Sportlogic

Archive for Aprilie 2012|Monthly archive page

„Manusa peste ochi(i)” intelectualilor (de 2 bani) fiindca sunt „fitness” NENE – despre fitness (4)

In Cultura si sportul, Sport si societate on Aprilie 30, 2012 at 5:16 PM

Prefer Gooood Mooorning Vietnaaaaam!… dar fiindca nu se mai poate  –  cel putin deocamdata 🙂

Helloooo world!!!…

Nota  – Aceasta este partea a IV-a dintr-un „DOSAR” dedicat termenului sau conceptului de fitness (nici nu mai stiu) si tot ceea ce reprezinta el, sentimentului de mandrie patriotica precum si unori domni care nu ne lasa sa traim desi noi nu le-am facut nimica. Pentru cei interesati iata „legaturile” catre articolele precedente:

Partea I-a: „Preambul despre fitness” (1)

Partea a II-a: „Nu este o joaca – despre fitness (2)”

Partea a III-a: Fitness. astazi fita ieripolitica de stat- despre fitness (3)

___________________________

___________________________

>>>(continuare din partea a III-a)>>>

….Si usor, usor, pe parcursul a IV articole (de fapt unul singur, dar ce nu facem noi de dragul audientei… ca sa nu se plictiseasca vreau sa spun),  iata cum reusim sa definim acest concept, de maniera cumva mai cuprinzatoare decat au reusit pana acum cei care s-au limitat la simpla traducere in romaneste a unui sens al cuvantului (fitness egal forma)… Deci:

“Fitness”  este o notiune relativa care se poate defini si cuantifica (masura) doar intr-un cadru de referinta bine precizat: natura sarcinii si cerintele impuse de activitatea respectiva (natura solictarilor, frecventa acestor solictari, durata lor, intensitatea acestora, etc), grup si cadru de referinta/raportare (zone geografice, populatii-comunitati, categorii de varsta, sex , profesie, etc) si ansamblul factorilor de infuenta (conditii externe/meteo, alti factori externi care pot influenta randamentul efortului efectuat – echipament, mediul in care se desfasoara – suprafata, etc) .

Daca „suprapunem”  semnificatia (definitia) moderna a termenului de fitness  cu o alta definitie din limba sa de origine –   capacitatea organismului de a se mentine sanatos si de a face fata (in mod eficient – NR) diverselor solictari posibile (g.e – fie ca este vorba despre sarcinile de munca, despre activitatile sportive de agrement sau situatii de urgenta – NR: aici puteti include reflexe salvatoare sau de aparare intru prezervarea vietii si integritatii corporale in cazuri de pericol sau de conditii extreme) – cu explicatia conceptului propusa anterior, observam ca defintia corespunde elementelor si abordarii propuse de concept.

De aici mai avem un pas pana la elabora in sfarsit o traducere ceva mai fiabila a acestui cuvant preluat si impamantenit ca atare in limba romana… Imi cer scuze, nu o luati ca pe un gest de aroganta sau fita de individ aspirant la vreun statut ravnit – intelectual, prof. (da „prof.” si intelectual nu sunt unul si acelasi lucru daca nu v-ati dat seama inca!?) – ci luati-o ca pe un act de patriotism. Fitness pe romaneste ar trebui sa insemne „a fi pregatit pentru a face fata” = pregatit/antrenat… de ce trebuie sa vorbim alte limbi… De ce nu facem, cel mai mic efort pentru a ne pastra identitatea si specificul… De suntem atat de snobi si cosmopoliti!?… Well,… than fuck you all!

… Va urma!

O O Flo

Fitness astazi fita, ieri politica de stat – despre fitness (3)

In Economia sociala, Lifestyle si tendinte, Sport si societate, Sportul si politica on Aprilie 30, 2012 at 4:49 PM

Salutare si bine v-am gasit!

Nota – Acest articol este Partea a III-a dintr-un DOSAR dedicat notiunii de „FITNESS” – istorie, semnificatie, etc.  Aici puteti gasi Partea I si Partea a II-a ale acestei serii, speram noi interesanta.   Lectura agreabila!

______________________________

>>>(continuare din partea a II-a)>>>

… (continuare)… Mai tarziu, de-a lungul istoriei, activitatile „fitness” erau mai mult preocuparea oamenilor de arme. Este aproape firesc daca ne gandim ca marile civilizatii s-au cladit in urma unor episoade istorice destul de sangeroase. Toate popoarele in antichitate, fie ca erau in situatie de atacatori sau atacati, au fost puse in situatia in care au trebuit sa-si apere interesele punand mana pe arme. Ori armele pentru a fi manuite necesitau mestesug, iscusinta si efort. Evident ca  in aceste perioade, culturi, civilizatii calitatile fizice reprezentau un arsenal de deprinderi important de care tinea supravietuirea individului, iar mai tarziu pe masura ce societatea umana a avansat tehnologic, ele s-au transofrmat in atu-uri, uneori chiar cerinte majore, care conditionau reusita sociala a individului in cadrul comunitatii din care facea parte. De altfel cu timpul, pe masura ce diviziunea sociala a muncii si distribuirea neuniforma a resurselor s-a accentuat, exercitiile de corp au devenit aproape un privilegiu rezervat nobilimii sau unor caste restranse apartinand diverselor organizatii, ordine religioase, etc. , pentru ca in cele din urma sa se democratizeze in randurile noilor inavutiti ai capitalismului timpuriu pentrua deveni accesibil maselor dupa cel de-al 2-lea razboi mondial.

Nu exista argument mai puternic care sa dovedeasca relatia de influenta sau cauzalitate in istoria culturilor si civilizatiilor intre educatia fizica si evolutia sau formatarea societatilor respective decat perioadele de cuceriri sau de formare a marilor imperii coloniale, cand mestesugul armelor si forta fizica cultivate sau nu pe fondul unor valorile etice si morale specifice culturilor respective erau aproape o cerinta colectiva si imperativa pentru a face fata si izbandi in conflictele armate atat de dese in perioada respectiva. Este de la sine in inteles ca in aceste conditii, absolut toate societatile antice si mai tarziu pana in zilele noastre au acordat un rol major dezvoltarii acestei laturi in educatia tineretului masculin. Secolul 20 nu a adus nou in ecuatie decat prezenta femeii, raspandirea activitatilor de agrement sportiv si abia dupa (!!!), aparitia competitiilor nationale si internationale sinonime cu aparitia, organizarea si structurarea miscarii sportive,

Pe scurt, fitness-ul nu era doar un „moft”, ci garantia sanselor supravietuirii, iar liderii istorici nu au avut nevoie „sa le faca cineva un desen” pentru a intelege importanta educarii unor generatii robuste pentru viitorul natiunilor pe care le „pastoreau”… Astfel de la constientizarea unei necesitati la elaborarea, implimentarea unor politici de stat, nu a mai fost decat un pas si este evident faptul ca in aceste conditii istoria „fitness-ului”se confunda cu istoria civilizatiilor si implicit cu cea a „educatiei fizice”  sub diversele forme in care aceasta a fost propusa sau IMPUSA tinerelor generatiii de-a lungul istoriei.

De altfel nu a  existat nici o alta perioada in istoria umanitatii in care o civilizatie sau societate  sa fi acordat importanta mai mare exercitiilor fizice (sau de corp) decat au facut-o grecii. Nici chiar in zilele noastre cu toata obsesia pentru pentru „good looking” sau ipohondria bolilor moderne despre obezitate, colesterol etc. cand miscarea, activitatile fizice, sportul de masa au devenit practic o activitate larg raspandita si curenta.  De fapt tot ce s-a intamplat cu omenirea in ultimi 500 de ani, pana chiar si in zilele noastre, cand tehnologia aproape ca face sa paleasca orice scriitor serios si responsabil de S.F.,, a fost sa resuscitam valorile inaintasilor greci de acum 2000 de ani…SI incercam asta inca de la renastere si mai tarziu clasicii. Unii au reusit, atlii inca mai vaslesc in intuneric; este si motivul pentru care ne-am luat timpul necesar sa scriem acest articol.

Efectiv vechii greci nu au lasat nimic la intaplare, luand in considerare absolut toate cele 3 aspecte sau mai bine zis valente ale educatiei fizice – „de igiena” evident o componenta de santate publica, cea „militara” pe care o putem asimila si cu componenta economica de astazi daca luam in consideratie faptul ca ratiunea razboaielor la acele vremuri (ca si cele de astazi de fapt) era una economica, si „armonica” care ar putea cuprinde absolut TOT si pe care am putea-o considera ca pe o forta  civilizatoare –  filosofie, „dogma’, educatie, „cultura si estetica”;  Kalokagathia ( frumuseţe şi bunătate), reprezintă chintesenţa omului vrednic înzestrat cu toate calităţile fizice sufleteşti şi morale ale bunului cetăţean…. Sau „cetateanul modern multi-lateral dezvolat!” in doctrina socialista a fostului regim comunist.  Acest model este exemplul perfect de strategie de dezvoltare integrata… („…Si o intrebare reflexa” – s-au gandit „legiuitorii nostri” atunci cand au elaborat noul „proiect 69” – legea sportului – sa abordeze toate aceste aspecte si sa cheme la masa discutiilor pe reprezentatii misiunilor pe economie, santate publica, educatie si cultura !?”… Raspuns: NU!)… Educatia fizica, fitnes-ul si sportul in Grecia Antica este un subiect atat de vast si de transversal incat merita o serie separata. Dar am facut acest popas pentru a sublinia importanta si prioritatea in preocuparile politicienilor pe care a avut-o ideea, notiunea de fitness, de-a lungul istoriei natiunilor si mai ales pentru cele care „cam dau tonul” astazi si de vreo cateva secole bune incoace – evident cele dezvoltate, cele ambitioase, cele dominante, cele carora le-au ramas o bruma de mandrie, calciu in oase si un gram de suflet.

Incredibil cum statistica si coincidentele ne indica relatia direct proprotionala dintre gradul de civilizatie si calitatea vietii,  cu preocuparea unei societati natiuni pentru educatie fizica, sport si fitness (!?); cum toate natiunile calcate in picioare si ridiculizate sunt exact acelea care cultural si istoric nu au fost nicicand preocupate de dezvolatarea acestei laturi si implicit insuflarea ei generatiilor de urmasi. Si ca sa fie si contrariant, culmea, sunt tocmai tarile care mai au o bruma de ceva print maruntaiele pamanturilor lor. Toate perioadele de reviriment, redresare sau renastere si afirmare chiar a unor natiuni coincid cu perioadele in care liderii si elitele acestora au inteles ca miza este educatia, in care cea fizica are a o importanta si influenta absolut covarsitoare – Germania in secolul XIX, America si URSS dupa cel de-al 2-lea razboi mondial, Cuba dupa revolutie, Rusia in perioada Putin dupa dezmembrarea URSS, China din momentul noii revolutii socio-economice din anii 1990, Brazilia si Coreea de Sud in ultimii 10 ani, pentru a da suficiente exemple ca sa eliminam orice bruma de indoiala.

Este extraodinar cum dupa caderea Zidului prima chestie pe care i-a preocupat pe unii alaturi de privatizarile activelor de stat, a fost sabotarea absolut intentionata a educatiei nationale, care cica era proasta, fiindca „vezi dom’le in vest se merge pe linia invatamantului vocational si a specializarii pentru ca asta genereaza competente avansate si performanta economica… restul este o utopie „…Cine spunea astea!? Absolut aceiasi care vorbesc si astazi prin diverse emisiuni, dar care nu a pus piciorul o data in viata lor intr-o institutie de invatamant in tarile despre care ei vorbesc, eventual doar cu ocazia unor stagii de perfectionare specializare scurte si atunci fiind prea varza ca sa aibe curajul sa se implice in activitile extracurilare ca sa inteleaga cu adevarat ineptiile pe care le sustin… In timp, Romania grabita sa prinda civilizatia din urma a trecut la un invatamant pe modelul de inspiratie occidentala care producea niste foarte buni, dar si totali ignari lacatusi mecanici, in timp ce mai la vest s-a trecut pe modelul invatamantului „comunist” care mai avea cat de cat sansa sa produca cetateni  educati…  In Franta toate anunturile pentru secretare sau vanzatori cer BTS, DEUG sau Licenta absolvita.  Ma rog asta era discursul, in realitate inaintede 89 exisat o multitudine de forme de invatamant – teoretic si de cultura generala, vocational si profesional. In cele din urma rezultatul a fost altul ; invatamantul a devenit ceea ce stiti…tone de teorie neaplicata, dar atentie „vocationala”, fara sport, fara arte, fara stiinte  aplicate sau materii aplicative, fara preocupare pentru dezvoltarea orizontului elevilor.

Ce nu stiu (sau se faceau ca nu stiau) in schimb cei care criticau sistemul de invatamant de inainte era ca scolile de pe atunci nu avea nimic de a face cu comunismul ci de fapt erau conceput pe modelul educational al grecilor antici, evident actualizat si conform vremurilor, unul de tip multilateral. Vina si aroganta lor ca au uitat doar sa ne invete despre radacinile si afiliatia dogmei lor, in loc sa-si asume responsabilitatea unei revolutii culturale. Oricum rezultaul il cunoastem, noi dintr-o data am devenit „civilizati si performanti”, adica mana de lucru ieftina, in timp ce „modelele” noastre niste civilizati, sursa de lumina si inspiratie…Dar acest moment de recunoastere nu a durat decat cativa ani, pana cand cei banii (niste hartii) usor usor au invatat ca si afganii, indienii si chinezii puteau fi chiar si mai performanti decat noi romanii si alti nefericti din Europa de Est si fostul bloc comunist, moment din care natiunea romana a devenit un popor extrem talentat, specializat, competent…burdusit de carte, dar fara job (adica munca) si fara patrimoniu… dar de data asta pe atat de ignorant pe cat este si de sarac. Da (!) , ati inteles vorbim despre epoca in care am schimbat cuvatntul gestiune cu cel de management, in care marca a devenit brand si in care educatia fizica si miscarea pentru toti a devenit fitness, doar pentru Andreea Mantea sau similare (este un exemplu luat la intamplare – n-are nici o vina fata, dar imi place ce muschi are in buze si nici nu stiu prea multe dupa nume).

Toate aceste trimiteri. metafore si  pentru a lamuri cititorul ca „fitness-ul”, nu ar trebui sa fie o fita (in sensul de moda) sau doar o preocupare sustinuta de frustrarea unui adolescent doritor sa-si umfle muschii, bineinteles asta doar daca umflatul „muschilor” nu este dictat si de alte nevoi decat aceea de a arata ca in magazine .

„Fitness-ul”  (ca o paranteza… de altfel este destul de neplacut ca nu s-a reusit inca adoptarea unui termen echivalent in romana – nu-i nimic de asta ne-am asumat aceasta corvoada) a fost de-a lungul timpului o preocuare dintre cele mai serioase pentru conducatorii de neam si osti, pentru guverne si politicieni. Dovada este si acest afis al unei campanii de sensibilizare,  finantat de guvernarea Kennedy in USA anilor ’60.

V-am dat acest exemplu pentru ca daca m-as fi orientat spre diverse alte influente, riscam sa fiu catalogat de bolsevic demodat, dar pana la urma esential este faptul ca dincolo de denumirea sa generica, conceptul de  fitness nu trebuie privit ca un obiectiv in sine (oricare ar fi ratiunea sau parghia prin care acesta incearca sa se impuna),  ci ca o „cerinta” (ca sa nu zic obligatie) dictata de o multime de situatii – O NECESITATE(!)… Si ca orice necesitate, exista si se exprima in functie de o multime de varibile de diverse tipuri; conjuctura historica, politica, socio-culturala pe de o parte si ereditatea individului, educatia si trecutul sau, sexul, varsta, starea sanatatii, natura activitatilor socio-profesionale si obiectivele pe care ni le propunem, (etc.), pe de alta parte.

(Va urma) si Pe curand… sper!

Nu este o joaca – despre fitness (2)

In Istoria sportului, Lifestyle si tendinte, Sport si societate, Stiinte si educatie on Aprilie 27, 2012 at 11:41 PM

Acest articol este continuarea primului „gand” – pe care il puteti gasi aici [Despre „Fitness” (1)] – despre semnificatia conceptului de fitness, care pare-se a derapat destul de mult in vremurile noastre, mult prea mult fata de cea la care s-au gandit cei care ni l-au propus initial – „stramosii fondatori”.

Intr-una dintre multiplele definitii pe care dictionarele de limba engleza ni le propun, cuvantul fitness semnifica capacitatea organizmului de a face fata solicitarilor activitatii cotidiene fara a resimti o stare de oboseala prematura sau aparent nejustificata. Mai recent,  datorita dezvoltarii unei “industrii” colosale care incearca sa acopere doate domeniile activitatilor umane si tot felul de  nise care se pot ivi in cadrul acestor activitati, a aparut nevoia precizarilor (nuantarilor semantice – cu am ar spune niste tipi mai scoliti decat noi), care sa permita delimitarea cadrului de dezbatere.

…Si bine au facut fiindca fitness este un concept mare cat…Siberia…si mai ales pentru ca dincolo de aspectul economic, uneori activitatile fizice si sportive pot avea repercusiuni serioase asupra sanatatii practicantului…Asta daca vorbim „fite”. Dar asa cum stim cu totii, semnificatia termenului fitness in limba engleza, nu face din el un monopol al salilor cu specific si al restului de  „mondenitati” cu care ne-au obisnuit in ultima vreme media si tendintele vremelnice.

Sa ma ierte „abonatii” salilor, dar fitness este un concept vechi de cand lumea doar ca pe vremurile antice si de demult, nu vorbeam mai nici unul engleza. Nu cred ca a existat vreo perioada in care „fitness-ul” sa aiba importanta mai mare pentru indivizii speciei noastre decat epoca preistorica. Imaginati-va  ca sunteti pretendentul  lui Lucy din Rift Valley acum 6 milioane de ani. Cam ce sanse ati avea fara un picior iute, un biceps robust si un suflu de zebra?… He He He!

Fitness-ul nu este doar agrement este chiar o problema de viata si de…

Ramai COOL dar stai pe receptie (pentru cei care nu inteleg „engleza” – stay tunned! 🙂 ), va fi din ce in ce mai interesant! Pe curand!

Preambul violent despre „Fitness” (1)

In Lifestyle si tendinte, Sport si societate, Stiinte si educatie on Aprilie 27, 2012 at 3:06 PM

Am constatat de ani buni ca acest domeniu a fost revendicat mai mult sau mai putin de o categorie de „specialisti”, dintre care unii au  mari probleme de insertie sociala, altii de „ego” sau, in cel mai fericit caz, doar afaceri cu industria fitness decat de a face cu notiunea/conceptul sau domeniul in sine. cei mari sunt cei mari cu bunel si cu relele fiecaruia. Insa prapastia care separa tagma sau meseria (profesionalism ar suna pretentios) de ceea ce ne este dat sa uzim, citim, (etc.), si tupeul unora,  este mai mare decat va inchiputi si mult prea periculoasa pentru a o „lasa sa fie”.

Vorbind despre industrie, exista putine domenii care sa fie mai confuze (pentru consumator evident), mai revendicate si ravnite  de o multime de bresle, tagme, experti veniti din toate orizonturile.

Acum 40 de ani doctorii de „ziar” ne luau la misto, astazi nu exista site sau revista in  care acestia sa nu-si etaleze si sa pretinda „expertiza” in pofida faptului ca de 40 de ani bat campii. Domnilor de ce nu ne lasati sa ne facem meseria – acum juma’ de secol eram profesori de tumbe, iar acum abea daca ne faceti onoarea sa ne acceptati ca asistenti, dar disperati sa colaborati cu noi, fara a ne lasa sa ne exprimam, luandu-ne de la gura bucata…faramitura noastra de paine…Evident nu vorbesc despre bani ci despre merite, recunoastere si mai ales competenta.

Astazi se dau experti in fitness campionele mondiale la gimnastica aerobica, nutritionistul de la federatie sau medicul colaborator de la „PRO TV” si toti cei care acum 10 ani ne indemnau sa mancam numai varza si castraveti, 2 ani mai tarziu omega 3 si 6, alti 2 ani mai tarziu ne mustruluiau pentru ca eram atat de tampi incat, intr-o buna zi, vom lesina pe strada din cauza dietelor vegetariene, interzicandu-ne formal orice aport „clorofilic” in alimentatia noastra (era regimurilor hyperproteice), pentru ca sa ne sperie in anul urmator pentru fiecare gram de carne pe care il vom fi ingurgitat, vom avea de platit cu bucati de organe interne si zile de viata… Pentru ca in sfarsit, intr-un final (mai bine mai tarziu decta niciodata) sa descopere (in anul de gratie din istoria Romaniei 2011) ca cea mai buna alimentatie este cea „echilibrata” – de toate frate, ca orice bun omnivor de pe planeta asta… Sa descopere ca apa este uda sau ceea ce, pe paginile web in alte limbi, erau de mult certitudini (la indemana oricui de cel putin 15 ani, asta daca sursele tale nu sunt revistele de genul Cosmopolitan, iar „mentoritza” ta nu se cheama Paris Hilton). Dar ce treaba avem noi cu WEB-ul cand totul era stiut din batrani .

In prezent suntem impinsi de la spate sa consumam cel putin 2 L de apa pe zi (uuuat!?), suntem amenintati cu cifra octanica a colesterolului „rau”… si impinsi sa inghitim tone de omega, mai ales atunci cand sunt amestecate cu grasimi hidrogenate, s.a.m.d. Boilor nu exista colesterol bun sau rau …sa ma scuze cititorul, dar  zau nu-i mai suport, asa cum nu exista programe pentru arderea grasimilor (valeuuuu!)

  • Intr-un kilogram de grasime se afla 8000 de Kcal.
  • Intr-o activitate de alergare – jogging de 1 h la o viteza de 14km/h (mult) – un individ sanatos, normal si cat de cat antrenat, care cantareste 70 de kilograme consuma in timpul efortului maxim 500 de kcal (exagerez dar ca sa le dau handicap).
  • Pentru a arde un kilogram de grasime mai meseriasilor, individul respectiv (asta daca nu se „topeste” pana sa-si vada visul implinit cu ochii) ar trebui sa fuga 157 de km, fie 14 ore de alergare continua. Este volumul de alergare a 14 sedinte; cam cat ar face in 3 saptamani de antrenament un „fitness addicted” care ar „baga” zilnic  o ora si ar sta cuminte in weekend, ca sa-si odihneasca „bursele”… cam atat i-ar trebui ca sa „arda” si sa piarda (dupa cum spuneti voi) 1 kg de grasime, dar cu conditia sa nu manace nimic.

In zilele noastre experti in fitness  sunt mai toti; aia de pun femeilor silicoane si barbatilor gene false, orice gugustiuc si (gugu)stiuca de pe sticla care a reusit sa slabeasca 3 kile’ dupa 10 ani de cautari si cati altii.

Gata cu smiorcaiala; sunt altii mai nefericiti. Ce sa spunem despre maestrii bucatari, despre grands chefs (aici delirez, nu exista nici unul in Ro, dar oameni priceputi mai avem) sau despre gospodinele vrednice si toti cei care sunt obligati sa asiste toata ziua la retetele sotiilor de demnitari sau alte genuri de potentati, doamne fara „job” care mai nou au invadat grilele programelor de televiziune oferindu-ne o diversitate de meniuri si retete fara precedent…cunoscute de cand lumea.

Numai pe Prima TV sunt 3 emisiuni pe zi, fiecare mai priceputa decat alta. Pardon mai nou este „trendy” sa nu ai habar de ceea ce faci, eventual sa-ti tai si buricul degetului in timp ce cureti ceapa – totul in direct fiindca pare-se face „rating”.

Ideea acestui articol (as spune necesitatea) mi-a venit astazi dimineata, cand „la cafea” (nu beau), rasfoind presa (nu citesc, doar email-ul),  dau peste cel mai aberant, arogant si atipic articol – care se vrea calauzitor, creator de curente noi, (re)formator de mentalitati invechite si bine inteles gresite, dar in acelasi timp si pertinent! HA!

Nu as fi vrut sa le generez trafic, dar nu ma pot abtine:
http://www.doctor.info.ro/mituri_despre_exercitiile_fizice_si_silueta.html

Conform reflexului cu care m-a obisnuit viata pe aceste meleaguri, ma astept la reactii de genul „ce frustrat!”. Nu imi pare rau si cred ca sunt inca bland cu „fauna” despre care vorbesc; un articol de genul asta poate baga in spital pe cei mai creduli si neavizati dintre cititori…Si atentie cum este semnat: „Amalia Scurt – Articol supervizat de Dr. Serban DAMIAN, nutritionist sportiv, Centrul de nutritie Superfit”.

Hai sa facem cunostiinta cu Amalita putin… http://www.doctor.info.ro/amalia_scurt.html – pana la urma nu este decat o unealta sarmana;

Amalia Scurt – „Ma numesc Amalia Scurt, am 26 de ani, sunt din Campina, judetul Prahova, dar m-am mutat in Bucuresti de trei ani. M-am specializat in Relatii Internationale si Studii Europene, iar pasiunea mea este scrisul. Sunt o fire creativa, am o imaginatie bogata, dar devin pragmatica in momentele cheie. No comments!

Domnu'(le) doctor, de ce nu nu-ti vezi matale de cantarit pastarnacul si sfecla furajera si lasa grija redactarii si supervizarii articolelor pe teme sau subiecte similare celor, hai sa le spunem, cel putini „legitimi”… „Pliiiiz”… Ah, era sa uit; legitimitatea nu ti-o da o diploma, deci nu este motivul pentru care i-as invineti urechile Amaliei, … bah dar nu aveti organ pentru meseria pe care v-ati ales-o.  Ori ati luat examenele cu spaga (chiulangiilor), ori nu aveti feeling, ori nu aveti „demers”/metoda… sunteti jalnici…. vai de mama voastra, ok – nu este treaba mea, dar cel putin stati in banca voastra pana vi se limpezesc cat de cat cunostiintele fiindca zau(!!!), desi varza, nu sunteti nici macar buni de pus la murat!

Sportlogic TM

%d blogeri au apreciat asta: