Sportlogic

Incepe Olimpiada!!! sau „Total Recall” in lumea inelelor

In Bizz sport, Economia sociala, Lifestyle si tendinte, Olimpismul, Sport si societate, Sportul romanesc, Sportul si politica on Iulie 26, 2012 at 4:12 PM

Incepede Olimpiada – sarbatoarea sportului, sarbatoarea umanitatii, una din cele mai mari si mai influente afaceri transnationale, cel mai mare eveniment din lume (nu numai sportiv) – buget, audienta si participare, etc. Ca de obicei, toata planeta este in efervescenta; unii arunca in aer autobuze cu turisti israelieni, CIO si al sau presedinte Jacques Rogue refuza sa acorde „momentul/minutul de reculegere” (cu ocazia ceremoniei de deschidere) in memoria victimelor ultimului atentat. As putea sa sar pe ocazie si sa fac o trimitere aici – Fa-ti CRUCE la RASCRUCE – sau “Gigantica la inele” – intre Jonctiune si “Disjunctie”  si la toate articolele unde am incercat sa propun perspective conspirationiste si sa revelez radacinile „usor” naziste – (socant dar posibil) – ale miscarii olimpice moderne.  Bine-inteles, exponentii celei contemporane sunt deasupra oricarei banuieli in acest sens, dar reactia responsabililor CIO da inca o data prilej autoritatilor israeliene sa-si exprime talentele de „jazz-meni”… Ca sa rezumam, un mare BRAVO pentru Jacques Rogue (de care nu-mi place foarte) pentru ca refuza orice incercare de politizare fatisa. Jocurile Olimpice sunt un „big business” si dupa cum bine stim, politica dauneaza afacerilor… Se vede si in cursul leului, nu-i asa!?

Ei bine, in Romania nu este cazul… Suntem cu totii acordati cu frecventele pe referendumul din 29. Am mai spus-o si nu ma mai satur sa o tot spun: daca Romania nu exista, atunci trebuia inventata. Deci in preajma celui mai mare eveniment al umanitatii, probabil singurul capabil sa transgreseze si să transcendă culturi, religii, traditii, realitatea imediata (situatii economice, politice – criza, razboaie), singura tara in lume unde „nu avem nici o treaba” este Romania. De fapt nu-i adevarat, noi (muritorii de rand) avem treaba sau am vrea, doar ca mogulii si stapanii nostri nu ne ofera sansa si libertatea sa vibram impreuna cu restul semenilor nostri… Ne tot imbuiba capul cu povesti, norme si amenintari europene, ce i-a spus Baroso lui Ponta, piruetele lui Basescu, referendum-uri, etc…  Toata „dinamica informationala si a informatiei” este acaparata de aceste primadone ale vietii romanesti sub toate aspectele – financiar, cultural, economic, mediatic… Ei sunt Alfa si Omega… Inceputul nu stiu daca, dar cu siguranta ei sunt sau vor fi sfarsitul poporului nostru… Am totusi mici raze de speranta; sunt agreabil surpins de decizia primului-ministru Victor Ponta, care in preajma referendumului (moment in care se va decide poate  si viitorul sau politic), a ales sa insoteasca delegatia Romaniei la Londra pentru ceremonia de deschidere. In sfarsit un tip care stie sa relativizeze. Stati sa vedeti articolele de dupa: „Tara arde si Ponta se piaptana” sau „se plimba la Londra pe banii nostri” :))) He He He… Sper ca prezenta si  interesul demonstrat de tanarul sef de guvern sa transmita un minim de incredere sportivilor nostri. Incredere cel putin in faptul ca vor veni vremuri mai bune pentru sportul romanesc.

… Despre ce vorbeam!? Despre faptul ca suntem la 1 zi de ceremonia de deschidere si aproape ca nu ai o veste din Satul Olimpic pentru ca niste moguli ghiolbani vor sa-si faca cartile in jocurile politice!? Despre faptul ca lumea a facut pace, iar noi continuam sa ne tragem la picioare si ca in sfarsit, un tip cu scaun la cap a decis, pe buna dreptate, sa-i dea Cezarului ce-i a Cezarului… In cazul nostru CEZARUL ESTE SPORTUL SI SARBATOAREA SA!

Una dintre ratiunile pentru care au fost create Jocurile Olimpice a fost mentinerea pacii si introducerea unei perioade de armistitiu temporar – 2 luni – intre cetatile Greciei Antice, mistuite la acea vreme de mici dar neincetate lupte interne si razboaie fratricide care fragilizau echilibrul politic, economic si militar in zona… Jocurile Olimpice moderne si-au pastrat aceasta semnificatie. S-au tinut ele in Berlinul lui Hitler, s-au tinut boicotate, au fost si atentate, dar s-au tinut! Pe acest plan, spiritul J.O. este ca un fel de mare Craciun care dureaza o luna si se tin o data la 4 ani.  Bai „Mariile Voastre”, in perioada J.O. toata Europa (ca sa nu spun toata omenirea – inclusiv Coreea de Nord:)) incuie armele, ingroapa securile, baga pistoalele in tocuri si sabiile in teci… Unde mai pui ca la noi apare si Basescu, (cum putea el sa ramana mai prejos sau sa nu se „lipeasca si el la castana”!?), care aprinde si lanseaza pe traseu „flacara democratiei”… Auziti, va rog frumos sa nu uitati „sa faceti” si soseaua de centura pe traseul asta al democratiei, fiindca tot voiati sa le oferiti fetelor personalitate juridica… Fara nici o prejudecata, chiar sunt pentru initiativa voastra! Ce m-ar suprinde mai tare ar fi ca astia sa gaseasca printre burtosii si ghiftuitii din partid niste tipi(e) capabili(e) sa poarte faclia si sa fuga (hai sa spunem) 3 km!?… Ah da am uitat ca il au pe Boc in echipa…Un adevarat campion! Recunosc, cosea bine (ne-a cosit frate pe toti – „diashi barai” colectiv nu alta – a cosit spitale, pensii, a cosit tot baiatul asta… Unde a cosit el nu mai creste nici iarba. Bine ca  nu l-au lasat sa coseasca si pe Lia Manoliu. Cine nu a stiut sa cada, nu s-a mai ridicat!). Batea bine si loviturile de pedeapsa (penalty-uri nene nu gluma – ne-a pedepsit pe capete… o tara intreaga… fara discriminare… penalitati peste tot – taxe, impozite, TVA, intarzieri, garda finaciara, garda de mediu, garda de fier si toate garzile din lume)… Oare cine o fi consultantul in comunicare!? Nu stiu, dar cu siguranta este unul/una total neinspirat(a)… ca sa nu spun un bou…oups! Adica va dati seama, eu un slujitor al inelelor ce reactie pot sa am decat sa strig: BLASFEMIE!!! BLASFEMIE!!! BLASFEMIE!!! si inca de 3 ori BLASFEMIE!!!…

Ma rog, usor ingrijorat de astfel de ganduri, imi dau seama ca nu sunt cu nimic mai presus; ca de fapt nu am citit, nu m-am informat, nu stiu nimic despre ai nostri reprezentanti la J.O…  Si ca sa nu ma simt foarte penibil in fata oglinzii dau si eu niste cautari si fara nici o surprindere (asta nu exclude indignarea), constat ca era cat pe ce  sa nu gasesc (mai) nimic. Noroc cu un articol din aprilie de pe sport365.ro – JO 2012 de la Londra: lotul olimpic al Romaniei, conturat in mare parte – (clic pe link – textul in rosu – pentru cei care vor sa afle componeneta APROXIMATIVA a delegatiei Romaniei)… Si uite cum usor, usor un gust amar de nostalgie incepe sa ma cuprinda.

Prin comparatie va atasez „niste taieturi de ziar” din revista Sport numarul din septembrie 1968, inaintea Olimpiadei de la Mexico… Coperta si prezentarea loturilor Olimpice de box si lupte.

Box 1 si Box 2 click pe link – text rosu

Bine inteles ca publicatia a trecut in revista toate disciplinele. O prezentare respectuoasa asa cum se cuvine unor reprezentanti si fii ai natiunii la o sarbatoare mondiala.

Lupte greco-romane si Lupte Libere – clic pe link (text in rosu)

… Ce „lipsa crasa de interes” manifestata in societatea civila fata de  fenomenul sportiv!?… Mai sa fie!… Unii vor spune ca este vina performantelor sportului romanesc – din ce in ce mai slabe sau care se fac din ce in ce mai rare. Zau!? Pai daca belgienii, polonezii, cehii, olandezii, italienii si multe alte natiuni ar fi gandit asa, sportul sau cel putin unele discipline ar fi disparut de mult din tarile respective… Ori dimpotriva, se poate constata ca toate natiunile la care facem referinta au facut si fac eforturi mari ca sa ajute la dezvoltarea miscarii sportive si disciplinelor, implicit si a performantelor autohtone in competitiile internationale.

Din cate stim, media, relatiile publice, comunicarea fac parte din instrumentele de dezvoltare a oricarei activitati sau preocupari si in special a celor din sfera sau universul sportiv. Este important si pentru sportivi sa se simta valorizati. Atunci cand li se aduc onorurile care li se cuvin, concureaza si ei altfel. Nu stiu daca doar atat va fi suficient ca sa ne asiguram niste locuri pe podiumurile competitiilor internationale, dar cel putin poate ajuta sa nu ratam probe pentru ca nu „am auzit ceasul”, asa cum i s-a intamplat unui fiu al natiunii la Beijing (nici nu vreau sa-i dau numele). Un adevarat specimen care a reusit sa devina un unic si celebrisim caz de premiera mondiala in istoria J.O… Noroc ca ceilalti care au stabilit premiere se numeau Patzachin si Nadia… desi Nadia… pentru mersul pe barna 10 – pentru PR si inteligenta relationala zero barat)… Si de aici incolo nu ma mai pot abtine sa nu fac comparatii.

Intr-o perioada „inumana”, culmea, Romania producea oameni, profesionisti, meseriasi si campioni, si nicidecum tipi care ratau concursul Olimpic fiindca nu au auzit ceasul – INCREDIBIL!!! Intr-o perioada (COMUNISTA spun ei) searbada si lipsita de orice gust, cu specialisti facuti la norma [spun aceiasi idioti – de aia Topescu, Cosasu si altii au ramas un  fel de „gurili” (pluralul de la „guru” :D) jurnalistilor chibiti], un eveniment sportiv era tratat cum se cuvenea; mai ales o Olimpiada. Studiind putin crampeiele de arhiva propusa, putem estima cam cat spatiu editorial si volumul de informatie care erau dedicate evenimentului de catre publicatiile si jurnalistii de atunci. Oare de ce incep parca sa aud deja voci tipand sau dand semne de isterie activista stapanita: „normal, propaganda comunista”. Am incetat de mult sa ma  cert cu teapa asta de chinuiti congenitali… Ca sa nu mai vorbim despre calitatea articolelor, despre stil si forma… Si ca sa extind planul dezbaterii, comparati delegatiile de lupte si box de atunci cu cea de acum –  Chintoan si Alexiuc, 2 luptatori si un boxeur – Bogdan Juratoni… fata de 12 luptatori si 8 boxeuri. Exemplul a fost ales la „intamplare”. De fapt, am optat pentru aceste discipline in idea de a compensa (la un nivel modest – cel al publicatiei noastre) anonimatul trist si descurajant in care au fost uitate aceste discipline spectaculoase, candva pe lista de glorie a sportului romanesc si despre care astazi aproape ca nu se mai vorbeste nicaieri. Despre luptatori am si obosit sa mai caut, nici macar pe site-ul federatiei de specialitate (clic pe link-ul in rosu – le facem si noi „publicitate” cum putem), mai nicaieri nu scria de la ce stil/scoala erau – libere sau greco-romane. Pana la urma am aflat ca Chintoan este la libere si Alexiuc la greco-romane. Cautand am aflat ca Alin Alexiuc a iesit anul acesta si vice-campion european la juniori. Este inca junior, un copil… Poate avem grija sa nu-l pierdem, vindem sau sa ajunga vreun bataus sef de clan. Sper ca noua „ministra a sportului” s-a gandit si la aspectul reconversiei profesionale a sportivilor. Sper ca au de gand sa anuleze legile date de geniile portocalii in acest sens… Sa revenim! In cele din urma informatia am gasit-o pe Adevarul, preluata de la Agerpress (singurii care mai au o rubrica adevarata de sport), era deci  disponibila tuturor publicatiilor si mogulasilor… Cu alte cuvinte este vorba inca o data despre competentele unor editorialisti, sefi de redactie si gusturile lor. Ei sunt cei care „stiu” sau decid ce ne place noua si ce subiecte ne intereseaza. Ei sunt cei care au hotarat ca lotul olimpic al Romaniei NU este un subiect de interes… In rest ce sa mai spun, atat cat si cei mai informati din anturajul meu, habar nu avem despre Olimpicii nostri (ce rusine!) si despre colegii lor, dar as vrea sa stiu mai multe si sa-i cunosc pe baietii astia mai bine. Voi nu!?

… Nu „astia din poza” de pe coperta  „glamour” al faimosului magazin american de fite „Vogue” – 3 membri ai lotului olimpic american. Astora nu le lipseste nimic. Buni sau rai, ei sunt celebri, au o cariera (sunt oarecum impliniti economic si profesional; nu stiu daca si sportiv, dar mai conteaza!?) – sunt respectati, recunoscuti si natiunea ii sprijina… Ba chiar pe unii ii si indrageste lumea… Poate ca se simt si iubiti (mare lucru), dar cu siguranta nu sufera de anonimat sau nu simt indiferenta in jurul lor. Pe ei vi i-am pus ca sa le ofer un exemplu si sursa de inspiratie unor tartani platiti cu bani grei prin filialele corporatiilor de la noi – autohtone sau multinationale. (N.R. – din nou scuze, dar viata m-a invatat ca singurul mod prin care ii poti motiva sau trezi, este sa-i insulti… eventual poate chiar sa-i calci in picioare… Candva v-am adus si dovada cu cei de la P&G Romania – cautati pe site prin arhive)… De fapt nu trebuia sa merg atat de departe pentru a le oferi un exemplu de profesionalism jurnalistilor din Romania. Ar fi fost destul sa fac trimitere la arhivele comunistei reviste Sport de odinioara.

Ce constrast, ce diferenta „de la Cer la Pamant” (ei in Cer, noi la Pamant) intre sportivii americani si gimnastele noastre spre exemplu… Cat optimism si incredere la ei si cate complexe, suferinta si teama la noi. Mai ales cand o auzi pe Catalina Ponor declarand ca „vrea liniste!”, sa-i lasam sa lucreze sa se concentreze, sa nu fim nici optimisti si nici pesimisti si mai ales sa nu aveam asteptari prea mari de la ele… Cum sa nu trezesti afectiuni cronice si sa nu te accidentezi cand esti „varza cu moralul”, tocmai inaintea celui mai mare eveniment din viata unui sportiv, cand trebuie sa fii ca o bomba atomica, gata sa detonezi la cea mai mica vibratie si sa „razi” totul in jur… Bietele fete si sarmanii de  noi! Ce sa mai spunem de Nadia Comaneci care ne asigura ca Romania nu are nici o sansa olimpica la gimnastica si ne explica si de ce… No comment frate! No comment din respect si pentru ca la vremea aia eram indragostit de fetele noastre; le-am trimis si ochiuri la capac pe blat in camere fiindca ni se facuse mila de ele cand am vazut ce si cat mancau la micul dejun. Eram de o varsta si eram in 1977 (daca nu ma insel) la hotelul Belvedere din Cluj… Ca sa fiu sincer imi placea mai mult Teodora, era mai „tzatzoasa” – 14 ani, ce vrei!?… Mi-am riscat „viata” pentru poftele voastre fetelor, de era sa ma sparga Bela Caroli cand m-a prins pe culoar la etajul 6 (cred) cu ochiurile la capac si cascaval topit de-ti muta narile… Cum poti sa spui dintr-astea Campioano, chiar daca ai avea dreptate!? Chiar nu-ti imaginezi impactul vorbelor tale!? Tu care le-ai fost poate idol – role-model pe limba ta – tu (exemplul tau) esti poate muza si zana lor, cea care poate ca le-a inspirat si determinat sa se faca gimnaste, le-ai hranit visele, le-ai fost exemplu. Ei cum sa le spui asa ceva inainte de un proiect la care au muncit 4 ani!? Si in care au revenit de departe cu pretul unor eforturi cumplite. Este ca si cum le-ai scoate inima din piept inainte de a merge la aparate… Ma rog, asta daca articolele din media din Romania au cumva vreo acoperire in realitate si vorbele nu au fost scoase din context… Dar daca este asa, daca ai spus asta, atunci Adios…pana la scuze!

… Si ca sa terminam mai repede acest articol de cosmar (si pentru mine), cine vrea sa afle cu exactitate componenta delegatiei Romaniei la Londra, are de traversat un „parcurs de combatant”; nu stim cu ii cheama, nu stim cum arata, cu mici exceptii nu avem posibilitatea de a pune un chip pe un nume… Este greu, foarte greu, sa creezi o emulatie, sa dezvolti, sa educi fani, sa generezi interes fata de sportul romanesc atunci cand in mod deliberat duci o politica a anonimatului! Cine a fost vreodata fanul unui anonim!? Ma gandesc totusi cum se face ca oricarui analfabet de la stana lui Becali (ca nici miorita sau behaitor nu pot sa le spun – alea dau macar lana…astia nu dau decat scarba) i se vor rezerva 2 coloane in Click sau Libertatea doar pentru ca si-a schimbat marca de muci cu care-si fixeaza freza. Ma gandesc cum toata lumea stie totul despre un politician oarecare (chiar si unul nesemnificativ), cine este presedintele COR (si cum arata), dar foarte putini reusesc sa puna un nume sau chip pe membrii delegatiei Romaniei… pe un campion national (uneori chiar si mai grav, habar nu au (avem) de figura, numele, viata/trecutul unui sportiv care ne-a facut onoarea sa devina campion mondial)  si asta la cea mai mare parte dintre disciplinele la care concuram. Intrebarea este cine ma reprezinta, Murariu sau Juratoni… Mda!…

… Ca sa revin la cat de „prosti si neprofesionisti” eram „pe atunci in comunism” si cat de smecheri si de tari am devenit astazi, am atasat coperta revistei Vogue din iunie-2012, (asa cum puteam sa atasez alte cateva zeci de coperte ale celor mai mari publicatii ale lumii), si pentru ca sa le explic politicienilor si mogulilor ca din luna mai incepand planeta vorbeste „Olimpian” sau sport… Sport si muzica, sport si moda, sport si politica, dar sport!… Pai fetele noastre si gimnastica postdecembrista nu au avut nici macar 10% din onorurile Nadiei (cel putin alea mediatice) si de care imi pare rau ca a trebuit sa fuga din tara ca sa-si construiasca o viata… Asta nu-i da dreptul sa ingroape munca celorlalti mai ales daca incepem sa calculam la bani marunti, sunt vreo cateva care au vitrina ceva mai bogata decat ilustra campioana… mult mai bogata!

Va spun sincer, sunt total dezorientat si nici nu stiu de unde sa incep. As fi vrut sa-i pot prezenta pe fiecare asa cum au facut odinioara jurnalistii „comunisti”… Dar zau de ce sa o fac!? Ii pasa cuiva!? Ma gandesc ca cine vrea sa-i cunoasca pe sportivii Romaniei (mai putin pe cei care sunt tinuti pe la stani cu mioarele), are o singura sansa; sa ia site cu site si articol cu articol si poate, poate  va reusi sa afle cateva nume si sa faca cunostiinta cu chipurile unora dintre ei.

Am sa dau exemplu si am sa inchei acest articol pe o nota mai optimista si chiar „o noutate romaneasca” la aceasta editie a Jocurilor; salutam prima calificare a unui ciclist roman la Olimpiada – din 1968 pana acum !!! Nu este singurul subiect care „merita”, dar  este un eveniment totusi si are si o poveste frumoasa. Bravo!

„Atunci” era un oarecare Emil Rusu, iata-l in poze si o pagina frumoasa si exclusiva dedicata in revista Sport de atunci  – clic pe imagine pentru a o mari si citi articolul vremii… Pentru a intelege spiritul jurnalismului sportiv al epocii precum si interesul natiunii fata de miscarea sportiva… Interesanta de citit si „Nota Redactiei” (semnalata in rosu – dreapta jos)

… Iar „ACUM” il avem pe Andrei Nechita castigator al turului Romaniei (o poza in tricou galben dar bine inteles fara pagina in absolut niciuna din publicatiile majore)… N-are cum, de unde loc cu atatea poze de-ale… mda sa ne calmam! Fac pariu ca habar nu aveti cine este si ca la prima lectura a numelui v-a zburat gandul o secunda la vreun primar sau alta pasare de genul… Si uite frate „ce frumusel este!?”… fac si eu ca babele noastre de odinioara!

Daca cumva un sportiv este prea putin, dar va intereseaza subiectul, atunci nu aveti decat sa cautati asa cum am facut si eu! Daca nu va intereseaza, atunci articolul nu va era destinat… Daca va intereseaza, dar sunteti lenesi sau nu aveti timp, atunci va trebui sa-i dati subsemnatului un post prin vreo redactie (glumesc!) sau, sa va ganditi cum vreti sa sponsorizati miscarea de renastere a sportului romanesc – publicatia SPORTLOGIC!… De data asta nu glumesc! 🙂

Daca nota optimista pe care am vrut sa inchei a fost sub asteptarile dumneavoastra, imi cer scuze! Daca tonul (din nou) nu a reusit sa se detaseze si (din nou) a oparit obrazuri fine fie prin agresivitate sau alte particularitati de stil si (din nou) nu am reusit sa fiu la inaltimea asteptarilor dumneavoastra si a angajamentelor pe care mi le-am luat fata de cititoriii Sportlogic (nu foarte multi de altfel), imi pare sincer si nespus de rau(!),… dar se intampla impotriva vointei mele, iar posibilitatile-mi sunt extrem de limitate in acest moment si mai ales pe acest plan.

– O-O Flo –

P.S. > Cum nu sunt sigur ca „propos”- urile mele vor fi intelese, imi permit sa atrag atentia dragilor cititori, ca acest articol este plin de „ambiguitati”; ca in acea epoca ne respectam (cel putin de ochii lumii si in ochii multimii) sportivii, ca se facea cu adevarat presa sportiva, ca singurul canal media, cel a propagandei comuniste stia sa-si faca datoria… pardon, scuze – job-ul! Evident ca exista valori „clasice”, imuabile si ca publicatiile comuniste nu aveau nimic de invidiat celor moderne de astazi fie ele si americane. Evident, cele 2 coperti (elaborate la interval de 50 ani) au la baza aceeasi logica conceptuala.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: