Sportlogic

Nea’ Costica (Dumitrescu) – din seria „Slujitorii Inelelor” (1)

In Comunitate, Sport viata si destine on Iulie 19, 2012 at 3:44 PM

Cine este nedumirit cu privire la termenul dar si titlul de „slujitor al inelelor” (atribuit numai de si proprietate intelectuala a revistei „Sportlogic”) – trebuie sa citeasca articolul de introducere“AcelCeva” – despre pasiune si Slujitorii Inelelor – Introducere

__________________________________

Nu sunt un specialist al pistei si absenta mea indelungata – de aproape 16 ani – ma face pardonabil. De fapt l-am cunoscut pe Constantin Dumitrescu dintr-o intamplare; am aflat despre Domnia Sa, animat fiind de o curiozitate care facea joc de glezne in mintea mea pana nu de mult – Alina Astafei (de fapt Galina – pentru cei care nu stiu).

Alina Astafei si antrenorul sau Constantin Dumitrescu – (arhiva privata)

Era in 1995 (cred) in Republica Centrafricana cand impreuna cu ai mei colegi urmaream pe Eurosport Campionatele Mondiale de atletism (sau un Grand Prix – nu sunt sigur ce competitie era transmisa). Eram o trupa vesela, 2 irlandezi, 1 englez, 2 polonezi, 3 francezi, 2 portughezi, unul din Ile Maurice si subsemnatul. Niciunii dintre cei prezenti nu avea sansa sa aiba un compatriot pretendent la podium intr-o proba. Era probabil un Grand Prix caci nu-mi aduc aminte sa fi avut stafeta 4x100m, altfel Marea Britanie si Franta ar fi fost acolo. Romania – mica si nu foarte bine stiuta – avea in schimb pe eroina sa, mandria oricarui compatriot iubitor al sportului. Eram foarte guraliv si provocator cand in momentul inceperii probei de inaltime fete, apare Alina Astafei „purtand” insa steagul Germaniei!!!  Nu mi-a venit sa cred ochilor. In Africa (cel putin intr-o parte a ei) presa europeana nu prea ajunge la timp, cu atat mai putin ajungeau noutatile din Romania (mai ales dupa cum se prezenta ea lumii in ’95). Ceva imi scapase! Nu se putea, era greseala celor care transmiteau – mi-am spus. Bine inteles ca instantataneu am devenit obiectul glumelor nesarate, voci cunoscute imi cereau insistent pasaportul si ma intrebau daca „Sprehenzie Deutsch” He he he!!!

Mai tarziu, intors in Europa, amintindu-mi despre acel episod, m-am hotarat sa fac „un mic studiu” care sa ma ajute sa inteleg cat de disperata putea fi situatia in Romania, pana intr-atat incat o atleta de talie mondiala „sa schimbe” steagul in apogeul carierei. La ce concluzie am ajuns am sa va spun cu alta ocazie, dar documentandu-ma, am aflat ca antrenorul care a adus-o peste stacheta de 2 m  (in 1988 la Sudburry- Canada) nu a fost alaturi de ea nici macar la Olimpiada din Barcelona. Ba mai mult, dupa ce am verificat toate sursele on si offline, antrenorul „enigmatic”, cunoscut dar si „uitat” de toata lumea, cel care o descoperise si o formase pe Alina nu figura absolut nicaieri… Am reusit sa corectez aceasta lipsa pe Wikipedia (englezeasca). Pe Wikipedia in romana, Alina Astafei nici nu aparea. De atunci am facut ceva „valuri” si in sfarsit iata ce a aparut pe wikipedia.ro – citat integral: Alina Astafei (cunoscută până în anul 1995 sub numele real de Galina Astafei) (n. 1969) este o atletă româncă care a obținut medalia de argint la Barcelona 1992 la proba de săritura în înălțime . În 1995 a obținut cetățenia germană. Stabileste un nou record mondial de sala de 2,05m” – in statistici apare 2.04 nu este grav dar ma rog. ASTA ESTE TOT!?… Pe varianta in engleza eu sunt cel care a adaugat numele profesorului Dumitrescu… Comparati va rog cu ce scrie la Alina Astafei pe wikipedia in POLONEZA (clic pe „rosu”) si avem inca odata dovada sau indicatorul „nepasarii” noastre… Sa poate ca unora le este extrem de rusine. Uite bai „Viciule” cum s-ar putea completa opera profesorului Constantin Chirita. Bai ce tara suntem!?…Bai fratele meu…Treziti-va mai oameni buni! Treziti-va!…. Scuze, nu va treziti, stati asa in suc propriu…E bine asa!… SCUZE SI IERTARE!

… Sa revenim la „subiectul” articolului – domnul profesor Constantinescu!… Absenta sa din surse era pentru mine (un modest tehnician si slujitor al sportului) o situatie cel putin jenanta, cu atat mai mult cu cat in toti anii petrecuti in Germania, Alina a reusit sa-si imbunatateasca performanta outdoor doar cu 1 cm – 1 cm din 1988 (la varsta de 19 ani) pana in 1995 (la varsta de 26 ani). Este aproape impotriva „legilor”… a stiintelor sportului si antrenamentului. Mai ramanea sa consult Enciclopedia Sportului Romanesc ca sa reusesc in cele din urma sa aflu in sfarsit cine este. Si cum „marile spirite”  sunt harazite sa se intalneasca ;-o) ,  nu trec 2 luni de la cautarile mele si ajung in situatia sa colaborez direct cu domnul profesor…

Lotul largit al saritorilor in inaltime – Eugen Ducu, Constantin Dumitrescu Si grigore Marinescu (Revista Sport, Nr. 11, iuni 1962)

Asadar primul articol din seria „Slujitorii Inelelor” este dedicat unuia dintre cei mai titrati antrenori de atletism ai Romaniei (cel putin la categoria juniori, doar ei sunt miza importanta a oricarei discipline, nu-i asa!? ) –  Constantin Dumitrescu.

Nascut la 5 august 1933 (langa Titu – Dambovita), Costel Dumitrescu a avut si un frumos trecut sportiv in perioada in care participa la competii, fiind chiar o figura carismatica a atletismului romanesc; component al lotului national, a fost campion national (1960-1961) la saritura in inaltime cu un record personal de 2.04 (in foarfeca), a 2-a performanta nationala la epoca respectiva dupa recordul national de 2.05 m al lui  János Sőtér (sotul Iolandei Balas).

In 1959,  proaspat absolvent a facultatii de educatie fizica din Bucuresti, profesorul Dumitrescu primeste „repartitie” la Liceul din Branesti. La vremea respectiva Branesti nu era deloc „chic” si era relativ departe. Automobilul Dacia era la faza de „studiu geo”.  „Naveta” era un moment zilnic, formator si obligatoriu al vietii, pentru unii „pitoresc”, pentru altii penibil. Din plictis, din pasiune sau cate putin din ambele, in 1960, voluntar si neintrebat/nerugat sau nesolicitat de nimeni, „Costel” pune bazele unei mici echipe de atletism si astfel isi incepe cariera de antrenor in curtea unui liceu „de la tara” si o sala de sport de 6x8m, cu saltelele de pat reformate ale internatului.

… Si cum ziua buna se cunoaste de dimineata, la prima participare a liceului intr-o competie de atletism, echipa lui „Costel” (care se antrena doar de 4 luni) efectueaza „un bracaj” – „un hold up” cum spun aia cu gatul rosu, pe romaneste jaf – si confisca (castiga) cea mai mare parte din premiile puse in joc si din locurile pe podium. Directorul liceului este pus in mare incurcatura cu spatiul insuficient de expunere al diplomelor, medaliilor si  trofeelor, un aspect care se pare ca-l nemultumeste profund si anume faptul ca liceul din Branesti (al carui director este totusi),  se intoarce de la primele Campionate Nationale Scolare la care a participat cu o colectie de trofee pe care altii o strang intr-o „viata”…

Cum vestile interesante merg repede, nici nu se termina bine anul scolar si Constantin Dumitrescu este mutat imediat la proaspata si nou infiintata sectie de atletism a clubului Olimpia Bucuresti.  „Coincidenta(!)”, reusitele „il urmaresc” si aici: atletii sai devin candidati si favoriti in competitiile nationale – calificari, medalii, titluri.  Urmeaza (deci si inevitabil) cooptarea in colectivul tehnic al lotului national de atletism si ca „de obicei” (imi pare rau ca nu pot scrie un articol fara sa pomenesc acest implacabil acest „de obicei” romanesc), in fata atator reusite surprinzatoare, incepe vanatoare de vrajitoare… Vrajitorul, omul cu bagheta magica si palaria tuguiata fiind de data aceasta chiar el, profesorul Constantin Dumitrescu…

Antrenorul Costel Dumitrescu si atletii sai sau dupa cum o spune si articolul din revista „Sariturile – ponderea atletismului romanesc” – (crema inaltimii romanesti la vremea respectiva – Virginia Bonci, Serban Ioan si Cornelia Popescu (revista Sport – nr. 16, 1967)

…Cat de magica? „Nea Costica” are 78 de ani, lucurile s-au intamplat de mult si isi cere scuze de la elevii lui pe care i-a omis sau pe care eu nu-i voi mentiona in articolul nostru – cei interesati pot afla mai multe in marea enciclopedie (dar de negasit), mie mi s-a terminat mina in pix, asa ca am sa mentionez doar titlurile nationale si distinctiile internationale:

– triplu salt – Dumitrescu Vasile aur la nationale si locul 5 la europene (14.14m – despre el „Nea Costica” is aminteste perfect – era nepotul sau, disparut prematur – Dumnezeu sa-l aiba in paza!

– lungime – Munteanu Irina (4 titluri de campioana nationala)

– inaltime – Ioan Serban (3 titluri de campion national), Stoenescu Erica, Cornelia Popescu (2 titluri de nationale la pentatlon si Vice Campioana Europeana la inaltime), Albu Daniel (campion national, si castigator al Cupei Europei), Bonci Virginia (cel putin 4 titluri de campiona nationala, 2 titluri de campioana balcanica, 1 titlu de vice-campioana europeana), Pop Cornelia – delfinul Virginiei  si ultima dar nu cea din urma, (G)Alina Astafei (inca cotata in top 10-a a celor mai bune saritoare a tuturor timpurilor) printre altele campioana mondiala de juniori,  vice-campioana mondiala si campioana europeana indoor, mai  tarziu vice-campioana olimpica la Barcelona, si campioana mondiala outdoor in ’95 tot la Barcelona (de data asta sub drapelul Germaniei), cateva medalii de argint si de bronz, nu le mai punem, care a reusit sa stabileasca 2 recorduri mondiale – cel de juniori si cel in sala. Vorbim despre o perioada in care proba era mobilata cu competitoare ale caror performante au ramas ani buni (unele inca) ne-egalate –  Heike Henkel, Stefka KostadinovaYelena Yelesina

… Noroc ca Nea Costica are un caracter de aur si un stil de acadea, altfel nu ar fi putut rezista mancatoriei si influentelor „campurilor depresionare”; mare minune avand in vedere rezultatele sale de antrenor, zecile de medalii nationale – argint si bronz – la diverse probe si categorii de varsta pe care elevii Domniei Sale le-au obtinut de-a lungul timpului, multe dintre ele fiind in probe  care in mod normal nu erau specialitatea sa – 100m, 110 garduri, lungime, etc.

Am ales sa scriu despre Costel Dumitrescu pentru ca dincolo de palmaresul sau impresionant am descoperit un tip admirabil, de care practic m-am atasat imediat ce mi-a fost prezentat, evident printr-o polemica de ordin tehnic 🙂 ! Nu indraznesc sa-i spun batran sau „ancien”: un tip care la 78 de ani te face arsice la sah si table, care nu poate sta acasa si inca mai antreneaza la varsta la care unii au spus de mult adio coerentei, luciditatii si echilibrului…ba mai mult, are chiar si indrazneala sa utilizeze pedagogia modelului :), atat cat mai poate. Si uneori poate chiar si pe canicule de  36 de grade. „Nea Costica” este oricand gata sa ajute, sa dea un sfat, o mana de ajutor… „sa produca un campion” si mai ales sa porneasca o discutie pe teme „metodologice sau tehnice cu subsemnatul”… Eu mai „ezitant si nesigur” si obligatoriu mai nestitutor, pentru ca tu Nea Costica vei ramane maestrul!

(Javier Sotomayor avea 1.95 Nea Costica, dar eu am bagat 1,91 ca sa… deh :)))

….Si nimeni nu abandoneaza; polemici, partaj, schimburi de idei sau amintiri se prelungesc pana la miezul noptii. Domnul Profesor este un om cu o deschidere de cel putin 78 de ani, dar nu-l simt ca are 78; un tip „antrenat”, cu exercitiul retoricii, argumentarii si gustul dialecticii – o arta si ea pana la urma, cel putin a conversatiei – pentru ca nimeni nu pleaca suparat sau frustrat acasa… De fapt nimeni nu vrea sa mai plece acasa si nu o data a trebuit sa parasim baza „alungati” de  santinelele de seriviciu pe Ghencea:

Unii i si mai dau din coate soptind „depassssit!”… Ei bine, rezultatele si performantele sportivilor lor nu le dau dreptul, mai ales dupa ce o viata a fost oarecum criticat pentru maniera sa „cool” (si fara stress) de a antrena. Astazi exista „grei” ai stiintelor sportului care si-au luat doctorate descoperind ca kilometrii fugiti si tonele de fonta ridicate s-ar putea sa aiba un impact nesemnificativ asupra unui anumit tip de performanta atletica (ba mai rau, ar putea chiar sa-i dauneze… Nu sunt de la noi, fiindca in Romania am ramas in anii 80). Profesorul  Dumitrescu opereaza cu aceste principii de peste o jumatatea de veac. De-a lungul carierei sale a fost mai degraba o perspectiva intuitiva, de cand a iesit la pensie insa a reusit sa le si conceptualizeze. Unii poate ar zambi condescendent, pentru ca maestrul utilizeaza termenul de „contractie in afara segmentului” in loc de cel de travaliu excentric (contractie pentru unii, dar utilizat impropriu) efectuat in ultima faza a exercitiilor pliometrice), dar asta nu ramane decat o discutie pe „teme semantice”; privilegiul teoreticienilor, fiindca recordurile nationale, mondiale cad greu, foarte greu… Iar zambitorii ne pot arata definitii impresionante (pentru ei), dar de cele mai multe ori foarte putine rezultate si medalii… sau chiar mai de loc… Stim, stim… jocurile video bata-le viana… He he he.  Si zau ca remarca  vine din partea unui tip fara complexe la capitolul definitii (si din nou he he he)!

Cum spuneam recordurile mondiale (unele) la inaltime dateaza de pe vremea „depasitului” si performantele sunt doar cu foarte putin peste cele a elevilor sai, iar pe vremea aceea Romania era in carti. Cat despre recordurile nationale care au aparut in ultimii ani, unele dintre ele nici macar nu au fost confirmate de-a lungul unei cariere implinite; cateva rabufniri bizare – explozii de talent meteoric de o zi, intr-un eveniment pierdut si anonim. Din fericire nu a fost cazul saritorilor la inaltime – atleti ca Iolanda Balas, Sorin Matei (2.40 m, a- 4 -a performanta mondiala a tuturor timpurilor, dar totusi niciodata repetata intr-o competitie mare), Virginia Bonci  sau Alina Astafei au marcat istoria pistei, iar performantele lor sunt referinta in analele atletismului romanesc si international.

Profesorul Dumitrecsu ramane mai ales un seaman, un confrate (de breasla si poate chiar si de suferinta), un frate mai mare definit de pasiunea sa pentru sport si pentru meseria de antrenor – „AcelCeva” despre care vorbeam in primul articol dedicat Slujitorilor InelelorFragmentele media propuse  sunt scene din „ciorna” unui documentar pe care Sportlogic spera sa i-l poata dedica – pentru ca a avut o viata agitata, pentru ca are multe de povestit din care vom vedea (din NOU) ca lucrurile  nu s-au schimbat foarte mult…, experienta unui Slujitor al Inelelor din care putem invata multe…. CU CONDITIA SA SI VREM! Sa ne traiesti Nea Costica!

– O-O Flo –

_______________________________

In loc de P. S. – Epilog –  Profesorul Dumitrescu este unul dintre cei norocosi. Societatea sau persoane implicate in activiati sportive inca mai fac apel la competentele si experienta sa. Am fost cu dansul la Federatia Romana de Atlestism si l-am intalnit acolo pe Sorin Matei (presedintele FRA) si alti colaboratori care au demonstrat prin atitudinea lor un respect profund fata de fostul antrenor si bucuria intalnirii cu acesta… Totusi nu pot sa nu am un gand trist despre celelalte NUME ale sportului romanesc (unii singuri, altii uitati sau chiar in mod deliberat ignorati) de la care probabil am mai avea atatea de invatat. Nu fac apogeul voluntariatului (extrem de important si necesar pana la un moment dat – noi toti ne-am dori sa ne putem castiga existenta din pasiunile noastre), dar ei sunt cei care ne dau cel mai bun exemplu ca banii nu inseamna totul!… Si daca nu sunt bani, gata(!), nu mai facem nimic!?… Sa poate ca trebuie sa ne vedem de treaba sa-i lasam mereu pe aceiasi sa centreze si sa dea cu capul…Zau, NU POT!   

Anunțuri
  1. Cu acest articol despre nea Costache, m-ai spart! BRAVO tie pentru efortul de a da buzna in intimitatea acestui mare boier al spiritului si BRAVO lui ca te-a suportat in intregime pe toata durata interviurilor. Ma-nchin in fata acestui Mare Maestru al sportului romanesc.
    Sunt dezamagit ca va trebui sa-mparti acest articol cu toti fraierii si snobii care-si vor bifa in agenda lor „trista si ocupata”, acest mic si insemnat articol.
    Sper sa fiu singurul, caruia sa-i trezeasca bucuria si mica erectie, de a fi partasul acestui omagiu adus lui nea Costache in toata splendoarea lui.

    Nea Costache, nu te voi imparti cu nimeni!!!
    Voi restu’, chiar nu contati.
    Doamne ajuta!

    • Un comentariu plin de accente erotice deci si plin de dragoste ;o) …Multumim pentru incurajari… iti multumim amandoi evident!

    • …da si mie imi este ciuda ca trebuie sa impartasesc momentele astea… Dar crede-ma ca si lui ii face placere… Desi este intr-adevar o dilema. Am suficient material pentru 2 filme – filmat pro si o propunere de la Kanal D (bine-inteles idiotii de la trusutul Intact (de fapt ma refere la GSP pentru ca este pana la urma un canal tematic) prefera numerele altui idiot ca si ei pe nume Jiji… Nu stiu daca stii cine este…Nici eu nu stiu daca mai vreau sa-l difuzez…S-ar putea sa-ti ascult „sfatul”… Sa-l tin mai bine pe Nea Costica pentru mine :)…

    • Nu stiu cat de mult il imparti sau nu pe Nea Costel(deci nu Costache..nimeni nu i-a spus Costache…) dar asi fi curioasa sa stiu cam ce ai vrut s spui cu „Voi restul,chiar nu contati”??? Tu de ce te crezi atat de important ???

  2. […] pe care i-a dat scoala romaneasca pana la un moment; aveti un articol mai recent Sportlogic aici – Nea’ Costica (Dumitrescu) – din seria “Slujitorii Inelelor” (1) – sau un articol de la vremea cand acesta antrena lotul de inaltime (aici – click pe lupa dupa […]

  3. […] antrenorului… Eu am sa raman la cea “a naturii” exprimata genial de profesorul Constantin Dumitrescu. “Spune tu mai Florica, puiul de ghepard sau antilopa, pisica, etc au nevoie de vreun […]

  4. […] sinteza revine antrenorului… Eu am sa raman la cea “a naturii” exprimata genial de profesorul Constantin Dumitrescu. “Spune tu mai Florica, puiul de ghepard sau antilopa, pisica, are el nevoie de vreun antrenor […]

  5. „Nea Costel” asa-l apelam toți pe care ne antrena. Niciodată nu a fost cunoscut ca nea Costache…😀chiar mi se pare curios ca herteanu il numește asa. Trag concluzia ca nu prea a fost in preajma lui. Câțiva invidioși pe succesele noastre sub bagheta lui, ii spuneau Costică Sicriu…😣. Articolul este destul de corect (99%)cu câteva excepții.

    Erica(fostă Stoenescu-Teodorescu)

    • Nu scrie nicaieri Nea Costache… ci Constantin Dumistrescu… sau Nea Costica… probaibil ca Nea Costel… a mai imbatranit… acum se numeste Nea Costica pentru cei care stam in jurul sau … In plus Costel rimeaza prea tare cu Dorel si nu merita fiindca este un tip priceput 😉 Multumesc pentru incurajari

  6. Cine l-a cunoscut mai dati-i cate un telefon…i-ar face placere

  7. If you talk to him, please tell him I say Hello. 🙂

  8. Mulțumesc.n-ai vrea să mă cauți pe Facebook? …:) aici e cam incomodă discuția…:(

  9. Ce s-a întâmplat de ai amuțit asa de-odată? Te-a speriat treaba cu Facebook-ul? Stai ascuns îndărătul unei semnături ?

  10. Salut! Te rog poti lasa un numar de telefon al dansului? Am avut uimitorul noroc sa-l intalnesc acum 7 ani cand d’abia intrasem la liceu sa ma antreneze 2 luni de zile pe perioada vacantei si n-am mai putut continua pentru ca incepeam liceul si de atunci n-am mai intalnit un antrenor atat de bun si cu un ochi atat de fin pentru detalii. Ca sa spun pe romaneste dansul m-a facut din ”rahat bici” si as dori sa reiau legatura cu dansul!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: