Sportlogic

Revelatii dintr-un dosar conspirativ – ROMANIA ESTE INVADATA!… de o specie extraterestra de romani

In Blog, Comunitate, Economia sociala, Educatia si sportul, Ganduri, Sport si societate, Sportul si politica on Septembrie 21, 2017 at 2:17 PM

BREAKING – Este oficial: suntem invadati!!! Nu este un pamflet, ci o certitudine si o catastrofa! Acum intelegem de unde si schimbarile (reformele chiar) din miscarea olimpica, un for vizionar care dupa cum bine stim lanseaza tenditele mergand chiar pana la formatarea viitorului… Exemplu : scoaterea luptelor  si introducerea patinajului pe rotile… sau baschetului in 3,  in curand si a streapteas-ului… sau alte forme de expresie a gratiei asa cum o inteleg unii!… Si acum VESTEA INGRIJORATOARE: ne vom limita la fapte , fara a intra deocamdata in dedesubturile fenomenului.

___________________

___________________

Profesorii de educatie fizica si sport de pe tot teritoriul raporteaza o invazie de extraterestri in efectivele clasei a 9-a promotia 2017/2018. Fenomenul a fost obsevat inca de acum 4-5 ani. In crestere constanta de atunci, schimbarile au atras atentia cadrelor didactice, fara insa a alerta Agentia Nationala pentru Supravegherea Spatiului si a Cosmosului. Exista insa indicii serioase ca Serviciile de Informatii erau la curent cu schimbarile in curs, iar fenomenul nu a trecut neobservat nici in sectorul privat… Astfel, multe asociatii sportive si-au actualizat dotarea pentru a se adapta la transformarile care se anuntau. Sportlogic a lansat o investigatie/ancheta pentru a  stabili premizele care au dus la situatia mai mult decat evidenta in manifestarile ei, dar si gradul de constientizare (awareness cum se spune) in societatea civila si, eventual, a reactiilor de raspuns si adaptare, daca exista, a celor din prima linie, adica cei aflati in contact direct cu fenomenul… Iata ce am descoperit (cateva exemple care demonstreaza clar ca nimeni nu este inocent):

  • de cativa ani cresc vanzarile de baloane umflate cu Heliu catre cluburile de fotbal. Se pare ca antrenorii le folosesc la antrenament in locul mingilor clasice in scopul de a reduce riscurile de fracturi metatarsiene si tibiale in cazul in care elevii lor ar nimeri ^closca^ in timpul miutelor si pentru a facilita invatarea lovirii mingii din voleu… Astfel de baloane, cu o balistica diferita, ar oferi si un ragaz mai mare necesar timpului de procesare de catre practicanti a diverselor situatii tactice in timpul jocului… iar prin dimenisiunile mari cresc sansele de a fi atinse de catre jucatori. Un alt avantaj deloc neglijabil al folosirii lor este ca ar crea situatii cu incetinitorul, dand inpresia jucatorului ca „este la televizor”, pe Youtube sau in Matrix, ceea ce ar constitui un factor deosebit de motivant pentru noile generatii… Motivul principa insa este lipsa de vigoare si robustete osoasa a celor clonati in spatiul intergalatc datorita gravitatii mici sau nule.
  • La rugby unde posibilitatile de adaptare a jocului sunt mai limitate, cluburile s-au echipat cu Play Station si X-Box-uri, au introdus prezenta facultativa la antrenamente si MECIURI, iar altii si-au infiintat in mediul rural (aici intra si orasele precum Tandarei, Faurei, Caracal, etc. mult mai sanatos decat cel urban… spune lumea) ferme bio de crestere a hominidelor. Mai nou in cluburile cu posibilitati se pun la dispozitia jucatorilor truse personale care contin: pensete de sprancene, lotiune pentru epilare, pastile, seringi si produse injectabile care sa-i ajute sa faca fata efortului si sa supravietuiasca conditiilor de pe Terra unde atmosfera incepe sa saraceasca in Oxigen… substitute de ardere se mai numesc. Aceste aspecte demonstreaza clar ca cei din rugby stiau perfect ce se intampla – despre schimbarile in curs.

(N.A. – nu va lasati pacaliti de kit-ul inaintasului, hormonii sunt mascati in puii de la KFC)
Mai nou, ingrijorati de noua tendinta in continua crestere, cei din rugby si-au extins arealul de selectie in toate colturile lumii, pe meleaguri indepartate si tari mai putin afectate de migratia alienilor, unde genomul uman a ramas cat de cat intact, cum ar fi niste insule uitate de prin Pacific.  Nici o ironie si nici o critica in vorbele noastre, ba chiar salutam si incurajam initiativa; daca asta poate fi una din solutiile care ar putea salva speciile endemice, de ce nu!?… Mai ramane de rezolvat problema adaptarii lor in scopul stimularii capacitatii de reproducere, fiindca altfel toate aceste eforturi vor fi fost in zadar. Mai mult decat atat, eu in locul lor cred ca as trimite acolo, departe, si cateva exemplare sanatoase de la noi, fie si numai  pentru a le proteja de contaminarea invaziei cu intentia de a tezauriza / salva zestrea genetica autohtona… macar asa, din ratiuni de conservare a biodiversitatii planetare.

  • In baschet antrenorii incep sa vorbeasca despre dotarea cu catalige sau cu incaltaminte pe arcuri pentru a invinge gravitatia terestra care ar afecta serios capacitatile de exprimare motrica ale viitorilor sportivi emigranti din alte galaxii. In alte parti nu se exclude posibilitatea maririi diametrului inelului la 100 cm si coborarea inaltimii sale la 2.30m. Bine asta ultima este si pentru pamanteni, poate asa o baga si Ciortanu de la libere intr-o finala.

  • Astazi profesorii de educatie fizica si sport raporteaza fenotipuri bizare, morfologii stranii insotite de o crestere alarmanta a accidentarilor la orele lor – entorse de glezna, luxatii de umeri (chiar si fracturi) in urma efectuarii unor exercitii simple cum ar fi rostogolirea inainte (pe saltea), sarituri in lungime de pe loc care nu depasesc 1m (tot gravitatia este de vina), modele locomotorii nemaiintalnite la speciile vertebrate cum ar fi alergarea in crab (intr-o parte) sau specifice speciilor exoscheletice… Cea mai mare surpriza au avut-o insa la exercitile de adresa care depasec orice imaginatie pentru ca subiectii incearca sa trimita mingea sau proiectilul inspre tinta cu puterea mintii…. Si acum bomboana de pe tort: pana si mingea de fotbal ii lasa reci… Orice incercare de a propune o miuta in curtea scolii ramane fara ecou in sufletele lor lipsite de orice pasiune si slabiciune umana. Mai mult decat atat, profesorii in nevoia lor de a comunica cu noile forme de viata aparute in ecosistemele claselor, fac eforturi disperate de a invata limbi si limbaje noi… dar pentru moment singura posibilitate este pedagogia modelului… De unde si numarul crescut de accidente profesionale – rupturi musculare, contracturi sciatice, lombalgii agravate… nu mai spunem despre depresii nervoase si alte manifestari mai putin vizibile. [Ex: – anul trecut un Liceu din Mangalia a solicitat de vreo 8 ori serviciile de urgenta in urma accidentelor la ora de E.F. toate survenite in urma sariturii la capra sau a unei rostogoliri inainte… pe saltea, evident.]

Acestea au fost cateva din transformarile simptomatice indentificate de ancheta noastra, iar faptul ca in 100% dintre cazuri cauza ramane incapacitatea de a gestiona gravitatia terestra, ne confirma ipoteza ca avem de a face cu specii extraterestre. Datele culese concluzia anchetei ne obliga sa avertizam natiunea ca vremea pasivitatii inertiale sau/si a pesimismului contemplativ – sentimentul de descumpanire si dezarmare cauzat de noile tehnologii – a trecut fiindca, dragilor,  toate simularile de laborator dezvaluie scenarii si perspective apocaliptice…

…Dar ca de obicei, „necuratul nu este niciodata chiar asa de negru”, in aceasta „antecamera” a mortii exista niste licariri timide de speranta fiindca speranta, nu-i asa, moare ultima. Specialistii unor ONG-uri de toate orizontorile si tipurile, din pacate prea putine la numar,  s-au pus pe treaba pentru a gasi solutii prin care sa controleze (cat de cat) dinamica acestor schimbari, in speranta gasirii unei solutii pentru a stopa invazia si pentru a le face reversibile (N.A. – macar in urmatorii 20 de ani… daca nu se poate imediat).

Tinand cont de iminenta catstrofei, toate optiunile merita sa fie luate in considerare, ca este vorba de salvarea ultimelor specimene si rezerve genetice ale Homo Sapiens din multiversul si spatiul cyber-mioritic, ca ar putea fi tehnologii care sa permita mutatii genetice la speciile invadatoare… nu mai conteaza, ceva trebuie facut. Asadar totul nu este pierdut daca parintii incubatori de „goaulzi” (fara a generaliza) vor incerca sa puna umarul la aceasta tentativa de salvare / conservare si vor refuza sa creasca sub acoperisurile lor creaturi zamislite sau venite parca din alte lumi, si mai ales daca agentiile guvernamentale, ministerele (etc.) vor lua la cunostiinta si actiona la toate nivelele ; perfectionarea cadrelor si angajatilor, intarirea cadrului legsilativ pentru a actiona toate parghiile de influenta posibile – mass-media, legislatia educatiei, sanitara si de securitate alimentara, etc.

Nu va fi o misiune usoara pentru ca si aici exista zone de incertitudine. Surse neconfirmate sustin ca de fapt invazia ar fi inceput acum vreo 20 de ani, in zona de sus, prin infiltrarea piramidei puterii de catre elemente extraterestre care, in timp, au pus control de functiile manageriale si decizionale ale institutiilor statului si care au promovat in diversele esaloane ale puterii fie factori umani corupti, fie imbecili cu legitimatie sau alte specii de iresponsabili.

In asteptarea trezirii nationale specia Homo Sapisn Mioriticus va fi probabil nevoita sa treaca in mod supravietuire cu optimismul, energia si convingerile care o caracterizeaza… Atata vreme cat exista parinti care au inteles importanta vitala a problematicilor si pericolelor expuse in raportul nostru (tinem sa le multumim celor deja constienti pentru eforturile depuse spre binele si viitorul copiilor lor care vor fi probabil vectorii de transmisie in timp a mostenirii si continuitatii neamului si intru salvarea speciei indigene, dandu-le astfel sanse si avantaj socio-reproductiv) stim ca inca mai exista sanse minime de redresare… Si mai stim ca se poate si ca totul nu este pierdut fiindca toate acestea nu se intampla decat in Romania…. cel putin la scara despre care vorbim.  Daca cei din jur au reusit sa controleze fenomenul, cu siguranta ar trebui sa putem si noi… Daca nu, s-ar putea ca singura solutie sa fie permiterea unor debarcari masive de refugiati pe litoralul Marii Negre, si pe toate canalele de migratie posibile, ca o infuzie genetica sau de sange proaspat si viguros, lipsit de fite si impresii, populatii cu ajutorul carora am putea incerca vindecarea genomului autohton. In caz contrar  s-ar putea ca cei care vor apasa primii butonul rosu sa fie chiar aliatii nostri din NATO si nu „inamicii”  istorici din Est, daca nu chiar toate puterile mondiale pentru a izola si controla invazia extraterestra…. Va urma… daca nu vom fi ridicati si rapiti de vreun carnat zburator, in partea a 2-a „dedesubturile” si cauzele care au dus la acest dezastru al „GENERATIILOR DEGENERATE” (expresie aflata sub incidenta legilor proprietatii intelectuale – paradigma oxymoronica… marca subsemnatului)

– O-O Flo – 

P.S. –  Nu este vorba despre o situatie 100% generalizata… Inca mai exista copii frumosi, parinti constienti si profesori constiinciosi si, ca de obicei, exista si partea plina a paharului; se pare ca indivizii din speciile astea de alieni nevinovati, desi au degete lungi si subtiri, nu au nici o inclinatie pentru mangleala (cel putin nu ca cei din Vest)… Altfel spus parca sunt mai curati decat parintii presupusi. Desi au fost trimisi sa se nasca in tara hotiei, este probabil o reactie de rezistenta si inadaptare la mediu sau un fenomen de incompatibilitate / respingere imuna declansata de natura noastra de panacoti rustici, serios pusa la incercare de sofisticarea gandirii estraterestre, in care tarele celor doua specii se anihileaza reciproc. Cum s-ar spune cui pe cui se scoate…. si mai grav: nici marleti vigurosi si smecheri, nici debili fizic, dar gneial… Si genetica asta. ce coarda curva penala; ne-a dat ce aveau nevoie…  altii pentru noi – batuti in cap, debili fizic si ascultatori. Dar sa nu dramatizam fiindca exista leac pentru orice boala, totul este sa-l gasim. Ne gadim ca poate cu putin efort, prin educatie (adevarata… adica si prin sport) sa cultivam cumva trasaturile lor morale (de ce nu si intleligenta) cu robustetea homo sapiensului autohton…si cine stie, poate ca dupa 20 de ani de demolare, alterare si distrugere continua, vor urma in sfarsit cei 20 de ani reconstructie promisi in 89, si poate ca, spunem poate, peste vreo 20/40 ani sa avem si noi o tara si din nou un popor.

 

Anunțuri

„Cineva” reprezinta Romania la Campionatul European de 3×3 din Croatia… si despre cei care au reusit sa razbata pana acolo (I)

In Blog on Iulie 25, 2017 at 8:23 PM

Cuvant inainte si stire comentata care din nefericire mai trebuie si justificata :  Personal nu mai pot incasa titlurile josnic provocatore din „marile publicatii nationale”, iar mai nou  la moda chiar si pe site-urile alternative sau pe blogurile ieftine si false in toate cele – fals patriotice, fals militante – sau in criza de audienta, despre „indiferenta” ipotetica a romanilor complet dezinteresati care nu ar distribui nici in „ruptul capului” vesti rasuflate, uneori vechi de ani de zile, despre reusite cu care ar trebui sa ne mandrim, licitate si supralicitate de colegii lor din marile publicatii, doar repetend la infinit povestea despre proverbiala nerecunoastere a valorilor… Da exista o parte de adevar de care, apropos, multi dintre noi au inceput sa se plictiseasca, dar cauzele pot fi si altele – discretie, stangacia si teama de a-si expune emotiile si gandurile  pe retea, dificultatea de a lega 2 vorbe – dar atunci cand titlurile cu pricina fac referinte de genul Simona Halep, dupa ce stirea respectiva a facut de mai multe ori inconjorul tarii si blogger-ul (sau jurnalistul) cu pricina pune pe seama lipsei de patriotism propria ignoranta fata de tot ceea ce il inconjoara si in plus ne mai si dojeneste… in mintea mea incep sa se infiripe ganduri (de care imi este rusine) la adresa autorilor si mai ales a „patriotilor” de circumstanta care distribuie astfel de „oboseli” .

Si noua ni se intampla din cand in cand sa mai testam interesul sau mai bine zis etuziasmul public cu privire la fenomenul sportiv, dar in toate formele sale de manifestare (niciodata prin titluri „incitant”… de purgative insa). Acest „articol” in 2 parti pe tema unei realizari necunoscute chiar si de publicul care ar trebui sa se simta indeaproape interesat si care grupeaza mai multe elemente – „news”, interviu si „confesiuni”, reflectii – este o oportunitate si exemplu ideal pentru ca este genul de stire „fara sanse” care, daca ar fi sa judecam dupa reactia celor din media cu audienta, si anume genul in care se vorbeste despre cotidianul si aspiratiile oamenilor de sport, al sportivilor mai putin cunoscuti,  dar care nu ofera elemente de natura spectaculoasa, fara potential de inflorire penibila si alte melodrame, ar trebui sa treaca neobservat… si nu, chiar nu ne vom plange daca se va intampla asa.

Asadar in partea I-a aici mai jos „bomba”, iar in partea a II-a dupa terminarea competitiei, despre  cum iau nastere proiecte poate mai putin grandioase, cat de anevoios „vaslesc” cei dedicati meseriei si pasiunii lor (sportivi, antrenori, etc.) fara sansa unui mecenat potent care sa-i sprijine, conditiile si miza in care si pentru care isi exerseaza profesiunea, departe de preocuparea colectiva, in proiecte surprinzatoare, uneori parca infiripate din „lipsa de ocupatie”, mai mult de ochii lumii si pentru ca „dau bine”, cand de fapt, intr-o societate „normala”, ele ar fi perfect justificate, daca nu aproape „obligatorii”. …Intr-o societate  normala,  dar nu ca cea romaneasca unde trec complet ignorate de catre media, uneori sabotate chiar de administratii, prin urmare si de catre publicul care se proclama mereu binevoitoar dar si nemultumit despre mersul lucrurilor in tara noastra in general.  In cazul de fata, concret, un oras care pana nu de mult era „capitala” baschetului romanesc, in prezent este la un pas de a fi sters de pe harta disciplinei… Si chiar daca orasul moare, unii de acolo no vor sa se predea sau cel putin speram sa nu… si poate ca „noroc” cu baietii astia.

___ PRTEA I sau STIREA… FARA NICI O BOMBA __

Echipa Universitatii de Petrol si Gaze din Ploiesti – in imagine: Ianuli Stefan, Stanoilovici Danilo, Constantin Andrei, Constantin Victor. Antrenor Oprea Viorel – campioana universitara la baschet 3×3, a plecat ieri in Croatia pentru a participa la Campionatele Europene Universitare ce se vor desfasura in perioada 24-29 iulie…

Cu o imagine, 5 nume si o propozitie, cea de mai sus, vestea ar fi fost una completa si „perfect suficienta” dupa modelul multora difuzate de catre publicatiile din main-stream… si poate ca ar fi fost minimul necesar si asteptat de protagonisti, dar nu a fost sa fie, deci pare-se ca a fost cu dedicatie pentru noi. Sportlogic  fiind un blog de atitudine, trebuia sa aprofundam putin pentru a afla ce se ascunde in spatele unei astfel de performante, poate mai putin relevanta pe plan sportiv, pentru cei care nu stiu prea multe despre parcursul de combatant pe care aproape toti, fara exceptie, trebuie sa-l strabata daca vor sa construiasca ceva >>> (universal valabil in toate domeniile)… Ca o recomandare celor care nu urmaresc baschetul „pas cu pas” si evident pentru cei ambitiosi, dar numai fata de talentul si munca altora (nu si al/a lor) – apologetii „excelentei” – cu asteptari uneori complet decalate din toate punctele de vedere, cum ar fi sforaiala despre „inalta performanta”, big money,  vise despre „Everest” si alte sloganuri deghizate in poezioare invatate pe de rost… si nu in ultimul rand, ca o sugestie pentru cei din jurnalismul, presa sau blogosfera sportiva.

Altfel spus cineva trebuia sa consemneze si sa vorbeasca si despre cei mai putin celebri sau chiar anonimii care nu au avut sansa sa faca obiectul „interesului national” (sau local), fara audienta necesara ca sa alimenteze flacara „patriotismului”  de retea si asta pentru ca numai  de la ei sau „de acolo” putem afla si intelege cum stau lucrurile cu fenomenul sportiv din Romania… (va urma)

–  O-O Flo –

 

Fie ploaie fie vant, Stejarii nu se culca la pamant… dar nici nu vor sa creasca… probabil de teama defrisarilor

In Blog on Iunie 18, 2017 at 2:18 PM
CONCLUZII DUPA MECIUL CU JAPII IN LOC DE CRONICA DE MECI – EXERCITIU DE JURNALSISM SPORTIV FACUT CU SIMTUL RASPUNDERII… DACA DUPA LECTURA ASTA CONTINUATI SA CITITI CE SPUNE CORUL DE YES-MENI, DOAR FIINDCA GANGURESC CE VREA SAU AUDA „LUMEA”… ATUNCI INSEAMNA CA SUNT UN IDEALIST „INCORIJIBIL”
___________

Romania invinge in sfarsit dupa ani multi, foarte multi, Canada la ea acasa. In asteptarea imaginilor de la ultimul meci si tinand cont de feed-back-ul adversarilor, se pare ca din nou Stejarii au castigat… cum se spune cu inima… Bravo (!), dar ce facem cu cei care vor sa vada si rugby (!?) ; cu iubitorii neconditionati ai acestui sport si nu cu chibitimea „patrioata” si de circumstanta ???… Eu zic sa-i ignoram pentru ca am vazut ca rugby-ul romanesc din ratiuni oarecum inexplicabile reuseste sa se mentina in virtutea inertiei…. si fara sprijinul publicului, media sau alte proptele socio-culturale; „fie ploaie, fie vant Stejarii nu se culca la pamant”, chiar daca au fost vremuri in care ne-am speriat ca s-ar putea intampla, in cele din urma un meci bun, o calificare in extremis, o victorie impotriva Georgiei sau altele de genul, au readus speranta in sufletele ovale… Recent insa, in urma prestatiilor frumoase si neasteptate de la Cupa Mondiala si mai ales a testelor din toamna, parca a incoltit speranta in inimile „rugbynimii” din Romania… Bine, pana la infrangerea in fata Germaniei fiindca, se stie, legile hazardului functioneaza uneori si in sens invers… Asadar unde suntem in momentul de fata???  Din lipsa de informatii fiabile, cronicarii de Romania fiind in cea mai mare parte niste Pacalici cu atestat, nu ne putem referi (deocamdata) decat la singurul meci la care am gasit inregistrare, primul, si anume cel cu Japonia…. aici dedesubt:

 

 

… Asadar, la primul meci din seria testelor de vara 2017, Stejarii au avut parte de serviciile unui arbitru cel putin „obosit”… Cu toate acestea nu putem sa nu subliniem niste problematici care ni s-au parut relevante, cel putin la acest meci, dar cum sunt cam mereu aceleasi… cred ca putem pune si un diagnostic. Sa nu uitam (totusi) ca deplasarea si conditiile geo-climatice au importanta lor si pot atarna greu in prestatia baietilor…. si chiar nu sunt genul care sa le caut scuze…. Asadar, cateva observatii in asteptarea celorlalte inregistrari sau a meciurilor urmatoare:

1) Un joc previzibil… oarecum limitat sau prea simplist… lipsit cu desavarsire de diversificare si surprize chiar si pentru spectatorul neavizat;
2) Pregatirea fizica – sa-i spunem cea „calitativa”… a nu se confunda cu cea specifica – a jucatorilor nostri lasa de dorit, poata sa spuna lumea ce vrea… Este o interpretare/evaluare care tine de nivelul de perceptie si de cunostiintele fiecaruia, dar exigentele jocului modern la nivel international inseamna mult mai mult decat forta, anduranta – chiar si viteza…. care ne lipseste cu desavarsire… si nu vorbim despre viteza de alergare – cel putin 3 parametri deficitari identificati care conditioneaza viteza de joc, limiteaza optiunile sau cursul actiunii si evident reactia de raspuns / ajustare, atat pe cea individuala cat si pe cea colectiva…
3) Am facut progrese enorme in rigoarea devensiva, in intentia de joc – am mai spus-o si toate astea se stiau deja, le-am remarcat cu totii – dar aliniem o line de 3/4 care ar face invidiosi pana si pe sefii autobazei de la Toulon, cu deosebirea ca TIR-urile lor iau curbele mai strans si mai repede… si ne lipsesc cu desavarsire jucatorii cu X-Factor… cu exceptia lui Ionit Dumitru, nu avem un singur „furnizor” de incertitudine (nu stim ce s-a intamplat cu Fercu)… Van Herden face ce poate, dar totusi…. 120 de kile….
4) DIAGNOSTIC – IMBUNATATIRI: factorul mental (Y), proiectul de joc coerent (in functie de ce pot jucatorii) (Y), rigoarea defensiva, ameliorarile pe planul tehnicii individuale (cresterea capacitatii de a mentine mingea in joc – offloads)… anticiparile de ordin „MACRO” ale inaintarii care in mod evident stie cam ce urmeaza sa se intample – Macovei, Herden, Lucaci – oferind repere colegilor – problemele pe care le-am mentionat ne fac sa batem pasul pe loc cu natiunile puternice, chiar daca am reusit sa marim decalajul fata de echipele mai slabe… Toate impreuna reprezinta indicatori de progres [sau poate  de consolare pentru unii (!?)], dar in opinia subsemnatului sunt mai degraba de justificare, fara promisiuni de ameliorare semnificativa (nu spun spectaculoasa… pentru ca in rugby stam prost cu miracolele – lege universal valabila)…

5) LIPSURI – Stejarii continua sa joace mai mult pe jos, chiar daca „nu se culca la pamant, nici nu vor sa creasca” (sa se ridice)… sa joace mingea in picioare, adica in continua miscare…. Mai am putin si transform aspiratiile mele de chibit intr-o poezie… asa cum rugby-ul ar trebuie sa fie (oups)… Si da, probabil de teama defrisarilor, pentru ca in rugby „defrisarea” nu este doar o metafora, ci si o realitate fizica… faptica…. pe teren.

Cred ca cei care conduc destinele sportului nostru ar trebui sa iasa din logica „salvarii obrazului curat” si sa intre intr-una de dezvoltare pe termen lung mai mult sau cumva altfel decat au facut-o pana acum…. Suntem intre noi, doi chibiti in plus pe an cuceriti prin „bagarea-n seama” pe Facebook,  nu vor ajuta la popularizarea sportului nostru; fie ca pierdem sau ca ne capacim la scor clientii obisnuiti, cronicile a la Cristian Frishca (vegetala), nu aduc nici un beneficiu sportului nostru – ne amagim de ochii lumii … La fel si cu emisiunile de rugby complezente care iata, in absenta federalilor, nu se mai fac fiindca, deh, pentru cei mai „respectabili” dintre noi rugby-ul romanesc se plimba cu avionul si odata cu FRR, cei ramasi in tara nu conteaza, nu au nimic de spus, nu-i asa!? Si eu care credeam ca tocmai in conditii de vicisitudine mediatica astfel de emisiuni si-ar avea sensul, cand suporterul roman nu are posibilitatea sa urmareasca meciurile… MDA!… Ce ne mai place sa ne bagam in seama cu lumea grea… mereu aceiasi, trimisi la plimbare de rating (sau performantele modeste) si mereu rechemati, dati afara pe usa, reveniti pe fereastra sau pe „hogeag”… valabil nu numai pentru jurnalisti. Apropos, curand m-am ocupat de organizarea Turneului Final LIGA I baschet masculin, nu gaseam crainic si ghiciti pe cine mi l-au recomandat fratii de la Stiinta Bucale – pe Savarina :)))…. Cum ca dulciurile astea sunt bagate peste tot doar ca sa ne imbolnaveasca timpanele „cu diabet” de la atata miere turnata in urechi… Am zis „pas” si l-am luat pe „URSU” Cosmin – TARE BOSS, DACA CITESTI… MULTUMIM!

 

– O-O Flo – 
P.S.poate ii spune cineva lui Surugiu sa nu mai faca pasul ala inainte de lansarea balonului ori de cate ori deschide… pentru ca si asa stam prost la conservarea „momentum-ului” si cu viteza de joc… Cu pasul ala mai pierdem 1″, in plus anuntam aparatorii indepartati si partea pe care se relanseaza jocul … si atunci de unde atata incertitudine…. asta printre altele…  Daca n-o fi cumva vreun semnal pentru Vlaicu ca sa prinda mingea 😀… Sau poate ca este o problema de echilbru, forta si precizie intr-o anumita postura si continuitatea miscarii…. apropos de pregatirea fizica 😉 … „Multi vede, putini cunoaste!”
%d blogeri au apreciat asta: