Sportlogic

Andreea Raducan – in loc de recenzie de carte – „Eroina Inelelor” (4)

In Cultura si sportul, Sport si societate, Sport viata si destine, Sportul si politica on Octombrie 9, 2012 at 8:41 PM

Initial trebuia sa fie o recenzie de carte, dar cum suntem deja in mare intarziere fata de evenimentul lansarii (si nu numai) si nefiind un critic „acreditat”, m-am gandit sa imbogatesc seria Eroilor Inelelor, daca va mai amintiti de ea.

Dupa episoadele Usain Bolt(1), Cristophe LeMaitre(2) in rol de aspirant si Wilma Rudolph (3a), (3b) cu doua episoade consacrate  in calitate de zeita absoluta a Olimpului (in opinia mea), sa facem loc si marilor campioni/ campioane de care istoria  contemporana a sportului romanesc chiar nu duce lipsa – aici as adauga timid si „spre deosebire de restul „Istoriilor Romaniei” in general!”… Oups!

_____________________________

____   CUM AM AJUNS SA CUMPAR CARTEA (conteaza)   ____

si cine era  ANDREEA RADUCAN pentru mine

… Eram la Iasi, in plin „razboi retoric” cu Viciu (dragul de el), cand acesta intrerupe brusc ostilitatile pentru a ma intreba daca vin cu el. „Unde (?)” intreb circumspect… Raspunsul vine grabit „La MOL”… „Nooo, urasc molurile, frate„. Viciu insista si-mi explica ca Andreea Raducanu are lansare de carte. Primul „reflex” a fost de intristare si un gand rautacios: „Inca una care are ceva de spus lumii, la fel ca Jean Paul Loup Sulitzer despre slabit si diete (el cantarind mereu 120), prietena lui Mircea Badea, Chisu, Raduleasca si atatia altii„. De fapt – cine n-a scris !?… Am vaga impresie ca sunt singurul om din lume care nu a scris o carte… De altfel cred ca va trebui sa-mi revizuiesc atitudinea daca vreau sa public intr-o zi… Si mai ales daca vreau sa fie si bine primita :D.

…Ma rog, spuneam primul reflex… Dar a fost doar primul reflex, pentru ca  mi-am amintit imediat de Sidney si de steagul Romaniei in toate cele 3 pozitii ale gloriei Olimpice. Asa ceva era strict privilegiul unor superputeri si ocazional cel al popoarelor „alese” (sau „binecuvantate”), iar in momentul de fata nu cunosc decat doua : Jamaica si Romania…restul sunt doar super-puteri. O gluma proasta probabil cu alesul si binecuvantarea, fiindca ambele natiuni nu stiu ce sa mai faca cu copiii desculti si flamanzi, se intrec sa le fie pe plac bancherilor lumii pentru a-si plati facturile publice. Jamaicanii au cel putin „marea” si le este caldut tot timpul anului, in plus nu au nici un scut antiracheta si nici vreo centrala nucleara aproape „expirata” pe teritoriul lor. Mda…Sa revenim !

… Nu mai stiam nimic despre Andreea Raducanu si am ramas surprins, gandindu-ma ca dupa ce a patit, se mai afla inca in tara si mai are curajul sa faca si figura publica. In locul ei as fi dat cu napalm si mi-as fi luat campii pe la „shaolini”. Nu pot sa uit justificarea medicului echipei – un fel de Ciomu al medicinei sportive –  probabil respectat savant si profssor… Da, recunosc acum la putini ani dupa repatriere, Romania este tara tuturor posibilitatilor!  Bun, sa ne calmam totusi, fiindca pana la urma este vorba despre cartea Andreei si nu sunt eu acela caruia i-au fost furate copilaria, 10 ani de munca pe branci si un titlu Olimpic.

Nu are sens sa refac biografii sau sa scriu despre cine a fost Andreea Raducanu, unii stiti mai bine decat mine, mai ales ca in perioada aparitiei sale in randurile elitei internationale eu vanam colturi uitate de lume. De altfel, evenimentul Sidney m-a gasit lucrand undeva „la inaltime” si imi aduc aminte cum luam „impunsaturi” in umeri, in omoplati, in spate si intorcandu-ma, vedeam fete fericite, arse de soare, aratandu-mi semnul universal al aprecierii si sustinerii , si spuandu-mi  „Bravo, Romanya, kardeşlerimiz … Allah koruyacak…” (Bravo Romania, fratii nostri! Allah va iubeste!).  Imi spuneau ca ei nu au avut niciodata asemenea bucurie (N.A. – de 3 ori drapelul pe acelasi podium) desi fusesera candva un imperiu, dar sa fiu sigur ca acea zi va veni si pentru ei pentru ca Allah va avea grija…Eram in lacrimi si cred ca reusisem sa molipsesc si cativa „spahii” de langa mine.

_____ DE CE AM CUMPARAT CARTEA (important) ____

De obicei sunt destul de radical cu mondenitatile si nu eram foarte motivat de vizita la „mol”, dar aici Sydney, acuzatie de dopaj, parea sa fie ceva mai mult decat atat. Eram curios. Stiam ca in tara asta, daca vrei sa-ti mearga „cat de cat”, trebuie sa „o dai la pace”.  Eram curios sa aflu daca Andrea reusise sa treaca peste acel moment, „daca o daduse la pace” cum se spune sau daca aceasta carte este un exercitiu/proces de exorcizare a durerilor si frustrarilor de atunci.

Sincer nu cred ca cineva poate pretinde – mai putin niste pui de „Budhe” mincinosi – ca a trecut vreodata peste sau ca a putut „lasa in urma” (in sens de uitare totala, chiar si de resemnare) un astfel de moment. Am vazut la Ben Johnson care a fost privat „pe drept” de titlul olimpic si care chiar si recunoscandu-si greseala, nu reuseste nici acum  sa ascunda suferinta si dezonoarea cauzata de episodul de la Seul, darmite o copila nevinovata. Nu trece un singur interviu fara sa faca referinta la coruptia si influenta sponsorilor in deciziile celor aflati la carma forului olimpic…. cumva „pe drept”, desi  ar fi exagerat fiindca stim cu totii (si chiar nu am chef sa aduc dovezi) ca ceilalti erau tot atat de vinovati ca si sprinterul canadian… Mai ales Carl „Clean” Lewis. As da orice sa-l vad trecand un test la detectorul de minciuni. Formulat mai la obiect , cred ca inteleg prin ce a putut trece Andreea, mai ales cand esti doar o fetita, fara nici un cuvant de spus (banuiesc) in ceea ce priveste medicatia, tratamentele si programul tau de antrenament.

Eram curios cum scrie, cum i se structureaza gandul si naratiunea,…etc., etc. Asa ca, la scurt timp dupa ce am cumparat-o,  cand pe branci, cand picior peste picior, cand in 4 labe, in 5-6 ore am „dat gata” povestea Andreei!… Derulati filmul in „fast motion” si probabil veti intelege ca  „Reversul Medaliei” scrisa de Andreea Raducanu, Campioana Olimpica a inimilor noastre la Sidney  2000 – sfarsit de veac si inceput de mileniu – chiar m-a captivat.

____ CE NE SPUNE CARTEA (printre randuri inclusiv) ___

Volumul incepe cu un extras din prefata semnata de Mariana Bitan si Octavian Belu, care spune cam asa :  „Pentru noi, Andreea ramane Campioana Olimpica de la Sidney”…  „Ca tombe bien”, pentru ca si noi gandim la fel ca dumneavoastra, stimati antrenori…. In rest ce!?… In rest un stil simplu, aerisit, cursiv si robust, fara a fi lipsit de o feminitate inca nematurizata.  Poate semn ca suferinta nu este vindecata (inca) pe de-a intregul, dar cu siguranta in mare parte, chiar mai mult decat in cazul meu, care nefiind sub nici o forma implicat, inca strang pumnii cand ma gandesc la absurditatea acelei situatii… Sau poate este semn ca in sufletul si prezentul Andreei inca mai zaboveste copilaria, ceea ce mi s-ar parea normal pentru un copil fara copilarie, crescut aproape in regim de cazarma. Nu o compatimiti, „si-a cautat-o” cu mana ei; a vrut sa fie acolo si asta o facea fericita… Si este valabil pentru toate colegele si fetele care de-a lungul generatiilor au avut „sansa” sa fie retinute in programele de performanta ale gimnasticii artistice romanesti. Cam atat ne spune cartea intr-un montaj aproape cronologic de crampeie de viata, simplu si fara pretentii, dar pe intelesul tuturor.

…Nu as vrea sa va povestesc cartea, dar sper sa reusesc sa „incadrez” ceea ce mi-a ramas in urma lecturii sale. Impatimitii stiintelor sportului care stiu sa citeasca printre randuri pot afla chestii interesante ; nu foarte multe, dar exista 2-3 repere. Cei pasionati de aventura umana vor fi ceva mai satisfacuti, daca cumva sunt si familiarizati cu fenomenul sportiv. Cartea nu este chiar dedicata acestor doua categorii.  Este pentru noi cei multi, dar si pentru cei candva apropiati, in functie de cronologia derularii evenimentelor, o declaratie de dragoste facuta celor dragi, prezenti sau disparuti, un pas spre impacare nelipsit de justificarea propriilor neglijente – este o cronica de  jurnal cu usoare accente de confesiune, care spre sfarsit se transforma intr-un mic proces prietenesc facut celor care (i-)au gresit, chiar daca autoarea nu si-a dorit si nu lasa nici o clipa sa transpara o asemenea intentie.

Andreea nu a lasat nimic l-a intamplare si nici uitarii. Cartea este ca o mancare bine gatita din care nu a fost uitat nici un ingredient… Poate prea cuminte si nu foarte „suculenta”… dupa gustul meu. Cred ca dupa atatia ani de gimnastica nici nu poti fi altfel.  Este sportul in care nu exista loc de aproximare, in care o eroare de cativa milimetri inseamna esec sigur.  Este imposibil ca rigoarea si duritatea disciplinei sa nu lase urme in stil, simtire si exprimare.

Pentru cei care nu sunt in domeniu, „Reversul medaliei” poate fi cu siguranta  o initiere  in universul sportului de inalta performanta„blood sweat and tears” („sange, sudoare si lacrimi”), sau putin sado-maso cum imi place mie sa-i spun; sacrificii, relatii umane nu inotdeauna usoare si ca peste tot acolo unde exista ceva exceptional, este loc si pentru opusul sau. Dar in gandurile Andreei nu este nici o tenta emotionala referitoare la toate astea. Ea chiar daca nu a uitat (impresia mea), se pare ca a iertat. Cartea este scrisa pe un ton masurat si echidistant fata de episoadele absurde ale „povestii”. Nu am detectat nici o urma de apasare sau chiar daca uneori putem intui un usor „parfum” de emotie negativa sau repros, cred ca face parte mai degraba din imaginarul cititorului (care pana la urma cumva se justifica , nu-i asa!?) si este imediat sufocat de amintirile pozitive (as fi vrut sa scriu „tandre”, dar nu!..) despre cei dragi si apropiati.

In afara de interesul strict documentar, cred ca Reversul Medaliei ar trebui „consumata” (evident, nu ca sa-i facem vanzare) si ca sa ne manifestam interesul, compasiunea si recunoasterea fata de una dintre cele mai mari gimnaste , acum incep sa cred ca si personalitati din sportul romanesc, pentru simplul motiv ca ar putea fie ceea ce are nevoie pentru a o ajuta sa treaca definitiv peste acel moment; sa-si vindece  (cat se mai poate vindeca) o parte din ranile necicatrizate.

Este de altfel si motivul pentru care am ales sa scriu un articol despre o Eroina detronata a Inelelor in locul unei simple recenzii; pentru a restabili ordinea justa a valorilor in nedreptatile istoriei…  Vi se pare ca suna pompos? Mie NU! Multa lume a consolat-o pe Andreea.. Cu siguranta familia, antrenorii, probabil chiar si adversarele sau/si arbitrii internationali. …Insa astfel de vorbe si actiuni de sprijin sunt inerente din partea celor apropiati sau a breslei. Pentru dansii ea este o fiica, o prietena, o colega. Campioana este doar pentru noi cei multi, pentru miliardele care urmaresc finalele olimpice de gimnastica. La vremea respectiva net-ul era un instrument rar pe la noi, nu existau blogspot si wordpress :), media nu avea prezente on line… Consolarile ajungeau mai greu… dar cred ca ajungeau destule.

Totusi o consolare este una si sa-ti relatezi emotiile si gandurile este alta. Daca Andreea a facut-o de nenumarate ori pentru noi, cred ca au fost mai putine tentative in sens invers si sper ca acest articol-recenzie-confesiune a mea – un necunoscut si un iubitor al sportului fara nici o pretentie de reper statistic, dar cu siguranta as putea fi unul in cazul ei – sa o ajute cat de cat la „uitare”, la vindecare!…

___ LE RETOUR AU CALME (nu chiar) ___

cand de fapt am aflat mai multe despre ANDREEA… asa ca sa recuperez timpul pierdut

… Imi aduc aminte cum  a 2 zi, imediat dupa festivitatea de premiere,  aceiasi  care ma felicitasera (de parca eu as fi fost campionul), incercau inca „de la desteptare”  sa ma consoleze spunandu-mi „Nu-i nimic aurul tot in Romania ajunge!„… Dar in aroganta mea eram suparat fiindca voiam si ratasem de 3 ori tricolorul acolo sus – probabil o premiera in istoria olimpica. Restul nu avea mare importanta, fiindca la acea vreme stiam putin despre fete; doar ce mai aparea (si apucam sa citesc) prin presa internationala, in general destul de putin .

Daca cartea a ajutat-o cu ceva pe Andreea(?)…nu am nici o idee ; numai dansa poate sti, dar cu siguranta am descoperit o povestitoare. Curios, am continuat cautarile pe net si am aflat ca Andreea a facut si emisiuni – o serie de reportaje intitulate „Fabrica de medalii” pe Digi Sport. (Imi cer scuze de la temuta corporatie, dar sunt UPC-ist… Deh, nimeni nu-i perfect.) Andreea este absolut cuceritoare; am descoperit o reportera mai mult decat comestibilia si decenta – una placuta, naturala si  pofesionista, de departe cea mai placuta din toate pe care le vazusem pana atunci…  Am aflat si ca de fapt Andreea chiar a facut facultatea de jurnalism… Multi in postura ei si-ar fi adus „carisma” pe sticla in 2 timpi si 3 miscari, fara nici o ezitare, ca si cum ar fi fost un drept sau lucru firesc… Exemplele abunda in acest sens.

Nu incetez sa remarc ce inseamna spiritul de combatant si competitor. Nu stim ce sa mai facem ca sa fim auziti de politicieni,  sa-i facem sa  inteleaga ca nu implementarea normelor europene, ci educatia si implict cea prin miscare impreuna cu sportul este miza viitorului acestui popor, asa cum am spus-o in nenumarate articole – (unul aici pentru cine are dubii). Si de cate ori spun asta observ zambete. Nu zambiti stimabililor, fiindca treaba este foarte serioasa. … Atat de serioasa incata singura norma obligatorie care ar trebui implementata ar fi aceea ca intreaga clasa politica, daca se vor eligibili, sa aduca dovada unui CV sportiv. Va mira !? Pe mine NU !… Este destul sa va uitati in programele de educatie ale scolilor din China, Marea Britanie, Rusia, SUA si veti intelege.  Cu un amendament; as avea niste retineri in privinta candidatilor venind din domeniul sport care au putut accepta mizeria politica din ultimii 20 de ani, au semnat si si-au imprumutat numele unor #%@#*&^*&%…  Sa ne abtinem !… Si nu sunt putini! In loc de astfel de masuri, IMPERATIV NECESARE, noi delagam mandatele educatiei unor scutiti de sport, daca nu chiar si unor scutiti de creier, cum ar fi cazul ministrei PSD – Ecaterina Andronescu – care in dorinta ei de a imbunatati educatia in Romania, prima reforma care i-a trecut prin cap a fost suspendarea orelor de sport.

___ ALTE GANDURI ___

…Asta in absenta oricarei initiative din partea C.O.S.R. de a reabilita imaginea publica internationala si chiar statutul Andreei Raducan. Si pana la urma de ce nu !? Am vazut pe domnii de la C.O.I. (Comitetul Olimpic International) punand medalii in discutie dupa ani si ani ! De ce procesul invers nu ar fi posibil ? 

Dupa Sidney, probabil si datorita episodului Raducan, pseudo-efedrina a fost scoasa de pe lista substantelor interzise. De atunci s-au tot facut studii, iar in 2010 a fost din nou introdusa, dar cu o limita maxima acceptata a concentratiei in urina de 150 micrograme/litru… Ori concentratia depistata la Andreea a fost de 63 de micrograme/l – de aproximativ 2.5 ori mai mica decat limita admisa astazi.

Privarea Andreei de titlul olimpic nu a avut la baza o ratiune stiintifica demonstrata… Si pe buna dreptate, exact cum spune si Campioana in cartea sa, ce substanta te poate ajuta sa stai in echilibru pe o suprafata de 10 cm latime cand faci salturi si alte figuri de zbor !?… Probabil ca abia atunci ar fi cu adevarat justificata prezenta conducerii COSR in toate pozele si articolele dedicate campionilor nostri, jucand rolul de principal pilon al performantei!

… Chiar ma intreb de ce C.O.S.R. sau F.R.G. (Federatia Romana de Gimnastica) nu face nici o incercare (macar) simbolica de a repara „post factum” acest abuz  si injustitie savarsita datorita incompetentei personalului lor… Dar pentru asta trebuie un simt al echitatii si o pereche zdravana in pantaloni; ceea ce nu este tocmai recomandabil, fiindca s-ar putea sa iesim pozitivi „testosteron” la controlul antidopaj…

 – O-O – Flo

(N.A. – C.O.S.R.S. este Comitetul Olimpic Sportiv Roman – un fel de C.O.I. dar romanesc – stie cineva de ce a fost adaugat si cuvantul sportiv la numele respectabilei institutii !?),

Anunțuri
  1. Bravo frumos articol ca ma saturasem de moldovenii tai de la Iasi!!!!! Am inteles ca sunt buni la scrima bravo lor! Sa mai auzim si noi de handbal de volei – mai baga si alte sporturi. Hai sa vedem bugetele federatiilor- chestii de astea. Am auzit de pilda lucruri f rele despre federatia de canotaj- daca vrei un caiac nou nout cu insemnele romaniei te rezolv eu ……cum se fura totul la Orsova………. futu-I in gura sa-I fut!

    Ti pup, V

  2. Superb comentariu Victoras; daca ai fi renuntat la pasajul „erotic” 🙂 de la urma …ar fi fost perfect! Vezi tu, canotajul este una, iar caiac-canoe este alta :)…si prin urmare sunt doua federatii diferite… dar putem intelege confuzia avand in vedere ca inotul este a doua ta natura :). Sa nu-mi aduci un schif ca nu am unde sa-l pun. Daca ai ponturi despre „faradelegi”, varsa ca sunt amator… Altfel, ce mai faci?

  3. Bai Atza nu stiu cine este Miticul asta al tau (Victor – sper ca nu Poanta) care s-a saturat de moldovenii nostri, dar il „felicit” pentru faptul ca a apreciat articolul depre Andreea caresi ea ca si noi este tot moldoveanca… Este drept nu din Iasi ci din Barlad. Mda!

  4. de fapt este cel mai prost articol pe care l-am scris de cand am lansat blogul

  5. […] Dar pentru cei care nu vor sa rascoleasca in arhive sau pe alte surse, cel mai simplu si mai frumos portret este o pastila audio-vizuala realizata de probabil unul dintre cei mai talentati jurnalisti sportivi aparuti dupa ’90 – Octavian Pescaru si o alta revelatie a reportajului sportiv, semnalata de noi in momentul “recenziei”  cartii sale, campioana de gimnastica Andreea Raducan. [Cei curiosi pot gasi asa zisa recenzi aici –  Andreea Raducan – in loc de recenzie de carte – “Eroina Inelelor” (4)]. […]

  6. […] Dar pentru cei care nu vor sa rascoleasca in arhive sau pe alte surse, cel mai simplu si mai frumos portret este o pastila audio-vizuala realizata de probabil unul dintre cei mai talentati jurnalisti sportivi aparuti dupa ’90 – Octavian Pescaru si o alta revelatie a reportajului sportiv, semnalata de noi in momentul “recenziei”  cartii sale, campioana de gimnastica Andreea Raducan. [Cei curiosi pot gasi asa zisa recenzi aici –  Andreea Raducan – in loc de recenzie de carte – “Eroina Inelelor” (4)]. […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: