Sportlogic

Baiatul de la pagina 1 – Cristian sau un eseu despre campioni

In Comunitate on Octombrie 3, 2012 at 2:27 PM

Pentru lectura multimedia a acestui interviu-articol-eseu recomandam un clic  pe link-ul urmator – coloana sonora pentru o lectura usoara – dupa care puteti reveni pe pagina Sportlogic . Acest articol este pentru un public avizat!!!

____________________________

Cuvant inainte – Scuze  cititorilor pentru intarziere si de la ceilalti; ultimele 2 profiluri au stat mai mult decat trebuia pe pagina de afisaj…adica pe pagina 1.  Asta pentru ca am fost putin ocupat, dar si pentru ca inainte de a vorbi despre baiatul de astazi, trebuia sa-mi aleg cuvintele bine de tot… Pentru ca nu vreau sa „fac rau”…. NIMANUI (fiindca sunt ma multi)… Si stiti de ce (!?)… Pentru ca aici, la Sportlogic, incercam sa spunem lucrurilor pe nume si zau a trebuit sa stau mult sa ma gandesc si sa-mi aleg cuvintele astfel incat vorbele mele sa NU lezeze si ca sa ma fac bine inteles in intentia si propos-urile mele… Deci respiram adanc...En garde -> Allé!

___________________________

Biatul de la pagina 1 de astazi este

Cristian Bituca

… sau omul care a recuperat 10 tuse (una dupa alta) din 13 in finala pe echipe!

Cristian este nepotul Maestrului de Arme Iulian Bituca, unul dintre cei datorita carora scrima s-a perpetuat la Iasi dupa disparitia profesorului Pufnei. Este antrenor emerit al sportului si in ultimii 10 ani „i-a dat” pe o mare parte dintre cei cu care ne mandrim astazi.

Exact ca in vremurile de demult, Bitucii sunt o familie , care si-au pasat mestesugul in familie. Cum sunt in febra documentarilor despre Saint George, va spun sincer ca in fiecare zi mai aflu ceva, nu am putut – nu stiu de ce, poate din entuziasm sau poate ca mi-a soptit-o instinctul de coach – sa nu ma gandesc la o paralela cu Saint George. A fost mai puternica decat mine, spontana si aproape fireasca.

Nu fiti rai! :)… Nu este vorba talentul sau la vioara 🙂 si cu atat mai putin despre culoarea ochilor  si restul 🙂 , dar cand am ajuns fata in fata am simtit in privirea lui aceeasi obsesie ca si in cazul lui Saint George (stiu, am fortat nota…pana la absurd)  – DORINTA DE A NU INSELA ASTEPTARILE, TEAMA DE A DEZAMAGI – cultivata cu siguranta din frageda pruncie si din acest motiv o disciplina de fier, aproape de supunere. Un suflet „(auto)torturat”, intre ciocan si nicovala – intre respectul si ascultarea sfanta pe care o datoreaza predecesorilor sai si dorinta de a rabufni, de a se afirma, de a-si face propriile sale „marci” (de la marca – in sensul de repere si valori). si am sa-i rog pe toti colegii sai sa nu rada…. sau de ce nu… sa rada daca asta il va face sa ajunga acolo unde si-a propus, dar cred ca Cristian Bituca este colegul pe care toti ni l-am dori intr-un sport de echipa.

Cristian, la fel ca si Saint George are un tata care se tine de capul lui si-l incurajeaza in cariera sa sportiva si un  maestru de arme, adevarat parinte spiritual si la propriu si la figurat, mai mult sau mai putin, fiindca ii este si bunic. Aici am avea multe de spus, dar NU! Scuza-ma Maestre! Si tot ca si Saint George este probabil un fanatic al antrenamentului si exercitiului.

Cam astea au fost cuvintele pentru care ma temeam, iar de aici ce am mai putea spune…mici picanterii de genul:

  • Iulian daca nu ar fi facut scrima ar fi ales judo-ul, la fel ca si tatal sau. De ce nu mira, alt sport martial in care disciplina si respectul inaintasilor este religie.
  • Mancarea sa preferata este ciorba de burta :). Cand vin la Iasi te invit la una daca ai chef.
  • Muzica preferata a lui Cristian este Smiley… contrar aparentelor,  este o alta asemanare cu Joseph Boulogne – bonomia, blandetea privirii, dar nu lipsita de ambitie… Si asta o reflecta preferinta sa muzicala…  Fac pariu ca este – „Mai sus, tot mai sus, mai suuuuuus!” 🙂

Poate ca am sa te dezamagesc Cristian, dar eu am sa-ti dedic tot „du Saint George”… Cred de fapt ca am facut-o de la inceputul acestui articol, daca ai dat clik pe link-ul intitulat coloana sonora, cand vei citi aceste randuri vei fi deja invaluit/furat de magia muzicii marelui maestru.  Si stii de ce Saint George!? Pentru ca ai nevoie sa inveti ceva de la „tipul” asta. Sa inveti sa te relaxezi si sa inveti sau mai degraba sa „simti exuberanta” vietii! Exuberanta Cristian, sampania tinere domn; lasa-te dus, lasa-te pierdut, uita din cand in cand de obligatii…Acorda-ti timp pentru sufletul sau. Arunca bolovanul/responsabilitatea aia care-ti rupe spatele! Zburda Conasule! Relax MAN!

  • Cea mai buna performanta a lui Cristian este castigarea Cupei Printului  de Monaco in 2011… Ce cupa este asta (?); un fel de campionat mondial organizat de o familie regala, cu diferenta ca acolo vine „la crème de la crème”. Suna bine si pare o performanta frumoasa, dar parca  imi lipseste ceva ca sa ma bucur… Ia sa vedem ce?

Imi cer scuze ca ma bag unde nu-mi fierbe oala, si nu o fac pentru ca as simti in tine viitorul mare sabrer al lumii. Poate ca vei fi, poate ca nu. Nu te-am vazut tragand si daca te-as vedea, ma pricep prea putin ca sa-mi pot permite prognosticuri… Ai vazut ce „sperante” mi-am pus in Ciornila si ce rezultat a obtinut. Deci nu am „nasul” foarte lung in materie de scrima… Sau poate ca a fost si in cazul lui, ca si al multora de altfel, doar o alta  zi cu ghinion. Nu-i nimic, suntem rabdatori.

Ma implic pentru ca am simtit un…APROAPE… Campion!… Dar in intelesul pe care il acord eu termenului – altruist, responsabil, generos, modest dar ambitios, echilibrat dar hotarat, pasionat dar calm, devotat pana la fanatism…dar lipseste ceva Cristian; lipseste sampania si simfonia – lipseste bucuria!

Nu stiu de ce – combinatia astrelor probabil; uite ca nu v-am intrebat pe niciunii in ce zodie sunteti – doar pentru tine voi face si o a 2-a dedicatie. Si o fac din nou din doua motive; in semn de stima si apreciere si pentru ca sper ca si din piesa asta sa reiasa „ceva”… Nu stiu ce; poate o hotarare, o atitudiune, un principu de viata, vezi tu. Pentru mine acest „ceva” este drumul si asumarea sa. Unii spun ca nu conteaza destinatia (unde ajungi) atat cat conteaza drumul si peripetiile prin care treci pana ajungi la destinatie. Drumul tau! Si numai al tau!… Altfel spus, si repet ce am spus in „Pledoarie pentru o sabie” – conteaza doar ce faci ca sa ajungi acolo unde ti-ai propus. Faptul ca ai ajuns nu este decat o consecinta fireasca a actiunilor tale…

Sa luam spre exemplu mari sportivi ai lumii. Sunt unii care au fost ghinionisti, toata cariera lor fiind mereu „catigatorii”  celui mai frustrant loc – cel de-al 2-lea. De ce s-a intamplat asa!?  Ei bine fiindca pur si simplu au fost de aceeasi generatie cu fenomene care au marcat istoria sportului. Exemplele sunt numeroase: Ato Boldon pe vremea lui Maurice Green la 100m plat, Tyson Gay acum alaturi de Usain Bolt, Teodora Ungureanu alaturi de Nadia Comaneci, Oscar de la Hoya in perioada lui Felix Trinidad si sunt zeci de astfel de exemple… Dar nici o secunda lumea nu s-a indoit ca acestia erau campioni exact de aceeasi fibra ca si invingatorii lor eterni… si intodeauna au fost tratati ca atare,pentru ca ei la randul lor au demonstrat mereu ca traiesc, vibreaza, simt si se comporta ca si cum campionii ar fi fost ei…. si pe buna dreptate!

Pana la urma, daca oricare dintre acestia  s-ar fi nascut cu 5 ani iainte sau dupa, ar fi devenit campioni, iar pentru cei nascuti inainte, cu siguranta unii ar fi fost si recordmeni mondiali. O mai spun o data ca sa intre bine pana in garda (plasele) si in strafundul rarunchilor tai – cu toate acestea au ramas in memoria noastra ca si cum ei ar fi fost campionii; pentru ca au trait ca niste campioni, pentru ca a fi campion era a 2-a lor natura. De fapt despre calitatea de a fi campion nu se poate vorbi la trecut fiindca te nasti, traiesti si mori campion oricare ar fi rezultatele sau performantele pe care le vei reusi.

Uite un alt exemplu –  Bute! A fost campion, dar pe un drum usor nimic nu dureaza mult sau daca dureaza, este pentru ca NU esti chiar un campion asa cum crezi. Mai pe scurt nu conteaza ce crezi tu, mon grand, ci conteaza ce simti tu in fiecare celula a corpului tau… Si cand vei sti asta, vei sti si ce vei avea de facut! Asta din nou ca un apropos despre importanta drumului. Totusi Bute este un campion, pentru ca el si-a ales drumul care trebuia, doar ca cei de pe drumul sau nu au facut tocmai ce ar fi fost mai bine… si probabil ca acesta este si motivul pentru care este natural, nu falseaza,… pentru ca in adancul inimii sale el stie ca a facut tot ce i-a stat in putinta. Este probabil ratiunea pentru care lumea l-a adoptat ca fiind campionul inimilor lor, iar el vorbeste si se comporta ca atare…Fiindca esti pentru ceilalti ceea ce esti pentru tine insuti.

Infrangerea, tristetea esecului sunt elemente formatoare de campioni… poate chiar mai mult decat victoriile. Spre deosebire de Dragos, la tine nu vreau sa rasucesc sabia in rana. Nu esti si nu vei fi niciodata un adevarat campion daca nu vei fi gustat din cupa si tristetea amara a esecului si daca nu vei fi inteles smerenia infrangerii. Atentie, smerenia gratuita si de dragul smereniei este o toxina pentru suflet, iar speranta fara simtirea despre care vorbeam doar pura amagire! Este prea mult de explicat, in plus „deja am scris suficient cred la profilul tau”… Incepe sa-mi fie teama ca ti se va urca la cap. Glumesc (!), stiu  ca nu esti genul, dar tu mi-ai spus 3 vorbe fata in fata, 2 la telefon, iar eu scriu un roman cu tine. Pana la urma nu te cunoasc foarte bine, iar cuvintele mele nu sunt decat produsul intuitiei…Auzi daca intr-o zi cauti un agent sa stii ca sunt liber de contract :D.

Ca sa rezumam – obiectivul/performanta/medalia  sunt mai putin importante decat faptul de a trai scrima, de a respira pierdut prin toti porii fiintei tale mirosul lamei de otel, al costumului transpirat sau cel din vestiar, de a merge pe strada in succesiune de pasi adaugati, de a simti ca fandarea pe care o faci este ca un fel de pozitie naturala feotusului in placenta mamei. Asta inseamna sa traiesti ceva, iar in cazul tau este nu scrima…ci asaltul!!!

La naiba cu intrebarile si cu strategiile; improvizeaza, inventeaza, fii „sampanie”, fa bule…ce bule…fa bulbuci!  Asta este secretul performantei, nu sa o cauti, nu sa o doresti sau sa ti-o planifici; ci sa traiesti, sa gandesti, sa actionezi, sa respiri, sa simti ca un campion in tot ceea ce faci pentru sportul pe care-l IUBESTI!… si toate astea chiar si pentru cei care nu au fost niciodata campioni in sensul propriu al cuvantului. Ori din cate stiu nu este cazul tau.

Atentie nu vorbim despre infatuare; antrenamentul este parte componenta din ecuatie, dar mai trebuie „ceva”. „Acelceva” – am scis si un articol pe tema aceasta. Daca tu vei simti ca le ai si ca „le traiesti” pe toate cele despre care vorbim, chiar nu mai conteaza fractiunea aia de secunda norocoasa sau ghinionista, de vis sau infernala…fractiunea de secunda a ultimei tuse oricui fi va ea acordata – tie sau adversarului…  Atunci chiar esti si vei fi mereu un campion pentru ca asta este natura ta.

Nu vei fi niciodata un campion doar pentru ca cineva iti va fi agatat candva o medalie de gat, daca tu in inima ta (si in inima iubitorilor de sport) nu te percepi (sau sa fii perceput) ca fiind unul. Exista  o multime de sportivi carora li s-au agatat medaliile de gat si le-au fost luate tot asa cum le-au fost acordate. Apropos ce spuneam despre DRUM/CALE/DAO/DO si importanta sa. Daca cumva pe sau la capatul sau  se intampla sa vina si medalia, atunci cu atat mai bine.

Si de aici legatura cu ce am spus si cu dedicatiile muzicale  –  lasa-te dus (de/pe drum), traieste sabia ca o viata si viata ca o sabie, fa ce-ti pofteste inima si gandul, invata, creaza, experimenteaza. Un campion nu este un soldat, ci un „geniu” disciplinat!…(N.A. – rima involuntara si atentie profesorilor de la faculati, haiku-ul despre campioni, ulitma expresie, chintesenta naturii campionilor imi apartine).

Si cu asta am terminat… cred, fiindca faptul ca vrei sa devii Campion Olimpic pentru mine a devenit ceva secundar… si sper ca si pentru tine de acum incolo :)….

………………………………………………………..

[N.A. – aici am respirat adanc si mi-am aprins tigara…Vorba vine nu (mai) fumez!]

Sa ne vedem sanatosi, poate schimbam si un gand… si ciocnim si un bol de ciorba! Si am sa-i rog pe cei doi seniori „sa nu se bage” ! :), pentru ca am de gand sa-ti mai citesc o data acest articol intr-o singura fraza!

– O-O Flo –

P.S. >> Si Cristian era sa uit… daca cumva nu ne vedem foarte repede, iata si fraza – Cea mai mare calitate a unui campion este  UITAREA… si as fi vrut sa te gandesti singur la chestia asta, dar cum imi este frica ca-ti vei spune „asta bate campii” am sa-ti mai dau un indiciu. La fel de bine uitarea infrangerilor cat si cea a victoriilor! Ah Da!…  Si data viitoare fa te rog frumos in asa fel incat sa nu ma mai obligi sa scriu asa de mult de dragul tau si al capriciilor tale…OK!?  😛 ;>

Anunțuri
  1. E cel mai cu bun simt baiat din sala

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: