Sportlogic

BATALIA PENTRU CANADA – sau cronica unui succes financiar dar si a unui posibil suicid sportiv

In Bizz sport, Blog, Economia sportului, Ganduri on Martie 20, 2013 at 2:32 PM

Iata ca „(de)plangerile” sau dorintele noastre exprimate  in urma cu aproape un an – „dece NU (!?) un meci intre Lucian Bute si numerosii adversari de clasa internationala care se antreneaza in acelasi anturaj cu Lucian„- ne-au fost indeplinite in cele din urma.  (N.A.Vezi articolul Despre Bute Box & Business (1) si scrisoare deschisa catre Mircea Badea)

Este aproape sigur si cu exceptia situatiilor de forta majora, pe 25 mai 2013, Bute va trebui sa incruciseze manusile cu al doilea mare boxer si campion confirmat din carierea sa, canadianul de origine haitiana Jean Pascal, nici mai mult nici mai putin decat „calaul” lui Adrian Diaconu, atunci cand acesta si-a pierdut centura de campion mondial… Era si (sport)logic pana la urma.

… Dar oricat ne-am dori noi, meciul nu are inca alura de revansa romaneasca. Jean Pascal, fost campion mondial ca si Lucian; este cel care i-a luat centura Rechinului, are un palmares frumos – cel putin 4 partide cu 3 boxeri de clasa international-istorica; o infrangere destul de „neclara” cu Froch in 2008, un egal si o infrangere clar contestata in fata lui Bernard Hopkins si o victorie in fata unuia dintre cei mai redutabili boxeri ai categoriei si campion mondial – Chad Dawson… Cel care a recastigat de la Bernard Hopkins centura pierduta de Pascal. Ce mai telenovela!!! Asadar, cu exceptia celor doua infrangeri, in urma unor decizii stranse sau in cazul lui Hopkins, chiar discutabila, Jean Pascal este la randul sau un pugilist neinfrant, care are in palmares meciuri cu boxeri pare-se mai valorosi decat cei din plamaresul lui Lucian.

Una dintre infrangerile „cu cantec” despre care vorbim, cea in fata lui Hopkins, a fost pusa serios la indoiala de multi fani si specialisti din box.  De altfel intrebat daca are de cand sa-i mai acorde o sansa lui Pascal, Sam B.H. a raspuns reporterilor „…too dangerous for anybody” (prea riscant pentru oricine).  Pentru cei care doresc sa-si faca o idee,  Sam Bernard Hopkins, considerat unul dintre cei mai ilustri boxeri din toate timpurile ai categoriei , arata cam asa in utimele reprize ale partidei pe care a castigat-o am putea spune la limita:

…Prudent, gestionand intelept avantajul oferit poate mai putin de loviturile reusite, cat de stilul sau inteligent dar obstructionist, iar Pascal cautand  putin poate prea haotic si disperat victoria, dar cu siguranta avansand in permanenta… Vi se pare cumva ca Bernard Hopkins a fost mai bun!? Noua nu!

Intalnirea cu Carl Froch, dramatica aproape, a fost desemnata una dintre cele mai frumoase partide ale anului si ale decadei, din care nu au lipsit secventele  epice; Jean Pascal a trecut pe langa 2-3 momente de KO, dupa care si-a revenit, reusind sa-si adjudece 4 din cele 12 reprize – 2 au fost evaluate la egalitate, iar 6 in favoarea lui Froch. Runda a XII-a i-a gasit pe cei doi de la egal la egal, ba chiar putem „insinua” ca sfarsitul partidei a apartinut lui Pascal care a cautat lupta si a controlat centrul ringului, punandu-i probleme serioase lui Froch. Partida din 2008  marcheaza intrarea lui Pascal in familia celor mari, cu un handicap net la capitolul experienta in fata britanicului.  Acest extras va poate da o idee despre intensitatea meciului si despre calitatea reala a lui Carl Froch, unul dintre cei mai valorosi pugilisti ai generatiei sale.

Pe scurt Jean Pascal pare sa fie pentru Lucian o nuca cam la fel de tare precum a fost si Froch, doar ca acesta revine dupa o accidentare si o perioada de convalescenta de aproape doi ani si dor un meci disputat, o victorie in fata unui boxer nu foarte cotat – polonezul Aleksy Kuziemski . Nimeni nu stie sigur daca canadianul de origine haitiana s-a refacut complet sau daca va mai reveni candva la nivelul sau de acum cativa ani… Stim despre el ca este un luptator adevarat care a dus la bun sfarsit si cu succes mai multe meciuri de 12 reprize avand o tendinita cronica la umarul stang si ca nu a fost facut niciodata KO (sau trantit la podea) in cele 30 de partide pe care le-a disputat… Ceea ce nu este dat oricui. Stim ca nu se fereste „de bataie”, ca are viteza, ca statisticile il arata ca fiind totusi un puncher mai slab decat Bute, dar mult mai tenace si agresiv.

Greu de presupus care va fi alura acestei lupte; aceeasi scoala de box in care se confrunta un boxeur rezistent, agresiv si rapid – Jean Pascal – cu un boxeur calculat, oportunist, puncher dar mai putin combativ si rezistent…. O partida care vine dupa 19 luni de absenta din cauza accidentarilor pentru Pascal, dar pe fondul unei frustrari din partea acestuia, care a fost refuzat sistematic timp de doi ani  de catre promoterii lui Bute; Pascal nu era de nasul lor (!!!). Timpurile s-au schimbat. Pascal avea promise anul acesta mai multe optiuni – revansa acordata lui Chad Dowson cu o centura de campion mondial la sfarsit, un face-a-face cu Tavoris Cloud (campion mondial la o categorie superioara) sau de ce nu, un versus Hopkins III. Pascal isi vede implinit visul cu ochii, Lucian are nevoie de el sau nu-l mai poate refuza pe cel care a spus despre el la modul cel mai politicos dar si extrem de critic : „Lucian este un roman care a venit sa boxeze in Quebec pentru bani, a venit momentul sa intoarca favoarea fanilor sai si sa accepte sa lupte si cu mine„.

Amandoi sunt preferatii iubitorilor de box din Canada, cu cota maxima de popularitate care face ca fiecare partida a lor sa se joace cu ghiseele inchise la Montreal unde au un statut de „aproape eroi”.  Pascal inca mai capitalizeaza sperantele multora dintre ei, Lucian devine din ce mai mult subiect de ingrijorare. Intre fani exista chiar o atmosfera de partizanat de genul rivalitatilor pe care pot fi intalnite in fotbal, gen Steaua-Dinamo, cu mentiunea cu spectatorii de box sunt civilizati (mai bine pentru toata lumea). Ambii combatanti sunt intr-un parcurs de „reconstructie” si de regasire a increderii de sine; Lucian dupa infrangerea impotriva lui Carl Froch, Jean Pascal mai putin dupa egalul si infrangerea suferita impotriva lui Bernard Hopkins, cat mai ales dupa 19 luni de probleme medicale serioase. Al nostru mai serios si mai disciplinat dar mai confuz, Pascal ceva mai „relaxat” in viata privata (sa nu ne facem iluzii, nici pe departe un „depravat”) si mult mai increzator in capacitatile sale.

La vremea cand am scris primul articol, o facusem pe fondul unei epidemii nationale care i-a facut pe ai nostri compatrioti sa treaca de la o extrema la cealaltata; de la matanii si deliruri grandomaniace, pana la a se lepada cat ai zice „peste” (aoleu) de „eroul nostru national”, Lucian, dupa infrangerea suferita in disputa cu Froch. De fapt noi incercam la vremea respectiva sa explicam lumii ca rezultatul acelei zile de trista amintire pentru Lucian si fanii sai neconditionati din Romania, nu a fost chiar atat de surprinzator. Pe scurt, ne propusesem sa informam cititorii oferindu-le, speram noi, o imagine a tabloului mai pertinenta si diferita de cea cu care i-a obisnuit „propaganda nationala”.  Prin urmare fraza cu care am inceput acest articol – asa-zisa dorinta a noastra – nu reflecta cu adevarat „opinia Sportlogic” despre aceasta intalnire programata in mai, pe care novicii si/sau fanii celor doi o asteapta cu atata entuziasm. De fapt credem ca evenimentul – meciul secolului de la Montreal – este un caz tipic de afacere „looser-looser” din care nu vor castiga decat promotorii si televiziunile, noi spectatorii, sportul cu manusi daca totul va fi „transparent:”, dar pentru cei doi combatanti nu este decat un pretext pentru amanarea sentintei… Haideti sa o luam putin la rece;

Asemanarea dintre cei doi consta in faptul ca ambii au profilul perfect al pionilor de sacrificiu. Au un „raport pret-calitate” excelent (am pus ghilimele) –  sunt indeajuns de „ieftini” si de buni pentru a reusi un spectacol sportiv de antologie, un record de incasari din vanzari de bilete, drepturi de transmisie, retete publicitare si profit maxim, dar nu indeajuns de carismatici pentru a genera un trend, o nebunie, contraverse, tapaj mediatic si alte povesti de genul acesta, domeniu in care unii dintre predecesorii si contemporanii lor au excelat sau o mai fac inca; Floyd Mayweather Jr. este credem exemplul perfect. Ba mai mult nici nu reprezinta o categorie de public sau un model in care o anumita categorie de public s-ar putea regasi, mai putin poate comunitatile lor minoritare – haitineii si respectiv romanii, o miza prea mica pentru HBO… Zau! Nici unul nu canta, nu rapeaza, nu face scandal, nu sunt nici macar casatoriti si cu copii sau sa aiba o viata de familie exemplara care sa serveasca de model social cum este cazul lui Packman. Nimic in existenta lor nu poate servi de punct de plecare pentru a construi o istorie in foileton interesanta si durabila pentru cei de peste ocean. Cei doi sunt de fapt doi sportivi „cuminti” care au muncit din greu sa ajunga acolo unde sunt, poate nu destul de sus pe cat ar merita, despre care practic nu auzi vorbindu-se in afara meciurilor pe care le pregatesc si sunt boxeuri excelenti capabili sa ofere opozitie si prestigiu oricarei intalniri pentru mentinerea sau promovarea unui campion dorit acolo sus. Impreuna doresc acelasi lucru – Madison Square Garden!… Bine inteles nu este decat o metafora!

Diferenta dintre ce doi consta in faptul ca Jean Pascal  este prezent de ceva vreme pe „bursa americana” si fie ca o vrem sau nu, a facut deja cunostiinta  cu „apostolii” fagaduintei, „domnii” de la HBO.  Dar Pascal este si el intrat doar „cu un picior” in lumea celor mari; problemele medicale, anumite excese si infrangerea – „meritata” sau nu – in fata unui „pensionar fie el si legenda vie a categoriei, chiar daca nu este singura victima pe care SBH a facut-o de la intoarcerea sa pe ring,  i-au coborat serios cota. Cu toate acestea Jean Pascal are toate sansele sa ramana cat de cat in carti si in cazul unei eventuale infrangeri, chiar daca pe o pozitie inferioara. Pana la urma are si scuze; este al 2-lea meci dupa o pauza de 19 luni, cu un adversar cotat al 3-lea in lume in versiunea IBF, care are niste statistici exceptionale – 0 singura infrangere in 32 de partide, restul numai victorii – in plus este si umarul care nu prea ii lase multe sanse, dar este si cu 2 ani mai tanar decat Bute, deci inca mai are timp… cel putin dintr-o perspectiva pur teoretica a lucrurilor.

Pentru Lucian in schimb, situatia sta invers; „acum sau niciodata” este momentul de a intra la masa celor mari. In realitate Bute este la un pas de deceptia generala si foarte aproape de sfarsitul carierei. Mai  mult decat atat, daca nu a reusit pana acum in 31 de partide si 26 de KO-uri, exista putine sanse ca va realiza  de acum incolo indicatorii de „suspence”, popularitate, carisma si audienta care ii intereseaza pe „maharii” de la HBO; Lucian are nevoie de o victorie care sa risipeasca indoielile ce incep sa incolteasca din ce in ce mai mult in mintea fanilor, dar mai ales in cea a „sponsorilor”, promoterilor si a potentialilor adversari. O infrangere in fata unui boxer care nu mai este la capacitatea sa maxima poate fi sinonima cu sfarsitul carierei sale in boxul profesionist de varf…  Aceasta reflectie vine si ea din analiza pur probabilistica a situatiei. S-au vazut cazuri de „coming back-uri” reusite si pana la urma tenacitatea/perseverenta ramane una din trasaturile definitorii ale unui campion; iar noi nu dorim decat bine lui Lucian ca de altfel tuturor campionilor nostri.

Meciul dintre cei doi va fi o lupta cu „note” de „meciul secolului”; este intalnirea  pe care intreaga suflare a Canadei o asteapta de ani multi si pare sa fie cu adevarat promitatoare. Credem ca este evenimentul anului lor sportiv in care nu mai este vorba despre „romanul” Bute ci despre  „canadianul” Bute; daca el exista cu adevarat. Este momentul in care Lucian va primi cu adevarat cetatenia canadiana intrand pentru totdeauna in inima suporterilor si in istoria sportului din Canada.  Este momentul adevarului, cel in care facatorii si desfacatorii de carti si destine de la Interbox au hotarat sa puna totul pe masa… Inutil de adaugat ca evenimentul va inregistra probabil recordul de audienta in Canada pentru anul 2013 (este pariul nostru) si ca este asteptat cu mare interes in SUA, Marea Britanie, alte tari si evident Romania… Cu mentiunea ca pentru primele doua evenimentul are o alta semnificatie decat aceea pe care o are pentru canadieni si romani; NU va fi un moment al confirmarii sau consacrarii celor doi superbi boxeri, ci mai mult o curiozitate neexprimata; un adevarat spectacol de „entertainment”… si de „H – Box Office”. In afara de posibile permutari in qvartetul-ul Mayweather-Pacquiao-Cotto-Marquez,  chiar nu vedem ce alt meci ar putea starni atat de mult interes, cu mentiunea ca rezultatul financiar al exercitiului va fi net superior in favoarea celor doi „Quebequois”… „parce-que pas cher”.

In opinia Sportlogic meciul are si o alta semnificatie cu arome de adevarata capcana, complot si lovitura sinucigasa sau orchestrata de americani pe cheltuiala canadienilor, care vor incasa jack-pot-ul dar pe termen lung vor pierde un pretendent  la masa celor mari si evident bursele aferente… (daca nu chiar pe ambii). Dar pana la urma este un moment de rascruce, inevitabil, istoric si de onestitate sportiva mai putin necesar din partea lui Lucian Bute (care este deasupra oricarei banuieli), cat din partea staff-ului sau, la care avem dreptul atat noi fanii din Romania, dar si cei din tara sa de adoptie, Canada…

– O-O Flo –

P.S…. cu conditia ca Pascal sa fie complet restabilit si sa nu fie „nevoit” sa abandoneze undeva inainte de repriza a 4-a sau a 6-a din cauza umarului…Hmmm!

Iata si cateva detalii care speram sa va intereseze:

– Jean Pascal trebuia sa lupte pe 9 Martie cu Chad Dawson, dar meciul a fost reprogramat pentru ca accidentarea lui Pascal a recidivat, dupa meciul cu Aleksy Kuziemski. In cele din urma Pascal a anulat meciul cu Chad Dawson unde urma sa incaseze 700.000 USD, pentru meciul cu Bute unde bursa oferita este de 2.000.000 USD… Hmmm! Ati citit bine; Intersport platesc mai bine decat cei de la HBO (cel putin pentru acest meci) si atunci suntem indreptatiti sa ne intrebam de unde atata aroganta  :).

– Jean Pascal a plecat la Las Vegas sa se antreneze cu Floyd Mayweather Sr. in vederea acestui meci cu Bute… Hmmm!Speram sa se antreneze cu adevarat; intelesul acestui comentariu il vom explica dupa meci daca va fi nevoie.

– In Canada partida este considerata cel mai mare meci din istoria boxului canadian. Pana acum titlul de glorie si recunoastere istorica a revenit intalnirii din 1980 dintre Roberto Duran si Sugar Ray Leonard care s-a desfasurat pe Stadionul Olimpic din Montreal (70000 de locuri), in urma caruia panamezul a castigat primul titlu la categoria semimijlocie (welter) dupa un meci epic care a durat 15 reprize. Ar mai fi fost probabil si alte meciuri de antologie in boxul din acea parte a lumii, daca Lenox Lewis nu si-ar fi schimbat pasaportul din cel canadian intr-unul britanic… no comment.

Anunțuri
  1. Reblogged this on Sport – Istorie, Cultura, Societate and commented:

    Inca de actualitate cu mici actualizari care vor veni intr-un viitor articol

  2. […] de fata este actualizarea celui scris in martie 2013, Batalia pentru Canada, care analiza “ratiunile” unui meci fara alta logica decat cea financiara si de a […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: