Sportlogic

Archive for Septembrie 2012|Monthly archive page

Fata de la pagina 1 – Ana-Maria

In Comunitate on Septembrie 22, 2012 at 2:10 AM

Inainte de a va prezenta „Fata de la pagina 1 ” de astazi,  doresc sa va informez ca pana acum interviul lui Dragos a avut 220 de vizite pe site, fata 78 cate a avut interviul sau din 11mai 2011 din ziarul „Adevarul”. Altfel spus suntem doar de 2 ori si ceva mai tari decat ex – Patriciu… HE HE HE, din care 150 in prima zi. Dragos mai are 32 de pe Facebook. Sergiu are cam aceleasi scoruri doar ca nu am gasit un articol comparativ in media consacrate cu el.   Pe Facebook, conduce detasata Ana-Alexandra cu 47 de vizionari… Nu incercam sa va punem in competitie, era doar o curiozitate pe care o aveam inainte de vizita la sala.

_____________________________

Reluam seria fetelor de la pagina 1 cu una dintre cele mai tinere sportive din echipa de Sabie CSM Iasi. De fapt v-am mai vorbit despre ea si in primul articol dedicat scrimei:

Ana-Maria Ciobanu

Da, ea este „domnisoara” care castigase cupa mondiala si nu stia. Nu ma satur sa o spun! Ana-Maria a castigat Cupa Mondiala de Cadeti in 2012 la Sofia… si nu stia!!! Nu ca o castigase, asta stia, dar nu stia ce cupa era.

Acum ca cea mai buna performanta a sa nu mai este un secret, haideti sa divulgam si alte informatii „compromitatoare” despre fata noastra de astazi.

In primul rand are 13 ani si se pare ca au fost cu noroc…ptiu nu fi deochi!

La alte optiuni sportive, avem un raspuns taios ca o… sabie. Deci ascultati bine; raspunsul nu a fost „scrima sau nimic” ci „sabie sau nimic”. Pazea!

Deja incepusem sa transpir si ma uitam daca sabia din mana ei era sau nu cumva stiti voi… „demilitarizata”. Aveam impresia ca stateam de vorba cu o sabie care tine in mana o fata si nu invers. Glumesc! Cred ca fata se tinea de mana cu sabia.

Ana-Maria este un copil „sarmant” (sper sa nu se supere pe mine pentru ca o fac copil…sau sa nu se supere cand are sabia in mana)… Poate ca raspunsul ei la  intrebarea „care este mancarea ta preferata?”, m-a facut sa pronunt cuvantul precedent, nu-i nimic. Ana-Maria retractez. De fapt esti o domnisoara in toata firea si fermecatoare!… Deci mancarea preferata a Anei-Maria… CLATITE CU CIOCOLATA!…Miaaammmmm!

La intrebarea „ce muzici asculta?” mi-a raspuns simplu „de toate!”… Ce copil deschis! Pardon! Veau sa spun ca la Ana-Maria au mai putina importanta raspunsurile cat felul in care ti le da. Putin derutat incerc sa o fortez. Nu stiu de ce am facut asta. Poate pentru ca simteam ca nu voia sa se „divulge”… Ma rog atac lung din partea mea si dupa o eschiva si o parada vine si riposta – Bruno Mars… Buuun! Serios, Anushka, dintre toti astia tineri si cu muci in freza 🙂 imi place cel mai mult. Dar pentru ca tu ai fost cea mai buna dintre cadeti si pentru ca pasiunea de moment, tendinta (trend-ul), actualitatea de la Sportlogic este despre Cavalerul de Saint George, cred ca meriti ceva special… pe cel mai bun.

…Si cum te-ai „laudat” ca asculti de toate, iti dedicam aceasta sonata compusa de cel mai bun scrimer al tuturor timpurilor Joseph Boulogne de  Saint George supranumit si Mozart-ul Negru… Asta fiindca tot ai tinut-o mortis ca iti plac toate genurile de muzica… si chiar te rog sa-mi transmiti cumva, daca ajungi sa-ti citesti „interviul-profil” Sportlogic, daca ti-a placut ce ti-am dedicat.

Cum in timpul „interviului” cu Ana-Maria m-am cam zapacit, am uitat sa o intreb care era visul sau de sportiv – obiectivul suprem, performanta cea mai inalta la care aspira ea. Mea culpa! Ca sa-mi repar greseala, voi incerca sa-i urez eu ceva, dar imi este frica ca imaginatia mea nu va fi la inaltimea asteptarilor sale. Am sa ma risc totusi!

Presupun ca o medalie Olimpica ar fi destul de simplist din parte-mi…Hmmm deci… Ana-Maria iti doresc sa le dai saptezecisicinci de tuse la zero (75-0) intr-un asalt 1 contra 5 lui Covaliu, Dolniceanu, Dumitrescu, Sireteanu si Zalomir intr-o gala demonstrativa des ziua mamei – 8 martie.

Sa-mi spui daca esti OK cu „chestia asta” si daca am „tintit” bine te rog. Cred ca daca reusesti ceva de genul, o medalie Olimpica nu va fi decat incalzirea…si cine stie, poate ca vei castiga singura si competitia pe echipe… Si te rog sa te grabesti, sa incepi de anul asta ca sa poti participa la toate categoriile de varsta superioare; in felul acesta vei aduce la Iasi si aurul de la juniori, sperante si seniori. Daca nu vei putea sa le aduci pe toate odata, nu-i nimic. Poti sa le aduci si pe rand ca nu ne suparam :)… Sa ne cresti sanatoasa!

– O-O Flo –

Inainte de Barack Obama a fost Sfantu’ Gheorghe – Le Chevalier de Saint George (2)

In Epoca moderna, Istoria sportului on Septembrie 20, 2012 at 12:42 PM

…In care este vorba despre educatie, cheia tuturor reusitele in toate culturile si perioadele… si o discreta aroma pentru trezirea gustului de ” teorie a conspiratiei”… Nu ar fi o premiera pe site-ul nostru nu-i asa!?

Acest articol este partea a II-2/CONTINUAREA LA ARTICOLUL –  „Saint George (1)Surpriza, adevaratul D’Artagnan era “Sfantu Gheorghe” si era metis – Saint George (1) – pentru cei care l-au ratat

_____________________________

>>…. Reluam povestea de unde am intrerupt-o in episodul precedent; il lasaram pe George Boulogne (tatal) pe corabie in drum spre Franta. Din actiunile sale am inteles ca-si iubea fiul si pe mama acestuia, iar din surse putem presupune ca afectiunea nu disparuse din raporturile cu prima sotie si ca cele doua femei se intelegeau aparent bine.  De altfel din momentul in care fiul sau a inceput sa dea semne de autonomie, marcand inceputurile vietii de adult, George senior s-a intors in colonii alaturi de prima sotie.

Episodul ne ofera cateva indicii destul de clare despre familia sa si mai ales despre temperamentul tatalui si valorile cu care Joseph a fost crescut. George senior si-a lasat familia „nelegitima” sub protectia sotiei sale legitime. Trebuie spus ca Joseph nu avea frati din casatoria tatalui sau. Probabil ca doamna George l-a considerat pe Joseph ca fiind copilul pe care ea nu a reusise sa il daruiasca sotului ei. De altfel in testamentul lui George tatal, apar atat Joseph cat si mama sa – Nanon ca mostenitori legitimi alaturi de sotia acestuia, celor doi delegandu-li-se o parte consistenta din averile familiei.

In Europa secolului XVIII, un cuplu format dintr-un alb, o sclava africana cu un copil dupa ei si protestant pe deasupra, era condamnare sigura la marginalizare, ba chiar excludere. Daca cumva din nefericire s-ar fi aflat si la  „locul nepotrivit, in momentul nepotrivit” se puteau intampla agresiuni fizice sau alte tragedii. Cu toate acestea prima grija a tatalui lui Saint George dupa ce a reusit sa-si rascumpere viata si libertatea de la rege, a fost sa-i aduca pe cei doi in Franta. Asta vine sa confirme ce spuneam despre valorile familiei si profilul lui George Senior – un aristocrat, credincios, darz pana la incapatanare, dar deschis compromisului, aventuros dar si pragmatic in acelasi timp, animat de idei si valori „proprii” solide si fidel promisiunilor sale.

Bine inteles ca blazonul aristocratic, banii si relatiile ajuta mult in  situatii de criza. In concluzie,  la un interval de timp greu de determinat, aproximativ 5 ani dupa sosirea tatalui, in 1752/1753 sosesc in Franta si cei doi – mama si fiu. Jospeh avea 7 sau 8 ani. Familia „clandestina” proaspat debarcata pe continent isi aranjeaza situatia intr-un timp record – nu stim cu ce s-a ocupat George senior in Franta metropolitana, dar stim ca in momentul intoarcerii sale in colonii si-a lasat fiul la Paris cu o renta substantiala si o autorizatie de „controleur de guerre” – simplificat, tatal prevazuse pentru fiul sau toate mijloacele necesare unei existente fara griji in capitala si portile deschise pentru obtinerea unui titlu nobiliar…

„La noblesse des armes”  – nobilimea armelor era o casta cu o aura aparte, formata din maestrii de arme (scrima), mai tarziu si din militari care se remarcasera in serviciu, in care titlurile erau atribuite meritoriu (sau/si cumparate) dar foarte rar mostenite. Accesul la un astfel de titlu era garantia si protectia cea mai sigura pentru un metis pierdut intr-o lume exclusiv alba, periculos de alba. Speram ca prin aceasta explicatie sa redam miza si importanta scrimei in educatia tanarului emigrant.

Vom vedea mai tarziu ca Saint George a „castigat” un astfel de titlu, cel de CAVALER, dar nu doar datorita facilitatilor obtinute de tatal sau, cat  si ca o recunoastere a meritelor sale in scrima. Nu este exclus ca virtuozitatea si creatia sa muzicala,  nobletea caracterului sau (la propriu)  si numeroasele prietenii legate cu doamnele influente din inalta sociatate sa fi ajutat si ele la randul lor in obtinerea acestui drept cu aer de favor. Cu siguranta ca citatia de pe ordonanta regala facea referinta la ceva precis, dar putem presupune ca toate celelalte atribute si calitati impreuna, au cantarit serios la acordarea titlului. Nu trebuie inteles ca a fost un cadou, ci dimpotriva; originea sa si culoarea pielii au fost un obstacol serios si a fost nevoie de lobby,  demersuri juridice si administrative laborioase pentru obtinerea acestui drept „garantat” de legile si cutuma epocii… Dar alte cutume tot atat de puternice sustineau rasismul ca suport al sclaviei, sursa de venituri fabuloase, probabil principala resursa economica a regatului la vremea respectiva… si nu numai.

Reusita sociala si „recunoasterea”  lui Saint George de catre contemporanii sai poate fi comparata cu primul pas al omului pe luna, cu alegerea primului presedinte de culoare… ! De fapt el este cel care a deschis calea emanciparii afro-americanilor in lumea occidentala si deci si a mandatului de presedinte al lui Barack Obama. A fost nevoie de un sfert de mileniu de la numirea primului nobil afro-american  – Joseph Boulogne de Saint George (Arhipeleagul Caraibe-lor facea parte din Americi) pana la alegerea primului presedinte – Barack Obama. Vorbim bine inteles in cadrul societatilor mixte.  Este primul personaj de culoare si nascut dintr-o mama sclava care a fost innobilat de o curte/coroana europeana. Unii ar spune si din lume, dar stim ca a mai existat un caz contemporan lui … „surprise”… in Rusia. Cu diferenta ca celalalt s-a „dizolvat” in timp, devenind un rus sadea cu pielea neagra… (vom reveni)…

Fara nici o exagerare, cred de fapt ca opera si destinul eroului nostru, sunt de departe „exceptionale peste” cele a tuturor marilor figuri din istoria emanciparii natiunilor africane (si nu numai), fiind de fapt initiatorul acestui proces. America secolului 21 avea de mult toate instrumentele si parghiile necesare alegerii lui Obama functionale – majoritate etnica si culturala cel putin „favorabile”, mentalitate colectiva deja formata/educata, predecesori cu functii importante in stat, institutii si instrumente legislative  si juridice deja rodate. Hai sa spunem ca Obama ii datoreaza o bere „Sfantului Gheorghe„Bergenbier, prietenii stiu de ce”. O statuie ar provoca deja „acorduri de jazz” –  [N.A. – Aceasta ultima improvizatie a fost ca sa le demonstram „advertizerilor” si „berarilor” din Romania cum se poate „comunica” grupand la un loc – sport, cultura, istorie, educatie si decenta… si fara fotbal. Decenta in sensul fara prostie si marlanie – pentru cei care nu au inteles si pentru cei de la sport.ro – noul sport national care s-ar fi gandit la cineva dezbracat. Iaca va facem si reglama si va generam si trafic pe gratis.]

… Dar am ajuns prea departe, sa revenim!… St. George „cel batran”, desi pare un idealist si un „avantat”, se dovedeste a fi un tata atentionat si realist, facand absolut tot ce i-a stat in putinta ca copilul sau sa primeasca cea mai buna educatie, cu nimic mai prejos decat cea la care aveau acces progeniturile mai marilor timpului; orientata multidisciplinar conform usantelor vremurilor, Joseph a trebuit sa urmeze cursuri de stiinte, arte, literatura, dans si bine-inteles „exercitii de corp” – antrenament sportiv si militar. In vremuri in care cei cu asemenarea sa erau sortiti altui destin, in cel mai fericit caz  sa mearga agatati de calestile doamnelor si sa le deschida portierele. Pentru un copil mulatru  stiinta armelor era un privilegiu si o oportunitate pentru a avea acces la o cariera militara, singura ce putea oferi posibilitatea dobandirii unei „situatii”, construirii unui viitor pe criterii  de merit. Nu stim daca chiar se putea aspira la un  respect profund si sincer din partea maselor (nu prea contau), dar cel putin la apreciarea si favorurile potentatilor epocii cu siguranta.

Exista suficiente ratiuni care-l vor determina pe George tatal sa-si inscrie fiul inainte ca acesta sa implineasca varsta de 13 ani la Academia militara si in pensiunea marelui Maestrul de Arme De la Boëssière – proprietarul si „animatorul” institutiei. Acesta ii va deveni mai tarziu tutore si protector. Iata inca un exemplu de „mutare” sau decizie inteleapta a tatalui sau care se dovedeste a fi salutara atat pentru educatia, cat si pentru siguranta/securitatea copilului.

Mama sa apare inregistrata in Franta pentru prima oara  mai tarziu, in 1962, ca personal „angajat” – guvernanta – in serviciul unei aristocrate ruda indepartata a tatalui. Este anul in care in urma unui decret ministerial care in zilele noastre ar fi considerat de factura fascista, toti mulatrii nativi din colonii erau obligati sa se declare la prefecturile sau comisariatele de politie din localitatile de rezidenta, fapt care probabil a consituit si motivul adoptiei lui Jospeh de catre De la Boëssière, la varsta de 17 ani, consolidand in felul acesta statutul sau civil in Franta – o simpla masura de protectie a tanarului Saint George. In realitate cei 3 sunt o familie fara griji materiale dar aproape clandestina,  retrasa si prudenta in relatiile cu cei din jur, niciodata „foarte impreuna”, dar niciodata departe unii de altii, protejati de „o stea norocoasa”. Nu sunt multi cei care reusesc sa faca legatura intre cei trei. Datorita faptului ca nu exista practic decat  doua documente care sa ateste statutul sau existenta mamei – declaratia de resedinta si testamentul lui George Senior – putem presupune ca Nanon a pastrat o prezenta mai mult decat discreta, aproape ascunsa, pentru a nu crea precedente care ar fi putut sabota cariera si viitorul fiului ei precum si afacerile tatalui.

„Fruntas in toate”, tanarul nostru dovedea calitati exceptionale mai ales la doua dintre discipline – sport in general – exceptional in scrima – si muzica. La fel ca si in cazul instructiei de arme, tatal sau vrea ce este mai bun pentru Joseph si face tot ce-i sta in putinta pentru ca acesta sa ia lectii de vioara cu cei mai buni profesori de muzica („maitres de musique”) din Paris si nu numai – Lolli, Gossec, Gaviniés si multi altii. Dintre toti maestrii sai, Gossec a jucat un rol determinant in cariera sa artistica. Acesta era dirijorul privat a lui Alexandre Le Riche de La Poupelinière – adevaratul sef al Iluministilor – probabil unul dintre cei mai bogati oameni ai Frantei – era si unul dintre maestrii de muzica ai casei regale si deasemeni prieten bun al lui Mozart. Cu el Joseph Boulogne va studia nu doar vioara dar si arta dirijarii si compozitia si tot lui i se atribuie si meritul recrutarii lui Joseph intr-una dintre cele mai influente loje masonice din Paris – Loja Olympica… He, he, he! Pentru ca Joseph Boulogne de Saint George este si primul francmason de culoare din istorie – (toate fractiunile, organizatiile, lojele, etc. luate la un loc).

Este discutabil daca maestrul de muzica este cel care i-a „netezit calea” si este foarte posibil ca Joseph sa fi devenit un „proiect” (personal sau „guvernamental”) cel putin din momentul in care a reusit sa-si surprinda viitorul maestru de arme, daca nu cu mult timp inainte.  Daca stam si analizam usurinta cu care tatal sau a reusit sa-si aranjeze mai ales problemele dar si afacerile sfidand „morala”  colectiva,  nu este exclus ca acesta sa fi avut legaturi si relatii solide cu diverse organizatii care, trebuie spus, unele mai pe fata altele mai in secret,  infloreau la acea vreme si aveau o influenta majora in peisajul politic. Sa nu uitam ca era totusi un protestant, iar la vremea respectiva afinitatile erau mult mai „transparente” decat astazi.

Avand idee despre presiunea sociala imensa, este surprinzator felul in care familia a reusit sa evite toate obstacolele, coeziunea si forta lor extraordinara intr-o epoca (cel putin aparent) vitrega din toate punctele de vedere pentru situatii similare, de parca  o protectie divina, deasupra regulilor sociale si rautatii oamenilor ar fi vegheat asupra lor…  Efectiv Saint George a avut acces la o educatie aleasa, dar oarecum „ciudat”, cu profesori la care nici progeniturile unor familii cu mult mai influente decat cea a tatalui sau nu ar fi indraznit sa viseze. Mai mult, imediat ce fost facut cunoscut acestora, toti, fara nici o exceptie, i-au netezit calea spre mai departe, spre mai sus. Putini dintre elevii maestrilor despre care vorbim au avut parte de aceleasi privilegii si nu credem ca la mijloc au fost doar banii. Stand si analizand retrospectiv avem impresia ca totul face parte dintr-un proiect (oups, parca am mai auzit undeva despre asta), sau acest copil  si talentele/calitatile sale erau cu adevarat exceptionale si deasupra prejudecatilor tutorora…Hmmm! Exceptionale cu siguranta, poate chiar si deasupra prejudecatilor desi am rezerve – poate atunci cand nu erau ei cei pusi in balanta, dar cu siguranta nu puteau sub nici o forma trece de barajul intereselor si mai ales cel al „instinctului de conservare”.

Dar sa nu megem atat de departe si sa ne intoarcem la perioada educatiei si formarii tanarului Saint George. Multi biografi cred ca aceasta diferenta vizibila si modul in care tanarul St. George a resimtit tratamentul uneori ostil, alteori dispretuitor al unora din jurul sau, l-au motivat sa munceasca mai mult decat colegii sai pentru a demonstra lumii si siesi ca nu este cu nimic mai prejos decat cei care pe insula unde se nascuse erau strigati “Stapane”. Exista motive  sa banuim ca dorinta de a excela in disciplinele pe care se punea pret in societatea aristocratica franceza – scrima si muzica, cultivarea imaginii de sine si simtul onoarei supradezvoltat, tendinta de a fi intr-o stare permanenta competitie cu cei din jur si cu sine insusi, i-au fost insuflate de tatal sau. De altfel George senior nu a ezitat sa-si incurajeze fiul cand acesta avea doar 13 ani, sa provoace la un asalt de arme pe Maestrul Alexandre Picard din Rouen – cunoscut spadasin si filfizon – care-l dezonorase pe micut numindu-l „mulatrul lui la Boëssière”.  Incredibil dar cu toata diferenta de varsta, cunostiinte si experienta, Joseph a castigat asaltul, iar tatal sau, de fericire, i-a cumparat si daruit o mica trasura si un cal pentru indrazneala, agilitatea, sangele rece si maiestria de care a dat dovada.

Toti bografii vor admite calitatile exceptionale ale tanarului Joseph, desi unii au tendinta de a-l „martiriza”, este limpede faptul ca acesta a avut „sansa” unei educatii mai mult decat alese, care i-a oferit posibilitatea sa intalneasca in momentele importante ale vietii persoanele cele mai potrivite care sa-l sustina si sa-l incurajeze – mentorii care aveau sa-i calauzeasca pasii spre reusita –  de la Boëssière in scrima si Gossec in muzica, si nu in ultimul rand tot concursul parintilor care l-au sustinut in eforturile sale.  Ghilimelele sunt pentru a sugera ca nu a fost  vorba despre sansa ci de un demers planificat al tatalui sau – un adevarat plan de formare si pregatire a carierei viitorului cavaler. Constient de acest lucru, Saint George nu a uitat nici o clipa ca fara ajutorul familiei si al celor din jur, nu ar fi reusit niciodata sa se integreze intr-o societatea excesiv de elitista dar si rasista pana in maduva ei…  Si vom vedea cum mai tarziu va cauta sa rasplateasca cumva cu aceeasi moneda, sa-i ajute pe toti cei apropiati si cauzele lor indiferent de culoarea pielii, ca dealtfel si cauza celor ca el, dar care nu au avut norocul sau in viata… >>va urma>>…

– O-O Flo –

Baiatul de la pagina 1 – Dragos

In Comunitate on Septembrie 17, 2012 at 11:41 PM

In mod normal ar fi fost randul unei fete (imi cer scuze de la prietenele amazoane – va voi explica mai tarziu de ce le numesc asa), dar m-am grabit sa public astazi profilul unui baiat, pentru ca eroul nostru de astazi,

Sîrbu Dragoş

este ieseanul care a obtinut cel mai bun rezultat la finalele de sabie care s-au desfasurat saptamana trecuta in orasul sau  natal.

De ce am luat aceasta hotarare? Pentru ca am vrut sa-l incurajez asa cu mi-am dorit sa rasucesc putin sabia in rana… Fiindca Dragos a fost proaspat „uns” vice-campion national la juniori, in urma unei finale dramatice sau epice – sa-si aleaga el termenul care ii convine – si acest lucru trebuie „sarbatorit” cat este „cald”.

Filmul finalei povestit de frate-miu prin telefon  – Dupa ce a avut de recuperat de mai multe ori, Dragos reuseste o serie de 4 asalturi succesive care il aduc in situatie de avantaj. Presiunea este mare, iar adversarul din cate am vazut unul destul de incomod, aproape „indigest”. I-am citit C.V.-ul” din ultimii 2 ani si se pare ca a cazut  greu la stomac multora… Se pare totusi ca un coleg a avut ac de cocjocul lui anul trecut.  Dragos este cu motoarele turate la maxim si la 12-13, reuseste din nou 2 asalturi care il duc la 14-13. Tara promisa, paradisul nu este departe – la 1 cm de lama poate – dar Iulian Teodosiu (asa il cheama pe calaul sau 🙂 – glumesc!) egaleaza. Urmeaza 5 asalturi simultane. Dragos este incurajat frenetic de sala dezlantuita : „tot asa”/”tine-o asa!”/”la fel”…  Probabil pentru a pastra avantajul atacului.  Coach-ul adversarului vine si-i sopteste ceva acestuia. Se reia asaltul, Dragos  ataca hotarat, dar Iulian si sabia sa nu mai sunt acolo unde ar fi trebuit sa fie; Dragos a inteles dar prea tarziu, becul s-a aprins ca o fatalitate a sortii – Dragos  pierde finala la scorul de 15-14 – campionul national este Iulian Teodosiu!… Scuze, Dragos sunt un sadic ! 🙂

Morala – Dragos pacat, dar nu este o tragedie! Dimpotriva, anul trecut locul 9, anul acesta finalist. Ce progres spectaculos! Anul acesta nu a trecut degeaba pentru tine. Din rivalitatea asta intre voi va castiga scrima romaneasca. Ceea ce nu te omoara te va face mai puternic, totul este sa uiti dar sa si inveti din ceea ce vei fi uitat. Suna complicat dar nu este. A fi zburdalnic si rebel (sau cea ce numesc cei din jur zburdalnicie) nu este un defect. Nu trebuie sa fie nici o filozofie de viata, dar este bine sa inveti sa gandesti autonom in momentele hotaratoare ale vietii tale.

_____________________________________

Dragos are 18 ani. Este deja un tragator cu o oarecare experienta sau asa ar trebui fiindca are participari la mai multe competitii internationale.  A obtinut chiar si un loc 6 la europenele din 2010, ceea ce in opinia lui reprezinta cea mai buna performanta a sa de pana acum. Eu o spun cu toata certitudinea ca cea mai buna performanta a sa este acest titlu de vice-campion national si nu cred ca se va opri aici. Ca si Sergiu, se pare ca in absenta scrimei ar fi dorit sa faca inot, iar mancarea preferata a baiatului nostru este… ati ghicit – tot pizza. In mod evident pizza nu face casnicie buna cu performnata… Glumesc… din nou! 🙂

Cu muzica in schimb m-a surprins – Scorpions… hmmm… Nu stiu ce sa zic. Imi place (chiar „buni”), dar in acelasi timp parca niciodata impliniti, mereu suferind de ceva, de aceea nu-i ascult.   Ti-as putea dedica o melodie de ei cum am facut si cu ceilalti, dar stiu ca esti capabil sa ti-o cauti si singur…si atunci prefer sa-ti dedic una, ca un fel mesaj personal…asa ca Dragos… de la mine  pentru tine:

Tine-te tare si probabil vei castiga medalia mult ravnita la europene si mondiale fiindca din cate am inteles, cam asta (si atat!? – ce pacat!) este obiectivul tau cel mai ambitios… Sper ca ultimul (meu) asalt te-a atins!

– portret realizat de O-O Flo, photo Dan Surugiu –

Surpriza, adevaratul D’Artagnan era „Sfantu Gheorghe” si era metis – Saint George (1)

In Epoca moderna, Istoria sportului on Septembrie 17, 2012 at 4:11 PM

Un gand  fara nici o legatura cu articolul  care urmeaza – Din motive lesne de inteles, vorba lui Badea, care desi ma oboseste trebuie sa admit ca a devenit un „inconturnabil” al culturii jurnalistice si mediatice – „Traim in Romania si asta ne ocupa to timpul”… Fabulos… Aproape un HAIKU in toata legea. Haiku si lege; este aproape tot atat de omniprezenta ca si legea gravitatiei a devenit un fel specifictate nationala, de caracteristica definitorie a spatiului cultural si vremurilor… Dar vom dezbate despre cu alta ocazie… si prentru ca am promis o atitudine pozitiva si de ce nu, pentru a  evita un atac de apoplexie… trecem peste… atat cat se poate…

_________________________________

Falsa dedicatie, motivul „ascuns” 🙂 si scuze – Bine inteles aceasta pagina spera sa reuseasca sa surprinda cumva si pe dragul meu prieten – „faimosul Viciu” despre care unii ma intreaba  cine este!? Ei bine, nu (!), nu este o fantoma ci un personaj real asa cum suntem noi toti, care intr-o criza de rea vointa incerca sa ma convinga ca nu voi putea aduce niciodata nimic in plus Palestricii, opera monumentala coordonata de regretatul profesor Kiritescu. Nu reusesc sa fac sa-mi dispara ciuda provocata de reactia de rautate a prietenului meu care m-a facut sa rostesc niste „absurditati” pentru care ma simt foarte vinovat.

Efectiv, am facut acest blog pentru a (re)innobila sportul; pentru a convinge toate categoriile de public si mai ales institutiile de a nu abandona nobletea valorilor sale. Activismul la care ne obliga realitatea cotidiana, a facut poate sa uitam „profesiunea de credinta” a acestui blog despre Sport – Istorie, Cultura si Civilizatie – aceea de a educa si informa. Ne cerem scuze pentru ca ne-am lasat abatuti de la misiunea pe care ne-am asumat-o voluntar. Imi cer scuze si  audientei de atunci (si inaintasilor) si daca tot suntem in anul sabiilor si zodia scrimei la Sportlogic, poate ca a venit momentul unui scurt/mic exercitiu „de istorie”…. In acelasi timp arunc si manusa inestimabilului meu amic, fiindca – deh, din nou o spunem.. suntem la scrima Moncher!

_______________________________

Introducere –  Tonul „de la 1900 toamna” face parte din maniera dorita, pentru ca povestea noastra va trimite in timp, undeva in secolul 18, pe plantatiile Indiilor de Vest: mai precis in Guadeloupe, colonie franceza pe atunci,  tara de origine a catorva dintre cei mai faimosi duelisti si razboinici,  soldati si revolutionari  din istorie – vina vremurilor! Intre aceste personaje de legenda, face figura aparte:

Le Chevalier (cavalerul) Joseph Boulogne de Saint George

…. Chiar daca a existat un personaj istoric – muschetar si el –  pe numele de Charles de Batz-Castelmore d’Artagnan (are si el partea sa de merit), se pare ca virtutile lui Joseph Boulogne au fost de fapt cele care l-au inspirat pe Alexandre Dumas atunci cand a creat  celebrul personaj din nu mai putin magnificul si  nemuritorul roman „Cei trei muschetari”; o scriere initiatica si nu literatura pentru copii cum cred niste… tipi cu „pseudonime” si pretentii de literati. De fapt ar fi fost destul de riscant cel putin din punct de vedere „comercial” si al popularitatii  – atat a scriitorului, cat si a personajului – sa atribuie identitatea sa reala celui mai celebru si carismatic personaj din istoria Frantei, mai ales atunci cand te numesti Alexandru Dumas si porti la randul tau „stigmatul” greu al sangelui metisat; un fel de „coborat din copaci”, care si-a uitat locul cuvenit, in mod evident nu despre cel din saloanele elitei pariziene este vorba.

In pofida „legendelor” si fabulatiilor despre faptele sale de arme si talentul/maiestria sa de scrimer – era considerat la epoca respectiva „la plus fine lame d’Europe” (cea mai subtire – in sensul de fina/subtila – lama a Europei) – Joseph Boulogne poate parea un personaj romanesc, dar este unul foarte real, cu un destin exceptional si din pacate, cum adeseori este cazul oamenilor de exceptie, cu un sfarsit  trist… Atat de trist incat atunci cand am aflat prima oara despre povestea sa incepusem sa ma intreb naiv daca cumva Sfantul Gheorghe nu este redat in iconografia crestina foarte inchis la culoarea pielii din cauza lui, caci Saint George al meu era un „mulatru” ca sa folosim terminologia epocii ; destul de ofensatoare – „colorat” cum ar spune un eminent al sportului romanesc. (N.R. – astazi ii numim METISI. Lectia de „limbaj” nu este pentru copii ci pentru „Mariile Lor”…)

Alegerea pe care am facut-o nu este la intamplare, istoricii disciplinei spun ca acestuia i se datoreaza multe dintre procedee si tehnici – pe scurt, scrima sub forma in care se practica in zilele noastre. Ca intotdeauna, in spatele marilor „succesuri”, nu sta NUMAI o femeie cum cred unii, ci si un mentor de exceptie; iar in cazul sau este Maestrul de Arme Nicolas Texier de la Boëssière, ilustru formator al vremurilor sale, creator al Academiei de Arme purtand acelasi nume, ajunsa atat de celebra incat a sfarsit prin a fi acreditata  si finanatata de catre coroana pentru formarea ofiterilor de armata si ai faimosului corp al jandarmilor regali ( selectionati si formati din celebrele companii de muschetari). Maestrul La Boëssière, unul dintre marii si printre primii teoreticieni si metodisti ai scrimei moderne, autor a numeroase tratate si manuale, este printre altele si inventatorul (daca il putem numi asa, as spune mai degraba parintele) mastii de scrima, la epoca respectiva extrem de constestata de catre puristi, dar mai tarziu impusa practic prin legislatie, in urma unor accidente extrem de grave.

____________________________

… Si acum povestea….

Suntem asadar in plin secol al „Luminilor”, o era a marilor descoperiri geografice si stiintifice, multi dintre „noi” abia aflau ca „planeta este rotunda si ca se invarte in jurul Soarelui” si nu invers; intr-un cuvant sunt vremuri exceptionale – perioada a marilor schimbari istorice – formarea si extinderea imperiilor coloniale, dezvoltarea exponentiala a mercantilismului si a economiei de schimb. Este de asemeni si o era a reformelor spirituale, a afirmarii din ce in ce mai pregnante a determinismului stiintific si bine inteles una framantata de schimbari sociale; o noua clasa devine extrem de puternica – cea capitalista. Perioada care vine sa desavarseasca opera renascentistilor, marcheaza intr-un fel triumful ratiunii asupra credintei, dar pe de alta parte, dupa cum vom vedea mai tarziu,  pune si bazele biruintei banilor in fata „sufletului”; este perioada in care s-a „formatat” lumea asa cum o traim, percepem sau resimtim astazi. Nu putem face culpa idealistilor acelor vremuri pentru ceea ce a facut posteritatea si „istoria” cu sau din convingerile acestora.  „De Saint George” este un pur produs al vremii sale, originar din Guadeloupe, de unde vine si fosta mare campioana, de o frumusete salbatica (si subjuganta ;)) Laura  Fleissel.

Poate parea surprinzator, dar „noutatile”, ideile, reformele si schimbarile radicale, aveau mai mult succes/priza in colonii decat in societatile in care acestea se nasteau si anume in lumea veche. De fapt este si firesc; cei care luau drumul coloniilor, o faceau in principal pentru a se imbogati. Mai mult decat o dorinta generata de o necesitate reala, imbogatirea era considerata si singura cale posibila de emancipare sociala, de depasire a conditiei precare pe care o mostenisera in patria de origine… Aceste societati erau o lume noua, violenta, a celor puternici si care au reusit prin curaj, determinare si nu de putine ori cruzime. Erau grupari care-si sustineau cu fermitate interesele si punctul de vedere, aproape visceral refractare la valorile conservatoare ale batranului continent si era de asteptat ca o clasa nou formata din acesti imbogatiti ai destinului sa caute sa creeze si sa adopte noi valori care sa-i reprezinte. Una dintre „valorile” redescoperite de acestia (in sens peiorativ si mai ales in acceptia economica a termenului)  au fost sclavia, comertul cu sclavi si apartheid-ul…  Puterea si influenta acestora era de multe ori direct proportionala cu bogatiile acumulate si cu distanta fata de tara tutelara si instrumentele puterii acesteia – armata, justitie, etc. Atlfel spus si mai pe sleau, colon in secolul al XVII-lea insemna si „o pereche bine atarnata in pantaloni” cu mult sange in „sistemul circulatoriu”.

…………………………………………………

Eroul nostru s-a infatisat pentru prima oara ochilor lumii in sfanta zi de Craciun a anului 1745, fiind copilul „nelegitim” rezultat din dragostea interzisa a unui personaj de genul celui descris – colon si senior latifundiar – Georges Bologne (autointitulat se pare „de Saint-George”, francez de origine olandeza) si Nanon, o sclava din etnia Wolof-(Senegal). De altfel, istoricii se contrazic cu privire la paternitate, creditand cu zestrea genetica pe mai toti unchii copilului (frati si verisori ai lui Georges Bologne)… Cea ce ne duce cu gandul ca frumusetea mamei era cu adevarat irezistibila. Atat de irezistibila incat tatal oficial si-l asuma (nimic nu-l obliga, vremurile erau cimplite pentru „fratii” de culoare), revendicand atat relatia cu mama cat si copilul.  [Glumesc(!), pur si simplu nu au reusit sa se puna de acord asupra paternitatii baiatului. Aceast ultim comentariu a fost ca sa dau un exemplu tabloidelor despre cum se poate scrie frumos abordand subiectele lor preferate – barfa si scandalul]

In copilaria sa – istoricii inca se contrazic asupra datelor –  are loc un eveniment fericit sau nefericit (nu stim niciodata ce sa credem in situatii de acest gen) in viata lui Joseph. In urma unei imprudente garve din partea tatalui sau, valurile sortii il vor purta in Franta „metropolitane”. Cu ocazia unui petreceri la unul dintre vecinii si veri, tatal sau, George Boulogne senior, putin baut se „descurca” in asa fel incat provoaca sau va fi provocat de catre un conmesean la duel. Acesta isi raneste mortal adversarul si risca o acuzatie de crima si pedeapsa cu moartea. Exista surse care indica ca ar fi fost o inscenare. Nu stim daca St. George tatal a fost acuzat  pe buna dreptate sau cumva in mod injust de crima respectiva, el oricum si-a sustinut pana la sfarsit nevinovatia, dar  stia la fel de bine ca aproape intreaga elita alba de pe insula ii purta sambetele pentru curajul de a fi adus la masa lor o „negresa” si copilul acesteia, mai ales in conditiile in care era deja casatorit cu o demna si nobila fiica a gintei noastre… Deci traia si in pacat, aproape in regim de bigamie! Problema mare nu era pacatul in sine, ci indrazneala de a si-l asuma si mai ales revendica ca fiind un drept individual.

Un lucru este sigur, Boulogne  nu a mai asteaptat sa „se faca dreptate” (procesul)  si paraseste insula in cursul aceleasi nopti cu destinatia Franta, lasand  copilul in varsta de (aproximativ) 2 ani cat si pe mama sa sub protectia sotiei sale legitime, ea insasi fiica de senior latifundiar. Altfel, conform  legilor locului, in cazul unei sentinte favorabile acuzatiei, acestia ar fi urmat sa fie vanduti odata cu confiscarea plantatiilor.

….Asadar „cel batran”, vant in pupa, a lasat in urma familia sa ligitima si nelegitima, „pentru o viata noua intr-o lume veche”… (asta de la urma este chiar gaselnita mea…taaare :)) De fapt plecarea sa avea drept scop sa evite justitia colonilor si probabil sa-si aranjeze soarta direct la sursa autoritatii – puterea regala. Viitorul ne va spune ca George Boulogne, va fi vizat mai mult decat atat, de fapt  chiar pregatirea educatiei, carierei si viitorului fiului sau – eraul nostru – Le Chevalier Joseph Boulogne de Saint George…>>va urma… maine 🙂 >>…

– O-O Flo –

Despre retelele de socializare in timpul Jocurilor Olimpice

In Lifestyle si tendinte, Sport si societate on Septembrie 15, 2012 at 5:08 PM

un articol de Jimson Lee,

Daca v-ati saturat putin de tonul prea grav sau patetic al articolelor mele, “voila” un subiect mai lejer din categoria – Sport si societate – tendinte – despre „social media”. Se pare ca in zilele noastre cu greu se mai poate „trai-exista in afara” acestor site-uri…

______________________________

Autorul este si proprietarul unuia dintre cele mai populare si respectate site-uri de atletism, specializat in educarea vitezei, fiind citat regulat de ESPN, BBC, NBC si ABC – www.speedendurance.com – de unde a si fost preluat articolul. (articolul original aici – http://speedendurance.com/2012/09/11/social-media-at-the-olympics/#)

_______________________________

Multe se pot intampla in 4 ani. Aruncati o privire la puterea de retelelor de socializare Facebook și Twitter, în timpul Jocurilor Olimpice de la Londra 2012 față de la Beijing 2008. Ce diferenta!? (n.t. – vorbim despre milioane de interventii in plus anul acesta Comitetul Olimpic International au creat un serviciu insarcinati special pentru relatia cu retelele de socializare… Poate ca astfel voi fi luat mai putin la misto in urma insistentelor mele de a da share articolelor de pe sport logic si nu neaparat like – nu esti pe facebook, nici „nu existi”, de fapt incet, incet acestia aproape ca au luat painea de la gura celor de la google…cui ii mai pasa despre referentierea pe motoarele de cautare)

Twitter – Care au fost primele 3 mesaje Twitter in timpul jocurilor? Iată numărătoarea inversă:
Numărul 3: Usain Bolt inainte de finala la 100m, cu 74,000 tweets pe minut. Mult!
Numărul 2: Confruntarea dintre Usain Bolt și Yohan Blake și in finala de 200m cu 80.000 de tweets pe minut (Jimson  a fost responsabil pentru o parte din ea)
Numărul 1: Spice Girls Reunion, cu mai mult de 116000 tweets pe minut la ceremonia de inchidere.
Morala: Fanii muzicii, industria divertismentului și tinerii conduc lumea, cel puțin la nivel de social media…

Facebook – fani ai paginilor diversilor protagonisti la 11 septembrie 2012
Usain Bolt: 8.8 milioane de fani (sau aprecieri – like-uri)
Yohan Blake: 468240 de fani (inainte de Jocuri abia daca avea 40000 – in Romania nici nu stiau cine este – N.T. – crainicii citeau din fise)

N.R – Gata cu „starurile” sa vedem cum au evoluat „revelatiile” (vorba vine revelatii, dominau specialitatea de mult, dar deh… asa este lumea)

Jessica Ennis – campioana olimpica la decatlon – Marea Britanie: 995805 Fani (când autorul dat „like” paginii sale – inainte de Olimpiada – avea doar 86,000 fani)
Sally Pearson campioana de la 100 m garduri feminin – Australia: 31915 Fani (nainte de Olimpiada) cateva sute de fani
SpeedEndurance.com: 2945 Fani J, (completarea mea – iar Sportlogic 39 L), avem o multime de recuperat . Ajută-mă, făcând clic pe „Like”! Sau faceți clic in stanga jos.

Dacă sunteți curioși, Poker Texas Holdem este pagina Facebook care conduce relaxata topul cu peste 65 de milioane de fani.

Observatia mea – Audienta si „participarea” pe retelele de socializare era pana acum un barometru pentu partenereii comerciali ai J.O… Evident nu vorbim despre o banca sau vreo companie aeriana , ci despre firmele implicate in mod direct in competitiile sportive – fabricantii de echipament.  La editia de la Londra, fenomenul capata o noua dimensiune; din ce in ce mai multi amatori ai sportului, fani ai atletilor sau diverselor echipe isi manifesta in mod direct preferintele pentru marcile de echipament. Si pe buna dreptate fiindca unele dintre acestea s-au aratat si au reusit sa convinga ca pasiunea lor merge dincolo de latura pur economica, ba unele au facut chiar eforturi sincere sa confere brand-ului si o dimensiune „quasi-ideologica”.

Pentru încălțăminte și îmbrăcăminte cei 3 piloni ai industriei sportive nu se dezmint (2 europeni si un american):

–         Adidas Originals atinge impresionanta cifra de15 milioane de fani;

–         Nike are peste 10 milioane de like-uri;

–         iar Puma are peste 7 milioane.

Morala (imi apartine, desi ma intreb cum poate cineva sa fie fanul unui pantof…adica il cumpar, il apreciez, dar sa-l pun la masa cu prietenii…) – cine va purta Adidas, va fi cel mai putin original J…Aaaa da era sa uit, multi fani nu inseamna neaparat cel mai bun echipament.

Baiatul de la pagina 1 – Sergiu

In Comunitate on Septembrie 12, 2012 at 10:18 AM

Anunt: „Evenimentul” online (Sportlogic) – Fata (sau baiatul) de la pagina 1 – are drept scop sa ofere un minim de vizibilitate celor care au ales sportul ca fiind calea prin care doresc sa se construiasca si sa se implinesca… Sa fie siguri ca multora dintre noi le pasa fie ca ne cunosc sau nu  si ca cineva se gandeste la ei oferindu-le un moment de “vizibilitate”, bine inteles la scara la care notorietatea acestui blog o va permite.

Prin aceasta speram ca acesti tineri sa subscrie comunitatii si convingerilor „Sportlogic”  si sa transmitem parintilor si altor tineri increderea ca performanta este posibila – dar cu pretul pe care il implica:  multa educatie, sacrificii si antrenament – si este o optiune pentru fiecare dintre ei.

______________________________

Pe 15 Septembrie se vor derula la Iasi finalele campionatelor nationale la sabie la toate categoriile de varsta si sex. Stim forta lotului iesean de sabie baieti. In trecere fie spus si fetele sunt si ele fibra de campioane, doar ca baietii fac mai multa (sau/si mai des) „valva” si in concursurile internationale.

A venit deci momentul sa incepem si prezentarea baietilor. In mod normal, conform planului stabilit, ar trebui sa lasam „crema” la urma, dar fiind inaintea finalelor ne-am hotarat sa inversam putin tendinta si sa incepem cu un tragator potential viitor performer al sabiei romanesti. De ce facem asta!? Ca sa punem presiune pe el, sa-l obisnuim cu celebritatea chiar cu riscul de a i se sui la cap…

Asadar daca mergeti sa asistati la finale, fiti cu ochii si pe:

Sergiu Ciornila

Campioni sabie

Sergiu are 17 ani si reprezinta compromisul absolut intre talie/alonja si calitati atletice impresionante – inalt fiind este si rapid, exploziv de pare montat pe arcuri. L-am „citit” inca de la incalzire. De la primul sprint am pus ochii pe el. Este un profil pe care si l-ar dori antrenorii din multe discipline – atletism la 100-400, decatlon, extrema de handbal, fundas sau varf in fotbal, rugby si box cu oarece „munci de finisare” – inalt, tren inferior dezvoltat, bazin solid, nimic in plus in partea de sus si mai ales, nu pare genul care sa-si puna foarte multe intrebari – este genul de tanar cu mental solid pentru care totul este posibil… si pe buna dreptate as spune fara ezitare.

Despre Sergiu stim ca ii place inotul, „iubeste” pizza si ca asculta Eminem…

Nu vom rata nici aceasta ocazie fiindca vorba aceea – „Sport si Muzica” :).  De data aceasta dedicatia vine  de la noi pentru Sergiu si este si pentru versuri…

Ce-si doreste Sergiu pentru mai tarziu… Nu „mare lucru”; o tinerete frumoasa, plina de actiune, urmata de o „reconversie” bine gandita dar bine-inteles nu inainte sa fi castigat cel putin un titlu de Campion Olimpic.

Totul a fost spus. Nu putem sa-ti dorim nimic mai mult decat sa te avem sanatos si ca dorintele si visele tale sa se infaptuiasca… si nu uita : FA IN ASA FEL INCAT SA NU REGRETI TIMPURILE IN CARE AI PURTAT-O! (…Sabia… despre ea este vorba)… Aleluia!

– O-O Flo –

%d blogeri au apreciat asta: