Sportlogic

Cu Laura Badea despre performanta – pentru tinerii antrenori si viitorii campioni

In Comunitate, Educatia si sportul, Sportul romanesc on Martie 21, 2013 at 10:18 PM

_________________________

Laura Badea - Campioana Mondiala

Laura Badea – Campioana Mondiala floreta la The Hague 1995 – foto de Hans M.Rupp

__________________________

Cuvant inainte si explicatii – aceasta „discutie” este partea a III-a dintr-o serie realizata prin corespondenta cu Laura Badea Carlescu – singura Campioana Olimpica de scrima (floreta) data de scoala romaneasca. Palmaresul impresionant il puteti gasi in prima parte a interviului publicat:  Asalt – sport si scrima in Romania – cu Laura Badea (1), Cei care doresc detalii, este simplu; Wikipedia cea mai mare realizare a umanitatii de pana acum, va poate scoate din impas :).

Partea a II-a a interviului a fost un exercitiu „de cunoastere” – un interviu „Sfarsitul Lumii” – „Checklist / playlist pentru sfarsitul lumii cu Laura Badea (2)” – luat chiar atunci, nu cu mult inainte de ziua „fatidica”.

Dar pentru cei care nu vor sa rascoleasca in arhive sau pe alte surse, cel mai simplu si mai frumos portret al Laurei Badea este o pastila audio-vizuala din ciclul „Fabrica de campioni” realizat de unul dintre cei mai talentati jurnalisti sportivi aparuti dupa ’90 – Octavian Pescaru si o alta revelatie a reportajului tematic, semnalata si de noi in momentul „recenziei”  cartii sale, campioana de gimnastica Andreea Raducan. [Cei curiosi pot gasi „pseudo-recenzia” noastra aici –  Andreea Raducan – in loc de recenzie de carte – “Eroina Inelelor” (4)] – mai mult un articol despre episodul de la Sidney.

Dupa ce s-a retras din activitatea competitionala, Laura nu a continuat parcursul firesc pentru multi dintre fostii sportivi de performanta, acela de tehnician. Este o pierdere in opinia noastra, pentru ca dupa cum am mai spus-o de multe ori in articolele Sportlogic, una dintre cauzele contraperformantelor din sportul romanesc este absenta oricarei forme de capitalizare a experientei. Aceasta lipsa duce la formarea unor tehnicieni de multe ori limitati fie la registrul experientei personale, fie la cel teoretic. Dobandirea unei experiente practice evolutive, perfectibile si cu adevarat de valoare se face anevoios, in timp, iar aceasta dificultate ar putea fi usor inlaturata prin crearea unui sistem de resurse si de capitalizare a experientei… O chestie la care ar fi trebuit sa se gandeasca generatiile de experti si somitati care s-au perindat in ultimii 20 de ani pe la carma sportului romanesc… Dar NU!  De multe ori cele doua resurse (experienta personala si cunostiintele teoretice) nu sunt suficiente. Pentru a forma o scoala de tehnicieni romani performanti este nevoie de acumularea observatiilor in practica de zi cu zi a tuturor celor angajati in formarea sportivilor, analiza si interpretarea lor in scopul realizarii unei colectii care sa ofere repere tehnicienilor nostri.

Rolul unei astfel de biblioteci nu ar fi acela de a pune bazele unei „dogme”, teorii a metodoligiei antrenamentului, nici macar de a stabili principii in scopul generalizarii unor concluzii validate pe teren, ci doar de a furniza suport orientativ, directii posibile de cautare sau referinte flexibile pentru ca antrenorii si sportivii sa-si atinga mai sigur obiectivele de performanta si atentie, dar si cele de educatie. Aceasta nu exclude testarea unor directii noi; dimpotriva, recomandam iesirea din tipare atata vreme cat exista fundamente, argumente, logica in noul demers, doar ca fiecare pas nou si rezultatul obtinut ar trebui capitalizat fie el si la nivel de remarca sau pura constatare. Antrenamentul desi recurge din ce in ce mai mult la stiinte si tehnologie, nu poate fi o stiinta exacta pentru ca antrenorii lucreaza cu oameni, iar „oamenii sunt totul mai putin exacti”. O astfel de platforma poate fi iceva in genul arhivelor juristilor in care sunt inregistrate toate cazurile de jurisprudenta.

Proiectul in sine nu ar fi un capat de lume si nu exista nici o scuza pentru nerealizarea sa; din punct de vedere institutional, bugetar si uman cadrul a fost creat, doar ca nu este folosit. Pentru asta este nevoie ca antrenorii sa-si faca meseria „ca la carte” (acum depinde si ce carte) si sa inteleaga ca schimbul de experienta, partajul cunostiintelor chiar daca le-ar putea ingreuna parcursul elevilor lor catre titluri,  va avea ca efect cresterea nivelului de performanta in competitiile la care participa si implicit progresul celor pe care ii formeaza… Dar asa incercam sa ne bucuram cat putem de faptul ca „in tara orbilor, chiorul este imparat”. Cati antrenori cunoasteti care au mers sa solicite asistenta de la Institutul pentru cercetare in stiintele sportului? Atentie, am folosit cuvantul asistenta nu cel de expertiza, petru ca in „secunda doi” vor fi fost colegi de breasla care ar fi luat foc.

De aceea ne-am gandit ca listarea-arhivarea unor repere proprii unei campioane de exceptie cum a fost Laura Badea, poate fi un excercitiu interesant pentru cei care se gasesc angrenati sub o forma sau alta in activitatea competitionala, mai ales ca nu cu mult inaintea intervului vizitasem scoala de scrima de la Iasi. De fapt am vrut sa aflam cheia succesului, fie ea si personala, daca cea universala nu exista… Sau cel putin asa se pare…

Ca si in celelalte doua parti, interviul (impropriu numit astfel) este de fapt un dialog alcatuit din intrebarile noastre, raspunsurile Laurei si comentat „de gandurile” subsemnatului. Este o situatie care ne pune in avantaj pentru ca cel intervievat nu poate reactiona imediat, dar fiti convinsi publicatia noastra ofera oricand si oricui spatiu pentru precizari, comentarii sau pentru dreptul la replica. Astfel in caractere italice este prezentarea cadrului intrebarii, a contextului, observatiile, notele si comentariile „Sportlogic” (SL), in italic bold sunt intrebarile „Sportlogic”  si  in caractere „normale” sunt raspunsurile invitatei ! Comentariile noastre reprezinta doar opinii strict personale care initial nu a fost prevazute, dar am simtit nevoia precizarilor sau a intaririi afirmatiilor Laurei care au fost reproduse integral si intocmai!

________________________________

1)      Ati declarat ca – ati devenit campioana „fara sa neglijati scoala si mergand si la discoteca”. – http://www.adevarul.ro/sport/antifotbal/Laura_Badea-_-Am_avut_succes_si_mergand_la_discoteca_0_458354850.html.

Inteleg prin aceasta ca sportivii trebuie (sa invete) sa se si bucure de viata. Sunt intrutotul de acord cu dumneavoastra – campionii trebuie sa se bucure de viata si reusite.

(N.R. – Husain Bolt – desi este un exemplu dus la extrema – a declarat, spre indignarea unora, ca este tanar si ca nici nu se gandeste sa se priveze de bucuriile vietii de dragul performantei. Nu este singurul si chiar subscriu acestei viziuni despre sport, implicit declaratiei dumneavoastra).

Poate ca este doar o impresie, dar am remarcat lipsa „relaxarii” in comportamenul sportivilor (si a campionilor) nostri in situatiile de relationare cu media si publicul. Nu de putine ori transpare o atmosfera destul de defensiva si incrancenata. Dar am observat aceeasi crispare si in situatie de competitie, concurs… chiar si in caz de reusita sau victorie. Nu este cazul dumneavoastra !

Q. 1 – Ce sfat ati da tinerilor, copiilor din scrima si din toate sporturile… (nu fiti „zgarcita” cu invatamintele) – cateva principii calauzitoare ; disciplina, „igiena” efortului antrenamentului (cand sa se „opreasca” cand sa nu !), relatia elev – antrenor… cand sa relativizeze cand sa nu…

L.B. 1 – Sportul te educa din toate punctele de vedere. Bineinteles, este dificil sa ne acceptam esecurile. De fiecare data când pierdem o intrecere, trebuie sa respectam succesul celuilalt ca si cum ar fi al nostru.

Sportivii trebuie sa invete sa castige dar si sa piarda, sa inteleaga si sa accepte ca cel mai bun trebuie sa invinga. Fiecare viseaza la victorie dar este necesara multa munca, ore intregi de antrenament, multe sacrificii pentru a o obtine. Atunci când participa la un concurs, sportivii viseaza sa urce pe cea mai inalta treapta a podiumului, sa câstige medalia de aur si sa-si auda imnul national. Este cea mai dorita si iubita recompensa. Dar toti uita ceva foarte important. Simplul fapt de a participa la o astfel de competitie, de a concura corect, de a-ti respecta efortul si de a-i respecta pe ceilalti este deja o victorie, iar singura lupta care merita efortul este cea cu tine insuti.

Nota/comentariu SL Total de acord. Ultima fraza absolut geniala. Cat despre sportivii nostri, cand ma gandesc la atitudinea unora dintre jurnalistii sportivi, nu pot decat sa le inteleg prudenta atunci cand intra in contact cu media; problema este ca da „prost pe sticla” si este greu sa creezi modele sociale din persoane crispate… Prea multi dintre ei se dovedesc mai mult decat stangaci atunci cand isi manifesta bucuria pentru a celebra o reusita, ca si cum nu ar fi pregatiti pentru victorie… Si probabil ca nici nu sunt unii! Nu stiu daca este o trasatura culturala sau de vina este educatia, viata si problemele ei cotidiene, dar cu siguranta exista o cale (arta pentru unii) daca nu a succesului, cel putin a usorului si placutului… Pentru ca sportul trebuie facut cu bucurie si din placere. Iar noi publicul nu putem sa ne lasam cuceriti de o persoana inchisa, putin comunicativa, uneori aproape ostila. Unul dintre putinii pe care i-am vazut ca stiu sa evolueze in fata celor din media este Catalin Morosanu (in ciuda parerii multora), acest baiat poate da cu siguranta lectii de comunicare (si strategie a comunicarii) multora dintre consilieri de imagine pe care ii stiu…Pe mine unul ma incanta, cand il vad cum se bucura inainte de concurs sau dupa o victorie si chiar si sportivitatea/detasarea cu care recunoaste infrangerea intr-o suferinta stoica dar niciodata capituland, fara a lasa nici o urma de dubii asupra superioritatii adversarului in acea confruntare, dar nici a dorintei sale de a reveni. Incredibil cum unii elitisti se pot lasa pacaliti de un accent si un stil (ca sa nu spun si fata)… Am facut acest comentariu, pentru ca sa ma dau si eu putin mare..altfel spus am si eu un sfat pentru tinerii sportivi. Faceti totul cu bucurie, iar daca simtiti ca bucuria a disparut, atunci trebuie sa „luati masuri”, pentru ca ceva nu este in regula in practica voastra.

L.B. (continuare) – … Ca sa obtii rezultate in scrima nu sunt de ajuns doar 4-5 ore de antrenament pe zi. Trebuie sa muncesti mai mult, sa faci o pregatire  suplimentara. Talentul trebuie dublat de munca, de perseverenta, de meticulozitate, care toate au un numitor comun: pasiunea. In orice meserie exista trepte care trebuie urcate pas cu pas, care incep cu ucenicia, apoi cu rodajul si pâna ajungi in vârful profesional al unei cariere trebuie foarte multa munca.

As spune ca orice cariera sportiva este o succesiune de victorii si de infrângeri. Sportul de performanta este o lume dominata de valori autentice, o lume in care inca exista demnitate si principii, platite, este adevarat, cu multe sacrificii si mult efort. Lumea sportului e o lume in care inca poti sa fii tu insuti, fara sa fii silit sa porti diverse masti sociale. Lumea sportului iti lasa posibilitatea sa ai un crez pentru care sa lupti din toate puterile. Nimeni nu este permanent invingator, din fiecare infrângere poti sa inveti ceva care sa te duca la o victorie, trebuie sa suporti cu demnitate atât victoria, cât mai ales infrângerea si sa nu abandonezi niciodata.

Observatie SL – In nici o disciplina sportiva orele de antrenament nu sunt suficiente pentru a obtine rezultate. Exista un ansamblu, un mix savant de pregatire si disciplina a comportamentului/reactiilor, igiena a vietii, gandului si sufletului, pana si relaxarii, decompresarii care trebuie urmate in fiecare clipa a existentei cotidiene. Un fel de autoprogramare sau de autosetare pe care sportivul trebuie sa si-o impuna in mod constant sau cel putin regulat.

Q. 2 – Ce sfaturi (pe care nu le gasim in carti – de utilitate practica imediata) ati da tinerilor sau viitorilor antrenori ? Nu fac referire la aspectul tehnic al antrenamentului cat la cel psiho-afectiv al relatiei antrenor-sportiv. Nu stiu daca antrenati sau nu, dar cred ca un sfat din perspectiva unui campion ar fi bine-venit.

L.B.2 – Sfaturi?. Din experinţa dobândită pe parcursul activităţii competiţionale, pot afirma că principalele calităţi care ţin de inteligenţa motrică şi care condiţionează evoluţia unui scrimer de mare performanţă sunt:

  • Viteza de alegere a celui mai potrivit procedeu de atac, contraatac sau apărare, indiferent dacă iniţiativa luptei, în momentul respectiv, îi aparţine lui sau adversarului.
  • Capacitatea de a crea sau alege momentul cel mai potrivit pentru a-şi plasa lovitura asupra adversarului- simţul timpului.
  • Capacitatea de a aprecia corect distanţa reală faţă de corpul adversarului – simţul distanţei.
  • Execuţia loviturilor care cer forţă într-un regim de viteză apt să le asigure întâietate şi precizie, deci eficienţă.
  • Capacitatea fizică în măsură să-i confere rezistenţă în luptă, atât în fazele de atac, cât şi de apărare.
  • Calmul care conferă sportivului stăpânirea de sine, calitate care îi permite să-şi studieze din mers adversarul, observând şi alegând soluţiile optime, dar şi să-şi controleze şi să-şi mascheze emoţiile.
  • Încrederea în forţele proprii, cu un accent  suplimentar pe cunoaşterea procedeelor tehnice.
  • Perseverenţa (compusă din răbdare şi tenacitate) – calitate care îl motivează şi îi asigură realizarea planului de luptă pregătit.
  • Mobilitatea intelectuală şi emoţională, în sensul evaluării din mers a datelor specifice luptei, ceea ce permite schimbarea planului tactic iniţial. Aceasta calitate se întâlneşte şi este denumită, cel mai adesea, prin noţiunea de “inspiraţie”.

Marii campioni care şi-au binemeritat locul în istoria scrimei sunt cei care au reuşit să găsească ineditul, să creeze şi să soluţioneze situaţii originale. Prin specificul ei, lupta directă cu adversarul conţine o neîndoioasă componentă psihologică. Aceasta apare cu atât mai importantă cu cât victoria nu revine celui care are o constituţie fizică robustă şi armonioasă, ci aceluia care dă cu facilitate şi inteligenţă tuşa (lovitura).

Q.3 – Ce intrebare v-ati dor sa vi se puna intr-un interviu (sau ati fi dorit in cazul de fata si nu v-am pus-o) ?

L.B. 3 – As dori ca jurnalistii sa ma intrebe/ sa ii intrebe pe sportivi: Cat muncesc pentru a ajunge la performanta? cat de mult transpira la antrenament?

Raspuns SL – Laura nu sunt jurnalist, dar imi cer scuze ca nu am facut-o. Aici as putea sa scriu o tona, dar cred ca am spus aproape totul in comentariul primei intrebari sau in alte articole. Inteleg efortul pe care il depune un sportiv de inalt nivel. Eu care am fost un sportiv mediocru dar totusi inscris in diverse circuite de performanta stiu cat imi era de greu cu 16 ore de antrenament pe saptamana… Dar chiar si asa mai bagam si de la mine cateva in plus atunci cand se putea. Raman totusi la parerea ca sportul trebuie sa fie facut din placere si oricat de dificil poate deveni, cei care au sansa sa-l practice la nivel inalt, nu prea au voie sa se „planga”. Nu trebuie sa asteptam recunoastere atunci cand ne facem meseria bine sau cand ne investim in propria pasiune. Este ca si cum un medic s-ar lauda ca nu te-a omorat in timpul operatiei sau un sofer ca nu face accidente. Cand optam pentru o cariera in sport este o alegere pe care o facem in deplina cunostiinta de cauza; stim ce responsabilitati ne asumam si pentru ce. Cei care mai au si norcul sa simta sau sa se infrupte, chiar si frugal, din tortul invingatorului si aburii biruintei, vor sti ca fiecare secunda de suferinta a meritat. Iertati-ma Laura, am uitat sa va intreb chestia asta din motivele pe care tocmai le-am expus…  Zau, nu am vrut sa termin pe aceasta nota si sper ca nimeni nu va interpreta gresit spusele mele, dar  scopul interviului meu este inainte de toate unul educativ si nu doresc ca cei carora le dedic eforturile mele sa-si construiasca o imagine „descurajanta” despre efortul care TREBUIE depus, dar mai ales despre sansa de a face sport si ce sa mai spun despre bucuria de a fi campion. Rasplata merita toate sacrificiileIar Laura ramane campioana absoluta a scrimei romanesti, realizarile sale fiind cu atat mai impresionante cu cat avem o scoala de prestigiu international. Draga Laura, multumim din suflet pentru onoarea pe care ne-ati facut-o acordandu-ne acest interviu!

– O-O Flo –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: