Sportlogic

Archive for Octombrie 2013|Monthly archive page

Incalzire pentru un exercitiu la inele – extras din istoria nescrisa a Olimpismului (1)

In Educatia si sportul, Epoca moderna, Istoria sportului, Olimpismul, Sportul si politica on Octombrie 29, 2013 at 10:10 AM

„Indrumator si explicativ” – Pentru ca cititorul „nou-venit” sau cel „infidel” sa-si formeze o imagine de ansamblu a celor prezentate pana acum pe un ton ceva mai „sportiv”, despre directia in care vrem sa ducem acesta propunere de studiu a istoriei miscarii olimpice, este necesara o scurta listare a articolelor precedente, importante in masura in care acestea subliniaza aspecte mai putin expuse in publicatiile de interes general pe aceasta tema…

Articolul face parte dintr-o serie ce isi propune sa creeze pe baza unor episoade istorice si a interpretarilor proprii sustinute cu dovezi mai mult sau mai putin solide, o imagine a fenomenului sportiv dincolo de discursul si aparentele cu care ne-am „obisnuit”.  Am plecat dela date si referinte utilizate la scara foarte restransa in publicatii ca caracter didactic sau stiintific, dar informatiile pe care ne vom stradui sa le prezentam evitand (pe cat posibil) orice judecata de ordin etic si  moral, desi mai putin cunoscute, nu sunt sub nici o forma secrete sau lucruri ascunse.

Initial acest blog a dorit sa trateze (fara pretentii academice) problematici legate de miscarea sportiva, de locul si rolul pe care aceasta il ocupa in istoria culturilor si civilizatiilor, punandu-le   intr-o forma cat mai digesta, atat cat ne-a permis talentul pentru a le face atractive cititorilor tineri, din dorinta cultivarii gustului pentru lectura, istorie si interpretarea ei. Scopul este decriptarea si intelegerea mecanismelor si regulilor actuale de guvernare ale universului sportiv  care sa ajute la identificarea parghiilor intime de relationare intre diversii factorii participanti (uneori doar interferenti) in dezvoltarea miscarii sportive, in cariera unui profesionist/tehnician al sportului fie el sportiv, antrenor, viitor manager sau specialist in marketing, etc.

Spre deosebire de articolele listate mai jos, seria pe care incercam sa o relansam va reveni la o linie editoriala mai puttin „personala”, mai apropiata de standardul informational-educativ decat de cel adoptat pana acum, lejer sau angajat, influentat de tendintele la moda pe blogosfera nationala. Speram ca acesta schimbare de ton sa nu faca lectura mai „greoaie”.

Lista articole precedente aparute :

a)  Seria despre „fitness” cu: Partea I-a: “Preambul violent despre fitness” (1)/Partea a II-a: “Nu este o joaca – despre fitness” (2)/Partea a III-a: “Fitness. astazi fita ieri politica de stat- despre fitness” (3)/Partea a IV-a : “Manusa peste ochi(i)” intelectualilor (de 2 bani) fiindca sunt “fit” – despre fitness (4)/Partea a V-a, – ‘Vezi cum facea regina Victoria spagatul” 🙂

si

b) Ciclul din care face parte prezentul articol in care abordam relatia intre Olimpism si cercurile de putere, raportul posibil intre  diverse organizatii considerate aproape oculte si miscarea sportiva si olimpica atat la nivel national cat si international, metaforic numita „Stapanii inelelor” sau istoria nescrisa a Olimpismului cu un singur articol publicat inainte de Olimpiada dela Londra Stapanii Inelelor chiar exista – introducere in „Istoria nescrisa a Olimpismului” (1) .

________________________________

Olimpics_Conspi _3

________________________________

Cuvant inainte – Pentru cineva care nu are rutina studiului istoriei , abordarea unui subiect de o astfel de anvergura cu echidistanta necesara pentru a evita tentatia angajamentului de o parte sau de cealalta si orice forma de intentie de „judecata morala”, revolta, activism sau partie-pris, reprezinta o adevarata provocare. In schimb nu este imposibila o evaluare fie ea si subiectiva a demersului, rationamentului si argumentelor care il sustin, daca este facuta cu buna credinta, in scopul radiografierii adevarului si a celor care au participat la scrierea istoriei Olimpismului.

Pentru unii dintre cititori povestea care urmeaza ar putea parea de domeniul fictiunii, pentru altii ceva similar cu o intentie de atentat la prestigiul imaginii Olimpismului, eventual banala sau rasuflata, dar noi nu ne dorim decat sa aprofundam – poate in premiera in cadrul unui editorial –  cai si perspective mai putin cunoscute care nu au fost propuse pana acum in diversele aparitii sau in literatura academica de specialitate. Idei similare au fost sugerate in contextul unor dezbateri in cerc restrans si daca exista deja publicatii pe aceeasi tematica, altele decat cele pe care noi le vom cita, ne scuzam in avans pentru „revendicarea premierei”.

Seria de fata nu vrea sa demaste pe nimeni sau sa desconspire vreun complot fie el real sau doar inchipuit de minti plictisite. De multe sute de ani istoria lumii este scrisa de niste mesteri priceputi, „nedrepti” si fara pretentia perfectiunii, iar faptul ca o majoritate „acreditata” a ignorat/camuflat aceste informatii importante pentru studiul istoriei sau pur si simplu „nu admit” o astfel de posibilitate, nu face ca relatarile sa fie mai putin (posibil) adevarate. Suntem in plina in zona crepusculara si este prea riscant ca cineva sa-si asume oficial certitudini in aceasta privinta…. De aceea, indiferent de concluziile la care vom ajunge la sfarsitul acestei serii, declaram cu mana pe biblie, coran, talmud, sutre, vede si pe inima, ca am fost, suntem si vom ramane suporteri ferventi ai tuturor formelor de organizare a practicilor fizice si sportive specifice fiecarei culturi, epoci, oranduiri, indiferent de orientarile politice sau spirituale care pot „interfera” cu sportul si cu  functia sa sociala, formativ-educativa si de ce nu spirituala!

Mai presus de toate prezumtiile si certitudinile „pro sau contra” din lume, pentru cei mai multi dintre noi sportul va ramane un univers sublim, irational si magic. Nu ne pasa daca in istoria sa a fost de multe ori  „deturnat”; asta nu-l face mai putin interesant si important sau pe cei despre care vorbim, mai rai decat altii. In conditiile in care acuzatiile aduse de „rau incarnat al acestei lumi”, nu sunt doar (anti)propaganda, intoxicatie informationala sau interpretari profane ale unor creiere spalate, raul despre care vorbim se poate adeveri mai tarziu ca a fost de fapt un bine (si vice- versa!) pentru simplul motiv ca indivizii, organizatiile, comunitatile, popoarele, culturile, civilizatiile sunt intr-un permanent proces de tansformare si o data cu ele se schimba si nevoile, prioritatile, aspiratiile si valorile acestora.

Articolul de fata ar putea constitui premiza oricarui studiu pe tematica miscarii olimpice, a dezvoltarii miscarii sportive si implicit a sportului de masa. Este o incercare de a privi dincolo de simpla insiruire cronologica a momentelor istorice care au dus  la raspandirea si adoptarea  valorilor Olimpismului la nivel global, care isi propune sa puna in lumina natura relatiilor mai putin vizibile intre evenimentele petrecute de-a lungul istoriei acestei miscari, fenomenul sportiv si functiile sale din societatea contemporana – agrement, educatie, sanatate publica, economie, etc. Este o parte semnificativa din istoria (mai putin scrisa) a umanitatii cu toate transformarile sociale si politice  din ultimii 150 de ani sau poate si mai mult.

_____________________________________

…Dar care sunt episoadele care au precedat cele doua mari evenimente ce au angrenat schimbari ireversibile in ordinea mondiala – PERESTROIKA CU DEZMEMBRAREA BLOCULUI DE EST si OPERATIUNEA DESERT STORM (sau Razboiul din Golf) care i-a urmat aproape imediat, la nici 5 luni dupa ce ultima flacara a revolutiilor din Est – Romania si Bulgaria – se stinsese. Cele doua episoade istorice vor marca si initia de fapt inceputul „schimbarilor” dramatice care vor reconfigura practic harta geopolitica si economica a „lumii”.  Evenimentele care s-au produs de atunci incepand – transformarea tarilor comuniste in zone cu economie de piata necontrolata, unificarea Germaniei, dezmembrarea URSS, a Iugoslaviei, a Cehoslovaciei. a Etiopiei si Somaliei, crearea Europei Unite si moneda sa unica, surprinzatoarea retrocedare aunor teritorii de catre fostele puteri coloniale, reformele din Africa de Sud, asazisa unificare a pietelor pe regiuni, etc.,   si terminand cu ce se intampla astazi – converg toate catre un singur deziderat: monopolul resurselor si crearea unei piete economice/monetare unice, intr-un cuvant ceea ce numim astazi, poate putin prea nepasatori sau naivi, „GLOBALIZARE”.  Toate aceste obiective nu s-ar fi putut materializa pe fondul divergentelor politice si ideologice, rivalitatilor istorice intre state si etnii sau a cultului nationalist-traditionalist exacerbat. In astfel de cirumstante ce alta activitate si eveniment poate aduce mai usor laolalta popoarele lumii, impune constiintei colective marile corporatii (sponsorii) sau atenua tensiunile diplomatice intre state,  decat sportul prin multimea de competitii internationale ce culmineaza in acelasi moment apoteotic de sarbatoare sportiva mondiala – Jocurile Olimpice!? Nu este aceasta insasi ratiunea pentru care a fost creata aceasta mare sarbatoare mondiala a sportului!?

Schimbarile  initiate de conjuctura istorica a anilor ’90 au fost precedate de 2 evenimente „nesemnificative”, de fapt termenul corect este „uitate”, dar fara precedent, aproape de neconceput, si mai ales N-E-P-E-R-M-I-S-E!!! In urma lor s-a inteles ca strategia razboiului rece si divizarea lumii in 2 sfere de influenta  ca model de manipulare era impotriva „idealului de globalizare”, mult prea riscanta, operand impotriva „interesului general”, putand duce oricand la prabusirea iminenta a sistemului daca nu chiar la o catastrofa mondiala ireversibila. Aceste doua „antecedente” au fost:

a) 1980 – Olimpiada dela Moscova, boicotata de americani si aliatii lor din Vest, cu mentiunea ca au existat forme de „dizidenta” din partea unor comitete olimpice cu „personalitate” precum cele din Marea Britanie, Franta, Italia care au ales sa participe sub drapelul Olimpic. Un act de curaj din partea celor care au stiut sa se ridice deasubra ideologiilor si amenintarea permanenta a propagandaei razboiului rece, sustinuta de propriile state care nu faceau decat sa perpetueze clivajul natiunilor in doua lumi care se urau. Dupa aceasta neinspirata miscare „occidentala”  are loc o schimbare radicala (surprinzatoare pentru noi toti) ” a politicii externe americane si a relatiilor cu „Estul”, mai precis incepand cu 1981, dupa venirea la putere a lui Ronald Reagan. La „initiativa sa”  (este doar o conventie de exprimare) va demara lungul proces al dezarmarii celor 2 blocuri militare, NATO si tratatul dela Warsovia, care se va sfarsi in 1989, dupa dezmembrarea Blocului de Est, ultimul obstacol in calea neocolonialismului – (credem ca este termenul cel mai potrivit chiar daca era preferat si de Ceausescu, iar ce se intampla in zilele noastre o confirma) – cand au avut loc „revolutiile” din tarile socialiste, printre care si Romania… Sfarsitul cursei inarmarilor a fost clar marele pas spre a face posibila unificarea pietelor intr-una  unitara si mondiala;

b) 1984 – Olimpiada dela Los Angeles este cel de-al 2-lea eveniment premergator marilor schimbari despre care vorbim. Boicotata la randul sau de rusi ca raspuns la campania americana precedenta, a confirmat incercarea de a instrumenta politic Jocurile; simptomul care anunta o situatie cronica care ar fi dus cu siguranta la o fractura ce putea afecta ireversibil relatiile dintre diversele sfere de influenta, compromitand astfel o retea si  mecanica functionarii sale construita cu mari eforturi timp de decenii, daca nu de secole. Pe scurt; a fost probabil picatura care a umplut paharul. ( Observatie importanta – Trebuie subliniat ca Romania a fost singura tara din tratatul dela Warsovia care nu a raspuns pozitiv protestului lansat de Uniunea Sovietica. A fost meritul fantastic al lui Nicolae Ceausescu si tot ceea ce pretind astazi „anal-istii” – ca nu a fost el cel care a gandit-o, ca nu avea incotro si alte povesti sarmane nascocite ca sa discretiteze imaginea fostului lider comunist – nu sunt decat incercari sarmane de discreditare a unei personalitati a vremurilor sale, care cu toate defectele pe care le avea, era un  „pur sange” al politicii pe langa „corciturile” pe care le putem gasi astazi in politica romaneasca fara exceptie).

…Si cum zeii nu bat niciodat cu parul, Andropov si Cernenko (initiatorul si respectiv continuatorul boicotului) au murit la cateva luni dupa ce l-au lansat si respectiv transpus in acte, curios ambii fiind investiti in functii  cand se aflau pe „patul de moarte”, locul lor fiind clar intr-o facilitate pentru pensionari si nu in fruntea uneia dintre cele mai mari puteri mondiale. Impreuna nu au insumat decat 3 ani de mandat la putere (lucru neobisnuit pentru un regim ca cel sovietic), oportunitate sau strategie pentru a fragiliza un sistem totalitar deasupra oricarei slabiciuni care facuse dovada eficacitatii sale timp de 70 de ani. A fost o recunoastere a meritelor unor membri eminenti ai vechii garde sau pentru a asigura rotatia cadrelor de partid si infuzia de sange proaspat? Astfel in 1985 ajunge la putere  Mihail Gorbaciov cu o viziune noua, progresista, cel care avea sa devina cel mai de nadejde partener diplomatic din istoria Statelor Unite… America facuse primul pas in invitatia la dans, venise randul „Marei Doamne” sa raspunda cu reforme radicale si gratie avansurilor cavaleresti venind din lumea „civilizata” pentru a desavarsi impreuna opera dezarmarii globale si sfarsitul razboiului „ideologic”, schimband radical si definitiv natura relatiilor EST-VEST si fata crispata a unei lumi incrancenate de amenintarea razboiului rece aproape de iminenta unei catastrofe nucleare.

Poate ca de fapt nu a fost decat un scenariu avortat al unui plan amanat dar de inainte stabilit in asteptarea gasirii unei solutii mai eficace: exploatari miniere cu cianuri, despaduriri, gaze de sist prin fracturi hidraulice, „conservanti” in alimentatie, diabet, (etc.), a carui finalitate ramane aceeasi. Probabil ca incidentul dela centrala nucleara din Cernobyl (1986) a ajutat si el, oferind tuturor un avangust despre ceea ce s-ar fi putut intampla atunci cand atomii ar fi scapat de sub control, facandu-i sa inteleaga ca nimeni nu poate fi la adapost de o astfel de catastrofa. Mai mult decat atat, la 30 de ani dupa dezastru, natura a preluat controlul zonei si putinii oameni care au refuzat sa paraseasca locurile au atins varste venerabile traind fericiti din roadele pamantului… Ce ghinion!?

Transformarile care au urmat aproape instantaneu la scara cronologica a istoriei, la nici un an dupa cele doua boicoturi, au confirmat faptul ca razboiul rece nu a fost decat un instrument, periculos ce-i drept si greu de controlat, dar atat si nimic mai mult… Cele 2 tari au inceput sa semneze tratate dupa tratate pentru dezarmare,  „pace si buna intelegere”, pentru a culmina cu finalul pe care il cunoastem cu totii dintre 1986/1990 – PERESTROIKA, dezmembrarea blocului sovietic, revolutiile din tarile socialiste. La nici cateva luni, poate cel mult un an dela ultima schimbare din Europa de Est (Bulgaria)  toata planeta rezona deja in cantul dulce si ispititor al economiei de piata si orice urma de constiinta ideologica disparuse cu desavarsire. A fost inca o lectie din care cei prea incapatanati aveau sa invete ca nu este bine sa-i manii pe „Zei” si pe cei care nu vor decat sa le aduca un grandios omagiu o data la  patru ani, cand toata suflarea omeneasca se bucura sarbatorindu-i intr-o unica si cea mai frumoasa comuniune internationala…Pentru ca umanitatea este una singura!

Coincidenta sau nu, greu de produs dovezi care sa ateste posibilitatea unei astfel de relatii intre boicotul olimpiadelor si mutatiile geopolitice la nivel mondial. Cu siguranta cauza acestor evenimente nu a fost boicotul,  dar este aproape cert ca ambele episoade au fost singurii indicatori de „saturatie”, „urgenta” si de mare amploare VIZIBILI, anuntand practic necesitatea unor schimbari fundamentale; simptomele ce au anuntat expirarea unei ordini mondiale in care nu mai credea nimeni, provocand un val de nemultumire critica de pretutindeni.

Exista totusi un episod mai putin cunoscut publicului roman, desi tara noastra a participat si ea la prima editie, care ar putea valida rationamentul notru – The Goodwill Games. „Jocurile Bunavointei” au fost create la initiativa magnatului media american Ted Turner (CNN si multe altele), care a incercat sa le lanseze inca din 1979 ca o reactie independenta si imediata la boicotul lansat de Statele Unite, intr-o incercare de delimitare a unei elite apartinand comunitatii progresiste americane de „erezia anti-olimpica” americana, proiect care in cele din urma a vazut lumina zilei 7 ani mai tarziu, prima editie avand loc la Moscova  in 1986, la doi ani dupa Olimpiada dela Los Angeles si la un an dupa venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov. Nu stim daca a fost un act de cainta si impacare din partea celor care au sustinut sabotarea Jocurilor, cert este ca raul facut trebuia remediat cumva, o cicactrice trebuia vindecata si aceste jocuri ofereau in sfarsit prilejul si sansa de a sarbatori prima confruntare intre doua cele mari puteri dela Olimpiada din 1976 (Montreal) pana la acea data; politica si ideologiile privasera omenirea  de cea mai mare rivalitate sportiva timp de 10 ani.

In conditiile in care mersul istoriei permite fie si intuitiv asocieri si relatii conexe intre Miscarea Olimpica si transformarile la nivel geopolitic, sau cand magazinul Forbes listeaza pe Jacques Rogge (fostul presedinte al C.O.I.) un medic chirurg ca fiind cel de-al 67-lea cel mai influent om de pe planeta, personaj despre care omenirea nu auzise practic nimic inaintea numirii sale in functie, orice semn de intrebare referitor la natura fortelor care conduc lumea si acest „colos” care este Comitetul Olimpic International devine mai mult decat legitima… Este aproape sigur ca nimeni nu s-ar fi apucat sa rascoleasca in sertarul cu „dosare secrete” daca spre exemplu in fruntea organizatiei s-ar gasi numit sau ales un campion de talia lui Serghei Boubka. Ar fi fost o alegere  care nu ar fi suprins pe nimeni, chiar daca calitatea de fost campion nu atrage dela sine si competentele diplomatice sau manageriale… Bune sau rele sunt practici oarecum firesti si genul de optiuni sau numiri cu care federatiile si guvernele din multe tari ne-au obisnuit demult.

De aceea, de la a constata o ambiguitate bizara si pana la a convinge o masa de miliarde sau fie si un sportiv, suporter, antrenor sau campion  ca exista o legatura directa, puternica si extrem de apropiata intre societatile „secrete” si pasiunea lor cea mai sfanta, sportul –  ultimul bastion al excelentei, meritocratiei si echitatii sociale – este un drum lung si anevoios. Exemplele de izbanda ale unor personalitati care au reusit sa-si depaseasca conditia si sa transgreseze prin sport bariere sociale, culturale, religioase, uneori chiar si biologice inimaginabile este cea mai frumoasa pledoarie impotriva unor astfel de „tribulatii”. Wilma Rudolph, poliomielitica pana la 12 ani devine la 16 ani medaliata cu bronz la Olimpiada dela Melbourne in proba de sprint… Sau cazul Mohamad Ali care in urma dizidentei sale declarate impotriva razboiului din Vietnam si mai tarziu datorita convertirii sale la religia islamica, reuseste prin talentul sau sa redevina de fiecare data personalitatea sportiva nr.1 in  lume si chiar si in tara sa. Mai mult, in 1990 reuseste acolo unde au esuat in incercarile lor autoritatea papala, presedintele SUA si restul potentatilor planetei, si anume sa negocieze cu Sadam Hussein eliberarea ostaticilor in Iraq. Iata doar doua  exemple de „miracole” infaptuite de „Olimpieni”, personalitati provenind din lumea sportului si influenta uriasa, aproape magica pe care acest univers o poate avea asupra destinului oamenilor, comunitatilor sau convingerilor cele mai fanatice… Miracole pe care infaptuitorii lor, cu modestia ce defineste pe toti adevaratii campioni in structura lor intima, le-au atribuit imediat (!) gratiei divine.

Desi subintelesurile ipotezelor SUGERATE suna aproape schizofrenic, paradoxul este doar unul aparent; toate doctrinele se hranesc din dialectica contrariilor. In aceasta opozitie aparenta si constanta rezida un principiu fundamental al evolutiei ca transformare, iar teoria raului necesar nu mai este de mult o revelatie; a darama pentru a reconstrui… Parca am mai auzit asta undeva!…

…Si pentru ca  lumina este cu atat mai stralucitoare cu cat intunericul este mai adanc, la fel incercarea noastra, desi anevoioasa si probabil (usor) neplacuta pentru multi, va fi extrem de pasionanta in masura in care vom reusi sa revelam profilul fondatorilor si sustinatorilor miscarii, chiar daca s-ar putea sa descoperim ca sunt aceiasi care prin actiunile lor (voluntare sau nu) au ajutat de multe ori la perpetuarea inechitatilor sociale si dramelor colective de-a lungul istoriei. Incepem acest demers cu certitudinea si nenumarate dovezi de binele pe care l-au facut, stiind pana ala urma ca uneori drumul spre iad este pavat cu intentii bune!

….In conditiile in care Olimpismul face „miracole”, cultiva valori din ce in ce mai rare si mai de pret in ziua de astazi, intrebarea legitima care ar urma este:  „La ce ar folosi un astfel de studiu, daca Miscarea Olimpica este ceva frumos si bun pentru umanitate !?”

  • In primul rand poate pentru ca sportul si valorile sale care nu sunt intodeauna respectate, merita sa fie protejate si pentru aceasta este nevoie de o intelegere profunda a mecanismelor care ii guverneaza existenta si mersurile. In sport se pot intampla multe abominatii; de la aranajemente josnice, la atentate cum a fost cazul patinatoarelor din SUA, unde s-a mers pana la incercarea de eliminare a adversarului.
  • In al 2-lea rand  – DE CE IDEILE SI ASPIRATIILE NOASTRE CELE MAI FRUMOASE TREBUIE SA SERVEASCA INTERESELOR OBSCURE ALE UNOR INDIVIZI CARE DE MULTE ORI NU AU NICI UN MERIT OLIMPIC (ASPECT MAI PUTIN IMPORTANT), DAR UNII DINTRE EI CALCA PERMANENT IN PICIOARE  VALORILE SFINTE (CEL PUTIN PENTRU NOI) ALE OLIMPISMULUI !? Nu traim intr-o lume de vis, stim asta, dar nici intr-una unde cinsimul si coruptia trebuie lasate sa infloreasca ca un trandafir la soare
  • Si nu in ultimul rand pentru ca neglijenta saboteaza indirect procesul de educatie si emancipare a maselor, de consacrare a valorilor sale autentice, decredibilizandu-le, aruncadu-le in derizoriu pentru a face loc impunitatii inselatoriei (dopaj, aranjamente, „furaciuni”, „manevre” etc) si nedreptatilor de tot felul.

Pe de alta parte, nu avem certitudinea ca pana si cei care fac apel la luciditate vor cu adevarat sa convinga atata vreme cat ei insisi nu vor sa fie siguri 100% pentru ca altfel pierderea va fi dezastruoasa. Cat de siguri putem fi intr-o zona care desi incepe sa fie din ce in ce mai „desecretizata” sau mai bine zis vulgarizata (ceea ce facem noi in momentul de fata) , este inca suficient de ascunsa  pentru a putea vedea clar in spatele „perdelelor de fum” [scuze!].  Un studiu fiabil ce ar putea rescrie istoria miscarilor sportive si validarea aportului acestora la emanciparea  indivizilor si natiunilor in scopul salvarii valorilor INESTIMABILE pe care le promoveaza, nu se va putea intreprinde fara participarea societatilor „secrete” intru recunoasterea si corectarea „erorilor” care continua sa se produca perpetuand la nesfarsit impostura in numele intereselor de grup.

Concluzie… „trecatoare” – Traim in era informatiei si ca in toate cazurile similare in car abunda  „ofertele”, prea multa informatie distruge informarea si mai ales formarea constiintelor devenite refractare la manipulare, care printr-un mecanism de compensare absolut firesc, pot ajunge la cealalta extrema, incurajand „suficienta” in propriile certitudini, ingorand astfel istoria si importanta acesteia. Din pacate inflatia informationala din belsug hranita cu „teorii conspirationiste” – de multe ori in mod voluntar chiar de catre domniile lor – are drept consecinta (sau scop… ramane de vazut) raspandirea si generalizarea reticentei, nihilismului si uneori, culmea sfidarii si a dispretului,  a cinismului, compromitand orice incercare de formare a discernamantului, de exprimare a bunului simt, ca sa nu mai vorbim despre solidaritate, umanism si alte vorbe mari.

…Prin urmare „Istoria nescrisa a Olimpismului” ar putea fi punctul de plecare pentru un studiu „lucid” al istoriei moderne si contemporane a miscarii sportive asa cum o cunoastem astazi,  daca nu prin rigoarea stiintifica a metodei si demersului, cu siguranta ca „idee” de cautare/orientare pentru a intelege acest univers pe care l-am putea numi fara prea multe ezitari „fratia inelelor”.

Singurul risc pe care il implica o astfel de incercare este ca rugby-ul, fotbalul si toate sporturile larg raspandite, jocurile olimpice moderne, nu vor mai fi niciodata asa cum le stiati dumneavoastra sau ceea ce ati crezut pana acum ca sunt…. >> urmeaza intrarea la aparat>>…

– O-O Flo –

Anunțuri

In loc de articol Sportlogic, intrebari in scrisoare deschisa catre FRR despre… mai multe

In Bizz sport, Comunitate, Economia sportului on Octombrie 13, 2013 at 4:43 AM

Scrisoarea este adresata unui deputat, presedintele Comisiei pentru Sport si Tineret a Parlamentului Romaniei, presedintelui Federatiei Romane de Rugby si vicepresedintelui Comitetului Olimpic si Sportiv Roman… Cat pe ce si ministru al sporturilor. Nu nu este vorba despre 4 oameni, ci despre unul singur! Da, da! Ati auzit bine. autorul „bugetului”, beneficiarul „bugetului”, decidentul „bugetului” (cel care il voteaza) , cat pe ce si ordinator de credite si artizan al viitoarei legi a sportului (aproape „sinonima” cu notiunea de buget… alta discutie).  Printre altele, domnia sa este si un mare fan si partizan al proiectului Rosia Montana Gold Corporation

_______________________________


Faptele
– Vineri 11 octombrie am aflat cu totii de pe site-ul Agerpress (este singura sursa pe care o mai putem cita, caci federatia de rugby si-a scos articolul datat in aceeasi zi – stiau ei de ce) ca prima partida din calendarul european intercluburi nu va fi televizat pe motiv ca nici un post nu a dorit sa achizitioneze drepturile de transmisie ale partidei. O veste oarecum surprinzatoare avand in vedere ca TVR cu cele 3 posturi ale ei figureaza mare la categoria parteneri media atat pe afisul meciurilor, cat si pe site-ul institutiei. Vorbim deci, despre un meci care este programat de cel putin 5 luni si evident despre o competitie la care participam deja prin diverse echipe, aflata la a 17-a editie (cred), despre care se stia perfect cand are loc, daca nu data precisa cu siguranta lunile in care este programata.

Aceasta inadvertenta „inexplicabila” ne-a determinat sa redactam inca o scrisoare deschisa (pe langa cele 1 milion din gandurile noastre sau cele scrise dar nepublicate din varii motive), dar pe care de data aceasta ne-am hotarat, in sfarsit, sa o facem cunoscuta „lumii”.

La ce bun o scrisoare deschisa catre un reprezentant al clasei politice de mult surda la diversele problematici din Romania – Motivul este unul simplu; sa intelegem cum este condusa o organizatie care totusi functioneaza si din fonduri publice si cum de a fost posibil ca federatia condusa de un lup tanar al politicii romanesti, mare cunoscator in ale managementului sportiv,  factor de decizie in procesul de animare a miscarii sportive din Romania („dezvoltare” ar fi exagerat spus), a reusit sa afle (sau sa ne comunice, nu vom sti) doar cu o zi inainte ca o partida dintr-o competitie sportiva de prestigiu, in care noi nici nu avem ce cauta practic, dar ni se face o onoare si un favor, NU VA FI TELEVIZATA! Deci ROMANIA – nu este vorba despre un club, caci echipa cu care ne prezentam este practic o selectionata nationala si un proiect UTIL (bravo) al Federatiei Romane de Rugby – nu a reusit sa asigure transmisia televizata a unei partide de rugby despre care stia cu cel putin 5 luni inainte , in conditiile in care institutia federala era dispusa sa acopere jumatate din costurile transmisei. „NEMAIVAZUT!”

O alta ratiune a redactarii acestei scrisori se datoreaza faptului ca nici o personalitate din sportul romanesc – universal acceptat ca fiind impreuna cu educatia (cele doua nu se pot disocia) probabil cele mai importante mecanisme de dezvoltare sociala ale unei natiuni – nu s-a ridicat sa-si exprime parerea, pro sau contra, vis-a-vis de proiectul Rosia Montana. Sportul, formatorul de caractere, fabrica de modele sociale, mandria poporului, nu a produs nici o personalitate, campion national, mondial, olimpic etc. care sa aibe o opinie cu privire la acest subiect.

Nu sunt o personalitate a sportului romanesc, dar tin sa remediez aceasta nedreptate adusa breselei din care fac parte, unde cei mai multi dintre ei se tac din bun simt, modestie si tocmai pentru ca nu au avut talentul, calitatile (sau sansa.. atentie!) sa iasa campioni, O interventie de acest tip este cu atat mai mult cu cat toti ceilalti – cei dn arta, cultura, educatie, comunitatea stiintifica, pana si biserica – si-au facut auzita vocea pe acesta tema… Imi asum aceasta misiune pentru ca daca nu o face cineva, atunci putem arunca dracului la gunoi toate discursurile care ar putea justifica ratiunea de a fi a profesiei noastre sau de interesare, motivare si educare a tineretului din Romania prin miscare si practica sportiva.

Cuvant inainte („expirat”)- Vom renunta la ironii si vom adopta un ton serios. Nu stim daca va folosi la ceva, dar cel putin ca sa nu ni se mai reproseze aroganta si neprofesionalismul gazetaresc (nu sunt gazetar, ci antrenor… dumneavoastra m-ati facut sa devin gazetar), vom incerca sa adoptam un ton mai putin personal. De fapt nu sunt ironii, ci indignarea generata de un sentiment de frustrare de nedescris in fata unei totale lipse de respect fata de acest sport si iubitorii rugby-ului, o traditie si un univers care nu va apartine, peste care nu sunteti stapani si care nici nu ar exista fara noi cei de jos sau cei din tribune.

Cu acest articol deghizat in scrisoare deschisa vom incerca sa ilustram semnificatia numelui acestui blog – SPORTLOGIC – pe parcurs veti intelege si mai clar…  Este probabil articolul cel mai apropiat de menirea si tematica dorita initial pentru publicatia noastra, nu atat prin forma sau stilul adoptat, cat prin perspectiva reflectiei strategice necesare in dezvoltarea unei discipline, in cazul de fata rugby. Pe cuprinsul acestei „scrisori” ne vom limita strict la aspectul comunicarii, relatiilor publice si gestiunii acestora cu partenerii…FOARTE IMPORTANTE! Poate mai importante decat insasi rezultatele sportive sau daca nu, cel putin pe termen lung si indirect, cu siguranta generatoare de performanta.

Asadar intrebari (presupunem retorice) pentru Federatia Romana de Rugby (FRR), de fapt catre Alin Petrache (presedintele FRR) care avut proasta inspiratie sa ne raspunda si chiar sa ma invite glumet si indignat totodata la discutii…Vorba vine discutii; nu a fost decat un „sarman” exercitiu / discurs de politician diletant, din linia celor   destinate compatriotilor care voteaza PiSiDiul pe ulei si pe faina… Dar pana la urma nu sunt sigur ca la FRR suntem foarte departe. Daca totusi printr-o minune  vom obtine raspunsuri, ne-am dori sa fie sustinute si de dovezi!

Interventia lui Alin Petrache pe pagina Facebook a blogului Sportlogic – in descrierea pozei, urmati link-ul in text rosu, veti gasi si raspunsul meu la interventia domnului presedinte

1) Ati anuntat cu mare emfaza la inceputul anului ca FRR a revenit la parteneriatul cu TVR, dupa ce in prealabil ati renuntat la el inaintea disputarii RWC 2011 (Cupa Mondiala) pentru un acord cu GSP, un post care avea acoperire pe numai 65% din teritoriu inaintea unui campionat mondial, o competitie care nu avea cum sa fie suportata de o televiziune limitata financiar si in mijloace precum  este canalul Varanului… pe cale de disparitie – atat animalul cat si postul… Este un exemplu de eroare strategica grava si decizie luata pe fondul unei conjuncturi politice – trustul INTACT sustinea la vremea aceea opozitia, TVR ca de obicei era televiziunea puterii, iar pe site-ul FRR flutura vajnic bannerul PSD-ului. „Aceastea” au fost primele masuri luate de dumneavoastra intru reforma rugbyului romanesc la preluarea presedintiei FRR – bannerul PSD-ului pe site-ul FRR si schimarea peteneriatului media cu unul de 10 ori mai neprofitabil.

Am semnalat pe un forum aceasta greseala de comunicare la vremea respectiva celor la FRR, bannerul a disparut 1 luna dupa care a aparut din nou, Probabil cineva cu bun simt il retrasese (Pahontu presupun ca nu mai stiu altul vinovat de bun simt) dar inlocuitorul sau s-a grabit sa-l puna imediat la loc.

V-ati gandit „o secunda” ca in conditiile in care PSD-ul era in opozitie,  aceasta atitudine de afirmare trambitata a culorii dumneavoastra politice poate dauna dezvoltarii si bugetului public atribuit federatiei, termenelor de alocare a fondurilor si de virament efectiv!? Nu mult, putin, doar atat cat sa perturbe functionarea institutiei si relatiile cu furnizorii de servicii, chiar  daca stim ca opozitia este o minciuna, se intampla „ele mai grele” intre „frati”, darmite intre fratii din partide diferite. Ca este interzis sa faceti politica pe un canal media sustinut practic din bani publici? Ca federatia de rugby nu este vreo mosie a familiei Petrache?

…Dar oare cum s-or fi simtit cei scarbiti de politicieni, anarhistii, pdl-istii, pnl-istii (USL nu exista), parintii copiilor, jucatorii, conducerile cluburilor. A fost o „masura ” antidezvoltare, luata in totala cunostiinta de cauza cu cinismul tipic al personajului care a pus mana pe „volan” (volanul puterii este o expresie care deghizeaza o mostenire medievala daca nu sclavagista – pe vremuri i se spunea bici), probabil alimentata de un rationament copilaresc de tipul – sunt rebel, facand opozitie deschisa puterii ma delimitez de situatia din tara, castig popularitate si adeziunea de care am nevoie in calitate de cel mai tanar presedinte… proaspat ales…sau uns…depinde!

Revenind la parteneriatul media incheiat cu GSP prin care FRR urma sa incaseze de 10 ori mai putin, la cateva luni dupa incheierea acestui acord si in virtutea „culturii” autohtone /nationale, aflam ca RDS suspenda abuziv postul din pachetul cablu de baza pe o perioada nedefinita. A durat timp de cateva luni pentru ca GSP, partenerul media al FRR sa revina pe ecranele noastre in urma unei decizii in justitie.

Intrebare pur „retorica”; dar daca TVR intarziau platile sau nu ofereau garantii de transmisie federatiei din cauza incercarii dumneavoastra de a politiza rugby-ul? Nu vom sti niciodata si nici nu ne intereseaza, important a fost rezultatul – dezastruos : incertitudinea transmisiilor din calificari si campionatul FIRA, meciuri preluate de alte posturi anuntate in ultima clipa, greu sa convingi sponsorii in conditiile acestea, nu-i asa!?…

Extras site FRR

Print screen site FRR

In cele din urma, dupa alegerile de anul trecut, pe fondul guvernarii USL al carei reprezentant sunteti si in calitatea noii functii parlamentare dobandite dupa preluarea puterii de catre alianta, ati reusit sa refaceti acest parteneriat cu TVR pentru care v-am si felicitat candva tot in spatiul in care va si critic, nu pentru bani ci pentru calitatea transmisiilor dela TVR, fara indoiala  niste profesionisti comparativ cu cei dela GSP.

Intrebari (1) – Ce fel de parteneriat este cel incheiat cu TVR, daca acestia au libertatea sa refuze transmisiile partidelor dintr-o competitie importanta cu vizibilitate internationala!?…Exista un contract semnat?… Daca da, ce fel de contract? Este posibil sa nu  fi prins in contract tot anul calendaristic/competitional si nici toate competitiile? Sa fi uitat sa mentionati in document tocmai singura competitie europeana intercluburi la care rugby-ul din Romania are sansa si onoarea sa fie invitat sa participe!?

…Pentru ca asa cum FRR este obligata sa-si respecte obligatiile cu partenerii, riscand altfel penalitati, presupunem ca ratiunea logica a unui astfel de contract consta in reciprocitatea sa si este putin probabil ca o televiziune sa-si asume o astfel de decizie in conditiile existentei unui acord oficial intre cele doua parti… Exista deci acel contract?…Si daca da, cum „suna” el?

2) …Rugby Tv, un proiect  finantat probabil si el din banii federatiei (nu neaparat cei publici) ce inseamna ? Rezonanta numelui imi indica un canal media tematic despre rugby; meciuri, analize, dezbateri si nicidecum interviuri cu „amicii” de la FRR (mereu aceiasi)  care vin si se lauda unii pe altii ! Stiati ca pentru o suma modica (la nivelul despre care vorbim) de 8000 de euro se putea asigura tehnologia streaming pentru 10000-15000 de utilizatori, Exista si solutii gratuite SI CU NUMAR NELIMITAT DE UTILIZATORI, dar ca sa nu fie probleme tehnice puteati face apel la specialisti. Costurile nu includ aparatura si personalul de transmisie – camere, operatori, regie de transmisie (3000 – 6000 de euro este un minim, dar intr-o organizatie serioasa chiar si 20000  mi se pare o bagatela). La nivelul acesta daca nu poti asigura aceasta suma este penibil sa pretinzi ca faci rugby de performanta, sa vrei sa participi in competitii europene. ..Si daca este intr-adevar cazul, atunci chiar nu mai are sens sa abordam subiectul pentru ca devine ridicol nu numai pentru dumneavoastra, dar si pentru rugby-ul romanesc in general.

POATE CA BANII CHELTUITI CU CROSSUL DE SOLIDARITATE DUPA ATENTATUL DE LA BOSTON (ati facut dumneavoastra ce nu s-a gandit federatia americana sa faca) V-AR FI PRINS BINE ACUM CA SA FINANTATI INTEGRAL TRANSMISIA ONLINE A MECIULUI. SAU POVESTEA CU ZIUA MULTISPORT PE STADIONUL ARCUL DE TRIUMF (UN PROIECT AL SUBSEMNATULUI MUTILAT). GESTIUNEA UNEI ORGANIZATII NU SE FACE DUPA TRAIRI SI EMOTII SPONTANE SI DE MOMENT, DUPA CUM BATE VANTUL, IN FUNCTIE DE DISPOZITIA TERORISTILOR DE ORIUNDE PE PLANETA SI NICI CA „SA DEA BINE LA IMAGINE DE DRAGUL IMAGINII”. EA SE FACE CA SA FUNCTIONEZE, CA SA-SI INDEPLINEASCA MISIUNEA SAU ATRIBUTIILE SI TOTUL PE BAZA UNUI DOCUMENT OFICIAL, ELABORAT, VOTAT DECI DINAINTE STABILIT CARE SE CHEAMA BUGET!!!

In aceste conditii poate ca ar fi bine sa renuntati la obiectivul initial al crearii acestei echipe nationale „emergente” (vorba vine) si sa lasati campioanele sa dispute aceasta competitie. Ce alt motor mai puternic care sa intareasca motivatia de a se antrena, perfectiona si juca a unui jucator de club poate exista – (si aici ma gandesc si la strainii din campionat) – decat participarea intr-o competitie europeana? Numai astfel se va putea combate mentalitatea de „mercenar” cum ii numesc unii, pentru ca banii, mai ales cei pe care ii castiga in campionatul romanesc, nu vor fi niciodata un liant sau o solutie pentru fidelizarea si implicarea celor care isi pun intrebari, mai ales in conditiile oferite de companiile de asigurari din Romania. Nu cred ca salariile propuse in Superliga CEC Bank reprezinta o optiune pe termen lung si de cariera pentru acesti jucatori.

In termeni de dezvoltare; ce parghie mai puternica de stimulare a interesului publicului si autoritatilor unui oras din provincie cunoasteti, decat participarea unei echipe locale intr-o competitie europeana? Ce impact ar avea o astfel de posibilitate in dezvoltarea rugby-ului juvenil in zona. Acestea nu au fost intrebari, ci niste ganduri, scuze vorbeam cu voce tare despre lucruri care nu fac parte din cele care fac obiectul scrisorii.

Deci daca intelegem bine, Amlin Challenge Cup se reduce pentru dumneavoastra doar la ocazia unor meciuri in vederea dobandirii unui minim de experienta internationala pentru pepiniera de jucatori a nationalei ? OK!

3) TVR apare pe „burtiera” afisului ca partener media; sa intelegem  ca nu si-au respectat contractul, atunci foarte bine… Va cere FRR despagubiri? Va rugam sa ne tineti la curent, pentru ca spectatorul roman este si contribuabil si are dreptul sa stie. In primul rand pentru ca iubeste acest sport si de ce nu, pentru ca bugetele TVR si FRR au in structura lor o importanta componenta provenind din finantele statului, adica ai nostri, despre care stim  cu totii ca trebuie folositi in conditii de transparenta…Ba chiar as merge si mai departe cu rationamentul si as afirma ca toate federatiile sportive din Romania si toate ONG-urile recunoscute ca fiind de utilitate publica au OBLIGATIA de a afisa conturile de rezultat si bilantul financiar anual si implicit si structura bugetului pentru anul exercitiului urmator… (N.A. – Asta a fost ca sa nu ramanem in urma cu lectiile pe care le-am promis colegilor de la FRR, chiar daca va prevenisem ca vor fi contracost, dar de data aceasta vom face o exceptie).

4) Recunosc si respect meritul dumneavoastra de a fi adus cei mai multi sponsori in sfera rugby-ului romanesc in toata istoria sa. Putem comenta aceasta afirmatie si situatie,  dar ar fi complicat, PARE a fi un fapt si ramanem la informatiile oficiale.

Daca multimea de sponsori prezentata pe site si alte suporturi este reala, credeti ca acestia se vor deroga de la achitarea obligatiilor contractuale, suspenda platile  sau cere rambursarea serviciilor in caz de „barter’ (troc) pentru faptul ca nu ati asigurat o transmisiune televizata?…. Sau calitatile dumneavoastra de negociator si aerul de „esenta tare” si curat al Balkanilor vor putea evita litigiile cu sponsorii?

5) Credeti ca incapacitatea de a transmite acest meci va determina partenerii media din UK sa nu asigure transmisia pentru o televiziune romaneasca decat contra cost?  Daca da, va exista oare un post care sa accepte sa plateasca suma? In caz contrar vom avea 2 meciuri netransmise din 6. Dar pentru restul celorlalte 4 meciuri ramase; credeti ca se va gasi o televiziune care sa doreasca sa preia transmisiile ? Ati calculat montantul penalitatilor contractuale pentru FRR in caz de nerspectare a angajamentelor luate fata de sponsori, daca ele exista (!?), evident.

6) Va amintim totusi ca am semnalat deja eroarea de a asocia imaginea unui sport (care este in sine o activitate menita sa cladeasca indivizi, sa-i tina sanatosi si sa le stimuleze absolut toate facultatile  „mens sana in corpore…”) cu o companie care distruge mediul si otraveste practic cadrul de viata. Raman la opinia ca aceasta asociere este o eroare fara precedent pentru sportul nostru, iar decizia de a semna un astfel de parteneriat releva de domeniul stangaciei (cel putin) si lipsa oricarei reflectii dincolo de simpla gandire de contabil dar pana la urma si aceea pur superficiala.

Mai mult decat atat, sunteti Vicepresedinte COSR, iar din carta olimpica reiese clar ca valorile si imaginea JO nu permit asocierea (de imagine) cu absolut nici o firma sau activitate daunatoare mediului inconjurator.   Dupa cum stim rugby-ul (cel in 7) a devenit la randu-i un sport olimpic deci se poate presupune ca cei care se ocupa cu dezvoltarea sa, sa respecte la randul lor valorile Olimpice . Credeti ca aceste principii au fost adoptate si redactate doar pentru a se aplica in cazul infrastructurilor si doar o data la 4 ani? Care credeti ca este impactul imagine suferit de rugby-ul romanesc la nivelul audientei si publicului spectator in urma incheierii acestui acord cu Gold Corp?

Daca televiziunile nu au probleme cu Gold Corporation fiindca au luat bani, asta nu inseamna ca toti ceilalti sponsorii vor sa-si vada imaginea asociata pe stadion cu Gold Corp… Poate ca berea facuta „din apa rece de izvor”, Carrefour, Murfatlarul si Salonta…nu se vand cu arome cianurate? V-ati gandit la aceasta optiune, mai ales ca bannerele cu RMGC sunt imprastiate generos pe aproximativ 25-30% din spatiul de expunere al bazei sportive.

Intrebarea esentiala la acest punct este de fapt urmatoarea: este oare posibil ca in conditiile actuale si nemultumirea crescanda fata de proiectul Rosia Montana sa-i determine pe ceilalti sponsori (mari si ei) sa faca presiune pe partenerii media pentru a refuza transmisia? Sau poate ca aceasta intrebare trebuie pusa direct la TVR; de ce au refuzat transmisia in condtiile in care au semnat un acord cu dumneavoastra?

Este posibil ca TVR sub influenta celorlati sponsori, parteneri comerciali ai tuturor posturilor mari din tara, nationale si locale, sa fi conditionat efectuarea transmisiei de prezenta sau nu si de spatiul excesiv ocupat de banerele RMGC  pe Stadionul Arcul de Tirumf ?

In loc de P.S.  si o derogare ( sau disclaimer) – Aceasta scrisoare deschisa va prezinta o perspectiva de abordare si repere in constructia unei strategii de dezvoltare a relatiilor publice si campaniilor de promovare ale oricarui proiect din toate domeniile. Suntem constienti ca atat dumneavoastra, la fel probabil si cei care reprezinta sponsorii pe care-i afisati, amicii, precum si foarte multi fani, nu puneti pret pe astfel de vorbe „de manual”. Cele prezentate fac parte totusi din logica sanatoasa de abordare a unei astfel de strategii si care intr-o societate normala sunt respectate. Cinismul si”smecheria”, pilele, acordurile intre amici, politizarea sportului nu vor pune nicicand bazele unei colaborari si dezvoltari sanatoase, ci doar ale unui fenomen de crestere  intretinut artificial de aranajamentele intre prieteni. Si asta pentru ca astfel de acorduri sunt sustinute de factorul uman care la noi in tara, cu mici exceptii  – (domnii Mironov, Tiriac, Morariu, desi ii criticam, putin diferit totusi, ei nu stau intinsi pe canapea si cu picioarele pe pereti in federatie,  sunt  pilonii de rezistenta ai dezvoltarii sportului romanesc – asta discurs de initere in constructii :D…o mica gluma trebuia ; stim, stim(!) o faceti pentru a alimenta imaginea de presedinte tanar, dinamic si „cool”) – s-a dovedit a fi, in timp, un element instabil, versatil si lipsit de consistenta care dauneaza continuitatii in dezvoltare si care a facut ca la fiecare schimbare a puterii lucrurile sa trebuiasca reluate de la capat.

a] – daca cumva netransmiterea meciului a fost „o gaselnita” care poate duce la anularea acestui contract aproape „rusinos” cu RMGC – (ale carui ratiuni vreau sa va asigur ca le-am inteles, dar mai stiu ca nicicand in istoria sa existenta  rugby-ului romanesc nu a depins de banii unei firme..mai ales off-shore; astfel de scuze le mai auzim doar de la femeile cu moravuri usoare) –  sau daca in momentul asta v-am dat o idee despre cum sa spalati aceasta jena a sportului nostru, atunci felicitari Alin Petrache, retrag tot ce-am spus…si ma angajez la 30 de zile de voluntariat (toate muncile incluse), sau la un an de antrenorat voluntar pentru rugby-ul romanesc… Am mai facut si imi place, dar a fost interpretata drept PROSTIE!

Voi profita totusi de ocazie pentru a va ruga sa luati nota de criticile aici prezentate – noi rugbistii folosim des o expresie „la remise en question” pentru ca tot ati jucat in Franta – si sa dispuneti incetarea cat mai rapida cu putinta a acordului de promovare si de difuzare de imagine cu Rosia Montana Gold Corporation.

b] Daca ati facut-o ca sa umpleti tribunele, sa dea bine „la straini” si sa mai creasca incasarile sau ca sa provocati reactii de compasiune si eventual marirea finantarilor din partea diversilor parteneri – MTS, IRB, Sponsori – atunci ignorati tot ce am putut scrie si lasati un… No comment!

…Ba da, dar numai ca sa incheiem pe o nota jucausa, asa cum ar trebui sa fie proiectul de joc al nationalei noastre si nu este…Daca la 12-13 pentru Falcons, Lupii inscriau o incercare valabila si in absenta evidentelor video, arbitrul nu o valida?… Sau ganditi-va ca putea fi eseul debutului international al unui jucator sau de ce nu primul sau eseu international … Sau ganditi-va la un bunic pe patul de moarte care si-ar fi dorit sa asiste la ultimul meci al nepotelului…Sau si mai cumplit, daca obligand spectatorii sa vina la meci, in graba de a nu pierde inceputul, o familie cu 2 copii frumosi ca niste ingerasi ar fi facut un accident de circulatie in drum spre stadion…  No comment si pentru mine… Indeed!

Salutari sportive !

– O-O Flo –

In loc de P.S. in epilog o completare – Daca ceea ce scriem aici va ajuta la o mai buna organizare  si eficientizarea activitatii FRR sau ca pe viitor sa obtina si mai multe mijloace materiale si suport pentru dezvoltarea rugby-ului romanesc, atunci cu atat mai mult, presedintele FRR nu are nici un motiv sa ne deteste, ci dimpotriva sa ne incurajeze…

Daca a suspendat transmisia ca sa ne scuteasca de dizgratia reclamelor Gold Corporation partener privilegiat al FRR, ii multumim! Si mai ales ii multumim din partea rugby-ului romanesc ca nu am fost expusi peste hotare cu cercelusul de aur atarnat la o ureche.  Pardon la ambele; si la stanga si la dreapta!

Si ultimul, dar nu cel din urma motiv pentru care am redactat aceasta scrisoare este ca sa fiti convins ca unii dintre noi chiar incearca sa gandeasca, dar mai ales sa si vorbeasca (!). Atentie! Ba chiar isi permit sa va si reaminteasca ca sportul romanesc in general, rugby-ul in particular, desi este un joc, nu este un teren de joaca pentru copiii neastamparati. Aici incep sa cred ca fabulez si ca va supraestimez; nu stiu de ce am uitat sa va rog sa luati un creion si o hartie la inceputul lecturii, fiindca nu voi avea timp sa-mi expun punctele de vedere in fata staff-ului dumneavoastra, este destul ca o fac gratuit pentru binele acestui sport. Nu-i nimic, va fi pentru data viitoare ... >>va urma>>…

[In episodul urmator putin din metodologia antrenamentului si despre titularizarea lui Vali Calafeteanu pe postul de uvertura; presupun ca NU sunteti singurul vinovat in federatia aia… Sau gresesc, fiindca cred sa va fi auzit in timpul meciurilor strigand din tribuna antrenorilor ce schimbaril trebuie facute :D… OoUPS!]

%d blogeri au apreciat asta: