Sportlogic

Pledoarie cu si pentru o sabie – Scrima CSM Iasi

In Economia sociala on Septembrie 3, 2012 at 4:58 PM

Cuvant inainte –  Articolul „Pledoarie cu si pentru o sabie” este dedicat sectiei de scrima (sabie) de la C.S.M. Iasi – unii i-au numit  “La compagnie des mousquetaires” altii doar  o „Fabrica de campioni„. Si cuvantul „doar” nu a fost folosit in gluma, pentru ca la Iasi este ceva mai mult. Pledoaria este inainte de toate una facuta in slujba (si speram noi in spiritul) acestui sport… Sper ca cei care se simt vizati sa sangereze atat cat ii lasa bunul simt de la impusaturile lamei de otel, care mai are putin si ne ajunge tuturor la os.

Multumim pentru ospitalitate sabreurilor de la CSM Iasi!

 – Fotoreportaj realizat de Dan Surugiu –

___________________________________

___________________________________

La langue officielle de l’escrime est le français.
La devise de l’escrime : “Ne me dégaine pas sans raison, ne me rengaine pas sans honneur”.

La fel ca si limba revolutiilor, limba oficiala a scrimei este franceza… Deviza sau motto-ul acestui sport este „Nu ma scoate din teaca fara motiv, nu ma introdu inapoi in teaca fara onoare”… Evident suntem in fata unei personificari a sabiei tovarasul de „arme” al tragatorului. Ea este cea care stabilea codul de onoare a acestei discipline – precum si cel a manuitorului / stapanului sau – in care, candva, „semnalizarea” tuselor nu se facea cu beculete ci cu picaturi de sange, ba chiar si prin hemoragii letale.

________________________________

Am fost la Iasi… Acolo chiar ca nu pot sa dau vina pe fosta guvernare; nu au reusit niciodata sa cucereasca citadela. Am fost mereu luati „la misto” (si suntem in continuare) – orasul decalat si contracurent care mereu voteaza cu cine nu trebuie, dar pana la urma tara a ajuns in mai multe randuri la aceeasi concluzie. Din pacate, situatia acolo nu justifica nici o multumire sub acest aspect; barfe, „chei” si manevre de tot felul, un oras candva minunat, dar astazi cotropit de toape pe tocuri cui iesite la plimbare pe peluza de la „Palas” si plin de mitocani mancatori de seminte si iubitori de fotbal…Aoleu ce-am spus!? Am gresit (!?), lucrurile nu stau chiar asa (!?)…Poate ca da, ar tebui sa ma impac si eu cu gandul si cu vremurile pe care le traim. Suntem un popor isteric si o natiune de ingrati… Ne dau peste cap nimicuri, in timp ce comori fabuloase zac neingrijite in gradina din spatele casei… Uneori chiar mai grav, ca si cum nu ar fi destul ca sunt neingrijite, ne straduim sa le distrugem si mai tare. Dar toate acestea deja le stim cu totii si nu cred ca astfel de vorbe mai pot impresiona foarte tare. Cu toate acestea voi face o incercare: deci lucrurile stau cam asa…

In ciuda starii generale de „inapoiere” a regatului nostru, orasul Iasi – fosta cetate de scaun a Moldovei – a gazduit si dat Romaniei pe rand, primul (si probabil singurul) mare umanist, enciclopedist si compozitor roman Dimitrie Cantemir, primul liceu din Romania, primul teatru, prima universitate, si pe toti mai marii neamului din istoria moderna a Romaniei (nu-i voi insirui ca sa nu-mi fac dusmani :)). Mai nou orasul a devenit un fel de capitala a IT-ului romanesc si pintre ultimele orase unde elevii mai reusesc sa-si ia BAC-ul, fiindca dupa cum se poate constata, acest examen devine referinta performantei educatiei in Romania… Pana la un punct este normal pentru o fosta capitala, dar insist ca sa-i tachinez putin pe „mitici”, deja mancati de faptul (nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma ingrijorez) ca din ce in  ce mai multe „produse locale” incep sa se perinde pe la curtile domnesti din zilelor noastre… Pana si printul mostenitor este de la Iasi… He he he… Oare de asta sa mearga bine scrima (sportul aristocratiei militare) la Iasi!?… Intr-adevar, (daca nu stiati, aflati ca) orasul „premierelor romanesti” mai are una in palmares; in 1840, Gheorghe Asachi introduce pentru prima oara in Principatele Romane practica institutionalizata a scrimei ca materie obligatorie de studiu pentru elevii Academiei Mihailene (de la Iasi, evident :0).

Dupa Jocurile Olimpice din acest an (Londra 2012 – pentru posteritate), m-am hotarat sa fac o vizita la sectia de scrima a Clubului Sportiv CSM Iasi, acolo unde de-a lungul timpului au fost formati o pleiada de tragatori de elita ai scrimei romanesti. La aceasta editie a Olimpiadei 3 din cei 4 membri ai echipei olimpice masculine de sabie – Dolniceanu, Zalomir si Sireteanu – provin din scoala ieseana. Sa nu-l uitam din acest pasaj despre momentul de bucurie (si aproape glorie) Olimpica pe brasoveanul Dumitrescu, fiindca cei 3 muschetari au fost intotdeauna 4, nu-i asa !? Am mers asadar in orasul meu natal cu speranta ca o vizita la fata locului ma va ajuta sa inteleg de ce acolo se poate si in alte parti nu!? Ce are scrima ieseana in plus deci !? Ce are CSM Iasi si nu au Steaua sau Dinamo, cluburile care oferteaza substantial si reusesc sa recruteze mai toate talentele care apar peste tot in tara.

Actiune in Sala de Arme de la Iasi

De fapt scoala de scrima din Iasi sufera de aceleasi probleme ca si intreg sportul romanesc – o lipsa serioasa de resurse de orice tip. Iasul nu are in plus decat DOAR cativa oameni de sport care au scapat nici nu stim cum tzunami-urilor politice si mai au un presedinte de club competent care de peste 20 de ani munceste devotat trup si suflet sportului iesean, sustinand la randul sau o mana de antrenori pasionati. Iata aproape toata reteta succesului… La acestea trebuie sa mai adaugati niste copii bine selectionati si educati – multa pizza, o colectie de MP3-uri cu Bruno Mars si uite cum scoti pe banda rulanta campioni mondiali, europeni si nationali. Glumesc ! As spune ca ingredientele de care nu duce lipsa Iasul sunt mai ales pasiunea si competenta care impreuna au tinut piept renuntarii si scuzelor care invoca absenta „investitiilor” in sport… Un lacas care „face” istorie si situeaza orasul in elita scrimei mondiale, la randu-i un sport al elitelor insele doar pentru ca toata povestea sa-si pastreze coerenta; un sport de elita nu poate fi practicat de cat de oameni de elita – (in sensul plin de continut si bun simt al cuvantului).

Cine nu are un „batran” sa-l cumpere, cine il are sa-l asculte

M-am plimbat putin prin lume, mi-au trecut cateva promotii de copii si tineri prin fata ochilor si o spun sincer ca aceasta vizita la clubul Iesean a fost o surpriza totala pentru mine. De fapt pentru mine surpriza incepe sa fie ori de cate ori principiile sanatoase isi confirma peste tot valabilitatea. Nu pot sa nu ma minunez de fiecare data cand constat ca acestea inca mai rezista. Inca o data si a miliarda oara se dovedeste ca munca si pasiunea nu sunt rasplatite, ca nu li se acorda onorurile pe care le merita si cu toate acestea pot bate orice diploma (sau carnet de partid) facuta din carton scump si de vanzare (fara a blama educatia si stiinta), dar nu putem sa nu o remarcam cand stim ca aceasta este de fapt situatia majoritatii celor pusi sa evalueze munca si competentele adevaratilor profesionisti. Asa cum am spus-o de nenumarte ori (ultima oara despre antrenorii Bitan si Bellu care au salvat gimnastica romaneasca de la marasm – Aici), NIMIC NU ESTE DIN INTAMPLARE!

Cu riscul de a ma repeta (nu ar fi prima oara, dar o fac ca sa „intre bine”, fiindca asta este menirea acestui blog pana la urma), la Iasi am intalnit abilitate politica (esential intr-o tara ca a noastra – ce trist !?), competente manageriale si tehnice, pasiune, solidaritate si spirit de echipa si multa, multa, foarte multa munca.

De fapt am inteles totul in momentul in care am remarcat un costum de scrima poate chiar din secolul 19, chiar acolo in biroul antrenorilor. Vizita mea nu a fost anuntata si nimic nu a fost pregatit. Deci o piesa de colectie acolo unde ii este locul – in „Sala de arme” in semn de respect al traditiilor si exemplu de urmat, sursa de inspiratie pentru cei care vor urma calea. Sunt convins ca in alte locuri asemenea piese ar fi decorat vitrina de acasa a proprietarului. La fel precum si banner-ul cu „Memorialul Pufnei” care aduce omagiu predecesorilor, cel fara de care scrima ieseana post-belica nu ar fi existat. Toate ingredientele secrete ale reusitei erau acolo – istoria si traditia, recunostiinta adusa inaintasilor, prezentul solid si fara indoieli, si viitorul entuziast in formare… inclusiv sub aspectul colectivului tehnic. Este puntea dintre generatii, triunghiul (sau poate triada) stabilitatii si succesului, elementele care dau noima, sanse de reusita, substanta si perenitate oricarui proiect.

Scoala ieseana de scrima a produs pana acum peste 20 de medalii internationale, din cele aproximativ 180(si) din istoria scrimei romanesti, si peste 900 de medalii in campionatele nationale… Imi cer scuze, nu am gasit statistici exacte. Este motivul pentru care am dorit sa-l intalnesc in persoana pe artizanul acestui palmares, antrenorul emerit Bituca Iulian – am sa incerc sa onorez aceasta arta si am sa-l numesc MAESTRUL DE ARME IULIAN BITUCA… sau pentru cei mai proletari in spirit, „Maistrul”, fiindca vorbim despre o fabrica de campioni, nu-i asa!?  Cu aceasi ocazie am facut cunostiinta si cu „Ajutorul de Maistru”, medaliat la diverse competitii internationale – [bronz pe echipe la mondiale (Atena 1994 si Nimes 2001), si europene individual la Bolzano 1999, si argint pe echipe – Linz 1993] – fostul sabreur si antrenorul Alin Lupeica, participant la 3 (trei) Olimpiade care, la fel precum alti fosti mari sportivi romani (fapt pe care l-am semnalat deja) sunt mentionati in diverse editii wikipedia, numai in cea romaneasca nu… Poate ca elevii sai vor remedia aceasta situatie sau poate ca federatiile de specialitate isi vor face „o misiune” din a completa poate cea mai importanta „resursa” informationala a lumii… Nu ca ar fi important (ba chiar este) dar daca nu ne respectam noi insine, cine vreti sa o faca!?… A fost doar o paranteza despre campionii nostri!

Apropos de campioni, cu ocazia vizitei mele am facut cunostiinta cu „noul val” – cadetii, juniorii si sperantele scrimei iesene si as adauga fara ezitare, cu siguranta si a celei romanesti. „Pustimea” de la CSM mi-a oferit o lectie despre excelenta in sport – modestie si pasiune, totul pe un fond de determinare aproape „obraznica”. Acolo raspunsul banal la intrebarea „Ce vrei sa te faci cand vei ajunge mare !?” este „Campion mondial, olimpic, european si ce-o mai fi”.

Baietii…

… Nu am simtit nici o tenta ce ar putea aduce banuiala unor forme ne-exprimate sau ascunse de aroganta (poate unul dintre ei totusi) sau de exces de incredere in glasul lor. Dimpotriva, totul pare la o lungime de lama (plus fandarea) si toti o spun ca si cum ar fi o consecinta fireasca a efortului si muncii lor… Nici urma de proverbiala isterie sau psihoza congenitala nationala. Am intalnit o zgatie si „charmanta” fata – Ciobanu Ana-Maria castigatoare a cupei mondiale la cadeti (categoria de varsta 13 ani), care la intrebarea „care este cea mai buna performanta a ta ?” a raspuns „Nu stiu, am luat locul I anul asta la „ceva”, la Sofia”… Nu erau fite, a trebuit sa-l intrebe pe Maestru despre ce competitie era vorba.

…si Fetele

Ei spun campion mondial ca si cum eu as spune «merg sa-mi petrec „week-end-ul” in Vama»… Ba poate chiar si mai usor, fiindca eu nu am ajuns pana acum acolo. O astfel de atitudine arunca in derizoriu notiunea de medalie si performanta de dragul imaginii si gloriei, punand in valoare „scrima de dragul scrimei”, de dragul sportului, duelului si al victoriei. Ei vor sa castige confruntarea ! Atentie, nuanta aici este ca vor sa castige prin lupta. Cat de datator de sperante si important pentru un popor ca al nostru si intr-o societate in care din ce in ce mai multi asteapta sa le pice moca !? Restul – medalii, bani, glorie – vor veni de la sine… poate… sau cel putin asa ar trebui !  Dar sa nu grabim lucrurile, ii vom prezenta pe toti si nu dorim ca aceste randuri sa le altereze mentalitatea si perceptia. Dragi copii, domnisoarelor si domnisorilor, ramaneti asa cum santeti pentru ca sunteti de pus pe rana !!! chiar daca Maestrul este mereu nemultumit :).

Pentru a vorbi pe limba celor care voteaza si sunt votati, acest articol inaugureaza o serie dedicata scrimei iesene (si scrimei in general), care cu salarii de 150 euro/luna reuseste sa scoata campioni mondiali. [Apropos de eterna nemultumire si placa de acum uzata a arogantei (sau poate impotentei si incompetentei… sunt rude apropiate nu-i asa !?) din alte sporturi]. Pretul si secretul acestei reusite sunt deci angajarea, munca, pasiunea si devotamentul tuturor celor implicati, de unde poate nu trebuiesc uitati si parintii! Am aflat ca pana si fostii scrimeri, care nu mai au nici o legatura cu sportul indragit odinioara, cauta si aduc copii la sala.

Vom incerca sa vi-i prezentam intr-un ciclu de mini-interviuri pe toti cei care au contribuit la aceste realizari : Maestri, sportivi si (de ce nu !?) manageri, sperand ca vom reusi sa convingem (nu ar fi prima oara) ca noul sport national nu este Sport.ro si ca in loc de „Podoaba de la pagina 5”, mai bine punem campionii pe prima pagina… Glumesc ambitia noastra  nu este rafuiala cu tabloidele, ci poate sa va propunem un exemplu inspirant celor care inca mai vor sa creada ca se poate. Caci se poate !

…>>va urma>>…

– O-O Flo –

______________________________

P.S. >> Ce ar fi sa incepem chiar acum si sa dam exemplu (cel mai bun ar fi un varf de spada in gat) celor responsabili de cursul national al dobitociei in bursa culturii mondiale… Astfel Sportlogic inaugureaza tot astazi rubrica „Fata si Baiatul de la pagina intai”… Sa incepem cu cei mici !

Asteptam reactiile si comentariile dumneavoastra pe pagina Facebook a publicatiei online – Sportlogic – despre sport in istorie, cultura si civilizatie

Anunțuri
  1. […] pana ajungi la destinatie. Drumul tau! Si numai al tau!… Altfel spus, si repet ce am spus in “Pledoarie pentru o sabie” – conteaza doar ce faci ca sa ajungi acolo unde ti-ai propus. Faptul ca ai ajuns nu este decat o […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: