Sportlogic

Archive for Mai 2012|Monthly archive page

Breaking news! – Sportlogic lanseaza primul canal (si pagina) PORNO SPORT din lume

In PORNO SPORT on Mai 31, 2012 at 4:41 PM

Cuvant inainte – Acest articol este raspunsul meu in urma criticilor primite cu privire la articolul publicat precedent : Despre brand-uri si mamele eroilor inelelor (clic pe titlu).

Inainte de a citi, vreau sa-i asigur pe toti si pe toate ca mi-am insusit remarcile si ca in sinea mea profunda si „ne-explorata”, sunt de acord cu fondul acestor critici (nu si cu argumentarea lor). Cu toate acestea trebuie sa fac fata unei dileme, careia sper sa-i fi gasit rezolvare la sfarsitul acestui articol.

__________________________________________

Scrisoare deschisa pentru prieteni!

Pe langa vreo 2 apropiati care s-au distrat pe seama mea, o amica la care tin foarte mult, mi-a adus o critica. In mare m-a intrebat de ce parjolesc tot pe unde trec (nu cu aceste cuvinte, dar cam asta era sensul si vorbea despre blog). I-am raspuns intepat, fiindca probabil sunt un tatar si nicidecum urmasul lui Stefan cel Mare (un ctitor). Glumesc!

Raspunsurile mele la critica ei perfect pertinenta ar putea fi doua:

1) unul scurt si sec – „te rog frumos uita-te in jur!” – nimic mai mult si cred ca as sugera tot.

2) si unul mai chinuit si mai lung in care sa explic de ce sunt atat de virulent.

Am ales bine inteles cea de-a doua formula iar in raspunsul meu  voi plasa chiar si cateva intrebari ( retorice cred);

a) Avand in vedere dezinteresul total manifestat de autoritati (si societatea civila) fata de subiectul/tematica sport in sine (cu toate implicatiile sale – de la politici de sanatate publica, la educatie, pentru a termina cu brandul de tara si de ce nu, cu oportunitatile sau aspectul potentialului economic), ce trebuie sa scrie un jurnalist diletant care s-a apucat de aceasta activitate exasperat de paginile publicatiilor si natura emisiunilor sportive din Romania? Credeti ca este cazul sa pun link-uri pe acest site pentru a va face o imagine despre ansamblu!?.

b) In conditiile in care mass-media sportiva din Romania se ocupa aproape exclusiv  de crizele  sau de bancurile de neam prost ale lui  „Jiji” Becali, parturile lui Iancu (dar nu Avram) si tatuajele ascunse ale diversilor si diverselor, credeti ca ar mai avea sens inca un site dedicat scursorilor. Ba mai rau, ce sanse si ce credibilitate ar avea un discurs inaltator in conditiile in care universul informational si mediatic este poluat in asa masura incat o medalie de aur sau de bronz la gimnastica, scrima, etc. trec neobservate pe langa grimasele lui Copos sau Lucescu Jr. cand ” Rapiduletu’ ” si-o ia adanc.

c) In discutiile mele cu diverse persoane active in industria media, la intrebarea „bai de ce vreti sa ne omorati cu fotbalul si cu toata fauna care pivoteaza in jur”,- mi se raspunde invariabil ca asta cere publicul/audienta. Am pus aceeasi intrebare si cu privire la emisiunile „tabloid” – nu voi da nume, fiindca zau, chiar nu tin  minte niciodata cum ii cheama si ii incurc in permanenta – nu stiu cine-i maruta, morar, capatos, zdrancu, brancu, etc. si nici nu stiu exact pe care canale au emisiunile fiecare. Din partea tuturora am primit in mod invariabil acelasi raspuns.

Dragilor voi v-ati vorbit! Este Fals!

Deja meciurile se joaca cu tribunele goale (mai putin cateva derby-uri), deja absolut toate talk-show-urile sportive  sau mondene au audienta „zero” . Cu toate acestea, o  lume mica de privilegiati (media – persoane – sateliti – sponsori si corporatii – agentiile de pub, etc.) continua  sa copuleze intre ei pentru a intretine in mod fortat si artificial un fenomen, niste preturi pe piata, niste spagi si mai ales impresia ca exista un alt canal media in Romania decat ProTV, Discovery, National Geo si mai nou Money  Channel, pe care vreau sa-i si felicit in trecere – deci se poate! Afirmatia nu este valabila si pentru ProtTV. Acestora li se adauga canalele care transmit competitii sportive (aceleasi care transmit si talk show-uri sportive, dar atributul „cheap” – ieftin… la propriu –  nu justifica plictiseala de pe ecran ). Ma rog, cel mai des sunt contrazis si aici este cuvantul meu contra cuvantului lor. Am intrebat in jurul meu 200 de persoane si nimeni nu stie sau nu s-a mai uitat la Capatos, la rai da buni, la ala de spune bancuri seara cu o fata de pupat Cuplul Ceausescu.

d) OK stiu, atitudinea mea nu face decat sa dauneze, dar cum sa fac sa combat aceasta situatie, fiindca nu vreau sa fac ceea ce se face deja si – mai ales (!) – sa fiu ca ei. Mi imi place sport-bizz-ul dar nu sport-circul. In aceleasi timp, este drept, as prefera sa ma ocup de documentare, istorie, mitologie, semantica, hermeneutica – v-am spart aici nu-i asa :). As dori sa dau acestei „publicatii” o tenta nu docta, nici academica, ci doar ACCESIBILA si EDUCATIVA! Cum sa fac?!… Pe de o parte  sunt criticat ca pic in metehnele celor pe care ii combat, iar pe de alta parte, aceleasi persoane care ma critica, cand le pun intrebarea de mai sus, imi dau raspunsuri de genul „Fiindca esti in Romania” sau „Fiindca asta merge”. Adica pot sa le inteleg pe amandoua dar nu venind de la aceleasi persoane.  De cand viata unui popor intreg si proaspat este guvernata de faimoasa „lege” a cererei si a ofertei!? O natiune intreaga (chiar) a pus botul la aceasta duma!? Sa fie (probabil) dintr-un reflex de genul  reactie imunologica fata de amintirea comunista?!.

Am stat si am tot cugetat… „Ce vreau eu!?”…Sa ma lupt cu cei rai!?… NU!!! Sa schimb mentalitati!?… HMMM! Sa aduc putina alinare celor care ca si mine,  sufocati de mojicia (elitista sau „bruta si populara” – nu conteaza) din jur!?… DAAA!!! Asta vreau! Dar totusi sunt un luptator… Cred. Ce sa fac cu toata frustrarea si toti dracii adunati in 6 ani de viata (de ce 6 ani de viata – adica din 2006!? Alta poveste!).

De fapt am doar 7 ani: pana la un an am invatat sa citesc si sa scriu si de atunci muncesc la cei 7 ani de acasa si vreau sa va spun ca ceea ce se intampla in jurul meu nu ma ajuta de loc sa ma formez bine). Cum sa fac sa nu ma duc de rapa!?

…Si gandindu-ma, am gasit o solutie! Sa vedem daca va functiona! De astazi inainte, voi afecta un colt special – un tomberon/ o „desarja” de devarsare a gunoiului si mizeriilor pe care le traim in cotidian. Altfel, toata aceasta infectie risca sa imputa (pardon, sa contamineze) tot in jurul ei si e pacat de munca depusa si timpul pierdut (ce sa mai spunem despre talent!?). Voi crea deci o pagina dedicata injuraturilor, agresiunilor, obscenitatilor – ATENTIE… POATE PE UNDEVA JUSTIFICATE.

Va fi o pagina unica in lume! Deja acest blog este unic in lume, iata cineva vine cu o structura unica, o pagina dedicata orgiilor intelectuale sau pseudointelectuale (who cares?), structurata pe categorii de varsta, in care toti cei suferinzi vor putea veni sa-si clateasca retina si sa-si aline suferintele. Va fi o pagina, hard, hard core, extreme… de defulare totala, unde desfraul si violenta vor fi duse la extrem…insa…  doar fata  de extremistii cu care viata de zi cu zi si istoria ne-au obisnuit.

Stimati prieteni si cititori bine ati venit pe prima pagina de PORNO SPORTIV sau de SPORT PORNO din lume  – o puteti accesa in meniul la categoria Blog-> subcategoria PORNO SPORT! Mai dificil este faptul ca arhitectura si schema logica de functionare a blogului, obliga ca orice articol nou introdus sa apara si pe homepage – deci nu voi putea proteja publicul minor. Pentru a evita situatiile neplacute celor cu sufletul mai sensibil si „convingeri intarite”, voi incerca sa avertizez  publicul cu imagini explicite! Pentru a indica corect categoriile de varsta interzise la lectura materialelor desantate, am elaborat o grila de protectie a  cititorului in functie de gradul de „tarie” porno:

– interzis publicului sub 1 an – imaginea de la inceput (vezi imagine)

– interzis publicului intre 1 si 7 ani – vezi imagine

– interzis publicului intre 7 si 18 ani – vezi imagine

– interzis publicului adult (+18 ani)  sau doar pentru public initiat – vezi imagine

Sper ca aceasta gaselnita, va oferi deopotriva teren descatusarii energiilor dar si pastrarii unui nivel de inalta tinuta pe acest blog cu adevarat interesant!

– Cu drag al vostru Ovidiu – 

– Adios, de acum va las in seama „geniului” lui Peter North –

Anunțuri

Despre brand-uri si mamele eroilor inelelor

In Bizz sport, Economia sociala, Economia sportului, PORNO SPORT on Mai 28, 2012 at 10:59 PM

Am decis ca intr-un final sa ma exprim pe blogul lui „Atza”, pentru ca dupa „spe” tentative ratate, camaradul a reusit sa ma convinga. Cum? Ei bine cu filmuletele astea. Serios dupa al 3-lea (la rand fara apa si pe stomacul gol – acum glumesc ca sa ma dau mare) m-a bufnit plansul:

Voi incepe prin a va povesti cum „m-am visat” tragandu-i in teapa (nu in altceva) pe toti poreclitii din tara asta – incepand cu parazitii si impostorii din birourile COR-ului, trecand prin birourile „ministerului”, federatiilor (nu toate – spre exemplu nu cele de baschet, gimnastica, handball, scrima si mai sunt vreo 2) si terminand cu directorii de scoala, eventual si cu cativa profesori de sport. Nu puturosilor, sportul nu depinde doar de infrastructura sau de bani:

Sportul, performanta, miscarea sportiva mai au nevoie si de pasiune, de inima, de implicare si nu in ultimul rand de fair-play.

Am postat aceste filmulete ca pe „un cap in gura” (metaforic) dat tuturor celor care trezindu-se in spatele unui birou se cred, vorba camaradului, „stapani pe vreun inel” ori de cate ori cineva vine si le cere cel mai mic ajutor. Celor care ne raspund  „Nu!”, atunci cand interlocutorul este un tip onest, sau, „dragul meu, trezeste-te suntem in Romania”, atunci cand interlocutorul este o @^#$@%#*.

Bine inteles aici este vorba si despre politicieni, dar daca ma apuc sa-i numesc, il voi pune in situatie dificila pe Atza, care si asa isi numara prietenii „potenti” doar pe degetele de la o mana, el avand mana lui Raphael din Testoasele Ninja.

Ca sa fiu sincer pana la capat, in locul sau as prefera pe cei impotenti, fiindca cei potenti risca sa ti-o traga urat si din cate il cunosc nu este genul care sa aprecieze… dar stiti exista o vorba inteleapta – „Niciodata sa nu bagi mana in foc pentru nimeni”. In concluzie, situatia nu este roza, daca mai pierde un deget, zau, nu stiu cum va mai manui „sai”-urile alea.   Nu ati vazut-o bine (?), dati clic aici ca sa o vedeti mai de aproape.

Pamfletul de fata se adreseaza in mod special celor care nu vor sa inteleaga ca sunt pusi acolo unde sunt, pentru ca sa ajute; sa faca in asa fel incat visele sa devina realitate, pentru ca inimaginabilul sa se poata intampla. „Voi” sunteti pusi aici pentru asta:

Bine inteles as mai putea sa iau o vuvuzea si sa sun desteptarea in urechile „oarbe” ale parintilor de astazi – principalii vinovati.  Luati aminte:

Dar mai mult decat orice, am ales aceasta tematica si pentru a ma razvrati inca o data si pentru  a demonstra (a cata oara?) ca firme precum RED BULL, PEPSI (cazuri discutate la vremea lor)  si iata mai nou si  Procter & Gamble (de la care totusi ne puteam astepta la un gram de responsabilitate sociala sau civica), duc sistematic campanii de indobitocire a „consumatorului” din Romania.

In tara noastra, P&G rezerva consumatorilor sau clientilor sai doar  publicitati pentru redusi mintali, in timp ce „afara” cuvantul de ordine este „Proud Sposnor Of” si „commitment”. La sucursala din Romania nu poti sa te apropii cu nici un proiect social. Deja parfumul putorilor cracoase de prin toate birourile iti intuneca mintile de la intrare, iar daca totusi din intamplare treci de ele scapand nepietrificat de privirile condescendente si meprizante ale meduzelor si ajungi cumva, printr-un „noroc nebun”, sa dai ochii cu vreo „interfata”, ai pus-o!

Sa te fereasca sfantul sa nu le ai cu engleza, Coana Chirita este o gluma inocenta pe langa vanzatorii de tampoane anti-ciclu. Poate ca as intelege o iota daca mi s-ar vorbi „fifty-fifty”, dar cand „menajerul” vine cu un cuvant-juma’ in romana si cu un cuvant-juma’ in engleza, atunci iti vine sa scoti steagul alb si sa strigi iertare „Coane” (vorba lui Atza), aici m-ai pierdut.

Toate aceste filmulete fac parte din ultima campanie de P.R. a celor de la P&G. – – – Ce frumoase si miscatoare sunt!? – – – De ce trebuie eu sa mi-o iau pe Andrea Marin in retina!? Sa inteleg ca daca nu-mi bag bumbac in orificii, nu am dreptul la parola!?

Domnilor, pardon, Doamnelor, de ce nu am avea si noi dreptul la putina publicitate decenta!? De ce suntem condamnati sa vedem doar fufe multumite ca le-a venit ciclul!? De ce polonezii au dreptul si noi nu!? De ce o mama poloneza are dreptul la minutul sau de recunostiinta (mediatica) si o mama din Romania nu l-ar avea!? Ale noastre au  menstrele mai scurte cumva!? De ce va bateti joc de noi cu tot felul de pitzi „ignobles” si sloganuri pentru imbecili!?

Nu stiu cate femei ar citi un astfel de blog, dar zau, pentru cei 1 miliard de euro CA pe piata din Romania,  merita un boicot. Nu de genul „share” ca sa le facem publicitate, ci din vorba in vorba si  in timp, tot un fel de „share” dar mai romanesc – un fel de boala cronica de care nu mai scapi. Sa se spele pe cap cu Arielul lor toxic. Asta daca nu isi re-evalueaza atitudinea fata de consumatorul de la noi, care asa mioritic si cum o mai fi el, merita putin respect de banii astia.

Da (!), daca inainte „plansei” pentru ca vizionasem filmele, acum ma apuca plansul despre ce am scris si cand ma gandesc unde traim si ca de fapt, s-ar putea sa nu avem nici o scapare.

Dar cel mai mult am plans la povestea lui Nevin Yanit – campioana europeana la 110 m. garduri. Fata asta s-a antrenat in praf, pe bitum, fara incaltari cu un antrenor indoielnic la inceputurile sale.

Dupa castigarea titlului european, edilii din orasul sau au facut un stadion cu pista moderna din tartan care ii poarta numele. Este o femeie, nici macar, doar o campioana. La noi Marian Dragulescu a umblat vreo 3 ani dupa un apartament garantat prin contract.  Despre ce vorbim!? Hai sa vorbim mai bine despre Turcia.  Aici veti gasi povestea ei in 2’30 courtesy of Procter & Gamble „fuckers”, dar si multumita geniului unui mare realizator de film Alejandro Gonzalez Inarritu cel care a regizat toate cele 15 miniscurtmetraje pentru campania moguloilor !

In incheiere ca sa nu parem „anti-urban”, retrograzi si „de la tara” (adica deloc „trendy”), propun sa folosim limba engleza doar pentru injuraturi. In cazul asta nu as avea nici o obiectie. In primul rand copiii ar creste mai bine educati fiindca urechiuselor lor nu vor trebui sa suporte din frageda copilarie mojicismele verbale ale adultilor. In al 2-lea rand, o astfel de initiativa ar putea pune baze solide pentru invatarea unei limbi straine absolut necesara in ziua de azi… So, dear P & G, go and fuck yourself! 

– Al 2-lea eu –

P.S. > Nu as vrea sa omit pe lista celor care merita „un cap” si pe ai nostri tineri – uneori parintii nu poarta toata vina – care gasesc tot felul de pretexte absolut lamentabile care sa le justifice lenea, uneori chiar prostia si mai tarziu esecul… Dar asta este alt subiect!

Christophe LeMaitre sau Anomalia Alba – „Eroii inelelor” (2)

In Sport viata si destine on Mai 21, 2012 at 1:50 AM

Cuvant inainte – Astazi am ales sa va prezentam un probabil viitor Erou al Inelelor; un copil, un „manz” de 22 ani…Luati-o drept fita, revendicare rasiala, pupincurism fata de ginta frantuza, tupeu de diletant – cum vreti! Multumesc pentru toate (!), dar o fac cu toata convingerea si am si motive:

–         constat cu stupoare ca mass-media din Romania a «mistificat» complet fenomenul. Am intrebat 10 specialisti ai sportului si nu stiau cine este… Nimeni, fratilor doar campionul european la sprint…

–         pentru ca este primul caucazian care a coborat sub bariera de 10 ’’ pe 100 de m si pentru ca am convingerea ca in absenta lui Bolt, ar putea deveni un pretendent al probei de 200… desi eu am niste presimtiri mai „pozitive” in zona de 400 de m.

–         parcursul acestui copil este cu totul exceptional si inca o data ilustrativ despre lumea in care traim…vorbeam despre prejudecati, caci referitor la cei care macelaresc popoare sau natura…am capitulat de mult din pacate…varsta si deh, nimeni nu este perfect ;>

–         abea acum se poate pune in cauza suprematia scolii de sprint americane – eu o pun de mult; de cand rusii nu-i lasa niciodata de capul lor la sprintul feminin – adica dintotdeauna. Suprematia scolii Jamaicane se pare ca este oarecum contestata, multi punand un semn de egalitate intre cele natiuni la capitolul „alergari de viteza”.  Teeoria dopajului nu poate scuza pe unii si incrimina pe altii… Stim sau banuim cu totii ca nimeni nu este inocent.

–          inca o data Franta da tonul in materie de premiere mondiale „si istorice” si asta ma bucura! :)… Si ma intreb sau va intreb;… de ce ii pupati in cur pe englezi si americani!?…(Asa in general)… Glumesc,..stiu, stiu,… nu voi sau nu voi toti! 😀

–         Christophe a trecut si pe la rugby si bine-inteles, unii, total lipsiti de fler, l-au gasit infect pentru acest sport – probabil acum se felicita spunandu-si ca daca nu ar fi fost ei sa-l „orienteze” sau sa-l „sfatuiasca” (cititi: „sa-l faca sa abandoneze dezgustat”), nu ar fi ajuns niciodata ceea ce este. Oare cum se simt cand dau ochii cu el pe strada ? – Culloz este un orasel – mic, foarte mic :D!

____________________________________

Deci Christophe LeMaitre :

Daca cumva numele nu va spune nimic…el este :

Nascut la Annecy in Haute-Savoye in iunie ’90, isi petrece  copilaria la Culloz ( ? – undeva pe unde probabil se agata harta Frantei in cui). De natura mai degraba introvertita, Christophe are o copilarie dificila. Taciturn din fire, LeMaitre devine tinta rautatilor infantile (conform confesiunilor sale – jurnalul L’Equipe). Nu dureaza mult si cruzimea il ajunge si pe terenurile de sport. Este ultimul ales in toate echipele doar daca este nevoie absoluta, este „sacul de box” in care lovesc toate reprosurile, glumele proaste, remarcile neplacute si de cele mai multe ori gratuite. Situatia se agraveaza pe an ce trece ; incepem sa „inventam” gaguri special pentru el. Marginalizat, incearca pe rand handbalul, dupa care rugby-ului (aici nu intelegem) ; ambele sunt experiente care vin sa alimenteze si mai mult frustrarea si suferinta unui copil chinuit de rautatea celor din jur. Atat de nefericit incat toate sentimentele negative acumulate, incep sa se transforme latent intr-o dorinta de razbunare.

La 14 ani, alungat,  nedorit sau scarbit (de la caz la caz), pentru a-si dovedi ca este capabil, merge la o sarbatoare sportiva populara, unde scoate cel mai bun timp pe 50 m la toate categoriile de varsta. Reperat de Jean-Pierre Nehr se inscrie la varsta de 15 ani (!) la clubul de atletism din Aix les Bains. Peste un an, la numai 16 ani, fuge suta in sub 11’’. De aici restul il stiti (vorba vine :)).

In 2010 coboara sub bariera de 10’’ (premiera mondiala pentru un atlet caucazian) si castiga 3 titluri europene – 100m, 100m stafeta si 200 m la seniori (el fiind in ultimul an de juniorat).

Nu vi le punem pe toate ci doar un «modest» loc 3 la 200m (invins de Husain Bolt si Walter Dix cu 19.80’’ – la opt sutimi de recordul lui Pietro Nemeea care dateaza din 1979) la mondialele din 2011.

De ce propunem acest clip si nu punem spre de exemplu cursa de 100m de la Montreuil unde scoate 9.92’’ – recordul sau personal, al Frantei si cea mai buna perfomanta a tuturor timpurilor a unui atlet european ? Pentru ca eu as paria pe Christophe in primii 3 la Olimpiada doar la 200m (si de asemeni, pentru ca ne da ocazia sa-l mai vedem o data pe Usain Bolt si un alt alergator talentat, Walter Dix…  si de ce nu, pentru a va face curiosi si cautatori pe «gLgL»). Desi daca ma intrebati pe mine, eu pe baiatul asta l-as trece imediat (dupa Olimpiada) la proba de 400m. Dar deocamdata nimeni nu m-a recunoscut ca antrenor de atletism si fiindca imi si place sa-mi dau aere, va rog sa nu ma bagati in seama. O scriu ca sa fie aici pentru „posteritate”, daca cumva se intampla, avem cel putin dovada.

Vorbind despre uluitorul 9.92’’- atentie, nu am spus sprinter alb, ci am spus sprinter European. Este o performanta superioara celei a campionului olimpic si mondial, britanicul Lynford Christie, sau celor ale lui «bad-boy Dwain Chambers»; egaleaza recordul mondial al lui Carl Lewis si este doar la 6 sutimi de secunda de cel al «portughezului» Obikvelu – vice campion Olimpic la Atena cu 9.86’’ si actualul campion si recordmen european indoor la 60m)… Daca-l consideram pe Obikvelu european atunci gresesc, doar ca acesta a devenit campion mondial la juniori si a concurat pana la 22 ani sub culorile Nigeriei… Ma rog, toata povestea asta este cea a unui copil naravas (de unde si alintul „manz”) de doar 20-21 de ani !? La varsta lui, mai putin Bolt, ceilalti nici «nu existau»… Desi nu trebuie sa uitam ce am spus in articolul precedent ; specia umana este in curs de schimbare. Specia sau calitatea materialului  – pista si incaltamintea…Poate toate la un loc, NU stim inca (!) – dar au aparut niste «pusti» jamaicani pentru care bariera de 10’’ este cronometrul de inviorare, iar bomba cea mare esti un gambian scolit in USA, care anul asta va termina liceul.

Nu conteaza(!); in tara fetelor palide, Christophe este primul si deocamdata unicul. Asa cum va spuneam in articolul despre Bolt– sprinterii de exceptie sunt din aluat divin si destinul le acorda si le va acorda intotdeauna toate favorurile. Ei bine  Le Maitre (He He…  In traducere „Stapanul”… Ca sa vezi ce nume!?… Predestinat!) nu are decat meritul  de a fi cel mai bun sprinter alb al tuturor timpurilor… Si uite cum „spusele” mele se confirma; toata planeta vorbeste numai despre el, bine inteles mai putin Romania, prea ocupata de divortul Columbenilor, ziarele scriu rulouri, specialistii emit teorii, toata lumea este in fierbere, aproape ca-i uitam pe cei care castiga cu adevarat.

Pentru ochiul meu – eu fiind un mare necunoscut, dar care ma pricep (zic eu) –  se anunta (probabil) o mare stea a sprintului pe 200m si posibil (peste 4-6 ani) si pe distanta de 400m. Si sa nu credeti ca este usor de prezis,  pentru ca „Stapanul” este in momentul de fata finalist si la cursele de 60 m – (locul 3 la europene – surprinzator pentru un atlet cu „constitutia” sa).

In mod sigur participarile sale la competiile in sala, nu sunt pentru «palmares» ci pentru a-l mentine in priza in perioada de iarna, si cu siguranta, pentru a-si ameliora tehnica si timpii de start in vederea marilor competiti outdoor – (iar in 2012, nu vad alta decat Olimpiada)…

Zeus stie ce cale va lua destinul acestui EROU «junior» al inelelor (fara nici un drept si proclamat doar de mine si pe propria-mi raspundere), fiindca pana acum olimpian nu fost proclamat inca si nici nu cred ca are  sanse foarte mari sa devina…Cel putin fara mari pretentii justificate la aur (desi, niciodata sa nu spui niciodata)… Dar in inimile noastre de «fete palide», nu ne putem abtine sa nu-l punem acolo printre cei mari. Daca se nastea in perioada Carl Lewis («timpurie»), cu siguranta ar fi doborat si  recordul (mitic si mondial) al lui Hines, iar Carl the Clean, nu ar fi plecat de la nici una dintre editii cu atatea medalii acasa – cu siguranta doar cu cele de la stafeta si de lungime…Si nu pot fratilor sa-l pun pe Carl Lewis (oare sa-l pun ?…cica trebuie) fara sa-l pun si pe «tantarul» Christophe, oricare ar fi rezultatul sau din aceasta vara…Abea astept ! 😀

Aleluia!

Homo Ludens

P.S. > Am hotarat sa scriu acest articol, despre un „copil” care deocamdata nu a cistigat nici un titlu sau concurs major (europenele nefiind o referinta), ca sa-i trimitem un gand bun in semn de recunostiinta (sau prietenie) in „astral”. Un gand bun menit sa-l mai linisteasca, ca prea se agita… Daca analizam ce spune „hartia”, are mici sanse sa ajunga pe podiumul Olimpic. Pretendentilor  cunoscuti – Bolt, Gay, Powell, Dix, li se adauga deja un «nou prodige» jamaican, Blake, care la 20 de ani, a alergat cel mai bun al 2-lea timp din istorie la 200m, devansand chiar si recordul lui Johnson, fabulos si de neatins pana mai anul trecut. De aia spun, ceva nu este in regula; ori X-Men sunt deja printre noi, ori revolutia tehnologica, ori hmmmm… sa ne abtinem, fiindca cei din generatiile anterioare, nu erau nici ei usi de biserica.  Uitati-va cat de nefericit este de locul 3 la europenele indoor, cand de fapt nici macar nu sunt o proba pentru el fiindca pur si simplu nu are constitutia pentru o performanta pe distanta respectiva. Cum sa-i spui baiatului asta (?)… „ba – hai ca te alinti – nu mai suferi atata (de tine:)) ca nu esti singur pe lume si nici nu esti facut pentru asa ceva !…zi mersi si de locul 3 si multumeste-i Celui de Sus ca ti-a dat un asmenea dar”…sau… „nu-i nimic conasule (stapane mic) va fi si maine o zi. Eu cred in tine !”…Cand vad si eu un atlet roman nemultumit pentru ca a luat „doar” locul 3 la europene ?… Hai sa fim seriosi! Christophe fii fericit, ai facut deja mai mult decat toti predecesorii tai! Chiar daca nu ai fost incoronat INCA campion olimpic sau mondial, esti  deja un mic Erou al Inelelor si cu siguranta (cu voia lui Dumnezeu) nu am terminat de scris despre tine cel putin vreo 8 ani de acum incolo.

Din nou, Aleluia!

Usain Bolt – „Eroii Inelelor” (1)

In Sport viata si destine on Mai 15, 2012 at 10:00 PM

Cuvant inainte – Debutam aceasta noua serie prin a va prezenta  o categorie  noua careia ii este dedicata –  „Eroilor Inelelor” .

Va atragem atentia sa nu faceti confuzia intre  „Stapanul Inelului” – de fapt „Stapanii Inelelor”, fiindca sunt mai multi si mai multe –  si „Eroii Inelelor”.

Acestia din urma sunt o alta categorie; cei care ne incanta, care ne sunt dati ca exemplu, cei care sunt de toata isprava si care nu ezita in fata sacrificiului pentru a atinge, pastra sau salva mult „prearavnitele” – THE PRECIOUS ONES…

Alaturi de ei avem alte personaje – soldatii – aproape samurai sau cavaleri dedicati daca vreti sau niste romantici, unii onesti (hobiti si elfe), altii mai putin – uneori total subjugati (niste „gollumi”), carora le vom dedica o serie proprie, pentru ca si ei la randul lor isi merita locul in cartea de glorie (Hall of Fame… pentru cei ghinionisti Hall of Flame – incineratorul sau sala de cazane).

Seria este dedicata asadar strict EROILOR, sau ALESILOR cum li se mai spune, celor carora umanitatea le pastreaza vie memoria, celor pe care nu-i uitam(!), din grija si dorinta de a pastra neintinate semnificatia Idealului Olimpic, care asa cum veti vedea, a fost, este si va fi pus in continuare la grele incercari.

Exact ca si in Legende, ei sunt cei despre care vorbesc epopeile, cei care si-au castigat locul in Panteon printre Zei, devenind „aproape” nemuritori, chiar daca pana la urma nu sunt nimic altceva decat niste muritori pacaliti ca si noi (au ei grija sa-i pacaleasca cumva mereu – ba un tendon sensibil si vital, ba o otrava fara leac, ba o teapa de la un prieten, s.a.m.d.), in  memoria noastra vor ramane mereu ceea ce ei au fost cu adevarat. Niste semeni si personalitati de exceptie! Vom mai vorbi despre toate acestea…

_________________________________

Din seria Stapanii Inelelor, mai putin om, mai mult fiinta fantastica – cu siguranta nu hobit, mai degraba elfa.

_______________________________________

Si fiindca am declarat Olimpiada deschisa si vorbiram despre Stapanii inelelor (aici), despre francezi, despre alegeri, despre ai nostri (inclusiv despre Dan Diaconescu ) , negri, buni si rai (aici – dar este inca in faza de draft), haideti sa ne alegem si noi Eroii Inelelor . Incep cu cel mai tanar, cu adavarat exceptional, amaizing, fantastique si extraordinar! …Un minut de liniste va rog in memoria unui moment istoric – (cat timp „dureaza linistea” 🙂 uitati-va si la extrasul de mai jos – 9.58″,  Berlin 2009).

Sa vedem ce calitati ar putea avea baiatul asta si daca merita sa-l aduleze lumea in felul in care o face.  „Frumusel si sexi” – este (spun fetele); 6 packs are; inalt, puternic, prezentabil, relaxat si cool – este; inteligent (chiar foarte) – pare; generos si zambitor – este;… unic special si inegalabil, ne va spune istoria, dar in 4 ani a batut 6 recorduri mondiale. Sa ne reamintim ca  cel al lui Jim Hines (9.95″) a rezistat totusi 20 de ani.  In sfarsit, dupa ce intr-un final au reusit sa doboare recordul din ’68,  cele care au urmat „cadeau” cam odata la 5-10 ani (mai degraba 10 decat 5). Am mai spus-o si cu alte ocazii, nu stiu ce se intampla, dar am impresia ca nu mai suntem aceeasi specie. In generatia actuala exista cel putin 6 insi (printre care si un caucazian – tot un fel de erou al inelelor si el), care au performantele personale sub recordul mondial al lui Hines. Stim; tehnologia, incaltarile, tartanul…Dar totusi,  „Olimpianul” nostru – USAIN BOLT – caci despre el este vorba, la 15 ani a scos 45’’ pe 400 de m. Predecesorii sai s-au luptat timp de 20 ani ca sa coboare recordul de la 9.95″ la 9.78″ la care au pus umarul 5 eroi – Lewis, Bailey, Mitchell, Green, utlimul dintre ei fiind Tim Montgomery   in 2002. Calculul este simplu – 6 atleti in 30 de ani au „reusit” sa pacaleasca vechiul record cu  0.18″ de secunde. Bolt, doar el singur, a mai „furat” celui de care se tem toti, 0.20″ de secunde  in doar 4 ani…Asa ceva cu siguranta i-a facut pe unii sa se intoarca in mormant. Iata ce gandeste

Hitler despre zeiii sprintului

Eh, abea asta este ceea ce numesc eu un dar adevarat, intelegeti (!? dar, har, talent ce-o fi), iar baiatul asta este deasupra tuturor lucrurilor, statisticilor, fenomenelor, rationamentelor! Bine inteles ca de la utlimul record, au aparut in scena tot felul de specialisti, studii, experti, care mai de care cu avize si opinii care mai de care pertinente. Dar pentru el toate astea nu au nici o importanta. Pe el nu-l intereseaza cine si ce spune, cate doctorate au teoreticienii (unde erau specialistii cand recordul lui Hines parea ca va ramane acolo o vesnicie), nu conteaza cine va castiga alegerile, ce culoare are pielea sau blana celor care privesc, pandesc sau critica; nu-i pasa daca este criza sau nu, din ce partid face parte X, despre mersul pietei imobiliare sau al bursei, pretul petrolului, cursul aurului, etc… Si mai ales nu conteaza ceea ce spun stiintele sportului, legile antrenamentului, antrenorii si „Guru-iii” sportului, ce gandesc tipi ca J. Rogge, sau cei 7 miliarde de necunoscuti ca mine…pentru ca este deasupra lucrurilor. Si ca orice erou care se respecta, uneori se mai intampla sa se razvrateasca si sa nu respecte vointa zeilor, dar este mult prea puternic ca sa i se intample ceva… (nu fi deochi!). Uneori chiar si LOR li se face frica de tipi ca el. Au nevoie prea mare de el pentru a infaptui tot felul de munci titanice – (vezi clipul de mai jos)

Nici macar nu avem timp sa glumim spunandu-i „Run Forest, Run!”, ca el a si terminat cursa.  Nu conteaza ce spune arbitrul, ce nota va lua, daca ii va da cineva o pasa sau daca cineva ii va apara sutul, el nu are adversari… De fapt as spune ca pentru el nu mai conteaza absolut nimic. Pe el nu trebuie sa-l aleaga nimeni, El este acolo !!! Este si nimic mai mult, dar atat de mult incat printii, regii, etc. vor  cel putin o poza cu el, iar altii merg chiar si in pelerinaj:

Glumesc „of course” si privind acest clip imi dau seama ca printul Harry nu va ajunge niciodata rege (si de ce). Dar as vrea totusi sa le spun celor de la Externe ca Ginger Head a facut mai mult in materie de PR, decat 6 guverne si generatii de diplomati.  Cand ma gandesc ca unii ii spun lui Hagi „Regele”» (el nu are nici o vina) sau lui Cristea „printul”, ghiciti continuarea?…Raspunsul meu ar putea fi „m-apuca plansul” sau ca „toti confratii sunt de fapt niste idioti”… Dar nu ! Nu este adevarat ! Nuuu !. Raspunsul meu este: HE HE HE (!!!) :… „Acum inteleg (dupa cum isi alege romanul regii si printii), de ce poporul asta ia teapa in fiecare an de istorie care trece si tot ii mai lasa o urma, tabacindu-i pilea si sufletul. Da ! Nu ma mira !!!”

Sa fii Eroul Inelelor,  bun sau rau,  este o misiune extrem de grea – covarsitoare! „La inele” nu te lasa nimeni in pace sa le stapanesti sau sa te joci cu ele singur. Ati vazut filmul nu !? Ati vazut prin cate maini a trecut verigheta aia !?. Macar de-ar fi fost de aur dar era CGI…Deci spuneam ; singurul candidat pe care l-as recunoaste (fiindca vorbiram despre alageri) 100% credibil  de care am habar sau pe care-l recunosc ca fiind unul – frumos  si carismatic, talentat si virtuos, puternic, bun si generos – ar fi un Erou asa ca USAIN BOLT !

Asa da candidat. Pe EL vi-l propun pe lista  pentru alegeri, nu tot felul de fiinte mici, slabe si nimicnice pe care le numim MICROBISTI. Nu tre’ sa va surprinda, l-ati ales voi pe Anghel Iordanescu, iar filipinezii pe Mani Pacquiao, darmite pe cel mai rapid om din lume !

Cel mai rapid om din lume va fi mereu Eroul si mai ales…”Alesul” – singura fiinta pe aceasta planeta pe care puterea, rautatea  oamenilor, chiar si cea a celor mai infernale sisteme, nu o  va putea ajunge sau atinge vreodata (nici la propriu, nici la figurat) . Uneori nu-i poate atinge nici macar raposatul Chronos , fiindca am presimtirea  ca acest 9.58’’ , s-ar putea sa ramana o vesnicie acolo…  Zau, nimic si nimeni nu-i poate atinge, decat (la fel ca si in legende), cateodata zeiii cand eroilor li se suie la cap. Exact asa cum nici macar cel care a facut sa tremure o lume intreaga, nu a reusit sa-l umbreasca pe Jesse Owens (alt Erou al Inelelor  – cel din 1936 la Berlin). Hitler, mai spun odata Hitler (nici macar el, incarnarea tupeului maxim)… Hitler nu a putut sa schimbe cu nimic destinul marelui campion, din acelasi motiv – nimic nu-i poate atinge (!) – sunt esenta pura, sunt 100%, sunt pur sange, sunt absoluti!

In concluzie… Daca Olimpiada este facuta pentru Olimpieni, daca vorbim despre Eroi, la creme de la creme, singurii intangibili si deasupra tuturor lucrurilor lumesti,  sunt recordmenii pe 100m.

>>> Va urma>>>

Homo ludens

 

Stapanul Inelelor chiar exista – introducere in „Istoria nescrisa a Olimpismului” (1)

In Blog, Sportul si politica on Mai 15, 2012 at 10:48 AM

– sau ganduri pentru amorsarea a 1001 de diverse subiecte posibile si pentru unii nu foarte verosimile –

______________________________________

* Nota importanta – Da stapanul inelelor chiar exista, dar nu este Octavian Murariu (si nici Dan Grecu… desi unii se cred)

______________________________________

Se apropie Olimpiada si as fi vrut sa scriu ceva prin care sa amorsez poate o linie editoriala periodica care sa sarbatoreasca incepand de acum si pana in ziua „0” cel mai mare eveniment sportiv al lumii… daca nu chiar „cel mai mare eveniment ciclic” pur si simplu… Zis si facut doar ca in fata hartiei m-a lovit blues-ul. Mai intai m-a cuprins un gand, care usor usor mi-a invadat maruntaiele transformandu-se intr-o senzatie destul de neplacuta si deprimanta. Un moment de luciditate(!?)… poate!

Si dintr-o data incep sa-mi aduc aminte de toate cele «grele» si nu pot sa uit ca uneori, cand ma intorc de pe teren si sunt trist fie din cauza unui antrenament care «nu a mers», fie a unei infrangeri, fie ca asist o la o accidentare, sunt tentat sa-mi pun intrebarea; oare de ce oamenilor le place sportul si mai ales competitia sportiva, care este finalitatea (!?) Daca stam sa ne gandim putin, totul pare pana la urma absurd, lipsit de sens si chiar mai rau, uneori chiar dramatic. Semeni care mor (ucid sau sunt ucisi), care devin invalizi pe viata, comploturi, sfori, coruptie, vise naruite, ba unoeri chiar si razboaie.

Si as putea da sute de exemple care mi-ar da dreptate, sustine si intretine momentul de depresie – multumesc realitatii pentru suportul acordat –  dar zau, uite ca exista una sau doua povestioare care fac toti banii. Ok, stiu ca Jacque Rogge nu are nici o treaba cu Olimpismul, asa cum nu a avut-o nici stramosul Pierre. Stiu ca baietii astia golesc visteria guvernelor, buzunarele suporterilor,  sug sangele si sudoarea atletilor.  Stiu ca JO sunt jucaria unor nostalgici plini de „paradoxuri” – iluministi laici care in pivnita caselor au altare, progresisti tanjind dupa gloria imperiilor coloniale cand o femeie cu pielea mai mult decat bronzata, buze si fese bogate, se credea venita pe lume doar pentru a le servi stramosilor lor ceaiul de iasomie in decor de apus de purpura si zumzete de pasare colibri…Desi tot ei sunt cei care au militat pentru combaterea paritatatii intre sexe, revendicand meritul „emanciparii” femeilor. Da, stiu ca stana este a lupului si tot lupul este si cioban.

Stiu ca noi toti cei multi (chiar si cei «treziti»), ne pacalim (singuri – de dragul pleonasmului), fortandu-ne sa ne plasam undeva deasupra acestor realitati, doar pentru a celebra si incarca cu bucurie si entuziasm evenimentul pe care-l „adoptam” cu simbolurile si valorile sale si in care ne incapatanam sa credem, amagindu-ne ca sunt  inca de actualitate undeva ascunse printre sau in noi… Doar ca nu dam de ele de tipicari, orbi sau ghinionisti ce suntem. Totusi cu totii simtim ca ele sunt acolo!… Nu-i asa?…Snif!

Stim ca exista o legatura mai mult sau mai putin stransa intre miscarea olimpica si „conceptul” de noua ordine mondiala, intre ea si o anumita idee despre colonialism, despre globalizare, despre lupta acerba care se da pentru putere intre diverse sfere de influenta si cat de mult ajuta JO pe cativa in aceasta lupta…. Doar pentru ca sa supravietuiasca. Nu v-ati intrebat de ce USA sau Rusia sau China, fiecare luata in parte sau impreuna, au foarte putin de spus la CIO desi sunt tarile cele mai titrate in istoria jocurilor olimpice moderne – nu vorbim despre discipline, aici federatiile cele mai tari fac legea ; vorbim despre accesul la «Loja», acolo sus in varful muntelui Olimp, unde salasuiesc zeii. Credeti ca degeaba cartea si filmul se numesc «Stapanul inelelor»?! Si credeti ca degeaba greul luptei cu raul revine doar catorva muritori neintelesi si idealisti, ajutati doar de fiinte fantasce (hobiti si elfe), care stim cu totii – nu exista !? Da, cei care se presupune ca ne ajuta nu exista; dar stapanul inelelor exista! De fapt stapanii, fiindca sunt mai multi – unii buni altii rai, unii pe hartie altii in sufletele noastre.

Stim ca aceasta viziune, minciuna sau mirajul,  cum sa-i spun…«fata morgana», o avem noi  toti, mai putin dulaii din sistem, cei care le vehiculeaza si care ne intoxica cu ele si alte discursuri sforaitoare… Stim si totusi unii dintre noi ne incapatanam sa credem… De ce oare ?…Cred ca stiu raspunsul si nici nu vreau sa ma gandesc la el, atat de rusine imi este!

Ei bine pentru ca exista una sau doua povesti care „fac toti banii” si daca nu ar fi decat ele, tot ar merita sa sarbatorim…Uite de aia!…

…Asa ca, Dragilor, imi acord dreptul si onoarea sa declar deschisa Olimpiada 2012…Sper ca nu va fi la modul clasic – in date, recorduri si statistici – ci despre cei care ne-au convins ca se merita !… sau ca nu merita :S!

>>> va urma >>> tin’te bine J. Rogge, fita cu guler alb „care esti tu!”…nu serios! >>> va urma >>>

Homo ludens

Da-mi 200 ca sa-ti… indrug baliverne!?

In Economia sportului, Sport si societate on Mai 10, 2012 at 12:20 AM

Am obiceiul să scormonesc (pe net). Uneori când gasesc ceva care cred eu că va „face istorie” inregistrez pagina HTML sa fie acolo pentru nepoti. Nici nu vă dati seama câte dintre ele dispar dupa luni…Dar ce ne facem cu articolele care dispar a 2-a zi. Acum că am lansat blogul, am să public un subiect care, cred eu, merită aprofundat…Daca nu din punctul de vedere al interesului stiintific si al problemelor de etică care le ridică, cel putin din punctul de vedere al escrocheriei patentate la scară mondială de peste 60 de ani, pe care industria medicală o  practică la cotidian pe noi TOTI… de care nici chiar cei „privilegiati” nu scapă.

Potrivit unui articol al Associated Press care a apărut în Minneapolis Star Tribune, pe 09 martie 2011, există laboratoare genetice care sustin că in urma unui test (pret 200 USD), vă pot dezvălui sportul pentru care copilul dumneavoastră „ se va fi sau s-a născut pentru a-l practica”.

Oare chiar pot ei să ne spună exact asa ceva avand in vedere că aceleasi calităti fizice pot fi utile si la mare căutare in mai toate sporturile!?

Unele aspecte ale performanţei sportive, cum ar fi puterea si viteza pot fi „ajutate” (determinate este termenul) de zestrea genetica a individului. Un test poate cel mult sa le spună părinţilor, dacă copiii lor poseda aceste gene. Cei de la „marketing” in schimb sustin că o baterie de teste genetice vor ajuta să se descopere „Sportul” cel mai potrivit pentru copilul dumneavoastră. Un fel de a spune.

In urma reactiilor publice (dovadă este si faptul că informatia a dispărut de pe sursa ‚initială” –  cred că am facut un pleonasm), laboratoarele susţin că testele nu sunt concepute pentru a spune părinţilor ce sport trebuie să practice copiii lor, ci doar pur şi simplu pentru a „ajuta oamenii să devină atletii care au fost meniti să fie la nasterea lor.” Şi culmea, unii dintre clienţii lor sunt de acord, spunând ca rezultatele ajuta pe parinti de a-si orienta copiii pentru a descoperi „sportul” a caror vocatie o au.

Din fericire există si sceptici însă:

Dr. Lainie Friedman Ross, deontolog si medic pediatru la Universitatea din Chicago, a declarat ca testul ridică probleme etice atunci când este utilizat la copii deoarece ei sunt prea tineri pentru a înţelege implicaţiile posibile si pentru ca sa-şi dea sau nu consimţământul.

„Acest lucru este genetică de agrement, si are un potenţial real de a aduce prejudicii grave”, a spus Ross. „Oamenii vor crede;` În cazul în care copilul meu are această calitate, am sa-l imping sa facă eforturi mari pentru a reusi. În cazul în care copilul meu nu are calitatea necesară, vom renunţa înainte de a începe ” a declarat ea… Savanta incheie prin a recomanda parintilor „să-si lase copiii să-si urmeze visurile.”

„În timp ce părinţii au autoritatea de a lua decizii cu privire la ingrijirea sănătatii copiiilor lor – din fericire astfel de teste sunt facultative – in cazul unui astfel de test, copiii ar trebui implicati activ în procesul de luare a deciziilor”, a spus Ross.

…La ceea  ce a spus doctorul as mai adauga si eu o reflexie…Daca mâine chiar se ajunge la asa ceva (maine fiind ieri, dar să spunem că maine ajunge „noutatea” si pe la noi) si copilul tău are genele lui Tănase de la Steaua (feri Doamne), il faci fotbalist ca sa fie toată viata lui mai slab decat Messi…sau altfel spus, il impingi de la spate spunându-i „fa-te fotbalist nu vei fi genial, vei si tu acolo…dar nici măcar cât Samartean nu vei ajunge!!!” Urââât fiindca bietul Tanase ce altceva ar putea sa facă!?

%d blogeri au apreciat asta: