Sportlogic

Archive for August 2012|Monthly archive page

S-A TERMINAT CU OLIMPIADA – DAR OARE SI CU SPORTUL ROMANESC – ATLETISMUL … SI NU NUMAI (2) – ANALIZA SI „MIT BASTARDS”

In Blog on August 21, 2012 at 8:10 PM

Cuvant inainteAcesta este partea a 2-a dintr-o serie dedicata starii/situatiei si „sortilor” sportului in Romania – istoric, prezent, viitor – analiza, diagnostic si prognoze.

Aici puteti gasi Partea I-a : S-A TERMINAT OLIMPIADA – DAR OARE SI CU SPORTUL ROMANESC – ATLETISMUL (1)

Am ales ca „tap ispasitor” atletismul din ratiuni lesne de inteles. Daca facem bilantul de la Londra (si nu numai), alegerea noastra pare a fi indreptatita. Mai mult, exista cateva discipline (atletica grea, gimnastica si nu in ultimul rand  atletismul) care constituie BAZA fara de care orice incercare de consacrare a unei scoli nationale de sport sau de dezvoltare a miscarii sportive de masa vor fi sortite esecului… Restul dragilor – fotbal, baschet, sotron – sunt niste glume frumoase, simple propuneri de „diversificare a ofertelor pe piata”! Absolut orice sport si mai ales dezvoltarea sportului de masa sau a celorlalte ramuri sportive (poate doar cu exceptia gimnasticii)  in absenta sau independent de know-how-ul disciplinelor atletice este o iluzie desarta… De altfel cred ca se si vede pe ansamblul jocurilor colective din tara noastra.

______________________________

In articolul precedent am deplans oarecum situatia atletismului din Romania.

Impropriu spus, m-am servit miseleste de slabiciunile unei „somitati” (pun ghilimele fiindca incep sa am dubii cu privire la absolut toti cei care au „resusit” pe plan institutional in cateva domenii in Romania.  Am facut-o mai mult pentru a denunta ipocrizia, lipsa de tinuta si expertiza care se manifesta la toate esaloanele… inclusiv cel academic!!! Astfel am avut ocazia sa mai schimb „cate  o parere” cu antrenori specializati in atletism, unora chiar le-am urmarit antrenamentele).

In timpul micilor mele investigatii, am ajuns la cateva constate care incep sa reprezinte dominanta comuna a (discursului) antrenorilor (atentie NU numai a celor de la atletism), dar mai ales a presedintilor de club sau sefilor de sectii sportive din Romania.

Discutia nu este chiar atat de sofisticata pe cat imi place mie sa o complic… Asa ca din respect pentru cei care au minutele pretioase voi incerca sa concluzionam imediat… Deci dragilor…:

a) In primul rand un presedinte bun de club sau de federatie, obtine absolut toate resursele de care are nevoie pentru a-si atinge obiectivele pe care si le-a fixat;

b) …Poate usor de zis, dar greu de facut…vor spune unii. Ei bine si aici vom stabili repede tendinta. Atata vreme cat in Romania ne confruntam cu problemele de care ne plangem cu totii, dar in acelasi timp, impotriva tuturor „vicisitudinilor” sortii exista cluburi si federatii care fac onoare sportului romanesc si nu doar „din cand in cand”, ci de ani buni de zile mergand pana la a deveni adevarate referinte mondiale in disciplina respectiva, absenta banilor nu poate consitui o scuza. Exemplele nu sunt multe dar nici unice asa cum ne-am obisnuit sa consideram gimnastica feminina cu centrele sale de performanta. Pacat ca avem nevoie de Olimpiade pentru a ne aduce aminte (o data la 4 ani) de scrima ieseana sau craioveana, cluburi care produc anual campioni nationali, europeni sau mondiali.

Nimeni nu constesta faptul ca este important aspectul resurselor de orice tip. Si nimeni nu doreste sa transforme „casta sporturilor” intr-o asociatie de voluntari, dar in acelasi timp nu ma pot impiedica sa nu remarc ca performanta nu poate si nu are voie sa treaca doar prin buzunar, altfel unde mai este magia sportului si gloria olimpismului… Daca este doar pe si pentru bani (SLAVA DOMNULUI, NU!… cei pe care i-am mentionat ne-o dovedesc in permanenta).. atunci mai bine ne punem cu totii „pe Texas Holdem”… O spunem pentru a mia oara si o vom mai spune de o mie de ori, pentru performanta mai avem nevoie si de competente, pasiune si daruire…munca!…

Lipsa resurselor poate justifica lipsa medaliilor, dar nu poate scuza neputinta, lipsa de oricarei mandrii, neasumarea responsabilitatilor si „statul capra”. Lipsa banilor poate scuza esecul, dar nu poate scuza umilinta… Acolo sus diferentele le fac nuante si detalii precum conditiile de pregatire, medicatia, pregatirea, etc…intr-un cuvant  cele  despre care stim cu totii ca ne lipsesc… Banii de a caror lipsa ne tot plangem sunt medalia; noi ne-am dori doar sa vedem un minim de „atitudinea”, iar toate calitatile si alte imperative care ne lipsesc sunt jena si tristetea pe care le incercam atunci cand vdem atletii nostri in ese permanent. Nu cerem nimanui medalii, fiindca nu suntem niste prompteristi de canal sportiv. Cerem doar sa vedem cum o saritoare in lungime, atleta de elita fiindca evident a reusit o calificare si participarea la jocurile olimpice este cabila sa „nimereasca” (nu am spus „sa-l prinda”) pragul macar odata… din intamplare asa cum orice incepator reuseste dupa 2-3 elanuri. Ei bine nu a fost cazul…Cat de proasta iti poate fi ziua incat sa ratezi de 6 ori pragul!?

…Si cu asta am incheiat articolul…Pentru cei curiosi in schimb haideti sa mai rasucim putin cutitul in rana!!!

1) Primul constat – este ca aproape toti cei cu care am vorbit au rezultate „dom’le”… Cand intreb ce rezultate, aflu ca Romania are mai multi campioni nationali, la aceeasi proba, in acelasi an. Glumesc, dar cam asa reiese din spusele confratilor. Parca fac intentionat sa te zapaceasca.  Un lucru este sigur, absolut toti ar avea rezultate si mai bune daca ar fi conditii… iar prin conditii intlegem tot – copii/baza de selectie, fonduri, baza materiala, etc.  Posibil!…Dar niciodata ei nu ar obtine rezultate mai bune daca ar studia, s-ar perfectiona si ar admite ca ar mai avea cate ceva de invatat, chiar daca – „bine-inteleeees, mereu avem ceva de invatat, invatam cat traim” spun domniile lor.

2) Al 2-lea constat (si din nou vorbim despre un fenomen in curs de raspandire/contaminare a tuturor disciplinelor) ar fi acela ca din ce in ce mai multi dintre atletii (sportivii) nostri sunt foarte multumiti de ei oricat de execrabila le-ar fi prestatia. Bine-inteles nu vorbim despre caractere precum Catalina Ponor sau Alina Dumitru… Pe prima as pune-o primul la Ministerul de Interne… Ce forta degaja!? Ce capacitate de concentrare si mobilizare!?…Ce razboinica!?.. In rest auzim scuze, povesti, ba chiar pe unii care par chiar „multumiti” de esecul lor – ” nu este chiar un esec este o performanta buna si in conditiile, blah blah blah”… Cam asta a fost discursul unei atlete de-a noastre dupa un esec lamentabil in competitia olimpica. Atentie nu facem referiri la cei care pierd pentru ca aceea le este valoarea sau forma de moment. Apropos-urile noaste se adreseaza celor care nu lupta, care refuza sa dea tot ce au si mai ales celor care sunt extraordinari de performanti in tot felul de competitii minore, dar cum ajung intr-o chestie de prestigiu nu furnizeaza nici macar 80% din ceea ce ne-au „promis”. Mai ales la rugby avem niste exemplare cu care ne „mandrim” in acest sens. Fratilor stim ca secretul reusitei trece si prin”uitarea esecului” (atentie nu si a invatamintelor) dar a uita nu inseamna a fi multumit.

3) Al 3-lea constat deriva din precedentele… Nu am inteles de ce, dar orice discutie „de specialitate” sau feed-back consecutiv unui esec incepe cu o scuza. Uneori nici nu este nevoie de un precedent (esec) pentru ca discutia sa inceapa cu o scuza – aceasta a devenit un reflex; mai au putin si se vor scuza si pentru un titlu Olimpic. Probabil cineva vrea sa precizeze imediat cadrul si incearca sa se dezvinovateasca jenat….

4) Al 4-lea constat este faptul ca repertoriul scuzelor incepe sa fie cam acelasi… Le-am admite daca nu s-ar generaliza la toate disciplinele sportive:

a) –   Calculatoarele si jocurile video- nu mai dati vina pe Bill Gates si Play Station fratilor… ca devine penibil. „Copiii” celorlate natiuni au avut acces inaintea copiilor nostri la noile tehnologiii, iar ponderea acestora in viata lor este mult mai pregnanta decat in cea a copiilor din Romania. Si stiti cine spune asta cel mai des (!?), intodeauna cei care nu se pricep la utlizarea instrumentului informatic si informational. Cand vine de la antrenor de 60 de ani parca iti vine sa mai intelegi, dar cand vine de la unul de 30, parca-ti vine sa-i dai „un cap”. .. Si as mai adauga ceva, nici „cei de 60” nu pot fi lasati sa „debiteze” la nesfarsit…. Cum poate cineva sa caute scuze de genul in era informatiei!?… Cand pe net poti gasi in momentul de fata o sumedenie de referinte, articole de specialitate, ba chiar exercitii filmate. Poti sa faci chiar si o „facultate” de capul tau.

Uitati-va la coreeni…TARA NOILOR TEHNOLOGII !!!Daca talentul dumneavoastra de educator-animator al propriilor sedinte de antrenament nu capteaza atentia si interesul copiilor, este probabil vina cuiva dar cu siguranta nu a computerului sau jocului video.

Sa ne explice noii insarcinati cu destinele sportului romanesc cum vor reusi sa revolutioneze miscarea, cand gasim in permanenta aceleasi nume (in fata sau in umbra) oricare are fi administratia care vine la putere si oricat de toxici s-au dovedit a fi in mandatele precedente; personaje cu enorm de multa experienta, poate chiar si stiinta, dar pentru care computerul si informatia este „inamicul public numarul unu”, dar care incearca sa ne invete ce se face in alte parti fiindca au vazut ei in 1970. Sportlogic suntem primii care subscriem – „Cine nu are un batran sa si-l cumpere” – dar daca-l ai, trebuie sa stii si cum sa te folosesti de experienta sa. Sau de ce sa nu-i luam si pe altii cu aceeasi experienta ca si ei, la fel de in varsta…Adica cu tot respectul domnule Marasescu, vi s-a dat o sansa, a urmat discipolul dumneavoastra, acum ce mai cautati acolo!? Sa va spunem noi!?

Poate ne explica preaonorabilii cum spera sa optimizeze performanta ignorand ceea ce fac altii, refuzand noutatea… Nimeni nu spune sa o transformi in dictatura, dar nici sa ignori deliberat avantajele tehnologiei, doar pentru a te asigura de serviciile loiale a unor „batrani cerberi” fericiti ca cineva si-a adus aminte de ei salvandu-i de la uitare.

Dar nu vorbim numai despre pensionarii, adevarat invincibila armada geronto activata.  Mergeti pe la facultatile de sport si rugatii sa faca cu ordinatorul ceva mai mult decat cu ochiul pe mess, dati-le o tema de cercetare, rugati-i sa faca o sinteza FOLOSIND RESURSELE ONLINE… Punetii sa traduca un simplu program de antrenament, NA!, ca sa vorbim despre lucruri simple, practice si de utilitate imediata…Nu vorbim sa-i intrebati despre legile simple ale mecanicii. Unii chiar vor sa antreneze fara sa le cunoasca…He he he…Pentru a va confirma spusele mergeti si vedeti programa claselor de vocationale de sport (cele care furnizeaza materia prima la facultatile de profil) si veti fi inteles tot… Apropos sper ca acest utlim paragraf sa o ajute cat de cat pe Madame Andronescu, cea care la ultima sa aparitie, ne-a lasat drept mostenire desfiintarea orelor de sport…AJUTOOOOOOOOOOOOOOR_RRRRRRRRRR!!!… >> Va urma >>

– O-O Flo –

S-A TERMINAT OLIMPIADA – DAR OARE SI CU SPORTUL ROMANESC – ATLETISMUL (1)

In Blog, Ganduri, PORNO SPORT, Sportul romanesc on August 12, 2012 at 11:00 AM

… Un articol in puncte, puncte… si fara suspence !!!

Cuvant inainte incep cu cele rele, vreau sa las dragostea pentru „la urma”…fiindca cei din urma vor fi cei dintai 😀

ATTENTIE! – articol porno – dar CENZURAT – interzis nimanui!!!

nivel protectie - extrem

_______________________________

Ca de obicei Sportlogic va deschide pestera lui Alibaba oferindu-va fragmente din istoria sportului romanesc – „sarbatoritul” zilei este atletismul! Saracul!

In bonus aveti un articol din arhiva, datat 1967 – atentie format foarte mare; pentru o lectura confortabila dati clic-uri pe imagine pana obtineti lupa) –  care „ante-pecetluieste” intr-un fel  soarta disciplinelor atletice in Romania!

…De dragul adevarului (si istoric printre altele) bine-inteles!

_______________________________

S-A TERMINAT OLIMPIADA… cel putin pentru mine

Nu, nu… este doar o gluma; dar asa cum am deschis-o inaintea celor de la Londra, din nou, in aroganta mea stanjenitoare, imi permit sa o declar inchisa! Ma gandeam sa o inchid dupa hold-up-il jamaican la 200 de m.  Extraordinar: 3 steaguri jamaicane pe catarg. Am trait asta si noi candva (la Sidney – gimnastica dupa care „efedrina bat-o vina”, ne-a papat unul). Dar am zis sa mai astept si stafeta de 4x100m.

… SI A MERITAT!!!. Cum sa nu merite(!?); deja cand ai avut la atletism o zi precum cea de vineri 10 august 2012 (sa o notam pentru ca a fost plina, totala si istorica) cu „antreu” si desert semifinalele de foc la handbal masculin (vom reveni in alt articol)… Sa nu uitam de la meniul zilei si savoarea cometariului celui de la  TVR care a preluat transmisiile partidelor de handbal. Baiatul  care inventeaza natiuni noi de fete handbaliste – „spanioloaicele”, „germancele”, etc… oare ce-o fi aia „SPANIOLOAICA”?… Sau pe Cernat de la Eurosport, care-l dadea necalificat pe Bolt in finale, iar dupa 2 zile  pretindea ca mai bine s-ar apuca de pariuri… He he he !

Trebuie spus totusi ca astfel de placeri implica si riscuri, uneori chiar sacrificii… Cum ar fi acela de a-l asculta pe „marele” Nae Marasecu (a 2-a vioara la atletism pe Eurosport), „poate cel mai mare antrenor de atletism” al Romaniei (spun epigonii sai; unii sunt de alta parere) si cu siguranta cel mai aspru dintre ghiolbanii care si-au castigat dreptul la microfon!… Nu stim cum! Evident, nu-i cere nimeni sa reziste sclerozei… asta ca sa-i dau o scuza; parerea mea este ca asa a fost intotdeauna, fiindca senil nu pare. Poate ne spune colegul Cernat!? Dar daca domnia sa este victima bolilor batranetii, poate ca le putem cere celor de la  CNA sa amendeze canalul pentru nenumaratele dati in care mari campioni au fost pe rand evaluati si catalogati de guru-ul atletismului romanesc drept labili psihic, tampiti…ce sa mai spunem despre atletii africani si afro-americani, care din „colorati” nu au fost scosi pe toata durata transmisiilor… Nu de alta, dar exista tineri cu talent care au greutati in a-si plati facturile si zau, nu inteleg pentru cine a fost adus la microfonul Eurosport acest   „mandrie si emerit” a atletismului national, care de ani buni fugareste audienta canalului atunci cand este pus sa comenteze intrecerile atletice care nu sunt deloc putine pe canalul TV „de refugiu”. Asa il numesc pentru ca nu mai pot sa ma uit la niciunii… si atunci prefer sa-mi linistesc sufletul in fata unei partide de snooker care face cat toata farmacopea sedativelor la un loc.

Sa revenim! Daca domnia sa a fost la conducerea federatiei si a diverselor loturi timp de decenii, nu ma mai mir de ce atletismul masculin romanesc este inexitent – cu exceptia unor mici sclipiri (una la 50 de ani… si aia dubioasa). Toti cei cu puta lunga sa moara, nu-i asa ?! Cat despre cel feminin, avem cate un rezultat la 10 de ani, absolut toate la probe de fond si semifond unde nu-ti trebuie decat doi „creieri” – cei din coapse…fiindca dimensiunea tehnica a probelor este foarte aproape de „0”… si nu necesita altceva decat cunostiinte avansate in nutritie si chimie.

Asa ca domnule Marasescu, daca nu intelegeti de ce avem rezultate la juniori si de ce acestia mai tarziu la seniori sunt copiii ploiii, uitati-va in oglinda si veti avea raspunsul. Aerele sau/si reputatia de expert nu mai tin!… „Agramatica” dumneavoastra devine din ce in ce mai evidenta si usor de detectat chiar si pentru neofiti… Noi oricum ii vom ajuta pe cititorii nostri  sa inteleaga misterul „succesurilor” dumneavoastra rasunatoare. De altfel ar fi injust din parta-mi sa va scot tap ispasitor. Nu sunteti decat un comentator, nu-i asa? Sau ( pardon !), ce sunteti exact: antrenor federal, director tehnic, presedinte de federatie, expert, profesor universitar, doctor in atletism la toate probele, ministru, cel mai mare antrenor in viata!?… Care din toate astea?

Hai ca sunt rau sa ma iau de o „icoana vie”, ca si cum el ar fi vinovat de toate. Subiectul nu era Nae Marasecu, el nu este dacat un produs pur „Made in Romania”, caci lucrurile au stat intodeauna la fel in atletismul romanesc; atat atunci cand domnia sa („miezul”) avea in mana cutia cu butoane, cat si inainte, precum si dupa… Ghinionul nostru a fost ca „dupa”, a urmat democratia si nu prea se mai putea gasi nimeni care sa ia bice  si pastile colorate de la expertii sportului romanesc… Nimeni care  sa taca dar sa si faca… de pomana!!! … De aia este nevoie de bani, nu-i asa!? Pai deh- cum altfel, daca respect nu gasesc, recunoastere publica nici atat, oportunitati si perspective profesionale „jale mare”… Pana si respectul si solidaritatea antrenorilor se pare ca este prea mult… sau cel putin afectiunea si intelegerea acestora… Dar NU(!), de multe ori nu au nici macar atat… Mai putin fetele care si i-au luat de soti… Ce sa mai spunem despre sanatate distrusa, familii varza, etc. Deh, daca dragoste nu este, o facem pe bani… Vorba de „centurista”, dar pista aia pana la urma cu ce seamana!? Si pe buna dreptate!… Nu sariti ca nu eu am facut analogia (eu am facut doar comparatia)… Analogia sau mai degraba „confuzia” ati facut-o voi expertilor!

De 60 de ani nimic nu s-a schimbat; dam de „una” cu care ne laudam vreo 3 generatii,pe care o punem sa traga in jug pana lesina, isi distruge sanatatea obligand-o sa-si asume riscuri… si pentru ce!? Pentru galoanele voastre! Exemple sunt eroine precum Tarlea, Oprea, Melinte … Ce s-a intamplat inainte nu se pune, stim cu totii cum s-a construit performanta in Romanica… Dovada este si modul in care atletii nostri dintotdeauna au  grija sa obtina performante „incredibile” la nationalele si internationalele Romaniei (si alte mitinguri de gen) dar,  in mod paradoxal si spre surpriza tuturora, sunt loviti de tot felul de ghinioane, boli, accidentari, indispozitii sau labilitatea psihica atunci cand este vorba despre o competitie majora in care se fac controale serioase.

Nu, nu (!), nu fac insinuari sau afirmatii tendentioase. Statisticile vin sa ma apere… As mai avea o nedumerire; de ce toate rezultatele remarcabile s-au inregistrat doar in atletismul feminin? Este un caz absolut unic in analele sportului romanesc. Chiar si la gimnastica baietii au mai luat cate o medalie. Nu se compara cu fetele, dar mai gasim cate un campion mondial, olimpic, iar distinctii la „Europene” chiar din belsug.  Sa inteleg ca barbatii Romaniei se pricep mai bine sa faca „spagatul” decat la prajina  sau ca sunt mai inceti!?… Sau poate mai betivi!?… Sau parintii nu reusesc sa-si transmita talentul decat progeniturilor de sex feminin!? Poate cate putin din toate!?… Sau metodele marilor antrenori de la nord de Dunare nu functioneaza decat la fete… Aaaa sunt doua discipline diferite…Viteza la fete este diferita de cea de la barbati!? Aaaa fetele sunt de pe Venus si baietii de Marte…Asta trebuie sa fie; cu zeitele dragostei stiti sa va descurati mai usor decat cu extraterestrii…

Daca as exclude suspiciunile referitoare la dopaj, atunci asta nu face decat sa „ingroape” si mai mult pe toti acesti guru cu microfoane, confirmand incompetenta crasa a celor carora li se incredinteaza (de cand lumea – „grupuri infractionale” e la moda – prieteni, pistoane si spagi imense) carma tehnica a loturilor (VALABIL IN TOATE SPORTURILE CU CATEVA EXCEPTII, SI ACOLO SE VAD REZULTATELE)… Daca atletii vostri nu s-au dopat, inseamna ca sunteti zero in metodologie, ca nu ati stiut sa va stabiliti prioritatile si obiectivele, sa va faceti planificarea (si periodizarea) astfel incat sa-i tineti sanatosi si in forma pana in ziua „Z” si chiar si dupa… Nu zau – ce sa cred despre o tara de antrenori, in care de 50 de ani incoace 99% dintre atletii lor (cu exceptiile mentionate – bine inteles)  sunt in forma DOAR pentru cupa „Prietenia” si „Balcaniada” si NICIODATA in forma la campionatele europene, mondiale si olimpiade… Sa mai adaug si faptul ca incepand cu Sidney, absolut toti finalistii sunt controlati anti-doping „la sange” (evident 🙂 – in sensul de controale performante)… Nu pot sa uit cum Anisoara Cusmir sarea peste 7 m in lungime doar in concursurile de la Bucuresti sau din tara „vicina si prietina”  Bulgaria. In vest, cei 7m deveneau brusc „vreo 5 si jumate”… Ce sa-i faci frate daca cumparati „metrul” de la chinezi…aia fiind mai mici la vremea aia, se stia ca trisau la cantar si centimetri!

In rest aceleasi scuze cu si despre mari talente murind sperante, „neseriosi”, „invariabili tampiti si labili psihic”, „complexati fara incredere”  – vorba marelui antrenor citat – dovada si acest articol despre saritura in lungime de pe vremea lui „Pazvante”:

– Revista Sport Nr.10 – 1967 –

Cititi „caracterizarile” in pozele medalion ale saritorilor nostri – pana si comentariile de atunci seamana cu cele facute „astazi” de „fostul mare antrenor”…caruia i-am facut onoarea sa-l transform in lait motivul „compunerii” mele... De regula „chestia asta” o numim limbaj de lemn… Nu compunerea mea „of course” :)… Mai am un gand-intrebare, care-mi bantuie „creierele”: oare de ce numai la noi (si la cei ca noi – normal!) „marii antrenori”, „marii jucatori si sportivi” ajung presedinti de federatie?… De ce in tarile alea cu care incercam sa tinem pasul, un antrenor emerit moare antrenor si nu ministru? Chiar daca de la o varsta nu pot antrena, atunci formeaza antrenori, dar tot antrenori se cheama. Au mai fost scapari si la ei, dar au inteles repede greseala si nu a durat nicodata mai mult de 2 ani. V-ati pus intrebarea asta vreodata!?… Intrebarea ca intrebarea, dar asteptati sa vedeti raspunsul – este  subiectul altor dezbateri cu tenta diferita pe care speram sa le putem lansa cat mai curand intr-un cadru largit.

Si uite  cum am gasit tranzitia perfecta –  Nae Marasescu – catre subiectul acestui articol despre situatia si implicit despre viitorul  atletismului romanesc… Din pacate atletismul romanesc este dupa chipul si asemanarea personajului principal al povestii mele – cel mai „titrat” antrenor – ca si al meu articol… PE SFARSITE !…Dead, mort, конце („canietz film”)… >> va urma >>… dar despre altceva :)…

– O-O Flo –

____________________________________

Si din nou P.S. >>   Zau, stau si ma gandesc ce as putea scrie despre atletismul romanesc. As incerca ceva precum jurnalistii vremii… Dar mi-am dat seama ca nu am ce… Pentru ca – pare-se – atletismul romanesc nu mai exista… Iar daca o Olimpiada nu constituie un reper, atunci sa-mi spuna un specialist, care sunt referintele de care ar trebui sa tinem seama… Va rog, nu incepeti cu mondialele de juniori, pentru ca inca o data o spun… Este exasperant; istoria chiar ca nu se schimba! 

%d blogeri au apreciat asta: