite sau venite parca din alte lumi, si mai ales daca agentiile guvernamentale, ministerele (etc.) vor lua la cunostiinta si actiona la toate nivelele ; perfectionarea cadrelor si angajatilor, intarirea cadrului legsilativ pentru a actiona toate parghiile de influenta posibile – mass-media, legislatia educatiei, sanitara si de securitate alimentara, etc.

Nu va fi o misiune usoara pentru ca si aici exista zone de incertitudine. Surse neconfirmate sustin ca de fapt invazia ar fi inceput acum vreo 20 de ani, in zona de sus, prin infiltrarea piramidei puterii de catre elemente extraterestre care, in timp, au pus control de functiile manageriale si decizionale ale institutiilor statului si care au promovat in diversele esaloane ale puterii fie factori umani corupti, fie imbecili cu legitimatie sau alte specii de iresponsabili.

In asteptarea trezirii nationale specia Homo Sapisn Mioriticus va fi probabil nevoita sa treaca in mod supravietuire cu optimismul, energia si convingerile care o caracterizeaza… Atata vreme cat exista parinti care au inteles importanta vitala a problematicilor si pericolelor expuse in raportul nostru (tinem sa le multumim celor deja constienti pentru eforturile depuse spre binele si viitorul copiilor lor care vor fi probabil vectorii de transmisie in timp a mostenirii si continuitatii neamului si intru salvarea speciei indigene, dandu-le astfel sanse si avantaj socio-reproductiv) stim ca inca mai exista sanse minime de redresare… Si mai stim ca se poate si ca totul nu este pierdut fiindca toate acestea nu se intampla decat in Romania…. cel putin la scara despre care vorbim.  Daca cei din jur au reusit sa controleze fenomenul, cu siguranta ar trebui sa putem si noi… Daca nu, s-ar putea ca singura solutie sa fie permiterea unor debarcari masive de refugiati pe litoralul Marii Negre, si pe toate canalele de migratie posibile, ca o infuzie genetica sau de sange proaspat si viguros, lipsit de fite si impresii, populatii cu ajutorul carora am putea incerca vindecarea genomului autohton. In caz contrar  s-ar putea ca cei care vor apasa primii butonul rosu sa fie chiar aliatii nostri din NATO si nu „inamicii”  istorici din Est, daca nu chiar toate puterile mondiale pentru a izola si controla invazia extraterestra…. Va urma… daca nu vom fi ridicati si rapiti de vreun carnat zburator, in partea a 2-a „dedesubturile” si cauzele care au dus la acest dezastru al „GENERATIILOR DEGENERATE” (expresie aflata sub incidenta legilor proprietatii intelectuale – paradigma oxymoronica… marca subsemnatului)

– O-O Flo – 

P.S. –  Nu este vorba despre o situatie 100% generalizata… Inca mai exista copii frumosi, parinti constienti si profesori constiinciosi si, ca de obicei, exista si partea plina a paharului; se pare ca indivizii din speciile astea de alieni nevinovati, desi au degete lungi si subtiri, nu au nici o inclinatie pentru mangleala (cel putin nu ca cei din Vest)… Altfel spus parca sunt mai curati decat parintii presupusi. Desi au fost trimisi sa se nasca in tara hotiei, este probabil o reactie de rezistenta si inadaptare la mediu sau un fenomen de incompatibilitate / respingere imuna declansata de natura noastra de panacoti rustici, serios pusa la incercare de sofisticarea gandirii estraterestre, in care tarele celor doua specii se anihileaza reciproc. Cum s-ar spune cui pe cui se scoate…. si mai grav: nici marleti vigurosi si smecheri, nici debili fizic, dar gneial… Si genetica asta. ce coarda curva penala; ne-a dat ce aveau nevoie…  altii pentru noi – batuti in cap, debili fizic si ascultatori. Dar sa nu dramatizam fiindca exista leac pentru orice boala, totul este sa-l gasim. Ne gadim ca poate cu putin efort, prin educatie (adevarata… adica si prin sport) sa cultivam cumva trasaturile lor morale (de ce nu si intleligenta) cu robustetea homo sapiensului autohton…si cine stie, poate ca dupa 20 de ani de demolare, alterare si distrugere continua, vor urma in sfarsit cei 20 de ani reconstructie promisi in 89, si poate ca, spunem poate, peste vreo 20/40 ani sa avem si noi o tara si din nou un popor.

 

„Cineva” reprezinta Romania la Campionatul European de 3×3 din Croatia… si despre cei care au reusit sa razbata pana acolo (I)

In Blog on iulie 25, 2017 at 8:23 PM

Cuvant inainte si stire comentata care din nefericire mai trebuie si justificata :  Personal nu mai pot incasa titlurile josnic provocatore din „marile publicatii nationale”, iar mai nou  la moda chiar si pe site-urile alternative sau pe blogurile ieftine si false in toate cele – fals patriotice, fals militante – sau in criza de audienta, despre „indiferenta” ipotetica a romanilor complet dezinteresati care nu ar distribui nici in „ruptul capului” vesti rasuflate, uneori vechi de ani de zile, despre reusite cu care ar trebui sa ne mandrim, licitate si supralicitate de colegii lor din marile publicatii, doar repetend la infinit povestea despre proverbiala nerecunoastere a valorilor… Da exista o parte de adevar de care, apropos, multi dintre noi au inceput sa se plictiseasca, dar cauzele pot fi si altele – discretie, stangacia si teama de a-si expune emotiile si gandurile  pe retea, dificultatea de a lega 2 vorbe – dar atunci cand titlurile cu pricina fac referinte de genul Simona Halep, dupa ce stirea respectiva a facut de mai multe ori inconjorul tarii si blogger-ul (sau jurnalistul) cu pricina pune pe seama lipsei de patriotism propria ignoranta fata de tot ceea ce il inconjoara si in plus ne mai si dojeneste… in mintea mea incep sa se infiripe ganduri (de care imi este rusine) la adresa autorilor si mai ales a „patriotilor” de circumstanta care distribuie astfel de „oboseli” .

Si noua ni se intampla din cand in cand sa mai testam interesul sau mai bine zis etuziasmul public cu privire la fenomenul sportiv, dar in toate formele sale de manifestare (niciodata prin titluri „incitant”… de purgative insa). Acest „articol” in 2 parti pe tema unei realizari necunoscute chiar si de publicul care ar trebui sa se simta indeaproape interesat si care grupeaza mai multe elemente – „news”, interviu si „confesiuni”, reflectii – este o oportunitate si exemplu ideal pentru ca este genul de stire „fara sanse” care, daca ar fi sa judecam dupa reactia celor din media cu audienta, si anume genul in care se vorbeste despre cotidianul si aspiratiile oamenilor de sport, al sportivilor mai putin cunoscuti,  dar care nu ofera elemente de natura spectaculoasa, fara potential de inflorire penibila si alte melodrame, ar trebui sa treaca neobservat… si nu, chiar nu ne vom plange daca se va intampla asa.

Asadar in partea I-a aici mai jos „bomba”, iar in partea a II-a dupa terminarea competitiei, despre  cum iau nastere proiecte poate mai putin grandioase, cat de anevoios „vaslesc” cei dedicati meseriei si pasiunii lor (sportivi, antrenori, etc.) fara sansa unui mecenat potent care sa-i sprijine, conditiile si miza in care si pentru care isi exerseaza profesiunea, departe de preocuparea colectiva, in proiecte surprinzatoare, uneori parca infiripate din „lipsa de ocupatie”, mai mult de ochii lumii si pentru ca „dau bine”, cand de fapt, intr-o societate „normala”, ele ar fi perfect justificate, daca nu aproape „obligatorii”. …Intr-o societate  normala,  dar nu ca cea romaneasca unde trec complet ignorate de catre media, uneori sabotate chiar de administratii, prin urmare si de catre publicul care se proclama mereu binevoitoar dar si nemultumit despre mersul lucrurilor in tara noastra in general.  In cazul de fata, concret, un oras care pana nu de mult era „capitala” baschetului romanesc, in prezent este la un pas de a fi sters de pe harta disciplinei… Si chiar daca orasul moare, unii de acolo no vor sa se predea sau cel putin speram sa nu… si poate ca „noroc” cu baietii astia.

___ PRTEA I sau STIREA… FARA NICI O BOMBA __

Echipa Universitatii de Petrol si Gaze din Ploiesti – in imagine: Ianuli Stefan, Stanoilovici Danilo, Constantin Andrei, Constantin Victor. Antrenor Oprea Viorel – campioana universitara la baschet 3×3, a plecat ieri in Croatia pentru a participa la Campionatele Europene Universitare ce se vor desfasura in perioada 24-29 iulie…

Cu o imagine, 5 nume si o propozitie, cea de mai sus, vestea ar fi fost una completa si „perfect suficienta” dupa modelul multora difuzate de catre publicatiile din main-stream… si poate ca ar fi fost minimul necesar si asteptat de protagonisti, dar nu a fost sa fie, deci pare-se ca a fost cu dedicatie pentru noi. Sportlogic  fiind un blog de atitudine, trebuia sa aprofundam putin pentru a afla ce se ascunde in spatele unei astfel de performante, poate mai putin relevanta pe plan sportiv, pentru cei care nu stiu prea multe despre parcursul de combatant pe care aproape toti, fara exceptie, trebuie sa-l strabata daca vor sa construiasca ceva >>> (universal valabil in toate domeniile)… Ca o recomandare celor care nu urmaresc baschetul „pas cu pas” si evident pentru cei ambitiosi, dar numai fata de talentul si munca altora (nu si al/a lor) – apologetii „excelentei” – cu asteptari uneori complet decalate din toate punctele de vedere, cum ar fi sforaiala despre „inalta performanta”, big money,  vise despre „Everest” si alte sloganuri deghizate in poezioare invatate pe de rost… si nu in ultimul rand, ca o sugestie pentru cei din jurnalismul, presa sau blogosfera sportiva.

Altfel spus cineva trebuia sa consemneze si sa vorbeasca si despre cei mai putin celebri sau chiar anonimii care nu au avut sansa sa faca obiectul „interesului national” (sau local), fara audienta necesara ca sa alimenteze flacara „patriotismului”  de retea si asta pentru ca numai  de la ei sau „de acolo” putem afla si intelege cum stau lucrurile cu fenomenul sportiv din Romania… (va urma)

–  O-O Flo –

 

%d blogeri au apreciat asta: