Sportlogic

Archive for Iunie 2012|Monthly archive page

Despre Bute Box & Business (2) si scrisoare deschisa catre Lucian Bute

In Bizz sport, Economia sportului on Iunie 25, 2012 at 8:00 PM

Este partea a 2  – a articolului in care ne propunem sa aducem boxul profesionist la „indemana” amatorilor de sport… Altfel spus sa-l facem accesibil si in dimensiunile sale mai putin vizibile. Poate parea arogant, dar cum este vorba mai mult despre „show”, ca „de aia” se si cheama „show-time” nu-i asa(!?), s-ar putea sa fie mai complex decat pare. Deci  in continuare despre evenimentele marcante din boxul international pentru acest prim semestru a anului 2012 – prima parte intitulata „Despre Bute Box & Business (1) si scrisoare deschisa catre Mircea Badea”  o puteti citi dand click pe titlu.

___________________________________

…Dupa Jean Pascal, al 2-lea boxeur posibil superior lui Lucian Bute este chiar Glenn Johnson, fostul sau sparing-partner, cel cu care a boxat inaintea lui Froch. Bine-inteles profanii si cei care nu recunosteau titlurile lui Lucian, contestau la acea epoca valoarea adversarului, care in opinia lor ar fi fost unul de figuratie. Aveau dreptate sa-i conteste titlul lui Lucian, dar nu in ceea ce priveste calitatile de boxer ale lui Johnson. Johnoson fost campion mondial al categoriei, a reusit la 42 de ani sa boxeze 12 reprize cu Carl Froch… Si as aduaga nu numai sa boxeze, dar in repriza a 8 – a conducea partida, Froch revenind „norocos”  spre sfarsitul meciului.

…Cat despre meciul in sine Bute-Johnoson;… Nu sunteti obligati sa luati „de bune” pentru ca nu pot „dovedi” in nici un fel afirmatiile care vor urma, dar s-au vazut 6 ocazii de KO  in care jamaicanul s-a abtinut sa nu-i pulverizeze capul (barbia de 4 ori si de 2 ori zona urechii – mai periculoasa, decat barbia)… Momente in care Johnson a infranat lovitura sau/si si-a relaxat articulatia pumnului sau/ si a cotului in momentul contactului. O astfel de „greseala” nu o fac nici incepatorii. Meciul este inregistrat, deci se poate verifica… Asa ca da (!), o spun si am spus-o; acel meci are aere evidente de aranjament intre cei doi.  Glenn Johnson a fost dintotdeauna un boxer „de rezerva”, un „test”, un indicator de prag pentru cei aflati in ascensiune si unul „de sacrificiu” pentru „binele colectiv”, dar statutul sau in cartile promotorilor nu sterge cu nimic din calitatile si valoarea sa ! Johnson este in mod evident un pugilist mai experimentat, mai curajos, mai rezistent si cu siguranta cu un registru tehnic diversificat fata de Bute.

Lucian face parte din categoria celor care stiu sa evite, „dar daca totusi vin”, nu stie sa le incaseze, fiind extrem de neajutorat „in corzi”. De ce „asa” ?… Fiindca probabil nu s-a lucrat la antrenament pe directia aceasta sau fiindca cu atat l-au inzestrat Dumnezeu si mama natura. Aceste slabiciuni ale lui Lucian erau cunoscute de mult, evident si de catre specialistii din tara. Unii din amabilitate, altii din pupincurism „consensual”, unii chiar din cauza unor interese financiare (aici intra si pariurile), s-au abtinut sa le faca publice. In meciul pe care Bute l-a a castigat cu Miranda (din nou pe contra si punct sensibil), crainicul de HBO (nimeni altul decat Lenox Lewis), stie despre slabiciunea lui Bute si spune inca din prima repriza ca „Miranda trebuie sa iasa din corzi, sa fie agresiv si sa puna presiune pe Bute fiindca acesta nu stie ce sa faca in situatii de criza”. Pentru cei care stiu engleza ascultati comentariile dintre reprize.

Era deci o „boala” veche la campionul nostru; „micul cadavru din dulap”,  secretul,  „calcaiul lui Achile” cum se spune…in mod evident nu foarte secret. Daca timp de ani de zile  nu arati nici o imbunatatire/progres pe acest plan… Ori esti fricos, ori nu lucrezi asa ceva la antrenament si oricum ar fi este o invitatie pentru adversari. Vai de capul celui despre care se afla ca ar fi fricos. In cazul sportului de combat nu vorbim despre o teama „lasa” exprimata prin frica fata de confruntare si lovituri (altfel persoanele respective nici nu ar practica sporturi de combat… sau daca ajung din greseala „acolo”, exista alte motive la mijloc – exemplu Bob Saap), ci vorbim despre o teama reflexa, naturala dictata de instinctul de conservare pe care nici un specialist din lume nu ti-l poate anihila. Ori  planul de meci al lui Froch a fost evident acesta – testare unghiuri, lovituri, forta de lovire a lui Bute. Cand a evaluat pericolul si a simtit de ce si cat este  (de) „capabil”, „a dat drumul  cainilor, apocalipsei, „infernului” (etc.)…  Toti cei INTERESATI stiau de mult ca Lucian nu este nici un puncher de speriat (este suficient sa previi contrele prin evitarea loviturilor „aplecate”), nicidecum atat de tehnic pe cat isi imagina Mircea Badea si probabil un combatant care din cauza unei frici REFLEXE se pierde in situatii defensive prelungite. Asftel de zvonuri circula cu viteza luminii si nu este nevoie decat de o „scapare” la antrenament, un sparing partner nemultumit (s.a.m.d.) si poti fi sigur ca la urmatorul meci vei avea surprize .

Cel de-al 3-lea”danger” – am mai vorbit despe el in prima parte – este un „oarecare quebecois” de origine haitiana (ca si Jean Pascal) Adonis Stevenson… Adonis apare din neant…ei nu chiar. Dupa o viata tulbure si cativa ani de penitenciar, Stevenson isi incearca norocul in boxul profesionist. Nu ii este teama de absolut nimeni si nimic, nu este de loc stupid, este mai hotarat decat un bivol si loveste naprasnic. Se pare ca Adonis a facut deja niste „miute” cu Lucian si ca acesta din urma a iesit cam sifonat din „simularile” cu actualul challanger al categoriei… Ba mai rau, gurile rele spun ca s-a pus chiar problema angajarii sale ca sparing pentru Lucian, dar ca acesta inspaimantat (chiar traumatizat) in urma „auditiilor” i-ar fi refuzat serviciile canado-haitianului.

Vorbe rele, vorbe grele… dar vorba aceea: „Nu iese fum pana nu faci foc”. Daca toti cei care se dau de „ceasu’ mortii” pe sticla ar fi fost de meserie, ar fi stiut ca reactia lui Lucian in momentul in care a dat de ciocanele lui Froch, nu a fost nicidecum vreo premiera… Si daca noi cei „de afara” care stim foarte putin in comparatie cu cei din sali, reusim sa mai aflam cate „una” (sau sa ne prindem de cum stau treburile), va dati seama ce informatii  s-ar putea vehicula in interiorul „breslei”.

Revenind la aceasta noua „stea, speranta si revelatie” tomnateca, Adonis Stevenson, se stie ca este un killer, dar nimeni nu este sigur despre cum ar putea reactiona cand si-o ia. S-au mai vazut  fiorosi care atunci cand dau de pumni se pierd…Istoria este veche, incepand de la Foreman, trecand chiar si pe la Mike Tyson (aici fortez putin nota) si terminand cu Wladimir Klitchko… toti pugilisti exponentiali care nu stiu (sau nu stiau) sa incaseze, ba uneori chiar si mai grav, dadeau semne de panica. Lista lor este destul de lunga.

Se stie ca un factor determinant al performantei in sporturile de combat este stiinta de A NU lua pumni, iar daca acest lux nu este posibil, stiinta de A lua pumni/incasa. Astfel gestiunea situatiilor de criza devine un element cheie in pregatire si in strategia meciurilor. Este de fapt fundatia obligatorie, suficienta si necesara pe care se poate construi „ceva”.. mai bine spus… „o speranta”. Orice reusita care nu respecta aceasta regula are la baza de cele mai multe ori o calitate exceptionala – exemplu : alonja in cazul lui Klitchko, „explozia” loviturii in cazul lui Tyson. Nu stim daca Adonis Stevenson este sau nu un astfel de caz, dar gurile rele spun ca ar fi genul Jean Marc Mormeck  – nemilos, lovituri devastatoare dar destul de fragil si nu foarte increzator atunci cand adversarul este unul mai agresiv decat el… Iar Froch este unul dintre cei mai agresivi pe care i-a vazut boxul ultimilor ani. Daca Froch va trece de Stevenson, atunci Lucian va avea sansa unei revanse…si sper din suflet ca ma va contrazice!

Am dat doar 3 exemple de boxeuri (probabil de nivel superior) care provin doar din orasul sau de resedinta. Aici nu-i punem pe Kessler, Andre Ward, Bernard Hopkins, Jermain Taylor, etc. As putea da si un al 4-lea tot din orasul sau de resedinta…, care cred ca i-ar putea pune probleme serioase lui Bute. Aici voi fi probabil hulit dar totusi… Numele sau este Diaconu :)… Marturisesc ca am niste rezerve, in schimb, unde nu am rezerve este cu privire la faptul ca Rechinul este cu mult, mult, mult mai combativ decat Lucian.

Asa ca dragii mei (com)patrioti, imi pare rau ca trebuie sa narui convingerile unora  – cea mai greu de zdruncinat fiindca credinta profunda ca Mircea Badea este un cunoscator –  dar Lucian Bute poate fi cu greu plasat in top 6 mondial. In filmuletul de mai jos Adonis povesteste intr-un faimos talk show Canadian (Quebecois – „Tout le monde en parle” – francez la origine) cum i-a administrat lui Bute cateva corectii se pare «traumatizante», care au lasat fobii si urme adanci in memoria sa.

Adonis Stevenson este unul dintre boxerii marginali – un rebel, un independent si un pretendent capabil oricand sa demonstreze ca intreg box show-bizz-ul este o mare masinarie de prostit lumea… Statutul de personaj „mai putin dorit”  se datoreaza unor greseli din tinerete, cand a fost condamnat pentru proxenetism si violenta agravata asupra mai multor fete pe care acesta le exploata in periferia Montrealului. Ori societatea si mai ales lumea boxului nu iarta usor astfel de crime. Cu toate acestea, Stevenson a trecut printr-o lunga perioada de penitenta si iata-l oarecum iertat si din ce in ce mai incurajat. Ar fi si pacat sa nu fie asa, toti avem dreptul la o sansa noua, mai ales cand ai pari sa fii cel bun puncher al categoriei in momentul de fata. Sa nu ne grabim totusi (!) Stevenson nu s-a luptat decat cu un singur „greu” al categoriei – Jean Pascal – de la care si-a luat-o… Nu rusinos, dar totusi net!

Calitatea sa despre care vorbeam (forta de lovire) este de fapt si handicapul sau, limitandu-i cumva stilul si strategiile de meci la o vanatoare perpetua de lovituri decisive. O astfel de abordare poate functiona cu multi dar cand ajungi la un nivel superior, poti da oricand de unul care sa traga profit din „nerabdarea” adversarului si sa castige chiar usor pe acest fond de lacomie si siguranta de sine fara limite. Astfel intr-o analiza incrucisata este posibil ca boxer-ul A sa-l domine pe B, B sa-l domine pe C, iar C sa inchida cercul cu A. Este o chestie de confruntare de stiluri – unele convin mai mult, altele mai putin unei maniere de a boxa. Din punctul de vedere al unui stil „suprem” – „boxul total” (o chimie echilibrata si perfecta sau armonie intre  atac-aparare, forta-viteza-eleganta, echilibru-stabilitate-miscare,  lovitura-eschiva, confruntare-evitare, ritm-rutina-diversitate) – Roy Jones, Floyd Mayweather, Holyfield, Sugar Ray, Felix Trinidad, De La Hoya – lista nu este exhaustiva – sunt poate dintre cei mai buni pe care boxul ni-i poate oferi in istoria sa. Dintre toti singurul „aflat in viata” este Floyd iar la categoria lui Lucian singurul geniu al ringului inca activ, este Bernard Hopkins, care la 46 sau 47 de ani (asta nu este o asigurare) a revenit din motive numai de el stiute. (Vom reveni intr-un articol viitor)… In rest toti adversarii sunt abordabili cu o conditie; ca Lucian sa fie un luptator… Si asta este sau va fi cel mai greu.

Lucian ar putea fi un astfel de boxer daca ar sti sa si incaseze si daca ar invata sa-si domine teama. Astfel intr-o multime data de potentiali adversari, stilul care i-ar conveni cel mai bine ar fi cel al lui Stevenson si Pavlick, dar primul l-a impresionat mult prea tare pentru ca sa avem vreo certitudine ca Lucian si-ar dori sa lupte cu acesta, iar cel de-al 2-lea intr-o zi „buna” poate reduce la tacere pe absolut oricine.  In concluzie il prefer pe Adonis lui Carl Froch, care va muri cu el de gat si Bute stie asta. De fapt Lucian nu este decat victima mostenirii poporului nostru si a unei „boale nationale” – frica pe fondul unor complexe pe care cred ca le pot numi „genetice”. Daca Lucian invata sa incaseze si sa gestioneze criza (nu prea vad cum la 32 de ani, dar nimic nu este imposibil), este candidatul perfect pentru a curenta batausii precum Adonis Stevenson…asta daca nu sunt foarte foarte rezistenti precum Carl Froch :)). Bine inteles in acest proces de renastere, Lucian va mai avea nevoie si de un strop de „dementa” si determinare…si aia chiar nu stiu de unde si-ar putea-o procura fiindca nu este in genele sale.

Una peste alta, campionului nostru trebuie sa-i fie clar ca pentru a reusi cu adevarat in lumea boxului de peste Atlantic, trebuie sa fie de 10 ori mai bun decat toti (…si nici atunci nu poate fi sigur)… Lucian face parte din categoria boxerilor „proiect”, care de regula provin din „tari nechemate” si care de multe ori au un rol foarte precis in mecanismul „business-ului boxului spectacol”.  Ei sunt acolo pentru a incurca cartile, pentru a crea incertitudini.  Succesul carierei lor este intotdeauna o variabila care nu are de a face DOAR cu valoarea propriuzisa a boxer-ilor respectivi.

Un exemplu recent in acest sens este ultimul meci al lui Pacquiao. Daca i se intampla lui Pacqman, darmite lui Bute. Au avut ei probleme si fratii Klitchko… Amintiti-va de meciul lui Vitali cu Lennox Lewis. Exeple sunt destule cu pugilisti de mare valoare provenind din alte tari sau regiuni decat America. Nici chiar  canadienii nu sunt la adapost de practici discriminatorii.

In mare situatia va sta cam asa. Kelly Pavlick si-o va lua de la Adonis, Adonis va boxa cu Froch, daca Adonis castiga, Luci nu va mai vedea niciodata centura, fiindca nu va dori sa boxeze cu Stevenson (aici bag strambe). Daca Froch castiga, Lucian va boxa probabil din nou cu Froch, dar nu cred ca si-o doreste cu adevarat, fiindca Lucian este un boxeur…(un sportiv de exceptie)… DAR NU UN LUPTATOR/RAZBOINIC… IAR UN BOXEUR INTELIGENT NU ARE NICI O SANSA IN FATA UNUI BOXEUR-RAZBOINIC mai ales daca ultimul este si el inteligent… Si chiar nu o spun ca sa-l ambitionez ;>… Dar nici nu ma dau batut!… Urmeaza deci:

„Scrisoare deschisa catre Lucian Bute”

Draga Lucian, nu poti risca mai mult decat niste „contuzii”…Fa-o pentru tine pentru toti acesti ani de munca si sacrificii dedicati artei boxului ! Ai o varsta si deci va fi greu, dar nimic nu este imposibil. In primul rand lucreaza-ti gatul (este inca „fragil”), in al 2-lea rand esti rigid din mijloc; incearca deci sa exersezi eschivele multidirectionale. In al 3-lea rand invata sa lovesti din orice pozitie (cred ca ai o problema de coordonare si  echilibru in schimbarile de sprijin), in al 4-lea rand – cel cu care trebuia sa incep – mai coopteaza un preparator fizic specializat pe coordonare si viteza, pastreaza-ti antrenorul dar roaga-l sa accepte asistenta si ajutorul exterior.

Nu esti exploziv – esti eficace doar pe contre si in momentele de „relaxare”/ neatentie ale adversarilor… chiar si atunci doar daca reusesti sa prinzi zonele sensibile pe care evident le cauti. In directia aceasta antrenorii tai au facut „minuni”, au stiut sa-ti cultive calitatile si este evident faptul ca ai „ochiul format” (apreciezi bine distanta si timing-ul), reflexele si viteza de a exploata momentele care ti se ivesc… dar numai atunci cand esti intr-o poztie convenabila… Din pacate asteptarea si oportunismul nu sunt suficiente. Sa stii sa exploatezi oportunitati este important, dar sa stii sa ti le creezi este genial. Exact cum ai facut-o in meciul cu Miranda – „apel” cu un crocheu larg de dreapta, upercut cu stanga – superba combinatia si mai ales calmul, viteza si precizia cu care ai executat-o. Trebuie subliniat totusi ca Miranda nu este foarte apreciat pentru „perspicacitatea” sa si cred ca astfel de reusite sunt foarte rare cu boxeurii experimentati sau/si inteligenti . 

Pe de alta parte este evident ca pozitia preponderenta pe care o adopti este una convenabila pentru o abordare de tip tatonare incerta, dand un aspect de ofensiva ezitanta si atitudine defensiva. Este probabil solutia care ar permite o reactie rapida pe atacurile adversarilor (fie intr-o succesiune eschiva-contra-atac sau exact ce spuneam mai devreme, care mizeaza preponderent pe contre sau in momentul revenirii post-atac). O pozitie „convenabila” te obliga la o anumita pozitie de garda (mereu aceeasi); o anumita pozitie invariabil mentinuta iti restrange’limiteaza registrul de lovire si diversitatea eschivelor…Te face previzibil si mai ales vulnerabil pe parcursul a 12 reprize pentru ca dai timp adversarului sa-ti poata testa directiile de retragere, amplitudinea miscarilor si viteza de raspuns (timpii de reactie). 

Nu dau sfaturi. Nu am competentele necesare pentru asa ceva, dar daca eu doar un simplu fan si amator de box mi-am dat seama ca procedeul tau defensiv preferat este pasul adaugat inapoi, de multe ori la distanta cu mult mai mare decat cea necesara, fie din frica fie pentru a invita la un atac prelungit in vederea unei contre executate de la distanta optima si in conditii de sprijin solid si echilibru convenabil (dar care in acelasi timp iti ingreuneaza atacul pe revenirea adversarului), imi dau seama ca UN SPECIALIST VEDE SI MAI MULTE. . . 

Sper sa intelegi de ce iti fac aceste recomadari. Mai pe scurt trebuie lucrat enorm de mult pe plan afectiv, fizic (detenta-putere, viteza-forta, agilitate, coordonare)  si diversificat intreg arsenalul tehnico-tactic.  „Si simple que ca!”. Glumesc, stim ca nu este simplu. De fapt vorbim despre „opera de desavarsire” a aunui luptator.

Aventura umana are si ea o importanta covarsitoare in echilibrul afectiv al competitorilor. Deci pastreaza-ti staff-ul dar imbogateste-l.  Mergi la tipi ca Fredie Roach pentru un bilant sau diagnostic „realist si neutru”. Nu conteaza care VA FI REZULTATUL… Fa-o pentru tine, pentru box si istoria sa (si nu pentru Romania sau judetul Galati – nu-ti asuma responsabilitati care vor atarna ca niste ghiulele). Noua celor din tara (inclusiv familia si anturajul) nu ne sau nu le datorezi nimic, dar NU am vrea sa dispari acum ! Mai ales daca iti doresti cu adevarat sa urci pe acoperisul lumii… Si daca NU, atunci NU este grav ; STIM ca ai dat tot ce ai putut. Cine te iubeste va intelege !

Pana la urma, unii dintre noi credem ca aceasta infrangere ti-a fost mai utila decat ORICE VICTORIE. In primul rand nu ai fi fost niciodata un campion adevarat daca nu ti-ai „fi luat-o” cel putin o data. Un campion nu este niciodata doar talent si munca  ci si  enorm de multa experienta altfel spus sange, transpiratie, drama infrangerii, etc. Ori experienta infrangerii tu nu o aveai sau daca aveai nu era una „completa”… deoarece iti lipsea din palmares „sangele” si umilinta. Infrangerile fac parte din drum.  As spune chiar ca infrangerile pot fi mai utile perfectionarii si dobandirii unui nivel superior in maiestria sportiva, decat victoriile si laudele desantate aduse de o „armada” de nationalisti disperati .

Acest moment de umilinta si smerenie ti-a dezvaluit cate de grave pot fi anumite lipsuri pe care in loc sa le fi ascuns ar fi trebuit sa ti le asumi si sa le stergi… si pana la urma, mai „da-te in puiii mei” (a fost pe un ton afectuos 🙂 )… Si-au luat-o cei mai mari ai lumii, doar nu sperai sa scapi !? Bai Luci si-au luat-o Cassius Clay, Tyson, Holyfield, Hagler, Oscar de La Hoya, Roy Jones… Daca stau bine si ma gandesc de fapt chiar ca esti un norocos – ai fost un copil, iar acum mai trebuia sa ti-o si iei ca sa cresti si sa devii barbat… ar fi trebuit sa ti se intample ceva mai devreme, speram sa nu fi venit prea tarziu… Asta este cand te lasi pe mana managerilor indigeni.  Dupa mine esti „fresh” ca o portocala proaspat culeasa, esti rapid, inteligent, pumni multi nu ai luat, viata sportiva ai dus deci esti sanatos tun…Important sau prioritatea ta ar fi sa-ti construiesti un mental de fier…”parce-que tout c’est dans la tete” nu-i asa!? …Infrangerea asta este exact ceea ce iti lipsea pentru a deveni un mare boxer!!!

Hai „courage si bizz” campionule!

__________________________________

– O-O Flo –

 

Anunțuri

Despre Bute Box & Business (1) si scrisoare deschisa catre Mircea Badea

In Bizz sport, Economia sportului on Iunie 17, 2012 at 12:11 AM

Acest articol este partea a 2-a dintr-o serie dedicata unei cronici si analize a  evenimentelor sportive majore (pentru mine) derulate in aceasta prima jumatate a anului… Prima parte, ceva mai lacrimogena (de furie si neputinta) intitulata „Din nou ganduri pacatoase… Gimnaste sexi, ganduri porno sadice si sadea!” – click pe titlu –  este asa cum si numele o anunta, o apologie a desfraului jurnalistic sportiv… Lectura placuta! …. 😀

__________________________________

Cuvant inainte

Credem ca Boxul – prin traditia,  nobletea  si caracterul sau dramatic  si controversat – merita un capitol  doar pentru el… Mai ales cand ne adresam fanilor din Romania :D…  Am aflat cu totii cum acest an le-a rezervat unora o „revelatie” hai sa-i spunem „cel putin neplacuta”,  altora razbunare, iar pentru cei mai nefericiti dintre noi, sinonima cu o tragedie.

Luna de „doliu” in boxul romanesc – mandria nationala „a cazut” de sus ; Leonard Doroftei  a tot spus-o de multe ori, dar romanii – „comme toujours” mai catolici decat papa si mai experti decat un campion mondial – nu l-au crezut… Puneau asta pe seama unor rivalitati si gelozii ieftine. Pentru cei care au uitat deja, sa rasucim putin cutitul in rana – Hai nu va suparati, 5 reprize nu dureaza mult.

 

As vrea  ca compatriotii sa invete  ce iseamna un campion. Nu ajungi campion daca nu esti cinstit cu tine insuti (si implicit cu cei din jur) si daca natura nu te-a inzestrat generos din toate punctele de vedere.

Am castigat 800 de RON la pariuri, fiindca am mers pe Froch. Ce sa fac (?). Intr-o tara in care majoritatea (infumuratul, arogantul, ignarul si cu prostul), mizeaza masiv pe Bute, mi s-ar parea cel putin riscant sa mergi pe optiunea gloatei.  Cu riscul de a fi catalogat arogant si insuportabil – mai ales daca cumva ai nefericirea sa fii informat –  eu, un nepriceput si in bun dusman al poporului ce sunt, am pariat pe „Carlito”. In plus aveam si nevoie de bani ca sa-mi plateasc chiria. Multumesc specialistilor (sau smecherilor) care au prostit o tara intreaga sa mearga pe mana lui Bute fiindca cu ajutorul lor am acoperit 75% din datorie (+25% din finala de la Roland Garros – dovada este articolul intitulat „In stilul Radu Banciu – sau – Serenada unei “curve proaste” pentru un “playgirl prostanac””, publicat inainte de disputarea finalei – clik pe titlu)  si uite cum am reusit sa inchid gura proprietaresei. Ce pacat ca nu am avut cateva mii bune de Euro. Nu stiu ce ma voi face in luna iunie, fiindca nu vad nici un meci la care cota caselor de pariuri romanesti sa fie interesanta… Iar in strainatate nu am nici o sansa; acolo lumea se pricepe. Acum nu mai pot avea loc „surpize” nici la rugby, mai ales  de cand cu Dinamo-Timisoara; „pariorii” s-au invatat minte… Cel putin asa sper, fiindca si atunci am incercat sa-mi ajut semenii saraciti destul de criza, ca sa-i mai las si eu prada sacalilor – vezi articolul „Dinamo culca Timisoara – sau – Unde au fost cainii din 1967 pana ieri!?”.

Problema cea mai grava consta in faptul ca toate „calitatile astea”… hmmm… nationale, sunt molipsitoare si incep sa ma simt in pericol chiar in momentul acesta cand redactez articolul. Nu stiu ce sa zic ; pana si mie incepe sa-mi fie scarba sa ma dau atoatestiutor… Dar stim de ce Lucian a ajuns unde ajuns si cum. Stim ce si cum, stim ce calitati si ce lipsuri are… Si vrem sa-l ajutam!!!

Butica a fost un copil de exceptie, un individ serios, simpatic, inteligent, carismatic – un sportiv generos, ambitios, dar mereu protejat, fapt care nu i-a permis sa-si dezvolte calitatile de luptator… Da, un campion cu calitati sportive (fizice, tehnice, tactice) dar fara calitati de campion (mentale, psiho-afective, etc.) – un campion fara caliati de luptator… deci un campion… de circumstanta!

Atat Bute dar si cei din jurul sau stiu ca solicitarea unei revanse i-ar putea compromite definitv cariera pugilistica. Revansa despre care crede el ca o datoreaza unui popor (sau doua)… sa o lase uitarii. Nu Luci, nu datorezi nimanui nimic. Si chiar daca il va bate pe Froch (desi nu prea cred…dar sa spunem), asta nu va schimba cu nimic ceea ce este. Cu o infrangere in plus sau in minus tot acelasi Luci Bute ramane… Eroul nostru, dar niciodata spaima lumii. Bute nu trebuie sa-si aplece urechea la ce spune o natiune de profani (inclusiv cei pe care-i vedem mereu in ring alaturi de el inaintea meciurilor) si nici la isteria patriotica a unor specialisti, analisti sau ce-or mai fi ei – „formatori” de opinie, „vedete” si alte cocleli gen Mircica Badea.

Revenind la Froch: daca Bute ar vrea sa pugileze cu el, fiindca simte ca este un pur luptator sau pentru ca mandria si orgoliul sau nu-l lasa sa doarma noptile…DA!…Te iubesc Luciane !… Asta inseamna sa fii boxer. Dar nu te lasa pacalit de discursuri revansarde. Nu te lasa coplesit de responsabilitati care nu exista… precum aceea de a face onoare poporului roman. I-ai facut destula! Am vazut cu totii cum mai aveau putin si te puneau sa semnezi un carnet de partid. Boxeaza de dragul boxului, nu pentru glorie si nici ca sa demonstrezi ceva… ci pentru ca asta iti cere fiecare globula din sangele tau!… Cat despre fofilatul pe carari „dinainte defrisate” special si printre cote de pariuri, obligatii contractuale, etc…Sterge-te undeva cu ele!mai multe in scrisoare deschisa catre Bute (click pe rosu)

Pentru adunatura de EXPERTI care-si dau cu parerea prin emisiuni si ziare…toti cei  care sufera de mancarimi patriotice si orgolii nationale ranite… Care vorbesc fara sa aiba habar, doar pentru ca un obiectiv de camera „se uita” la ei…. Iubiti-l pe Lucian asa cum este, nu-i mai aruncati in carca toata impotenta, frustrarile, prostia, suficienta, ignoranta si lasitatea voastra (unele de domeniul patologiilor  ereditare). Nu „fraierilor” – nu vorbesc cu cititorul ci ma adresez mancatorilor de „detritus” –  imi pare rau ca tot eu trebuie sa va deschid ochii, dar Luci nu va avea o revansa… Inca!

Tocmai a iesit de la naftalina un fost campion mondial Kelly Pavlick – ex-membru VIP al clubului select de 6 – un fel de Froch doar ca ceva mai tehnic si mai dement.

Alaltaieri la Las Vegas, KP (iesit proaspat dintr-o cura de dezintoxicare de 1 an)  si-a cotonogit un compatriot (Scott Sigmon). Ok, Pavlick nu mai este cine a fost, mai ales dupa un an de tratamente… Dar sa nu uitam ca este un luptator si un supravietuitor,… desi s-ar putea ca „renasterea” sa vina cam tarziu, ramane un luptator care poate incurca serios cartile (si evident planurile)… In urma acestei victorii, Pavlivk se va intalni cu „colegul de serviciu” al lui Bute, Adonis Stevenson (al 2-lea in clasamentul IBF, care ar fi trebuit sa boxeze cu Bute, daca Froch ar fi refuzat lupta).

Castigatorul acestei partide intre Pavlick si Stevenson va disputa centura cu Carl Froch…Sa va mai spun un scret. Stevenson este si el din Montreal. Bute il cunoaste bine si avea de ales dintre doua rele – Stevenson sau Froch. Stevenson este in ascensiune, Froch era dupa meciul Ward. Managerii lui Bute au crezut ca-i va fi mai usor cu Froch… De fapt cred ca isi doreau ceva cat mai putin riscant (acum dupa meci as spune umilitor, dar boxul este un sport al umilintei  in care nu exista umilire). De fapt,  daca Lucian ar fi vrut sa se bata cu cineva in versiunea sa, ar fi avut cu cine. Refuzul lui Pavlic (atat de dorit de promotorii lui Bute)  de a lupta cu Campionul nostru pe motiv ca bursa ar fi fost prea mica, se datora faptului ca Pavlick era si este in continuare nepregatit pentru un meci cu Bute… Nepregatit pentru a-l distruge, nu pentru ai face fata. ZAU! Pentru ca Pavlic (si din aceeasi categorie este si Froch), face parte din familia boxerilor pentru care fiecare meci este ca si cum ar fi ultimul din cariera lor… Ce ultimul meci, ultima zi din viata lor. Si acesta este motivul pentru care lumea ii iubeste (nu din patriotism sau din solidaritate rasiala)… Baietii astia „musca femurul” cum se spunea candva…  Sa-l „fereasca Sfantul” pe Lucian de un Kelly Pavlic asa cum era el in zilelele bune. Vom sti de ce este capabil Kelly dupa meciul cu Adonis. Din punctul meu de vedere, daca nu avem aranjamente, Adonis castiga, iar in cazul acesta nici nu stim daca Luci va incerca/dori sa boxeze cu acesta. Luci si-ar dori un Pavlick invingator in urma unui meci aranjat. Pavlick nu mai este ceea cea fost – usor de inteles avand in vedere cisternele de alcool si sacii de cocaina absorbiti. Cred ca in momentul de fata Lucian il poate invinge pe Kelly Pavlick… Dar daca cumva Pavlick recupereaza…  Mai bine 3 ca Froch, decat un „skin dezaxat”, parca coborat direct din scenariul lui „American History X”. Glumesc… Cine  iubeste „dusurile reci” sa caute pe youtube meciul Pavlick – Taylor (meciul II).  Mai oameni buni,vorbim despre Jermain Taylor… Pavlick este cel care l-a distrus pe Jermain Taylor (un monstru sacru, o legenda – cel care l-a detronat pe Bernard Hopkins). Pavlick a pierdut un singur meci si acela impotriva „all time”  marelui, divinului, magnificului SAM BERNARD HOPKINS… Oricum ar fi, nu cred ca Lucian Bute poate scapa in aceasta viata de intalnirea cu Adonis Stevenson, indiferent cine va castiga intlanirea intre cei doi… Doar daca se lasa de box si uita de centura.

Poate ca informatia asta ii va ajuta pe jurnalistii sportivi si specialisti sau pe pamfletarii de 2 parale, sa inteleaga cum functioneaza acest business, decat sa manance cu polonicul pe la diverse posturi de televiziune… Daca nici informatia asta nu este suficienta, atunci cititi si partea a 2-a dedicata boxului. Eu cred ca tipii astia – pe care o masa importanta de ignoranti incep sa-i confunde cu predicatorii adevarului absolut – incep sa devina o problema nationala, un obstacol serios in calea progresului acestei natiuni…(Rog fratia sa-i termine repede – mediatic vorbind – si fara chinuri. Gata, si-au trait traiul si-au mancat malaiul…Sa mai faca loc si altora). Nu (!), nu este vorba  despre Radu Banciu si Mircea Badea (!); ei sunt doar inteligenti si dibaci…dar nu sunt de meserie, iar priceperea lor are o limita. Si mie imi plac astia „2”, dar dati-le de inteles ca NU pentru cunostiintele si competentele lor sportive sunt bagati in seama. Ar fi bine ca sa-i convingem sa se limiteze la o disciplina sau doua, la politicieni si la siliconate cat cuprinde – Banciu la ciclism si fotbal, iar Badea la spart computere.

Sa revenim la oitele noastre.

In conluzie, situatia sta cam asa;  numai in Montreal exista cel putin 3 boxeri despre care Bute stie ca nu ar avea foarte multe sanse in fata lor. Unul este Jean Pascal (care l-a batut/as spune curentat pe Diaconu cu un umar dezarticulat) si care a boxat si a rezistat (castigand 6 din cele 12 reprize)  contra celui mai mare pugilist al categoriei si din toate  timpurile  – Bernard Hopkins…Alooo! Ii voi mai scrie numele odata – SAM BERNARD HOPKINS! Doua partide una dupa alta cu SBH din care una la egalitate. Pe lista sa de clienti ii mai putem  gasi si pe Chad Dawson si un meci pierdut cu… ghici cine?… Cu Froch (caruia i-a luat 5 din 12 reprize) in aceeasi sala incare acesta a luptat si cu Bute. Aceasta victorie a lui Froch a fost totusi una cu cantec, multa lume fiind de parere ca a fost un meci cel putin egal daca nu chiar castigat de Pascal… Ma rog important este ca diferenta dintre cei 2 nu este foarte sensibila. Ca o confirmare ar fi si meciul in care Froch nu numai ca a rezistat, dar chiar a si castigat 2-4 reprize din cele 12  impotriva lui Andre Ward. Pascal are si o victorie asupra lui Stevenson, actualul detinator al locului 2 si probabil viitorul „contender” al lui Froch. Ultimul meci al lui Jean Pascal a fost anulat de comisia medicala fiindca bratul sau (stangul cred) nu se mai tinea de corp decat datorita muschilor si pielii, restul ansamblului articular fiind distrus. Jean Pascal a boxat in aceste conditii timp de 3 ani cel putin…

…Ma rog este mai complicat decat o telenovela… dar… oameni buni, despre ce vorbim aici!? … Despre muntele Olimp!?… Am intrat cumva in templul  zeilor!? Va raspund tot eu; DA! In aceste conditii, haideti sa dam cartile pe fata!…

  O scrisoare deschisa tuturor prompteristilor/laptopistilor din Romania… in frunte cu Mircea Badea!

Da! Un mesaj „In gura” presei si a lui Mircica Badea.

Am sa incep, draga Mircea, cu o recomandare; nu mai compara versiunile intre ele pe categorii diferite.  O versiune poate fi mai slaba in cazul unei categorii si mai buna in cazul alteia. Din pacate asta a fost situatia in cazul IBF la categoria lui Lucian. Te iau asa usor „codescendent”, nu ca sa ma bag in seama, dar mai mult ca sa te ajut sa te „pozitionezi” pe piata. 

Poantele pe care le debitezi despre BOC nu ne afecteaza, dimpotriva ne razbuna intr-un fel, noi neavand un scut deasupra capului precum cel pe care tataia Voiculescu te-a ajutat sa ti-l construiesti. Si aici este tot meritul tau… Si este bine ca un suferind ca si noi (glumesc), sa aiba acces liber la „sticla” si sa ne razbune cumva.

Esti un tip care ori de cate ori ai fost rugat sa sustii o cauza care ti s-a parut interesanta ai semnat prezent. BRAVO! Ai ajutat si sustinut sportul si sportivii prin discursul tau si pentru asta iti multumim. BRAVO! Am vrea totusi (iar o astfel de atitudine ti-ar conferi mai multa credibilitate) ca implicarea ta in fenomenul si miscarea sportiva sa se limiteze la „cele povestite”.  Asta pentru ca atunci cand incepi sa emiti „judecati de valoare” si aprecieri de ordin tehnic/ tactic (etc.)  iesi deja din sfera pamfletului si intri intr-o alta categorie.

Acum nu pot sa fiu foarte rau cu tine si nu pot decat sa-ti multumesc pentru aiurelile pe care le-ai debitat si care mi-au generat un „income” (he-he) interesant. (Din pacate nu mai mult decat un salariu de prost in Romania…dar asta este).  Incerc totusi sa te previn ca aceste comentarii uneori destul de toxice legate de putinii sportivi pe care ii mai avem, alimenteaza tot felul de absurditati si sunt cu atat mai nocive cu cat  carismul si audienta ta,… ma rog emisiunile tale, cresc in popularitate.

Nu poti spune „schimba frate postul” sau sa arborezi mereu (si isteric) steagul democratiei si liberatatii de expresie. Traim intr-o tara „care ne ocupa tot timpul” si asta cred ca te obliga cumva sa-ti asumi niste respondabilitati vis-a-vis de continutul si forma discursului tau. Uneori devii chiar enervant cand iti dai cu parerea peste tot si despre toate. Cat despre box,… nu esti vreun expert doar pentru ca stii sa faci KO laptopurile de serviciu. Imi cer scuze pentru rautati, dar poate ca un  feed-back venit de la talpa tarii nu ti-ar strica.

Zau, nu sunt genul care sa comentez pe blog-uri (nici nu ti l-am vizitat pe al tau vreodata) si nici la televizor nu ma prea uit… Dar esti dintre aceia pe care nu-i poti evita (si o spun din nou cu riscul de a ma repeta – este meritul tau!) si de aceea cred ca putina „deontologie” 😀 nu ti-ar strica. Cred ca esti destul de inteligent ca sa-ti intelegi locul si rolul. Adu-ti aminte de babele care merg mai repede decat tine pe munte cu o tona de vreascuri in spate.  Cred ca stii foarte bine din ce categorie faci parte, in care poti juca/boxa si in care dintre categorii nu ai nici o sansa.

Ca sa evitam orice acces de isterie si inca vreun laptop ranit, voi preciza ca „propos-urile” mele,  nu fac parte din categoria amenitari, desi poti fi convins ca sunt dintre cei care stiu ca NU orice tip care ridica piciorul si chinuieste zilnic un sac de box, este in mod obligatoriu si unul „de temut”. In plus, am convingerea ca atu-urile tale cele mai „puternice” – (asta a fost o eschiva pentru a evita o cacofonie) – nu sunt in zona „violentei”. Iar pamfletele tale pe teme politice si despre silicoane sunt cu mult mai distractive, interesante si folositoare audientei si societatii decat analizele tale sportive.

Deci RESPECT!… din partea mea cel putin!…

Chiar nu te inteleg si NU inteleg de unde au scos si alti „analisti” povestile pe care le auzeam si citeam peste tot inaintea meciului… Ca Ward ar fi maturat pe jos cu Froch. Ca Froch este o bruta stupida care nu stie sa boxeze. In fine daca ati asculta un interviu cu Froch ati vedea ca, desi putin cam arogant, Froch este un tip destul de rasat. Chiar foarte, iar discursul si accentul sau denota bazele unei inteligente (poate chiar educatii) destul de solide.

Pentru a te ajuta „sa pui putina apa in vin” iti recomand sa vezi meciul Froch vs Pascal. In primul rand pentru ca este o super partida, poate una dintre cele mai frumoase ale anului 2009 sau 2010 cred, in al 2-lea rand, sa vezi cu ochii tai (si nu cu urechile cum faci de obicei) ce fel de boxer este Froch cel care l-a batut le Lucian; nu este deloc ceea ce pareati sa credeti majoriatea celor care, nu inteleg in virtutea carei legi sau mecanism, aveti autorizatia de a va exprima la TV despre toate si despre tot – nu te supara, parerea mea este ca tu esti cel mai putin grav dintre toti… Froch un boxeur adevarat, poate unul dintre cei mai buni ai deceniului. Eventual ar fi bine sa intelegi locul real al lui Lucian in ierarhia mondiala (nici un promoter facator de bani nu ar tine un super campion departe de ring pentru a-l carota fiindca este roman), sa intelegi diferenta si sa faci comparatia  intre Bute campion la IBF, si Jean Pascal – „colegul sau de echipa de la Montreal” – cotat regulat al 6-lea +/-2 in WBA (categoria lui Mayweather), dar primul (super campionul mondial) in vreo 4 alte versiuni… Adica tipul de la usa de alaturi cum s-ar spune.

Spun toate astea pentru a evita ca pe viitor gura voastra mare, delirurile voastre megalomaniace, inconstienta voastra, patriotismul asta absurd  – (vorbim despre sport – patriotismul trebuie sa se manifeste intre competitii, prin implicare, sustinere/ suport/ ajutor si in in ajunul Craciunului fiindca asta va aduce voua audienta –  inainte si in timpul competitiilor vorbim despre cumpatare, analiza, respect si fair-play) – sa nu mai puna o presiune de nedescris pe umerii competitorilor, sa nu le mai contamineze luciditatea, sa nu le dea impresia ca de ei ar atarna soarta tarii si astfel sa-i „ajutati” nu numai sa piarda meciul, dar poate si vesnic increderea in sine…iar intr-o clipa de neatentie poate chiar si  sanatatea (definitiv)… Daca nu intelegi intreaba-ma, ma tin la dispozitia ta cu cea mai mare placere.

Amin si…Pace!

In fine, meciul cu Pascal a fost dominat de Froch, dar nu foarte vizibil ; in opinia mea victoria lui Froch a venit pe fondul unei pregatiri fizice mai bune, a unei determinari si a unui mental de fier (calitatea despre ce vorbeam la inceput) si a rezistentei exceptionale pe care o are la lovituri. Trebuie spus ca Pascal este (din cand in cand, fiindca asa sta bine unui haitian cand da de bani) un figurant plin de fite, monden, care pierde nopti si este bagat in tot felul de rahaturi. Am convingerea ca acest tip bine manageriat ar fi putut deveni un  mare campion (a fost un campion si cred ca mai are o centura) la una dintre cele mai dure (daca nu cea mai dura) categorii din box (cel putin in ultimii 10 ani). In orice caz,  pe langa faptul ca Pascal este un luptator si un mare stilist,  (este poate  cel mai elegant dintre toti cei care isi disputa in acest moment top ten-ul categoriei – toate versiunile incluse), este „mai putin” distrugator decat ceilalti, este in covalescenta, are nevoie de bani… de ce Lucian nu si-ar incerca mai intai norocul cu Pascal? Noi stim de ce, dar de ce sefii de la Montreal nu incearca sa faca banii altfel decat pacalind lumea si sa gandeasca putin diferit carierele celor doi… sau 3 romani care sunt pe acolo…

– Va urma –

______________________________

P.S.> …Luni in partea a 2-a acestui articol despre box – repere pentru a intelege industria spectacolului sportiv – BOX SHOWBIZ intre „dedesubturi” si mize – pentru o mai buna intelegere a fenomenului sau de ce nu din care sa invatati cum sa pariati… Despre Bute, viitorul si adversarii sai si… O scrisoare deschisa si sfaturi catre Lucian Bute (serios), plus doua vorbe despre „bomba” sau „surpriza” de spatamana trecuta in boxul mondial

Din nou ganduri pacatoase… Gimnaste sexi, ganduri porno sadice si sadea!

In Ganduri, PORNO SPORT, Sportul si politica on Iunie 15, 2012 at 7:41 PM

Articol porno – discretia cititorului recomandata, interzis celor peste 18 ani care cred ca le stiu pe toate… doar pentru ca s-au nascut mai norocosi decat altii… Si mai ales, celor blazati sau celor carora li s-au „smochinit”

Nivel porno moderat / light/ usor

Viva, viva la Revolution!

_________________________________

La inceput a fost cuvantul… Cel care da viata la tot ce ne inconjoara – cel care alina, care condamna, cel care ne da curaj precum la fel ne si omoara…cel care nu poate fi cuprins, dar cuprinde totul… sau aproape!

– „Facerea si desfacerea lumilor” –            

versetul 1- Evangelia O2 (O-O) – 2012 

__________________________________

Suntem la  jumatatea anului sfarsitului lumii – 2012. Articolul este o prima parte dintr-o cronica analiza (sau analiza cronica) a avenimentelor sportive majore (cel putin in opinia autorului) ale acestui prim Semestru al Anului Olimpic.

Vor fi poate articole mai lungi, mai putin la cautare in aceste vremuri foarte „vizuale”, in care – spune lumea – o poza face cat o mie de cuvinte… Adevarat si nu prea. Depinde din ce unghi privesti poza respectiva.  Nu va temeti de cuvinte, nu costa foarte mult si nu sunt intotdeauna doar „pierdere de vreme”.

Ca sa facem in ciuda „menajerilor” in comunicare si sfaturilor de forumisti cu mastere, vom ramane fideli crezului nostru anuntat (aici) si bineinteles misiunii pe care ne-am asumat-o. Articolele vor fi mai lungi, dar in spiritul acestui blog – publicam rar.. dar bine 🙂  Vom incerca sa propunem o perspectiva inteligenta (speram noi), de intelegere a fenomenului sportiv. Scopul nostru este ca cititorul sa ramana cu ceva, sa-si puna intrebari, sa-si educe gandul, cugetul si simtirea. Preferam o vizita pe saptamna (rara dar mai lunga) care sa lase o urma in memoria cititorilor decat multe, zilnice si efemere.

Scrisul pe acest blog nu este un „job” (cu atat mai putin un blow-job), nici macar o pasiune, ci mai degraba o necesitate. Am fost intrebat de tot felul de matusi, „O-O de ce faci tu asta?”…Iar raspunsul meu a fost cel mai sincer pe care l-am dat vreodata: „Nu am bani sa-mi platesc un psihiatru!” (sau „un analist”).

Nu stiu de ce fac asta!

Poate pentru ca m-am saturat sa se pise astia pe capul meu. Iar daca tot o fac, cel putin ca ei sa stie ca si eu stiu si ca, asa neputincios cum sunt, ma voi pisa la randu-mi pe al lor… Mai greu, de jos in sus –  tot pe capul meu va ajunge -, dar cel putin nu stau cu vezica plina in asteptarea unei ciozvarte care nu va veni niciodata. Sper ca in felul acesta sa ma ignore, sa ma evite astfel incat sa am impresia ca sunt ceva mai mult decat un amarat de CNP. Incerc din suflet sa nu o iau ca afront personal tot ceea ce se intampla in jurul meu si sa evit momentul de disperare in care sa-mi vina sa scurtez vreo capatana… Pentru ca stiu, nu va cadea  cea care va fi trebuit sa cada.

Zau nu-i inteleg pe tinerii de astazi! Daca as fi in locul lor as iesi in strada si as trece prin sulita si foc tot ce misca intre 35 si 55 de ani… Poate nu tot,  nu chiar, dar tuturor le-as pune   intrebari serioase.  O autopurificare / autoepurare etica, un fel de fascim moral, insa nu orientat pe criterii etnice sau spirituale. NU! Orientata exclusiv pe criterii morale!

Poate fac asta pentru ca  – dupa schimbarea puterii – prima reforma a sportului romanesc a fost crearea unei noi federatii sportive. Bine-inteles, este o initiativa privata… dar sustinuta din plin de la „centru”. Nu infiintarea ei este problema. De altfel, ar putea (cu siguranta!) fi singura federatie sportiva in masura sa se autofinanteze, dar bine-inteles – nu va fi asa!  Ma gandesc doar ca sunt atatea mii de probleme in sportul romanesc, care de ani buni se lupta sa supravietuiasca…

Iata un exemplu minuscul: incerc sa fac sport (gratuit) cu copiii din centrele sociale.  Oare de cata veme astept aprobarea proiectului?… De 7 luni; in conditile in care un raspuns la solicitari de natura administrativa trebuie sa vina in maxim 30 de zile! Sunt debordati. Nuuu! Am fost acolo la ei „la strategii”. O tipa era pe facebook (cea cu spatele la usa), iar cei 2 pletosi tatuati din fata (cu spatele la geam) isi aratau clipuri pe youtube. Si cate motive n-ar fi;  ca de pilda andropauza, dar dupa aia articolul devine „hard core” si filtrul parental (poza de avertizare) va fi amendata ca fiind neadecavata… Ca sa nu intelegeti gresit, andropauza – noroc cu ea, fiindca altfel as fi dat cu napalm de mult. Adica sunt ceva mai calm si cum nu mai am „bullocks” pentru fapte, imi ramane doar refugiul cuvintelor… Am spus eu bine. Foarte utila limba engleza pentru ca sa te descarci si ca sa proferezi tot felul de obscenitati.

Dar cel mai mult cred ca o fac pentru ca momente ca acestea sa se perpetueze:

… Si pentru ca de ele sa aiba parte – nu numai ca spectatori dar si ca actori – atat noi cat si cei care ne vor urma.

Ii rog pe toti microbistii, politicienii, artistii, intelectualii, parnaiasii, hotii, manelistii (etc.) sa-i uite putin pe Ji-ji, Tzi-tzi, Hagi si pe domnul Ilie Fatu … Ascultati ce spune comentatoarea la minutul 4 din acest filmulet. Ascultati, fiindca daca Malraux a spus ca „Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”… eu va strig TARE SI IN URECHI :  ” daca Romania nu-si intoarce fata catre sport, Romania nu va fi de loc”… Si va rog, incercati sa intelegeti aceste vorbe dincolo de superficialitatea cu care v-ati obisnuit sa tratati lucrurile si veti vedea cat adevar si cat de grav suna acest avertisment. De fapt Romania nici nu mai este…. decat in stare latenta, in memoria si visele noastre… dar INCA mai poate renaste.

De fapt nu-i adevarat! Sunt confuz… Ce se intampla in Romania este de domeniul miracolului. Parca copiii astia – campionii nostri – ne spun: „Nu este adevarat… Existam!Nu (ne) abandonati”. Nu am vazut alte tari – in afara de „Yougoslavia”  si noi -, care intr-un haos, criza si saracie de nedescris sa reuseasca inca sa produca atata valoare pe plan sportiv. Da, vorbim despre Yugoslavia,  fiindca sarbii  au avut grija sa-si revina in 8 ani… Noi nu! Nu ne-am revenit. Totul este un fenomen intretinut artificial. Ce avem(;?) cativa antrenori buni, cateva talente, la cateva discipline. OK! Apare Wolverine si spune: luati de aici si liniste, mergeti inchis. In timp ce, deja de o generatie incoace, copiii nu mai fac sport,  bazele sportive si cluburile de traditie dispar, prolifereaza scolile de fotbal si superstadioanele. Asta nu se cheama dezvoltare… In fine.

Gimnaste sexi – (N.A. – pentru ilustrarea  sonora a articolului si redarea cat mai fidela a ambiantei/cadrului si ritmului fantasmelor mele, dati click aici – si reveniti pe pagina articolului)

***Da!*** …Gimnastica Romaneasca este „back in business” – dupa cum spune fata aia de le TV, de care nu ma voi lua fiindca comenteaza mai bine decat toti „ghicii” de  la canalele si emisiunile de sport. Vedeti (!?), cum ca nu sunt doar un ghiuj retrograd, ci dimpotriva, doar un tanar exigent!!!

Gimnastica – motiv de bucurie sau de tristete. Da, Romania a revenit la gimnastica si asta peste tot – fete, baieti si junioare. La fete, titlul de campioane continentale si 3 medalii de aur la aparate – Sandra Isbasa (sarituri), Catalina Ponor (barna) and Larissa Iordache (sol)… sa nu uitam din echipa pe Bulimar si Haidu. Felicitari fetelor! Si ca in orice publicatie porno…Va iubesc!

Despre fete parca mai stiam, parca mai speram, dar la revenirea baietilor nici ca mai visam; m-a bucurat parca si mai mult – un bronz pe echipe la Europene –  Echipa României, în componenţa: Flavius Koczi, Cristian Băţagă, Ovidiu Buidoşo, Vlad Cotuna si  Marius Berbecar. S-au agatat tare de aparatele alea… Avem si un aur la sarituri – Bravo Flavius!  Felicitari baieti! Si orice ar crede lumea despre orientarile mele sexuale (dupa cum vedeti am mai multe – iubesc gimnastii si gimnastele, iubesc rugbistii, scrimeurii, boxeurii, iubesc pe toata lumea) va iubesc si pe voi la fel de mult… Desi fetele  sunt chiar fermecatoare. Cel putin Catalina… si Sandra…. oughhhhhhh si respectiv valeuuuuuu!

Motiv de bucurie (pardon – orgasm) fiindca competenta, implicarea, munca, perseverenta si talentul au adus din nou gimnastica romaneasca pe firmament si mai ales pentru ca revenirea antrenorilor Bitan si Belu dovedeste inca o data ca omul sfiinteste locul si ca nimic nu a fost din intamplare.

Sincer, chiar nu inteleg cum o natiune de aroganti, suficienti, egoisti, lasi si putori ca noi reuseste sa performeze in cel  mai dur, curajos si exigent sport. Un sport imposibil fara disciplina si spirit de sacrificiu. Este un paradox! Nu se poate! Inseamna ca ceva nu este adevarat despre noi, ca disperarea si agonia noastra nu se justifica;  inseamna ca totul este posibil si ca trebuie doar sa ne trezim. Poate nici macar atat, fiindca nu vad  decat oameni trezi in jur… poate putin cam egoisti sau /si lasi. Poate ca trebuie doar sa prindem cativa si sa-i tragem pe roata (imbracati in latex si cu calusuri cu bile in gurite, gaturile in zgarsi cu tine si legati cu lanturi), daca nici acum dupa 20 de ani nu vor fi invatat lectia!. Nu stiu cine sunt aia, doresc doar sa le amintesc ca toti au reusit sa ne prosteasca si sa ne jefuiasca, dar nimeni nu a reusit sa ne dreseze! Acum ca ati luat tot, lasati-ne inapoi cu cantecele, prostia, eroiii si traditiile noastre. HAIDETI SA FACEM O CHETA NATIONALA, SA LE DAM BANI – SA VEDEM DACA PLEACA. Daca nu, sa-i ajutam!… (adaug aceasta nota dupa publicare. Incredibil, dupa ce am scris acest articol am dat si de clipul Maiei Morgenstein. Deci suntem cu totii conectati.)

Suntem si tristi, pentru ca o planeta intreaga celebreaza intoarcerea Romaniei printre natiunile majore ale acestui sport, iar domnii din politica noastra au redus sfera de preocupare a  poporului  doar la cash, pungi cu ulei, permise, etc…in functie de nivelul nevoilor fiecaruia… Am ajuns/ am reusit sa nu menajam/sa nu salvam nici macar o generatie de la destinul nostru istoric – acela de popor de slugi neascultatoare si imposibile, dar totusi slugi… buni la pupat picioarele stapanilor, cruzi, nerespectuosi si cinici fata de eroiii nostri.

Oare ale mele sunt cuvintele astea? Pisca-ma, sa vad daca nu visez!…Atunci de ce nu reusim sa scapam de ei?! Nu totul este pura fictiune… aoleu am devenit schizo!

(N.A. – se schimba muzica, click aici si reveniti la pagina de lectura… sau mai bine dati  drumul la playerul de dedesubt)

Dovada ca Romania nu mai exista sunt sentimentul si mandria nationala pe care ni le-am calcat in picioare. Nu ne mai intereseaza nimic, suntem singurii care nu facem audienta la meciurile nationalelor – oricare ar fi ele mai putin cea a pungasilor – suntem singurii care nu ne cantam imnul.

Romania:o tara din care cei inca puternici si ambitiosi au fugit, iar ultimul exponent al excelentei acestui popor si singurul port drapel cu adevarat popular si notoriu – sportul romanesc a fost redus la neant…

Oare?…

Ei bine NU(!) – desi s-au straduit din rasputeri, au devastat patrimoniul, au vandut si privatizat baze sportive, au flamanzit sportivii si antrenorii, au furat toti banii si au pus ministri… VALEU!!!

Cu toate astea nu este  vorba despre nationalism. Nationalismul este un simptom si un sindrom inconstestabil al lipsei oricarei deschideri, al optuzitatii, al lipsei de respect fata de cei din jur, o reactie de compensare a lipsei de incredere si a dispretului de sine.. la fel cum sunt cinismul si glumele ieftine, totul pe fondul unei isterii colective.

…Poate fac asta fiindca nu inteleg de ce Antonescu – fost ministru al sportului – nu este anchetat, de ce Ritzi nu este in detentie, de ce Placinta este primita pe functie de raspundere in noua alianta…. De fapt inteleg, dar nu vreau sa admit!

Poate  fac asta ca sa fiu descoperit de vreo gazeta sportiva; credeti-ma, stiu care imi este nivelul si care le este stacheta… Nu ar fi decat un pas spre progres… din toate punctele de vedere – talent si stil, discurs si deontologie, servicii si utilitate pentru sportul romanesc…

…Poate  fac asta ca sa preiau o nationala de juniori la rugby, pentru ca m-am saturat sa vad cum de la un an la altul nationalele de juniori mai iau cate „o bataie istorica” si  cu toate acestea, presedintii federatiilor sunt avansati usor, sistematic si meritoriu,  sus, tot mai sus (ca in „imnul puricilor” de Guess Who) spre carmele sportului romanesc… Culmea – tot de un fost sportiv! Oare cum nu intelegeti cat de important este sportul cand tarisoara asta este carmuita – printre altele – tot prin sport si de un fost mare sportiv – JDERUL .

Poate fac asta perfect constient de sansele pe care le am, dar oricum este mai bine decat sa nu fac nimic… poate ca frica ii va uita cel putin pe cei din exil… Slabe sperante – pana si fiica-mea care a terminat liceul sportiv nu face nici un efort sa citeasca ceea ce scriu… decat doar daca noua colectie de pantofi din Elle nu-i spune nimic.

Uite de aia o fac – ca sa nu o iau razna; fiindca nu am bani sa ma tratez altfel, intr-o tara unde somez de ani de zile, in care amicii iti trag tepe nevinovate, iti fura ideile… si uite cum „te obliga” sa faci ca ei, „fara sa vrei”.  Vorba celor de la „Dilema veche” – CUM POTI FI O PERSOANA ONORABILA INTR-O TARA DE CACAT” (valabil pe hartie).  Lucruri care nu mi s-au intamplat niciodata in 17 ani de exil… decat atunci cand am vrut sau am avut nevoie.

Ce sa fac altceva?… Sa-i fut?! Nu mersi, am facut juramant de castitate!

Dar oare ce-ar fi sa fac ca ei!? Ia sa vedem daca pot!?

– Al vostru Peter North in erectie –

In stilul Radu Banciu – sau – Serenada unei „curve proaste” pentru un „playgirl prostanac”

In PORNO SPORT on Iunie 10, 2012 at 1:51 PM

Articol porno interzis mintilor facute din glod… Sau despre finala de la Roland Garros… titlul nu are nici o legatura cu subiectul, dar trebuia cumva ceva care sa-l bage la rubrica porno.

Cenzurat_nivel intermediar

____________________________________

Astazi avem finala Roland Garros la barbati simplu – un trofeu aparte in circuitul celor 5 mari.

Astazi vom avea un meci al fantasmelor in care ¾ dintre locuitorii planetei asteapta o revansa (daca s-ar putea si „definitiva”) a lui Nadal (un pusti talentat cu aparenta de „retard” din peninsula Iberica – atentie, nu am spus ca este), campionul in care isi regasesc proiectiile toata planeta fanilor imbecili, fiindca reprezinta perfect aroganta, mediocratatea, aspiratiile si prostia umana caracteristica vremurilor pe care le traim. Noroc ca pe fondul unor rele apar si „altele” mai bune.

„Rafa” incarneaza toate valorile de aderenta „in masa” – parca este plasmuit din cantecul doamnei Sarkozy – (pentru cei care nu cunosc „opera” … „ici bas”)

… Ce femeie Carlita asta a noastra !? Cum de m-a imbarligat ea (la vremea respectiva) din 3 strofe sa-mi inchipui ca reprezinta absolut tot ceea ce-si poate dori un om… Care mai tarziu ne-a injunghiat pe la spate pe noi toti cei „multele milioane de fani”. Nici acum nu intelegem ce s-a intamplat!!! Cum bai frate sa te mariti cu Sarkozy altfel decat cu un pistol la tampla !? … Oare de ce i-au scos „s”-ul de inaintea „z”-ului la nume ?

Bah, nu degeaba toate vorbele astea urate despre femei, dar totusi cum de s-a bagat sobolanul ala scotocitor !? Imi si inchipui cum viitorul presedinte pitic al celei de-a V-a republici, riscand o eticheta ca cea pentru „Boris o are mica” – vai ce rau da in Franta, tara „amour-ului” si a pasiunii – parasit fiind de consoarta-i emblematica si artizana a succesului sau politic (nu au intarziat sa deduca luptatoarele purtatoare de mamele (amazoanele) „francophone”) chiar inainte de alegeri… a spus : „Cum sa ma prezint eu in alegeri, acum dupa ce am pozat in coiosul natiunii, i-am instigat pe arabi si pe negri la revolta ca sa-i pot impusca cu lacrimogene… Cum sa ma dau eu barbatul salvator, dupa ce tarfa asta de nevasta-mea, dupa ce ca m-a si inselat, fiindca deh…mai spune ca va scrie si o carte !?”… „Despre cine fantasmeaza toti viermii astia care fac misto de inaltimea mea si spun ca toata viata am fost un linge cizme, un pupincurist tradator si o Iuda ? …Mai ales aia de la „Guignols des Infos…”… „Carla Bruni”  i s-a raspuns… „Inalta, talentata, frumoasa, inteligenta, culta si gratioasa, aristocratica… INACCESIBILA”. Deci mi-l si imaginez cum – rasfoind un catalog cu propuneri ministeriale si poze compromitatoare (de pe vremea cand victima il iubea pe „Raphael cel de cartier…cel din cantec” – probabil „consierjul” imobilului de lux din 3eme)- a si ales-o spunand ” OK, aveti dreptate…Dansa este”… si ea a fost !

Sa revenim la Raphael…Nadal

Vorbeste engleza ca un tantar scapat ca prin urechile acului de o lovitura lenesa de slap gaurit, face niste fete de idiot congenital cand inscrie cate un punct greu in urma unui schimb stressant, este tuns de parca ar fi gata pregatit pentru o pereche de cercei, fustita, tocuri si o operatie de schimbare de sex.

…Revansa lui Nadal peste Djoko, un baiat simplu, cu o prietena normala care  arata a „cuvantatoare” si mai ales un copil al unei natiuni – Serbia – pana nu de mult diabolizata de gandirea unica a boilor de cafenea sau de jurnal televizat. O PERSONALITATE, UN CARACTER DE EXCEPTIE, VORBESTE O ENGLEZA SI O GERMANA IMPECABILE…LA FRANCEZA STA MAI BINE DECAT NADAL LA LIMBA INFECTIOASA(engleza – iaca si o la-la-lafonie, daca nu stiati ca se poate, baiatul asta o face posibila… Mai bine iar da un premiu Bernard Pivot decat maharii de la tenis).

Nici nu vreau sa-mi imaginez titlurile daca cumva play-bouul castiga. Valeu, ce revansa. Singurul motiv pentru care as intampina pozitiv o victorie a lui „Raphaelo” ar fi impactul moral asupra poporului iberic, greu incercat de crize de tot felul (si cea economica), dar ma gandesc si la esecurile celor de la Barca si Real… Desigur glumesc, dar cu 30% din populatie la somaj,  va rog sa ma credeti ca sportul la televizor poate tine si de foame.

Pe de alta parte imi este scarba de faptul ca un astfel de rezultat va fi imediat revendicat de toata planeta occidentala… De parca cei 2 ani de cand il executa sistematic, nu vor mai fi avut nici o importanta si vor fi fost stersi definitiv din memoria colectiva.

Deja comentatorii (de peste tot) au avut nevoie de vreo 5 executii publice pentru ca in sfarsit sa-si re-evalueze atitudinea fata de sarb… Dar stim cu totii (si s-a vazut in meciul cu Tzonga)… fereasca Dumnezeu de un moment de slabiciune al sarbului. Bah stii cum stau astia…ca niste hiene flamande! De parca le-ar fi facut baiatul ala ceva.

Incheim aceasta „avancronica” finala a turneului de la Roland Garros (din nou prilejul unor momente de o intensitate exceptionala) cu amintirea unor partide de infarct – probail istorice – Federer vs Del Potro si Tzonga vs Djoko…. Si ultima – dar nu cea din urma – performanta fabuloasa a Sarei Errani, prima jucatoare (de fapt si jucator – includem si barbatii) care a reusit calificarea in 2 finale la aceeasi editie… Ceea ce justifica cumva infrangerea dura din finala de simplu in fata Sharapovei. Fata asta a reusit sa castige pana la urma dublul feminin alaturi de colega ei Roberta Vinci in fata rusoaicelor Kirilenko si Petrova. O „fatuca” de exceptie – vorba francezului…o jucatoare „Champagne”.

Am scris aceasta avancronica, pentru ca simt o victorie a „majoritatii” asupra „exceptiei” si nu pentru ca Rafa ar avea vreun cuvant de spus, dar tinand cont de ultimele doua partide ale lui Djuko, nu are cum sa nu fie obosit !..Nu-i caut scuze, pronosticul meu este mai mult despre atitudinea publica si a celor din media (il vor pupa in cur pe prostovanul ala cat il vor fi laudat pe Djuko in 3 ani)… Dar nu-i nimic, sa-l piarda pe asta si sa-l ingenuncheze la US Open… PENTRU CA UNDE ESTE MAI FRUMOASA O VICTORIE DECAT IN TARA CELOR CARE TI-AU BOMBARDAT POPORUL DOAR PENTRU CA PRESEDINTELE LOR DADU O MUIE INOCENTA UNEI ASISTENTE STAGIARE (AGENT MOSSAD) SI PENTRU CA PULA AIA UMBLATOARE SA NU-SI PIARDA SCAUNUL, USA TREBUIA SA FIE IN SITUATIE DE RAZBOI…SI PE CINE A CAZUT BELEAUA !? PE FRATII NOSTRI !

 – Yours,  Peter North –

P.S. > Dupa lectura nu sunt foarte mandru de mine… a fost doar un simplu exercitiu de stil ca sa-i demonstram domnului Banciu ca simpla insiruire a unor ganduri pe hartie (sau pe unde… este vroba despre cele hertziene) o putem face multi… Iar asta nu ne face nici mai „tari”, nici mai originali, nici mai destepti…Ca sa nu punem la socoteala ca ma gasesc un pic mai suculent decat domnia sa… fiindca toata planeta ma stie… „coaie mai mari, zama mai multa maaa”

Dinamo culca Timisoara – sau – Unde au fost cainii din 1967 pana ieri!?

In Articole - publicatii, Sportul romanesc on Iunie 2, 2012 at 6:44 PM

„MAI INTAI PRIVESTE ASTA SI PLANGI! PLANGI DINAMOVISTULE PENTRU CEEA CE AI INFAPTUIT IERI SI PLANGI RUGBISTULE PENTRU STRAMOSII TAI! SA PLANGEM CU TOTII PENTRU CEEA CE NU REUSIM SA FACEM ASTAZI! LACRIMILE NE VOR IZBAVI SUFLETUL, LIMPEZI MINTEA, INTARI INIMA SI TRUPUL!”

[evanghelia O2 (O-O) – 2012 – versetul al nustiu catelea

  din „Mantuirea pacatosilor”]

________________________________

Cel mai tare au reusit sa exprime in imagini  aceasta „virtute” pe care incercam sa o sadim sau sa o intarim in sufletele iubitorilor de rugby, cei de la O2 si Federatia Irlandeza de Rugby, printr-un spot genial in care mesajul este:

„In rugby, nu are importanta cine iti sta in fata, ci de fapt cine iti vine din spate”

Nu sunt un maniaco-depresiv al nostalgiei unor vremuri, dar aici vedem cat de adevarat este ce spunea Ion Caramitru (vezi articolul precedent); „in rugby nu poti merge inainte/avansa daca nu privesti inapoi”.

________________________________

Atentat terorist in Super-Liga CEC Bank. Dinamo… BOUM… Timisoara! 🙂

Incepem prin a va asigura ca Sport – Istorie, Cultura si Civilizatie nu este „dinamovist”. 🙂

Sport – Istorie, Cultura si Civilizatie implineste astazi 400 de vizite si 3 saptamani de la lansarea sa de facto. Nu a am fi celebrat nimic daca aceasta zi nu ne-ar fi rezervat o bomba care probabil ar fi „falimentat” orice casa de pariuri. Prilej extraordinar pentru a ne aminti de un moment istoric similar, pastrand proportiile, care fi avut acelasi efect daca la vremea respectiva s-ar fi pariat pe meciurile de rugby.

1967 – INCREDIBIL Dinamo castiga Cupa Campionilor Europeni la Rugby!

________________________________

In semn de apreciere ne-am gandit sa le facem un cadou frumos iubitorilor de rugby si mai ales rugbistilor si fanilor dinamovisti (pentru colectia personala) – o coperta a revistei sport din 1967, cand clubul „din groapa” (in groapa mai mult in zilele noastre decat pe atunci), cucerea Cupa Campionilor Europeni invingand-o in finala pe campiona Frantei A.S. Beziers. Daca vreti sa cititi direct „pe ziar” 🙂 – click aici pentru coperta

Nu am de unde sa stiu fiindca nu aveam decat cativa anisori la vremea respectiva, dar se pare ca a fost un meci de infarct, in care francezii au condus cu 12-0 la pauza, iar dinamovistii,  intr-o repriza a 2-a  epica (si istorica as spune), au reusit sa rastoarne scorul in favoarea lor… Rezultat final 18-12, in urma unui scenariu complet atipic pentru asteptarile (mentalitatea si deznodamantul)  cu care ne-au obisnuit echipele din jocurile/sporturile colective din Romania… cel putin de vreo 30 de ani incoace.

Prestatia de ieri a tinerilor de la Dinamo, ne-a adus cumva aminte despre Dinamo din poze. De fapt „catelusii” erau deja crescuti molosi in toata regula! Din analiza comparativa a loturilor (cel putin pe hartie), victoria de ieri a fost intr-un fel o surpiza cu un vag parfum din perioada anilor de exceptie. Nu suntem un „ziar de stiri sportive”, dar ne vedem obligati ca in treacat sa-i felicitam pe antrenori (Demici si Solomier) dar si pe cei mai putin fericiti pentru  felul in care  au „primit”  infrangerea – (vezi comunicatul timisorenilor).

Revenind la anul de gratie (1967) pentru rugby-ul dinamovist si romanesc, nu vom dezbate cauzele acestei schimbari in raportul de forte dintre rugby-ul autohton si cel „goloa”. Probabil  lipsa de fonduri nu-i asa. Ah sau nu, uitasem, copiii de astazi au calculatoare. In Franta nu au! Ubisoft cel mai mare editor de jocuri din lume (francez), face jocuri doar pentru copiii din Romania.

Este clar si definitiv dobandit;  s-a intamplat si este imposibil de contestat… Este un titlu de Campioana Europeana a Cluburilor  (pentru lectura directa pe taietura de ziar – click aici)

Vorbim despre Beziers, „Sacré Nom de Dieu”… cea a anilor 70 si nu despre „Crociatti” din Parma a zilelor noastre, care daca ar fi sa-i cautam un echivalent in lumea fotbalului, am putea-o compara cu „un fel” de echipa „dintr-un fel de campionat” de prin zona Golfului. Vorbim despre o echipa care ar fi putut ingenunchia orice alt club din lume, mai putin unul sau doua din Tara Galilor. La epoca respectiva, galezii si englezii dominau incontestabil planeta ovala la nivel de cluburi – Exemplu: Scarlets, Neath, London Irish. Cluburile de rugby din emisfera de sud nu erau reprezentative pentru nivelul nationalelor, valoarea si forta lor cristalizandu-se si manifestandu-se incepand cu nivelul selectionatelor provinciale.

A fost o epoca cand „baietii” de la Dinamo, Farul, Grivita, Steaua (au fost luate in ordine alfabetica), tineau  cel putin piept si nu erau rare situatiile cand „mai reuseau” si cate un „hold-up”, castigand trofee importante impotriva tuturor asteptarilor – iar la vremea respectiva asteptarile erau cu mult mai optimiste decat in ziua de astazi. Am numit 4 echipe si nu una; cifra poate fi relevanta cu privire la competitivitatea rugby-ului romanesc. Pe langa pachetele de inaintare si mjlocasi exceptionali, era si vremea cand placam, luam intervale, purtam balonul in 2 maini si chiar mai plimbam si mingea, etc.

Astazi nu mai este cazul, dar noi continuam sa speram, altfel ne-am lasa de „meserie”. Meciul de ieri ne da sperante si ne confirma ca incapatanarea si eforturile noastre de supravietuire nu sunt zadarnice. Lasand la  o parte orice pretentie sau fita patriotica si povestile cu „noi profesionisti – ei amatori” (o alta scuza „la moda” (o gluma – echipele din Franta nu erau chiar amatoare la vremea respectiva) de genul celei cu copiii care au calculatoare),  un astfel de trecut, ne obliga pe noi toti – cei de astazi si cei care vor veni – sa „udam tricoul”  si sa ne onoram blazonul.

– Infranatu’ –

_______________________________________

P.S. > In P.S.-ul nostru despre P.S.-ul lor – FUNNY! 🙂

Invitat Ion Caramitru – despre sport (si rugby) – GENIAL!

In Articole - publicatii, Cultura si sportul on Iunie 2, 2012 at 4:30 PM

Un interviu cu Ion Caramitru din 1986 – nu a trecut foarte mult de atunci – absolut fabulos.

Fabulos fiindca dezvaluie o latura a artistului mai putin cunoscuta de marele public si pentru ca aduce un omagiu sublim rugby-ului. Un omagiu cat un roman intreg, doar intr-o fraza!

Pentru a-l citi direct pe „taietura de ziar”   – dati  click aici sau click pe imagine! Pentru cei interesati, rezumatul redactiei sub imagine.

____________________________

_____________________________

Orice adaos din parte-mi ar fi de prisos, dar pentru cei care se grabesc…pe scurt:

Ion Caramitru, artist si actor emerit, dar si POLISPORTIV – fost component al lotului national de atletism juniori (110 garduri – proba extrem de tehnica), component al echipei  „Arte” (care intr-o vreme „teroriza” campionatul national universitar de baschet – inclusiv pe cei de la „ANEFS”), tenisman de exceptie (apreciat de Nastase pe care l-a surprins prin acuratetea serviciului sau), schior si ma rog tot restul disciplinelor care stau bine (si nu numai) unui actor.

Este bine de stiut ca actorii au si niste „indatoriri” in „fisa postului”. Printre altele sunt marcate si abilitati, indemanare, coordonare si conditie fizica exceptionale.  Toate aceste explicatii pentru a sublinia faptul ca metafora lui I.C. este cu atat mai frumoasa (aprecierea la randul ei fiind si mai  sincera si valoroasa), cu cat vine din partea unui mare iubitor al SPORTURILOR care era in egala masura un polisportiv talentat, chiar daca fara o experienta particulara in rugby, un fin observator si cunoscator al fenomenului, a carui experienta nu s-a limitat numai la aceea de spectator.

Ion Caramitru polisportiv si fost atlet de performanta (de un oarecare succes),  iubea si aprecia rugby-ul mai mult decat oricare alt sport. Intr-o fraza explica ca nimeni altul de ce. Nimic nou sub soare dar absolut genial… Si cat de adevarat!

Ion Caramitru care probabil a jucat si el 2 ore, zile, saptamani, ani de rugby (nu conteaza), a inteles  esenta acestui sport mai bine decat multa,… foarte multa,…. „lume”. Ce mare pacat ca unii dintre noi care s-au investit cu „aceasta” misiune nu reusesc sa se ridice la nivelul de intelegere al unui neofit.

Da(!)… just (!) – DACA AI CARTE AI PARTE!.. Dar aici nu este vorba despre doctorate, pile si lucrari facute din „copy-paste” sau  din „poigner”. Evident nu faceam referinta la cartea „Asul din maneca”!

– Desfranatu’ –

_________________________________

P.S. > … intr-un moment de acalmie… Sper ca nu am fost foarte rau si asa cum am promis, am reusit sa-mi respect angajamentul de a face din acest blog o publicatie educativa si „decenta”… Nici nu stiti cu cate sacrificii si frustrari mi-am pus frana la limba… pardon tastatura.

%d blogeri au apreciat asta: