Sportlogic

Wilma Rudolph, Eroina Suprema (partea a II-a) – Eroii inelelelor (3bis)

In Epoca moderna, Sport viata si destine on Iulie 8, 2012 at 12:52 AM

Este partea a II-a a articolului – Wilma Rudolph, Eroina Suprema (partea I-a) – Eroii inelelelor (3)

___ DEDICAT MAMELOR  (partea a 2-a)___

Ajunsa la liceu, Wilma a fost detectata de antrenorul Edward Stanley Temple si cum nu putini sunt cei care NU cred in coincidente, cred ca nu sunt singurul care se gandeste ca este cumva rezultatul asezarii planetelor si constelatiilor: in momentul intalnirii dintre cei doi s-au intrunit probabil conditiile/ ingredientele necesare chimiei marilor impliniri. Imi pare rau, dar astfel de intamplari nu pot decat sa le pun  pe seama vointei astrelor sau/si celei divine – fac parte din putinele si scurtele momente minunate sau magice ale vietii.  Sunt momentele de rascruce, in care totul se poate schimba. Daca le ratezi, greu vei avea o a II-a sansa, iar pretul pe care trebuie sa-l platesti si responsabilitatile care-ti vor reveni sunt importante. Nu pot sa cred ca cea mai rapida femeie din lumea zacea poliomelitica si pierduta undeva in sudul Statelor Unite… Nu, Wilma – poate cel mai darz copil al lumii, care pana la 12 ani fentase moartea de 2 sau 3 ori, fiindca nu odata in timpul copilariei sale nu se mai punea problema insanatosirii ci a supravietuirii – a intalnit sau a fost gasit de cel care avea sa devina viitorul antrenor al echipei nationale (USA).

Ce se stie dar se „pomeneste”  mai putin este ca la Olimpiada de la Roma, cand a cucerit cele 3 medalii, Wilma era deja mamica unei fetite de 2 ani – la 18 ani nascuse pe primul dintre cei 4 copii – Yolanda… Dupa Olimpiada din Roma, Wilma Rudolph a mai alergat 2 ani, timp in care a reusit sa-si inscrie in palmares mult ravnitul record mondial pe 100m, care a rezistat doar pana in 64. (Paranteza: Viciule, s-ar putea sa fie 63; uite – iti ofer inca o ocazie sa te simti „bazat”:)) Ultima sa participare intr-o competitie de inalt nivel a avut loc in 1962, cand a castigat 2 curse la o intalnire bilaterala USA-URSS (da!, razboiul rece era numai pentru fraieri).  Recordul sau nu a durat foarte mult si s-a retras destul de repete din competiti. La varsta la care unii abea incep sa-si „marcheze” bloc-starturile intr-o competitie internationala de seniori. Ce ironie si cat de ciudat!? Cata maturitate si smerenie!? Ultima care a inceput sa mearga din generatia ei, prima si singura care a atins culmile, dupa care s-a retras pentru a absolvi o licenta in educatie, pentru a se casatori, a face si creste copii. A urmat o cariera de invatator si de antrenor si cu mult mai tarziu pe cea de comentator TV si „imagine” publica – statuie de bronz, serii de timbre, carti, etc…

… In cazul Wilmei, realizarile pe plan atletic sau sportiv nu sunt decat unitatea de masura. Toata legenda i s-a cladit in lupta cu viata… La J.O. Wilma nu a facut decat sa produca  niste rezultate – timpi care „au innebunit” lumea – dar calitatile sale s-au forjat cu ani multi in urma, pe toata durata copilariei. Adevaratele realizari fusesera infaptuite inainte si dupa Olimpiada.  Wilma a fost un copil  „miracol” si simplul fapt ca ea a reusit sa mearga pe propriile ei picioare fara ajutor si „dispozitive” ar fi fost deja o realizare aproape imposibila pentru cel putin 80% dintre cei care scapa teferi in urma unei astfel de experiente.  Mai tarziu lumea a integrat acest fapt ca pe o banalitate – un fel de proba de forta care anunta si demonstreaza tenacitatea ca fiind calitatea principala a oricarui campion.

Intotdeauna am spus-o (si inca o mai spun, caci „in timpul liber” incerc sa fiu si antrenor) – „pe teren esti ceea ce esti (si) in viata” (sau invers! – greu de spus)… Nu-mi voi asuma aceasta maxima, convins fiind ca toti sportivii au simtit-o si toti antrenorii au inteles-o la un moment dat al carierei lor… Altfel spus chiar daca esti campion numai o clipa si doar in ziua in care ai castigat o proba, a fi CAMPION incepe cu mult timp inainte si cred ca dureaza pana la moarte; este diferenta dintre un „rezultat sportiv” si un individ de o rasa si un destin  aparte. In ciuda unei cariere timpurii si meteorice – un foc de paie cum se spune – eroina noatra facea partea din categoria „MAJUSCULE”.

Iata un episod  care poate spune foarte multe despre personalitatea sa. Proaspat ajunsa „pe acoperisul lumii”  cum se spune, destinul hotaraste sa clarifice sau sa ne arate exact din ce aluat sunt facuti CAMPIONII – cine sunt si de ce au ajuns unde au ajuns.

La intoarcerea de la Olimpiada, municipalitatea a organizat in mod evident o mare sarbatoare  – mars, defilare si banchet in semn de „bine te-ai intors si glorie tie”… Pardon (!), de fapt municipalitatea organizase doua astfel  de manfiestatii; una pentru cetatenii albi si alta pentru populatia de culoare. Evenimentul urma sa fie transmis de marile televiziuni nationale. America era cu ochii pe Clarsksville. Pentru prima data in istoria jocurilor olimpice marea vedeta era o femeie – a doua oara a fost la Montreal, printesa acelor editii se chema Nadia Comaneci. Wilma a declinat ambele invitatii si a conditionat participarea sa doar daca se va organiza un singur eveniment la care prezenta sa nu fie dictata de criterii rasiale… Si a reusit. Imediat dupa aceasta intamplare, Wilma a devenit peste noapte ingerul pazitor al armoniei si impacarii Americii cu ea insasi.

Orasul Clarksville era unul dintre cele mai conservatoriste si segregationiste care existau pe harta sudului – un cuib istoric al apartheidului  (ne)declarat… Si atentie, rasismul si segregationismul merg in amble sensuri. Cu toate acestea, ajutata de mii de fani din toate statele si de o multime impresionanta – o alianta „nebanuita” de concetateni de ambele rase (din nou surpinzator pentru Clarksville), Wilma a „pichetat” autoritatile si primaria pana la abolirea tuturor legilor  segregationiste din orasul natal.

Suntem in anii ’60, perioada de potential maxim pentru toate miscarile si curentele majore ale momentului – Martin Luther King, Malcom X si Black Panthers si bine-inteles partizanii iertarii, uitarii si integrarii intr-o convietuire pasnica si armonioasa. Wilma Rudolph nu s-a lasat sedusa nici de unii, nici de altii si desi miza ar fi fost colosala… Singura cauza pentru care a militat si pe care a sprijinit-o pana la moarte fiind cea a drepturilor civile ale femeiii – nu numai cele ale femeii de culoare.

Wilma era frumoasa, incapatanata, tenace, intransigenta, fidela, modesta – o „idealisa” cu picioarele pe pamant… Un paradox ca de altfel toata istoria vietii sale! S-a maritat foarte repede cu iubitul sau din generala si liceu, singurul care vazuse in ea, un copil „diferit”, aleasa inimii sale… Un tip modest, simplu si extrem de „sters”. …In timp ce era curtata si „dorita” de totii fiii „de succes” ai natiunii afro-americane (inclusiv Cassius Clay), Wilma consecventa cu ea insasi, nu a ezitat o clipa.

In America anilor 50-60, rascolita de tensiuni sociale si rasiale fara precedent, avand inca proaspat in memorie vremurile absurde ale McCarthyism-ului  – un fel de stafie a vietii politice americane – (adevarat filon de inspiratie si scut protector pentru miscarile de extrema dreapta despre care am mai vorbit – KKK – mai puternica ca niciodata in istoria sa recenta si bine inteles motiv de rafuieli si polite de platit), Wilma a reusit sa dea un sens nou Olimpismului, statutului sau mai bine zis conditiei de campion; pe scurt unor valori care pentru multi par doar aspiratii zamislite de sufletele si discursul  unor idealisti – supravietuire, credinta, curaj, forta, lupta in toate sensurile cuvantului, dorinta si lista poate fi continuata… daca cuvintele ar fi destule.

Sunt absolut convins ca sunt milioane care,  ca si mine, o considera pe Wilma Rudolph nu doar un portdrapel si  symbol a miscarii de emancipare sociala a populatiei de culoare, ci un exemplu pentru omenirea intreaga…fiindca mai nou, de cand cu globalizarea, incepem sa intelgem mai bine istoria si faptul ca aproximativ 70% dintre noi suntem niste „negri”.  In ziua de azi cuvantul NEGRU  si-a pierdut complet semnificatia sa „la propriu”… si simt ca noi toti vom ramane incet dar sigur cu cea de „la figurat”… Suntem cu totii niste „negri mititei”… Nu stiu de ce am deviat…scuze!

…Asa cum medaliile castigate nu sunt decat o recompensa pentru drumul parcurs, onorurile care i s-au facut sunt recunoasterea personalitatii si a caracterului saul  exceptional. Wilma reprezinta cu mult mai mult decat titlurile si infaptuirile sale. O dovedesc cartile biografice publicate, burse purtandu-i numele, filmele si intreaga mostenire pe care aceasta o lasa poporului american. Medaliile olimpice nu sunt decat un pretext pentru a scoate in evidenta forta unui individ care prin parcursul sau incarneaza idea sau notiunea de autodeterminare… Nu vreau sa fac simbolistica sau decriptari fortate, dar haideti sa ne mai gandim o data la cum suna acest cuvant AUTODETERMINARE! Si la ce insemnau eroiii – statutul/recunoasterea lor – in frumoasele povesti despre „Olimpieni”… Zau ca nu am facut-o intetionat si eu isumi ma „intreb” cum oare de ne intalnim mereu cu aceleasi cuvinte.

Bine-inteles ca pana la urma au reusit (cumva) sa faca in asa fel incat sa o acapareze „in sistem”, dar doar pentru a „cautiona” (sau sustine) doar cauzele cele mai nobile (in absolut). Wilma nu s-a luat la intrecere cu cai de curse precum Jesse Owens a facut dupa Berlin… Si nici nu si-a transformat numele intr-un brand sau intr-o parghie de lobby comercial asa cum foarte multe dintre „Legendele Olimpului” au facut-o si o fac in continuare… Nu am nici o problema cu asta, este doar un amanunt care vine sa intareasca impresia pe care aceasta a lasat-o.

Wilma Rudolph a fost o campioana din prima zi pana in ultima zi de viata pe Pamant, de unde a plecat dupa (sau in) suferinte teribile cauzate de o tumora cerebrala. Nici macar boala cea din urma nu a reusit sa o infranga. De ce a trebuit sa se intample sau sa se incheie ca si cum nu ar fi facut destul, de parca trebuia testata pana la sfarsit sau poate pentru ca depasirea conditiei care i-a fost „rezervata” (harasita), anularea/anihilarea ursitei trebuia platita pana in ultima clipa – ” un privilegiu pedepsit”… Sau doar pentru ca in suferinta venise si in suferinta trebuia sa plece sau sa „dipara”!?

Memoriile spun ca Wilma si-a pastrat eleganta, distinctia si frumusetea pana in ultima clipa… Mereu iradiind forta si energia care o caracterizau, care i-a adus „lumea la picioare”… La picioarele ei de aur, dar candva, nu demult, bolnave si handicapate. Ce ironie si din nou „paradox”.  A fost frumoasa pana in ziua in care a trecut in lumea eroilor – in VIATA VESNICA PENTRU POSTERITATE.  Olimpiada si cariera sportiva nu fusesera decat consecinta fireasca a lucrurilor si NU un scop in sine. De fapt ea nu facuse decat sa „militeze” in felul ei pentru o lume mai „buna” si mai „justa”… sa corecteze „imperfectiunile” destinului. Sau poate ca a facut totul doar pentru a justifica intr-un fel – a merita – toate cadourile pe care i le facuse viata… Nu vom sti niciodata! Nu ne-a spus-o si nu o sa ne-o spuna niciodata –  si asta nu pentru ca nu ar fi avut timp… Mereu (auto)propulsata in fata/ inainte la fel precum pe „zgura”…MEREU SIGURA PE EA, DAR MODESTA SI DISCRETA!… Cred ca a fost si este singura personalitate din sportul american  careia mass-media nu au indraznit sa-i „violeze” intimitatea, in fata careia s-au abtinut de la cea mai mica ironie sau sa incerce sa tulbure apele catusi de putin. Asta spune ceva!

Cam atat despre Wilma Rudolph acum… cand ne apropiem de Olimpiada… de sarbatoarea eroilor… Nu puteam sa incepem sa ne „incalzim” fotoliile fara un omagiu adus memoriei EROINEI NOASTRE.

De fapt fiecare personaj al acestei povesti este un un erou si un simbol in felul sau. Ma gandesc la antrenorul Wilmei, Ed Stempley. Daca era englez ar fi fost probabil Sir Ed Stempley, poate unul dintre cei mai mari antrenori (de atletism) ai tuturor timpurilor, cel putin dupa palmares. In cariera sa de antrenor elevii sai au strans  17 medalii olimpice, dintre care 13 de aur ! WOW ! Pe cele de la Panamericane sau  campionatele mondiale nici nu le mai punem. Deci doar coincidenta sa-i fi facut pe cei doi sa se intalneasca !?… Oare !?

Ma gandesc si la mama Wilmei (Blanche) si la drumul pe care aceasta l-a parcurs zilnic timp de 8  ani  (de 2840 de ori – 214760 de km – 429520 de km dus-intors), in speranta ca intr-o zi isi va vedea fiica vindecata. Ce dragoste, ce forta, ce dorinta, ce speranta, ce alt exemplu mai bun de responsabilitatea si misiune asumata pana la capat putem da !? O portiune din acest drum pe Route S 79, se numeste astazi Wilma Rudolph Boulevard.

De aceea acest articol este dedicat mamelor; pentru ca  cea de-a 2-a mare eroina a acestei povesti, chiar daca nu am vorbit foarte mult despre ea, este mama Wilmei Rudolph si probabil intreaga familie. Daca va amintiti  de articolul scris pe tema campaniei P&G dedicata mamelor „Olimpicilor”Despre brand-uri si mamele eroilor inelelor  – La fel ca si in cazul precedent am scris acest articol si pentru parintii si mamele din Romania, doar ca de data asta nu m-am multumit sa critic si mi-am dorit sa aduc propriul omagiu MAMELOR OLIMPIENILOR… Nu stiu daca, dar sper sa fi reusit fiindca altfel i-am „stropit degeaba” pe cei de la Departamentul „COM” de la Procter and Gamble.

…In memoria mamelor noastre disparute si celor care vor avea nevoie de amintirea noastra. Luati aminte ! Nimic nu este doar noroc, nimic nu este facut din fite, nimic nu se face cu isterie… Pentru negri ca voi, ca noi, totul este posibil doar cu si din dragoste, munca titanica si credinta… Si nici atunci nu putem fi siguri.

– O-O Flo –

P.S. >> Daca unii au remarcat, nici macar nu am mentionat rezultatele Wilmei Rudolph, pentru ca – in opinia noastra, asa cum am si mentionat – ele au o importanta secundara… dar pentru amatorii de statistici: este prima femeie care a fugit 100 de m in 11.0″ la J.O. – de la Roma (record mondial neomologat din cauza vantului), a stabilit un record mondial la Suttgart un an mai tarziu (1961) cu 11.2″, un  nou record Olimpic 23.2″ la proba de 200 m – si 44″.5 – nou record mondial si olimpic evident la stafeta 4x100m. De atunci recordul mondial a fost imbunatatit doar cu 0.71″…

Anunțuri
  1. […] –  https://sportlogic.wordpress.com/2012/07/08/wilma-rudolph-eroina-suprema-partea-ii-a-eroii-inelelelor… Share this:Like this:LikeBe the first to like this. ▶ Un răspuns /* 0) { […]

  2. […] episoadele Usain Bolt(1), Cristophe LeMaitre(2) in rol de aspirant si Wilma Rudolph (3a), (3b) cu doua episoade consacrate  in calitate de zeita absoluta a Olimpului (in opinia mea), sa facem […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: