Sportlogic

Povestea lui Adi „Fireball” Dinca din tara Bochumlungilor

In Comunitate, Sport viata si destine on Iulie 26, 2013 at 1:50 PM

Cuvant inainte – Poate ma repet dar nu am sa-i multumesc nicicand suficient mai tanarului meu prieten Adrian Dincă care prin hotararea sa, aceea de a incepe o cariera de antrenor, mi-a salvat cel putin 3 ani de viata…atat am pierdut pe Facebook cu campaniile astea pro-rugby si pro-sport, dand un sens miilor de ore, certuri, crize „feisbuciene” starnite de subiecte mai mult sau mai putin pasionante sau /si justificate care tineau de sportul celor alesi.

Dedicat eroului, vrajitoarei si razboinicilor din Bochum :D…ca sa ramana pentru posteritate; mica povestire epica sau despre Lizuca 😀

___________________________________

Lizuca si Patrocle in "Padurea Fermecata"

Lizuca si Patrocle in „Padurea Fermecata” a Bochumlungilor

Acum iata si povestea lui Adi Dinca…

____________________________________

Adi Dinca este un bucurestean pierdut prin padurile intunecoase ale landurilor „vestfalice” :))), situatie in care se afla din cauza farmecelor unei amazoane blonde si saxone (Jutta) plecata candva  sa exploreze prin tinuturile indepartate ale Valachiei, curioasa de lumea si obiceiurile oamenilor de peste munti si vai… 😀

Intorcandu-se la ai sai, ea nu a plecat de la noi cu mainile goale – obicei cu care ne-au obisnuit mai toti strainii care ne-au vizitat tara –  traditiile tribului sau obligand-o sa aduca cu ea ceva reprezentativ din taramurile pe care le-a vizitat. Jutta, ca orice fiica a neamului germanic, fie din lipsa de inspiratie sau pentru ca baiatul nostru i s-a parut cel mai reprezentativ si de folos lucru pe care l-ar fi putut lua cu ea, si l-a ales pe al nostru flacau, pe atunci cunoscut doar pe numele sau mic si comun Adi.

La drept vorbind ce ar fi putut duce!? Daca era romanca, iar noi daca am fi fost turci, poate s-ar fi orientat spre niste bijuterii scumpe, dar asa ce sa duca biata de ea? Vreo IE cumparata de pe marginea lui DN1, carti postale cu Castelul Bran, o oala cu sarmale sau poate vreun briliant de pe la Rosia Montana???….Da de unde! Si daca dupa „sarutul frumoasei”, podoaba s-ar fi dat de trei ori peste cap pentru a se tranforma peste noapte in Adi Mutu???…Va da-ti seama ca pe o piata a giuvaerurilor ca cea din Germania ar fi scris pe el „gablont”… Adica aia sunt nush’ de cate ori campioni mondiali – ce naiba!Pana la urma se mai facea si de ras saraca pentru ca ar fi demonstrat alor sai ca nu stie sa aleaga… Nu mai punem la socoteala riscul pentru urmasii semintiei care ar fi putut sa se nasca cu nasucurile pudrate…

…Asa, cel putin acolo de unde venea ea, rugbistii erau pietre mai rare si daca nu se intorcea cu ceva scump, pana la urma se alegea cu un exemplar rar, poate chiar si  de colectie :D… Sa speram totusi ca amicul nostru nu va sfarsi impaiat intr-un muzeu…Ma rog, ca sa intelegeti tabloul, nici cele mai rele vrajitoare nu rezista farmecului si nici nu intalnesc in fiecare zi o bila paroasa de 1 m inaltime si 1m largime care declanseaza in start si dezvolta pe primii 5 m de acceleratie o putere care l-ar face pana si pe Usain Bolt sa para un neam de suedez intelectual…. Never-ever!! A fost o metafora…. ati inteles; adica pal si palit de invidie.

Eroul nostru, biluta de foc, practicase deci rugby inca din frageda copilarie, probabil inca de cand se juca de-a placajul in lichidul amniotic al mamicutei sale..Si asta ii conferea puteri magice si o stralucire inconfundabila, de multe ori mult mai frumoasa decat aceea de briliant sau gablont. Mai tarziu la varsta anilor de scoala primara intrat la clubul Triumf pe mana unor antrenori cu inima mare – dintre care unii pierzandu-si sufletul pe drum, au incetat sa mai fie antrenori – ma rog…sub indrumarea lor, a avut sansa unei cariere de „rugbist juvenil” aproximativ reusita, dar viata si aleatele sale aproape ca-l facusera sa uite adevarata sa natura si prima sa dragoste…Noroc cum va spusei de intalnirea sa cu vrajitoarea JUTTA, care-l fura pentru a-l face pierdut neamului sau, dar cine stie, viata ne-o va spune, poate tocmai pentru a-l ajuta sa se regaseasaca :D. JUTTA YOU GOOD WITCH!!!

… Intortocheate sunt caile Domnului, dar si mai intortocheate sunt caile emigrantului in Europa de Vest si a sa comunitate: pericole la tot pasul, incertitudini, drumuri grele presarate cu nisipuri miscatoare, tufisuri din care nu mai stii cum sa iesi, mlastini in care daca ai pasit risti sa te scufunzi fara sa te ineci, dar si fara puterea de a mai iesi de acolo vreodata… Decat daca printr-o vraja sau vreun miracol apare cineva sa te ajute. Stiu despre ce vorbesc – am fost in situatia asta de multe ori…Doar ca si eu la randul meu eram un fel de vrajitor! 😀

Intr-una din crizele sale „existentiale” intins pe spate si lungit in pat – da, da, de cele mai multe ori „mlastina sau nisipul miscator” arata ca un pat confortabil si caldut – Adrian al nostru, probabil intr-o transa mistica sau intr-un moment transcedental invocand sfatul stramosilor sai – sau poate doar bause din sticla care nu trebuia (nu vom sti niciodata) – vazu aparand pe tavanul incaperii in care se afla chipul Maicii Domnului pictat pe un vitraliu de biserica care tinea la pieptul sau de mama cereasca multi copii de-ai sai bucurandu-se de jocul cu o minge de rugby. Mai minune si ce sa vezi?!  Inchipuirea mai avea si glas- VORBEA!!!… Cu parul maciuca si pielea de gaina, „Fireball” al nostru lua pozitia de „Kokutsu dachi” – garda defensiva in Shotokan – pe romaneste ” ghem” asteptandu-se la ce era mai rau.   Iluzie sau imagine premonitorie , miracol sau aratare fantasca din alta lume, nu stim; cert este ca acel chip i s-a adresat direct si fara ocolisuri dojenindu-l: „De ce te plangi (!?), cand esti singurul vinovat de ceea ce ti se intampla?!…De ce te complaci in patul unei vrajitoare oricat te-ar iubi ea de mult… De ce ai uitat cine esti si de ce ai tradat ovalul… si fratia sa???”.

Putin stanjenit Adrian „Bila de Foc” Dinca, incerca sa bolboroseasca cateva scuze chipului de sticla – „ca sa vezi… ca ma cam doare spatele, trilu rilu…crocodilu”…Dar chipul de sticla intransigent i-o reteza din scurt abandonandu-si masca si dezvaluind personajul ascuns in spatele fetzei de Mama Cereasca – era nimeni altul decat „La mere Superieure”;

du_rugbyEra O-O Flo tot un fel de „mama superioara”, din spusele celor care l-au cunoscut de aproape, salvatorul sufletelor pierdute, iluminatorul cailor celor alesi, oglinda constiintelor noastre, gurul rugby-ului total :D… Si stim cu totii, in timpul liber, el este de toate si atoatecunoscator in toate cele –  profet, guru, vizionar si iata ca si medic terapeut. „Lasa vrajeala cu spatele” spuse acesta aproape tunand si atingandu-l cu stiinta sa magica facu sa-i dispara ca prin minune durerea de spate… INSTANTANEU!!!… Asa pe „feisbuc” de la distanta…Pfaaaa, mai sa fie!!! „Spatele te doare pentru ca ai tradat fratia ovala. Ia si apuca-te din nou sa joci rugby, ca te ia mama dracului… Si lasa fitele de international cu salarii, garsoniera si butelie”…

Dupa o noapte framantata de intrebari si de indoieli, neincrezator Adi urma sfaturile batranului nebun si intelept…Povestea in continuare o stiti. Aditza cauta cel mai apropiat club de rugby care de altfel era destul de departe, la zeci de kilometri de casa sa, dar probabil ca si acest lucru a fost cumva aranjat in asa fel incat sa constituie o incercare pentru a-i testa determinarea si motivatia romanului nostru pana nu de mult „pierdut” si care trebuia sa refaca „drumul” vietii sale pentru a dovedi ca totul nu fusese decat o ratacire „de moment”.

Inca o data batranul intelept nu s-a inselat si si-a  continuat munca sa de cautator al comorilor inimii si de desprafurie, redescoperire a vestigiilor sufletului de rugbist. Spatele nu a mai fost o problema („dar va fi, daca continui sa bagi in tine ca un spart coane”) si iata ca dupa 2 sezoane glorioase la o echipa „vestfalica” :)))) din regatul „bochumlungilor”, neam istoric de autisti aroganti si robotizati care greu accepta orice schimb cultural – vorba vine, ne temem sa nu fie invers, dar sa dam putin credit si sensibilitatii Valahe –  eroul nostru primeste recunoasterea si confirmarea aportului sau la realizarile clubului din cetatea de scaun a regatului Bochum(burg)…. Ba chiar si onoarea de a fi investit cu misiunea de a-si antrena camarazii; nimeni altii decat razboinicii tribului sau de adoptie.

…Bine ai venit „frate mai mic” in cercul restrans al initiatilor, ai un drum lung de parcurs, nu va fi usor, dar ai tot ce trebuie pentru a reusi !… Adica o inima mare!

– O-O Flo „La Mère Supérieure” –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: