Sportlogic

Archive for Decembrie 2012|Monthly archive page

2012 in review – Sportlogic blog

In Blog on Decembrie 31, 2012 at 5:39 PM

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 4,800 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 8 years to get that many views.

Click aici pentru a vedea raportul complet.

Anunțuri

Tim Bradley vs Ruslan Provodnikov – meciul decadei, de ce nu si al secolului !?

In Comunitate on Decembrie 27, 2012 at 1:48 PM

__________________________

Meciul secolului de la Depot Center, Carson, California 2013 - T.Bradley vs R. Petrovnikov

Meciul secolului de la Depot Center, Carson, California 2013 – T.Bradley vs R. Provodnikov

(Atentionare – pentru a viziona meciul dati click pe imagine, iar pentru parola vizitati pagina FaceBook a publicatiei Sportlogic sau contactati-ne pe email)

__________________________

Pe 16 martie 2013, la Carson Califormia, Timothy Bradley a disputat contra rusului Ruslan Provodnikov primul sau meci pentru pastrarea centurii cucerite de la Many Pacquiao in 2012 ca urmare a unei decizii extrem de controversate  la momentul respectiv de mai toata lumea boxului, ba chiar si de cei din UFC.

Partida pe care o propunem a fost, de fapt este si va ramane in opinia noastra unul dintre  meciurile memorabile ale decadei, in urma caruia Timothy Bradley si-a castigat in sfarsit dreptul de a purta centura pe care a sustras-o din vitrina lui Pacquiao… cumva  pe nedrept… Si culmea, din nou in urma unui arbitraj care i-a contrariat pe unii specialisti , dar spre deosebire de meciul trecut, de data aceasta vina a purtat-o arbitrul de ring, care, efectiv a refuzat sa-l numere pe Bradley de 2 sau de 3 ori, atunci cand situatia o impunea clar. Unii si nu sunt putini aceia care sustin ca rusului nu i s-a „acordat”  un knock down evident reusit inca de la inceputul partidei.

Ne veti intreba atunci, „cum de  Timothy Bradley si-a castigat dreptul de a-si pastra centura?”

Ei bine, s-ar parea ca cineva l-ar vrea pe Bradley acolo sus  cu orice pret si chestia asta ne displace pentru ca este in detrimentul  fair-play-ului si transparentei in boxul profesionist, destul de compromis deja de tot felul de zvonuri si afaceri neclare… Dar de data aceasta ar fi nedrept sa sutinem o astfel de pozitie. Mai putin situatiile in care a fost numarat, Bradley nu a cazut decat de 2 ori, deci rusul nu credem ca ar fi putut castiga partida nici daca arbitrul de ring ar fi marcat momentul. Spre deosebire de meciul cu Pacquiao, statisticile intalnirii pledeaza covarsitor in favoarea americanului. Bradley a fost net superior la puncte prin numarul loviturilor lansate, ca si al celor care si-au atins tinta si chiar si la procentajul loviturilor puternice… Cu deosebirea ca loviturile  rusului erau cu mult mai puternice decat cele ale americanului sau poate ca rusul este un boxer mult mai rezistent decat fostul sau adversar.  (N.R. – aveti statisticile la sfarsitul meciului… covarsitoare si incredibile).

Intradevar, supranumit si The Siberian Rocky, rusul a practicat o maniera parca desprinsa din scenariile meciurilor cu care ne-a obisnuit personajul cinematografic. Un box la sacrificiu, care a vizat distrugerea si KO-ul, complet opus  manierei oportuniste, aproape la limita supravietuirii, practicate de Bradley care a compensat prin frecventa si precizie… Americanul merita toate ovatiile deja pentru ca fost capabil sa termine cele 12 runde „aproape” in picioare, dar in plus a reusit sa si puncteze dublu fata de adversarul sau in conditiile in care se pare ca a  boxat aproape tot meciul cu o comotie cerebrala. Pe scurt: Bradley a fost E-R-O-I-C !!!

Va relatam istoricul partidei in „detalii” fara frica de a va strica suspence-ul pentru ca meciul pe care vi-l propunem – in momentul de fata singura inregistrare „free” de pe net – a fost dincolo de cuvinte si chiar si de imaginatia si asteptarile unui istoric sau enciclopedist al boxului.

Toata lumea se astepta la un meci de pomina avand in vedere maniera, tenacitatea si palmaresul celor doi – 31 de victorii si un no-contest pentru Bradley-neinvins si 22 de victorii, din care 15 prin KO si 2 infrangeri pentru Ruslan – dar credem ca nimeni nu se astepta la o astfel de partida, „nominalizabila” la categoria meciul secolului; cel putin din punct de vedere dramatic si epic, al inclestarii, darzeniei si generozitatii celor doi protagonisti. Aproape ca ne vine sa comparam acest meci cu partidele care au marcat istoria boxului precum Haggler vs Hearns, Duran vs Sugar Ray Leonard, Frazier vs Ali, sau mai recent Cotto vs Mayweather, Pacquiao vs Marquez II, etc… Sau poate ca noi fanii boxului am ramas cu nostalgia figurilor de  legenda si am devenit mult prea usor impresionabili. Nici nu stim ce sa credem, meciurile de o asemenea factura au devenint intratat de rare, incat s-ar putea se ne exaltam un pic cam prea repede; probabil ca va trebui vizionat de mai multe ori ca sa ne putem face o idee precisa si la rece :).

… Dar acum dupa 2 saptamani inca ni se pare ca a fost intr-atat de crancen incat aproape ca ne putem simti vinovati ca suntem in stare sa bucuram in fata unui asemenea spectacol sportiv; sincer nu stim si chiar ne intrebam cu privire la sanatatea celor 2 protagonisti, pentru ca meciul a fost superb, dar pumnii in cap nu i-am incasat noi. Nu stim cand va fi urmatorul meci pentru cei doi, cert este vor avea nevoie de multa vreme pentru a recupera complet daca mai este posibil… Noi, publicul, am fost cei alintati si norocosi asistand la o partida istorica, aproape „dementiala”, in care au fost aruncati peste 1600 pumni (!!!), din care peste 60% (!!!) si-au atins tinta si dintre care  mai mult de un sfert a fost lovituri in plin si „de forta”… Dar nu ne putem impiedica sa ne intrebam daca oare chiar se merita!? Pentru sanatatea sportivilor, pentru viitorul lor dupa incetarea carierei, oare chiar sa merita !?…Iertati-ne daca dam semne de slabiciune si ne lasam dusi de valul gandului; asta nu ne-a impiedicat sa urmarim cu sufletul la gura meciul. Ce meci (!?)… Epopea! Pana si crainicii au spus ca este cel mai norocos public al galelor la care dansii asistasera in ultima vreme, pentru ca in majoritatea cazurilor astfel de schimburi, un astfel de meci s-ar fi terminat cu mult inainte de limita… Mai precis spectatorii ca si milioanele de telespectatori din retelele pay per view au primit cu varf si indesat pentru banii lor.

Doamnelor si domnilor, destul cu vorbaria, „pregatiti-va de nebunie!!!” si vizionare placuta! – Aceasta inregistrare este privata (…si deocamdata unica pe web…celelalte au fost reclamate) si este strict destinata cititorilor Sportlogic singurul blog despre grandoarea sportului… sau cel putin singurul din Romania.

Cu respect pentru iubitorii sportului,

  Sportlogic!

In Blog on Decembrie 16, 2012 at 8:32 PM

Iata un articol care a fost deja publicat..am pus contoarele la zero si ne permitem sa-i dam din nou drumul in peisaj…Fiindca este mereu de actualitate. Stiu batem apa in piua, dar vom continua sa o facem pana va pricepe…  „iapa”.
Extras: „……..Mai mult, exista cateva discipline (atletica grea, gimnastica si nu in ultimul rand atletismul) care constituie BAZA fara de care orice incercare de consacrare a unei scoli nationale de sport sau de dezvoltare a miscarii sportive de masa vor fi sortite esecului… Restul dragilor – fotbal, baschet, sotron – sunt niste glume frumoase, simple propuneri de “diversificare a ofertelor pe piata”! Absolut orice sport si mai ales dezvoltarea sportului de masa sau a celorlalte ramuri sportive (poate doar cu exceptia gimnasticii) in absenta sau independent de know-how-ul disciplinelor atletice este o iluzie desarta… De altfel cred ca se si vede pe ansamblul jocurilor colective din tara noastra.”

blog de atitudine despre sport si societate

Cuvant inainteAcesta este partea a 2-a dintr-o serie dedicata starii/situatiei si „sortilor” sportului in Romania – istoric, prezent, viitor – analiza, diagnostic si prognoze.

Aici puteti gasi Partea I-a :S-A TERMINAT OLIMPIADA – DAR OARE SI CU SPORTUL ROMANESC – ATLETISMUL (1)

Am ales ca „tap ispasitor” atletismul din ratiuni lesne de inteles. Daca facem bilantul de la Londra (si nu numai), alegerea noastra pare a fi indreptatita. Mai mult, exista cateva discipline (atletica grea, gimnastica si nu in ultimul rand  atletismul) care constituie BAZA fara de care orice incercare de consacrare a unei scoli nationale de sport sau de dezvoltare a miscarii sportive de masa vor fi sortite esecului… Restul dragilor – fotbal, baschet, sotron – sunt niste glume frumoase, simple propuneri de „diversificare a ofertelor pe piata”! Absolut orice sport si mai ales dezvoltarea sportului de masa sau a celorlalte ramuri sportive (poate doar cu exceptia…

Vezi articol original 1.641 de cuvinte mai mult

Mos Nicolae iubeste copiii, sportul si… pe copiii care fac sport

In Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Sport si societate, Sportul si politica on Decembrie 5, 2012 at 11:15 PM

Decembrie este luna faptelor frumoase, iar astazi este Mos Nicolae!!! –  Iata cum sportul poate contribui pentru ca 28000 de ursuleti de plus sa ajunga la copii defavorizati. Evenimentul a avut loc in timpul unui un meci de hochei in Calgari – Canada.

Lansarea ursuletului de plus – Teddy Bear – 2012 – Calgary Hitman

In 3 zile peste 500000 de vizualizari!

…Este ceea ce numim o operatiune de comunicare – know how adevarat – peste jumatate de milion audienta publica online, 30000 de participanti platitori la eveniment (intre 100 si 300 de dolari canadieni locul),  fara sa punem la socoteala transmisia televizata probabil vreo 10 milioane de spectatori si dublul in dolari din retetele (veniturile) din publicitate… Toate acestea fara sa se cheltuiasca un cent, ci dimpotriva, cu un castig maxim pentru comunitate.

_____________________________

In clipul propus la inceputul acestui articol avem un exemplu despre cum un „happening” inteligent poate face ca sportul sa ajute simultan la stimularea economica (prin consum) si la indeplinirea diverselor functii sociale, umanitare, etc.

La o data fixata, intr-o etapa a lunii decembrie din campionatul NHL, are loc intalnirea intre Oil Kings din Edmonton si Calgary Hitmen – fosta Calgary Flames, echipa de legenda – ambele din provincia Alberta Canada. Cu ocazia acestui super-derby atat local cat si international (este singura provincie/stat care are doua echipe in franciza NHL), in momentul inscrierii primului gol, suporterii celor de la Calgary Hitmen (dar si cei din Edmonton) arunca ursuleti de plus in arena. Odata colectati acestia vor fi donati  unei asociatii – Mos Gerila Anonim (Santa Klaus Anonymous) – care cu ocazia sarbatorilor de iarna ii va distribui la randul sau copiilor din familii defavorizate, orfelinate, etc. .

Teedy Bear – un banal ursulet de plus, are o reputatie, o functie si o semnificatie a sa aparte; ursuletul Teddy este acela care consoleaza sufletele suparate, triste si insingurate.  Este jucaria pe care in mod clasic o inmanam copiilor atunci cand plang…  Este un talisman al consolarii, afectiunii si compasiunii. Ratiunea actiunii initiale, devenita ulterior eveniment (de tip happening) cu tenta umanitara, are la baza un gest cu semnficatie ironica care se pastreaza inca – aceea de a consola adversarul care tocmai a primit gol. Adversarului care plange i se ofera spre consolare sau pentru a-l linisti un Teedy Bear – un ursulet de plus.  Ce alta ironie mai educata, mai subtila, mai dezarmanta, mai puternica, mai civilizata, mai ieftina si mai utila,  poti lansa la adresa adversarului ingenunchiat care cu siguranta nicicand nu va arunca sau raspunde cu pietre si capuri in gura, daca agresiunea initiala nu este „decat” o ploaie de ursuleti de plus…  Si ce impact psihologic are o astfel de manevra in timpul unui meci!? Aproape ca le toarna „plumb in… patine” adversarilor. Ce diferenta intre a arunca ursuleti de plus si brichete sau sticle de bere!?

Pentru ca o astfel de operatiune sa fie incununata de succes este esential ca iubitorii sportului, suporterii echipelor sa „joace jocul”; iar canadienii sunt adevarati iubitori ai sportului, implicit ai excelentei si de obicei intra in joc fara ezitare… Bine inteles daca jocul nu este unul pentru prosti.

Eram in Canada in 2004, cand Calgary Flames a castigat finala intr-un meci dement contra celor de la Tampa Bay (Roosters cred ca se chemau la epoca respectiva). Este greu sa ne imaginam, chiar si vizionand reportaje sau diverse materiale video, ce energie degaja astfel de evenimente – adevarate ocazii de consolidare a sentimentului national sau comunitar, de sarbatoare si de ce nu, si de „incurajare” a economiei de consum. Cei care au prins momentul Steaua isi mai amintesc. Sunt convins ca poporul aproape  ca-l iertase pana si pe Ceausescu timp de cateva luni. Diferenta consta in faptul ca aici vorbim despre un meci de etapa iar  noi abea daca reusisem sa ne descatusam cat de cat dupa castigarea Cupei Campionilor Europeni. Bine-inteles ca euforia se manifesta la o scara mai redusa, dar energia sa influenteaza si ritmeaza viata intregii comunitati… Si chiar nu vorbim doar despre urcatul pe masini si spartul geamurilor.

Daca cei din Calgary ar fi pierdut, cu siguranta efectul ar fi fost cam acelasi, eventual poate ceva-ceva mai „stins”! De fapt imaginile vorbesc de la sine – distractia incepe in momentul in care Calgary Hitmen inscrie primul gol al meciului. Ce se intampla dupa, nu mai conteaza! Credeti ca dupa un asemenea moment, mai pleaca cineva suparat acasa daca echipa sa pierde meciul!? Nu (!), toata lumea merge sa sarbatoreasca ceva; daca nu victoria atunci un gol sau izbanda goon-ului local (batausul echipei) care l-a demolat pe cel al adversarilor… Fiecare echipa de hochei il are pe al sau, iar cei din Calgary prin traditie au cei mai redutabili „gooni” din NHL. De altfel confruntarile dintre „goons” sunt veritabile „partide in partida”, pe care spectatorii le asteapta cu sufletul la gura. Platesti pentru un meci de hochei si ai parte si de cateva reprize de box sau MMA.

Ce trebuie retinut este faptul ca solidaritatea, coeziunea sociala, sentimentul apartenentei la o comunitate si pofta de sarbatoare sau de petrecere nu trebuie sa fie conditionate de rezultatul unui meci sau competitii, ci este o trasatura/ caracteristica intrinseca –  culturala si afectiva – proprie unei societati, comunitati, grup si indivizilor care o alcatuiesc. Ati ghicit; vorbim despre vibratie comuna, despre descatusare si cred ca si despre…. educatie!

…Dar haideti sa uitam vorbele prea serioase si sa ne intoarcem la zilele de sarbatoare pe care ne pregatim sa le intampinam cum putem mai bine. Nu-i utiati pe cei tristi, insingurati, care au poate nevoie de consolare, compasiune, de un ursulet de plus. In loc de Teddy Bear, cumparati-le lor si celor dragi un articol pentru sau de sport (desi distribuitorii de articole nu par dispusi sa sprijine miscarea sportiva nationala, dar sa le aratam obrazul nu cred ca ar strica), pentru ca copiii care fac sport arareori ii veti vedea tristi si insingurati.

Daca nu, uitati-va in jurul vostru si cu siguranta veti gasi o modalitate de a-l ajuta pe mos Nicolae sa-si arate dragostea pentru sport; un copil, un adolosecent – un sportiv sau o  asociatie care are nevoie de ajutorul vostru. Daca nu stiti una, avem chiar noi ce sa va propunem; la Clubul RC – NMS  exista 10 copii din Podul Iloaie care nu au bani sa vina la antrenamentele de rugby  care se tin de 2 ori pe saptamana la Iasi… Luati-le un abonament de transport in comun… Este doar un exemplu (nici macar o sugestie) pentru cei care nu stiu de unde sa inceapa sau de ce capat sa apuce problema. Nu stim, vedeti si voi…

Un Mos Nicolae fericit si Doamne ajuta!… >> Va urma>>

– O-O Flo –

%d blogeri au apreciat asta: