Sportlogic

„AcelCeva” – despre pasiune si Slujitorii Inelelor – Introducere

In Comunitate, Cultura si sportul, Ganduri, Sport si societate, Sport viata si destine, Sportul si politica on Iulie 12, 2012 at 5:02 PM

Cuvant inainte –  Acest articol este dedicat membrilor Delegatiei Olimpice la Londra – celor care isi justifica prezenta acolo si nu pentru ca ocupa o functie in care au fost numiti „cumva”:  deci sportivilor si antrenorilor, staff-ului medical, paramedical,  tehnic, nutritionisti, bucatari si tuturor celor care au castigat prin merit sportiv sau profesional privilegiul  de a reprezenta Romania la J.O si confratilor din toate disciplinele sportive pentru pasiunea, implicarea si tenacitatea lor!

__________________________

O poza „de demult” – o delegatie romaneasca de Slujitori ai Inelelelor….

….incalzindu-se la Flacara Olimpica, pe vremea cand sportul era in acelasi timp o bucurie si o „indatorire/misiune asumata” (ca sa nu spun un „must”) din pasiune, dragoste si mandrie… Pe vremea cand sportul nu cadea „victima” legilor si axiomelor (cel putin obraznice) de genul  „cerere si a oferta” si nu era nici apanajul vreunui potentat de carton… Pe vremea cand cuvantul sportiv insemna performanta, educatie, cultura, competenta si nu in utimul rand – demnitatepe vremea aceea eram un popor! Un popor flamand, cu capul plecat si o existenta plina de lipsuri, amarat, ne-educat, vai de mama noastra… dar un popor!! Acum  se pare ca ne desteptam – se pare,  pentru ca avem impresia ca suntem (mai) educati…poate ! OK. De fapt suntem pe cale de a deveni (sau am devenit) o adunatura de „smecheri”, fitosi – dar fara popor… M-as putea resemna spunandu-mi ca este o alegere (istorica) ca oricare alta, doar ca simt (si nu sunt singurul) ca cineva ne-a „lucrat”.

Despre vremurile acelea vreau sa vorbesc, pentru ca au nevoie sa ramana in amintirea noastra si a celor care vor veni. Fiindca un „ceva” (orice ar fi el ) fara istorie, este un ceva fara viitor. Sper ca tinerii (sportivi sau nu) sa realizeze importanta „memoriei”, a radacinilor, a culturii istorice din care provii faci parte  si impactul important al acesteia in prezentul si viiotrul nostru, ba chiar si in performantele lor imediate.  Astazi „Acel Ceva” este sportul romanescde-ar fi numai cazul sportului, insa ne temem ca lucrurile stau mult mai grav…

Sa nu fim prapastiosi!”AcelCeva” si „Aceiceva”…  inca mai exista, ca doar de asta ne „tocim tastatura” (si ati vazut ca nu ne-o tocim degeaba… fiindca „se poate”), dar pe vremea aceea erau mai mult si mai multi, iar noit toti, natiunea, resimteam impactul actiunilor si muncii lor in existenta noastra, in viata poate chiar si istoria natiunii… Culmea – unele  inca mai au ecou si astazi. Jumatate din forta financiara actuala a Romaniei se datoreaza sau provin din retele de lobby care au legatura cu sportul – Tiriac este un exemplu si toti si toate cele care au „venit cu el”, bune sau rele, impactul lor este incontestabil. Campionii nostri de odinioara sunt inca brandurile cu care ne mandrim si care aduc aminte omenirii ca existam… [Exemplu ca sa mai indulcim din tonul „solemn” al articolului:  in anul sfarsitului lumii – 2012, in Superugby, undeva niste tarani „rednecsi” australieni inca isi mai amintesc despre Nadia (vezi intervalul 20″-25″ din clip), cu totii stim ca toata Europa il cunoaste pe Hagi – vorbim despre oameni simpli si ce  stiu ei despre Romania si nu ne intereseaza politicienii sau afaceristii lumii – care stiu chiar mai bine decat noi ce mancam si cum dormim.

Pana acum am vorbit putin despre Stapanii Inelelor – cei care fac cartile: nu stim cine sunt si ce vor, dar ei fac si desfac lumi; despre Eroiii Inelilor – cei pe care destinul ii propulseaza undeva pe acoperisurile lumii din motive care scapa ratiunii… mai putin munca titanica pe care acestia au depus-o! Dar de ce ei si nu altii care ar fi dispusi sa munceasca, nu vom sti niciodata. Un lucru este sigur, NU EXISTA COINCIDENTE(!) – „role models” i-ar numi un(o) „ratacit(a)” care lucreaza intr-un departament de resurse umane sau de comunicare  al unei corporatii… scuze dar da, multi sunt niste „nechemati sau niste fraude”, fiindca altfel nu s-ar fi ajuns aici).

Astazi vom vorbi despre o noua – cea de a 3-a – categorie: Slujitorii Inelelor! Le-a venit deci randul sa va fie prezentati cei multi care, din umbra, stropesc cu munca, ani si cu rabdare vlastarii… care muncesc pamantul (terenurile, salile, pistele, etc.)… EI chiar au nevoie de memoria noastra! Pe acestia nu ii (mai) cunoaste „mai nimeni”, cand de fapt ar trebui sa ii cunoastem cu totii – cel putin publicul pasionat sau cei care ne-am „intersectat” cu ei candva. Asta dovedeste inca o data cat de superficiali suntem, ba chiar mai grav – cat de ingrati putem fi, pentru ca pana si noi cei care ii cunoastem, avem tendinta sa-i uitam, sa-i lasam sa „dipara” intr-un anonimat sordid, desi poate ca le datoram absolut totul.

Cine sunt ei? De regula antrenorii, mentorii, fondatorii, estetii si filozofii, etc…. De fapt  sunt cei care iubesc cu adevarat sportul pana la uitarea de sine – slujitorii sai fideli,  chiar daca au facut, fac si vor face greseli, unele mai mult sau mai putin nevinovate.

„Nu poti sluji fara a iubi” – stim asta. Nu stiu daca a mai spus-0 cineva: daca da, intentia mea nu a fost sa plagiez sau sa o fac pe desteptul; daca nu, atunci sunt foarte tare! :D… Exact, este imposibil sa slujesti fara dragoste. Uitati-va in jur la parintii vostri, la sotii sau sotiile voastre, la secretarele voastre -daca aveti una fidela :), la preoti, la dascali (hmmm), la toti cei care-si dedica viata altora si veti vedea ca in spatele oricarui act de slujire sincera si loiala (chiar si bine remunerat) se afla un act de dragoste fata de „AcelCeva” care este slujit – de unde si cuvantul slujba. Bine-inteles vorbim despre misiunile de o viata si nu de experientele „in interim”  sau de improvizatiile de moment. Ei bine, Slujitorii inelelor sunt singurii adoratori ai cauzei, cei care transmit invataturile, iubirea si flacarea pasiunii mai departe… Vom vorbi mai mult despre antrenori, invatatori, educatori… Sau asa ar trebui sa fie; daca nu sunt ei aceia, atunci cine?

Cum ajung ei sa slujeasca? De cele mai multe sunt fosti sportivi, tipi (si tipe) care dintr-un motiv oarecare (pasiune, neimpliniri, frustrari, dependenta, vocatie, egoism, refugiu, plictis, lipsa de curiozitate, creativitate sau alte posibilitati, luati de val, etc. ),  ajung Slujitori ai Inelelor. Viata lor este destul pasionanta, tumultoasa: de regula nu mai vad nimic in jur, rateaza cresterea si educatia propriilor copii, ii lasa sotiile (sau sotii) si multi isi schimba destul de des locul de munca, desi visul lor nu este decat acela de a ramane cat mai mult intr-un loc unde sa poata „forma”/”construi”. Par complet fanatizati, au un aer de activist obositor care ii stanjeneste pe cei din jur. Interesul, motivatia si actiunile lor nu seamana cu ale celorlati… Multora din jur le scapa sensul actiunilor lor, uneori sunt neintelesi – doar de fraieri! Cei isteti se prind si de regula stau la panda si asteapta fiindca slujitorii – cei care muncesc de fapt- sunt singurii care pot produce sau/si genera ceva – oportunitati, valoare adaugata, suprize, etc.

Ce fac Slujitorii Inelelor? De obicei sunt niste visatori si ambitiosi, unii mai idealisti altii mai pragmatici! Cauta mereu sa perfectioneze si sa se autoperfectioneze; cauta talente, antreneaza copii,  formeaza sportivi… Unii ajung Eroi ai Inelelor, altii doar campioni (castiga competitii), cativa ajung „oameni” si foarte putini… „NU sau DELOC „… „Asta este – asa e viata”. De fiecare data cand se incheie un ciclu, campionat, etc., mancati de obsesii refac drumul retroactiv (pe cale intoarsa),  incearca sa inteleaga unde au gresit sau cum ar fi putut sa faca „ca sa iasa si mai bine”…Si o iau de la capat. Niste SISIFI! Nu trebuie compatimiti fiindca le place ceea ce fac – de fapt sunt niste mari norocosi si printre putinii care au sansa sa sa traiasca din si sa faca ceea ce le place. Nu merita sa fie nici admirati, fiindca demersul si istoria succesului lor este de multe ori presarat cu greseli, erori, „hazard”, DAR TREBUIE RECUNOSCUTI SI – MAI ALES – NU TREBUIE UITATI… ATAT EI, CAT SI MUNCA SI INVATAMINTELE LOR!… >> va urma >>

– O-O Flo –

P.S. >> Articolul care va urma, primul cu adevarat dedicat unui „Slujitor al Inelelor” va fi despre Costica Dumitrecu (incercuit cu rosu in imaginea de la inceput), cel mai titrat antrenor al saritorilor in inaltime din Romania – cea mai medaliata proba a atletismului romanesc si probabil cea la care Romania a detinut cele mai multe recorduri mondiale. Asteptam articole sau sugestii din partea membrilor comunitatii despre „personalitati uitate” din disciplina lor. Vor fi publicate!… Multumim!

Anunțuri
  1. Dar cine erau cei din dreapta? saracii chiar inspira mila. Ce amarati, saraci si prosti imbracati par. Parca mai bine smecher, decat flamand :]

  2. […] Cine este nedumirit cu privire la termenul dar si titlul de “slujitor al inelelor” (atribuit numai de si proprietate intelectuala a revistei “Sportlogic”) – trebuie sa citeasca articolul de introducere – “AcelCeva” – despre pasiune si Slujitorii Inelelor – Introducere […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: