Sportlogic

Incalzire pentru un exercitiu la inele – extras din istoria nescrisa a Olimpismului (1)

In Educatia si sportul, Epoca moderna, Istoria sportului, Olimpismul, Sportul si politica on Octombrie 29, 2013 at 10:10 AM

„Indrumator si explicativ” – Pentru ca cititorul „nou-venit” sau cel „infidel” sa-si formeze o imagine de ansamblu a celor prezentate pana acum pe un ton ceva mai „sportiv”, despre directia in care vrem sa ducem acesta propunere de studiu a istoriei miscarii olimpice, este necesara o scurta listare a articolelor precedente, importante in masura in care acestea subliniaza aspecte mai putin expuse in publicatiile de interes general pe aceasta tema…

Articolul face parte dintr-o serie ce isi propune sa creeze pe baza unor episoade istorice si a interpretarilor proprii sustinute cu dovezi mai mult sau mai putin solide, o imagine a fenomenului sportiv dincolo de discursul si aparentele cu care ne-am „obisnuit”.  Am plecat dela date si referinte utilizate la scara foarte restransa in publicatii ca caracter didactic sau stiintific, dar informatiile pe care ne vom stradui sa le prezentam evitand (pe cat posibil) orice judecata de ordin etic si  moral, desi mai putin cunoscute, nu sunt sub nici o forma secrete sau lucruri ascunse.

Initial acest blog a dorit sa trateze (fara pretentii academice) problematici legate de miscarea sportiva, de locul si rolul pe care aceasta il ocupa in istoria culturilor si civilizatiilor, punandu-le   intr-o forma cat mai digesta, atat cat ne-a permis talentul pentru a le face atractive cititorilor tineri, din dorinta cultivarii gustului pentru lectura, istorie si interpretarea ei. Scopul este decriptarea si intelegerea mecanismelor si regulilor actuale de guvernare ale universului sportiv  care sa ajute la identificarea parghiilor intime de relationare intre diversii factorii participanti (uneori doar interferenti) in dezvoltarea miscarii sportive, in cariera unui profesionist/tehnician al sportului fie el sportiv, antrenor, viitor manager sau specialist in marketing, etc.

Spre deosebire de articolele listate mai jos, seria pe care incercam sa o relansam va reveni la o linie editoriala mai puttin „personala”, mai apropiata de standardul informational-educativ decat de cel adoptat pana acum, lejer sau angajat, influentat de tendintele la moda pe blogosfera nationala. Speram ca acesta schimbare de ton sa nu faca lectura mai „greoaie”.

Lista articole precedente aparute :

a)  Seria despre „fitness” cu: Partea I-a: “Preambul violent despre fitness” (1)/Partea a II-a: “Nu este o joaca – despre fitness” (2)/Partea a III-a: “Fitness. astazi fita ieri politica de stat- despre fitness” (3)/Partea a IV-a : “Manusa peste ochi(i)” intelectualilor (de 2 bani) fiindca sunt “fit” – despre fitness (4)/Partea a V-a, – ‘Vezi cum facea regina Victoria spagatul” 🙂

si

b) Ciclul din care face parte prezentul articol in care abordam relatia intre Olimpism si cercurile de putere, raportul posibil intre  diverse organizatii considerate aproape oculte si miscarea sportiva si olimpica atat la nivel national cat si international, metaforic numita „Stapanii inelelor” sau istoria nescrisa a Olimpismului cu un singur articol publicat inainte de Olimpiada dela Londra Stapanii Inelelor chiar exista – introducere in „Istoria nescrisa a Olimpismului” (1) .

________________________________

Olimpics_Conspi _3

________________________________

Cuvant inainte – Pentru cineva care nu are rutina studiului istoriei , abordarea unui subiect de o astfel de anvergura cu echidistanta necesara pentru a evita tentatia angajamentului de o parte sau de cealalta si orice forma de intentie de „judecata morala”, revolta, activism sau partie-pris, reprezinta o adevarata provocare. In schimb nu este imposibila o evaluare fie ea si subiectiva a demersului, rationamentului si argumentelor care il sustin, daca este facuta cu buna credinta, in scopul radiografierii adevarului si a celor care au participat la scrierea istoriei Olimpismului.

Pentru unii dintre cititori povestea care urmeaza ar putea parea de domeniul fictiunii, pentru altii ceva similar cu o intentie de atentat la prestigiul imaginii Olimpismului, eventual banala sau rasuflata, dar noi nu ne dorim decat sa aprofundam – poate in premiera in cadrul unui editorial –  cai si perspective mai putin cunoscute care nu au fost propuse pana acum in diversele aparitii sau in literatura academica de specialitate. Idei similare au fost sugerate in contextul unor dezbateri in cerc restrans si daca exista deja publicatii pe aceeasi tematica, altele decat cele pe care noi le vom cita, ne scuzam in avans pentru „revendicarea premierei”.

Seria de fata nu vrea sa demaste pe nimeni sau sa desconspire vreun complot fie el real sau doar inchipuit de minti plictisite. De multe sute de ani istoria lumii este scrisa de niste mesteri priceputi, „nedrepti” si fara pretentia perfectiunii, iar faptul ca o majoritate „acreditata” a ignorat/camuflat aceste informatii importante pentru studiul istoriei sau pur si simplu „nu admit” o astfel de posibilitate, nu face ca relatarile sa fie mai putin (posibil) adevarate. Suntem in plina in zona crepusculara si este prea riscant ca cineva sa-si asume oficial certitudini in aceasta privinta…. De aceea, indiferent de concluziile la care vom ajunge la sfarsitul acestei serii, declaram cu mana pe biblie, coran, talmud, sutre, vede si pe inima, ca am fost, suntem si vom ramane suporteri ferventi ai tuturor formelor de organizare a practicilor fizice si sportive specifice fiecarei culturi, epoci, oranduiri, indiferent de orientarile politice sau spirituale care pot „interfera” cu sportul si cu  functia sa sociala, formativ-educativa si de ce nu spirituala!

Mai presus de toate prezumtiile si certitudinile „pro sau contra” din lume, pentru cei mai multi dintre noi sportul va ramane un univers sublim, irational si magic. Nu ne pasa daca in istoria sa a fost de multe ori  „deturnat”; asta nu-l face mai putin interesant si important sau pe cei despre care vorbim, mai rai decat altii. In conditiile in care acuzatiile aduse de „rau incarnat al acestei lumi”, nu sunt doar (anti)propaganda, intoxicatie informationala sau interpretari profane ale unor creiere spalate, raul despre care vorbim se poate adeveri mai tarziu ca a fost de fapt un bine (si vice- versa!) pentru simplul motiv ca indivizii, organizatiile, comunitatile, popoarele, culturile, civilizatiile sunt intr-un permanent proces de tansformare si o data cu ele se schimba si nevoile, prioritatile, aspiratiile si valorile acestora.

Articolul de fata ar putea constitui premiza oricarui studiu pe tematica miscarii olimpice, a dezvoltarii miscarii sportive si implicit a sportului de masa. Este o incercare de a privi dincolo de simpla insiruire cronologica a momentelor istorice care au dus  la raspandirea si adoptarea  valorilor Olimpismului la nivel global, care isi propune sa puna in lumina natura relatiilor mai putin vizibile intre evenimentele petrecute de-a lungul istoriei acestei miscari, fenomenul sportiv si functiile sale din societatea contemporana – agrement, educatie, sanatate publica, economie, etc. Este o parte semnificativa din istoria (mai putin scrisa) a umanitatii cu toate transformarile sociale si politice  din ultimii 150 de ani sau poate si mai mult.

_____________________________________

…Dar care sunt episoadele care au precedat cele doua mari evenimente ce au angrenat schimbari ireversibile in ordinea mondiala – PERESTROIKA CU DEZMEMBRAREA BLOCULUI DE EST si OPERATIUNEA DESERT STORM (sau Razboiul din Golf) care i-a urmat aproape imediat, la nici 5 luni dupa ce ultima flacara a revolutiilor din Est – Romania si Bulgaria – se stinsese. Cele doua episoade istorice vor marca si initia de fapt inceputul „schimbarilor” dramatice care vor reconfigura practic harta geopolitica si economica a „lumii”.  Evenimentele care s-au produs de atunci incepand – transformarea tarilor comuniste in zone cu economie de piata necontrolata, unificarea Germaniei, dezmembrarea URSS, a Iugoslaviei, a Cehoslovaciei. a Etiopiei si Somaliei, crearea Europei Unite si moneda sa unica, surprinzatoarea retrocedare aunor teritorii de catre fostele puteri coloniale, reformele din Africa de Sud, asazisa unificare a pietelor pe regiuni, etc.,   si terminand cu ce se intampla astazi – converg toate catre un singur deziderat: monopolul resurselor si crearea unei piete economice/monetare unice, intr-un cuvant ceea ce numim astazi, poate putin prea nepasatori sau naivi, „GLOBALIZARE”.  Toate aceste obiective nu s-ar fi putut materializa pe fondul divergentelor politice si ideologice, rivalitatilor istorice intre state si etnii sau a cultului nationalist-traditionalist exacerbat. In astfel de cirumstante ce alta activitate si eveniment poate aduce mai usor laolalta popoarele lumii, impune constiintei colective marile corporatii (sponsorii) sau atenua tensiunile diplomatice intre state,  decat sportul prin multimea de competitii internationale ce culmineaza in acelasi moment apoteotic de sarbatoare sportiva mondiala – Jocurile Olimpice!? Nu este aceasta insasi ratiunea pentru care a fost creata aceasta mare sarbatoare mondiala a sportului!?

Schimbarile  initiate de conjuctura istorica a anilor ’90 au fost precedate de 2 evenimente „nesemnificative”, de fapt termenul corect este „uitate”, dar fara precedent, aproape de neconceput, si mai ales N-E-P-E-R-M-I-S-E!!! In urma lor s-a inteles ca strategia razboiului rece si divizarea lumii in 2 sfere de influenta  ca model de manipulare era impotriva „idealului de globalizare”, mult prea riscanta, operand impotriva „interesului general”, putand duce oricand la prabusirea iminenta a sistemului daca nu chiar la o catastrofa mondiala ireversibila. Aceste doua „antecedente” au fost:

a) 1980 – Olimpiada dela Moscova, boicotata de americani si aliatii lor din Vest, cu mentiunea ca au existat forme de „dizidenta” din partea unor comitete olimpice cu „personalitate” precum cele din Marea Britanie, Franta, Italia care au ales sa participe sub drapelul Olimpic. Un act de curaj din partea celor care au stiut sa se ridice deasubra ideologiilor si amenintarea permanenta a propagandaei razboiului rece, sustinuta de propriile state care nu faceau decat sa perpetueze clivajul natiunilor in doua lumi care se urau. Dupa aceasta neinspirata miscare „occidentala”  are loc o schimbare radicala (surprinzatoare pentru noi toti) ” a politicii externe americane si a relatiilor cu „Estul”, mai precis incepand cu 1981, dupa venirea la putere a lui Ronald Reagan. La „initiativa sa”  (este doar o conventie de exprimare) va demara lungul proces al dezarmarii celor 2 blocuri militare, NATO si tratatul dela Warsovia, care se va sfarsi in 1989, dupa dezmembrarea Blocului de Est, ultimul obstacol in calea neocolonialismului – (credem ca este termenul cel mai potrivit chiar daca era preferat si de Ceausescu, iar ce se intampla in zilele noastre o confirma) – cand au avut loc „revolutiile” din tarile socialiste, printre care si Romania… Sfarsitul cursei inarmarilor a fost clar marele pas spre a face posibila unificarea pietelor intr-una  unitara si mondiala;

b) 1984 – Olimpiada dela Los Angeles este cel de-al 2-lea eveniment premergator marilor schimbari despre care vorbim. Boicotata la randul sau de rusi ca raspuns la campania americana precedenta, a confirmat incercarea de a instrumenta politic Jocurile; simptomul care anunta o situatie cronica care ar fi dus cu siguranta la o fractura ce putea afecta ireversibil relatiile dintre diversele sfere de influenta, compromitand astfel o retea si  mecanica functionarii sale construita cu mari eforturi timp de decenii, daca nu de secole. Pe scurt; a fost probabil picatura care a umplut paharul. ( Observatie importanta – Trebuie subliniat ca Romania a fost singura tara din tratatul dela Warsovia care nu a raspuns pozitiv protestului lansat de Uniunea Sovietica. A fost meritul fantastic al lui Nicolae Ceausescu si tot ceea ce pretind astazi „anal-istii” – ca nu a fost el cel care a gandit-o, ca nu avea incotro si alte povesti sarmane nascocite ca sa discretiteze imaginea fostului lider comunist – nu sunt decat incercari sarmane de discreditare a unei personalitati a vremurilor sale, care cu toate defectele pe care le avea, era un  „pur sange” al politicii pe langa „corciturile” pe care le putem gasi astazi in politica romaneasca fara exceptie).

…Si cum zeii nu bat niciodat cu parul, Andropov si Cernenko (initiatorul si respectiv continuatorul boicotului) au murit la cateva luni dupa ce l-au lansat si respectiv transpus in acte, curios ambii fiind investiti in functii  cand se aflau pe „patul de moarte”, locul lor fiind clar intr-o facilitate pentru pensionari si nu in fruntea uneia dintre cele mai mari puteri mondiale. Impreuna nu au insumat decat 3 ani de mandat la putere (lucru neobisnuit pentru un regim ca cel sovietic), oportunitate sau strategie pentru a fragiliza un sistem totalitar deasupra oricarei slabiciuni care facuse dovada eficacitatii sale timp de 70 de ani. A fost o recunoastere a meritelor unor membri eminenti ai vechii garde sau pentru a asigura rotatia cadrelor de partid si infuzia de sange proaspat? Astfel in 1985 ajunge la putere  Mihail Gorbaciov cu o viziune noua, progresista, cel care avea sa devina cel mai de nadejde partener diplomatic din istoria Statelor Unite… America facuse primul pas in invitatia la dans, venise randul „Marei Doamne” sa raspunda cu reforme radicale si gratie avansurilor cavaleresti venind din lumea „civilizata” pentru a desavarsi impreuna opera dezarmarii globale si sfarsitul razboiului „ideologic”, schimband radical si definitiv natura relatiilor EST-VEST si fata crispata a unei lumi incrancenate de amenintarea razboiului rece aproape de iminenta unei catastrofe nucleare.

Poate ca de fapt nu a fost decat un scenariu avortat al unui plan amanat dar de inainte stabilit in asteptarea gasirii unei solutii mai eficace: exploatari miniere cu cianuri, despaduriri, gaze de sist prin fracturi hidraulice, „conservanti” in alimentatie, diabet, (etc.), a carui finalitate ramane aceeasi. Probabil ca incidentul dela centrala nucleara din Cernobyl (1986) a ajutat si el, oferind tuturor un avangust despre ceea ce s-ar fi putut intampla atunci cand atomii ar fi scapat de sub control, facandu-i sa inteleaga ca nimeni nu poate fi la adapost de o astfel de catastrofa. Mai mult decat atat, la 30 de ani dupa dezastru, natura a preluat controlul zonei si putinii oameni care au refuzat sa paraseasca locurile au atins varste venerabile traind fericiti din roadele pamantului… Ce ghinion!?

Transformarile care au urmat aproape instantaneu la scara cronologica a istoriei, la nici un an dupa cele doua boicoturi, au confirmat faptul ca razboiul rece nu a fost decat un instrument, periculos ce-i drept si greu de controlat, dar atat si nimic mai mult… Cele 2 tari au inceput sa semneze tratate dupa tratate pentru dezarmare,  „pace si buna intelegere”, pentru a culmina cu finalul pe care il cunoastem cu totii dintre 1986/1990 – PERESTROIKA, dezmembrarea blocului sovietic, revolutiile din tarile socialiste. La nici cateva luni, poate cel mult un an dela ultima schimbare din Europa de Est (Bulgaria)  toata planeta rezona deja in cantul dulce si ispititor al economiei de piata si orice urma de constiinta ideologica disparuse cu desavarsire. A fost inca o lectie din care cei prea incapatanati aveau sa invete ca nu este bine sa-i manii pe „Zei” si pe cei care nu vor decat sa le aduca un grandios omagiu o data la  patru ani, cand toata suflarea omeneasca se bucura sarbatorindu-i intr-o unica si cea mai frumoasa comuniune internationala…Pentru ca umanitatea este una singura!

Coincidenta sau nu, greu de produs dovezi care sa ateste posibilitatea unei astfel de relatii intre boicotul olimpiadelor si mutatiile geopolitice la nivel mondial. Cu siguranta cauza acestor evenimente nu a fost boicotul,  dar este aproape cert ca ambele episoade au fost singurii indicatori de „saturatie”, „urgenta” si de mare amploare VIZIBILI, anuntand practic necesitatea unor schimbari fundamentale; simptomele ce au anuntat expirarea unei ordini mondiale in care nu mai credea nimeni, provocand un val de nemultumire critica de pretutindeni.

Exista totusi un episod mai putin cunoscut publicului roman, desi tara noastra a participat si ea la prima editie, care ar putea valida rationamentul notru – The Goodwill Games. „Jocurile Bunavointei” au fost create la initiativa magnatului media american Ted Turner (CNN si multe altele), care a incercat sa le lanseze inca din 1979 ca o reactie independenta si imediata la boicotul lansat de Statele Unite, intr-o incercare de delimitare a unei elite apartinand comunitatii progresiste americane de „erezia anti-olimpica” americana, proiect care in cele din urma a vazut lumina zilei 7 ani mai tarziu, prima editie avand loc la Moscova  in 1986, la doi ani dupa Olimpiada dela Los Angeles si la un an dupa venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov. Nu stim daca a fost un act de cainta si impacare din partea celor care au sustinut sabotarea Jocurilor, cert este ca raul facut trebuia remediat cumva, o cicactrice trebuia vindecata si aceste jocuri ofereau in sfarsit prilejul si sansa de a sarbatori prima confruntare intre doua cele mari puteri dela Olimpiada din 1976 (Montreal) pana la acea data; politica si ideologiile privasera omenirea  de cea mai mare rivalitate sportiva timp de 10 ani.

In conditiile in care mersul istoriei permite fie si intuitiv asocieri si relatii conexe intre Miscarea Olimpica si transformarile la nivel geopolitic, sau cand magazinul Forbes listeaza pe Jacques Rogge (fostul presedinte al C.O.I.) un medic chirurg ca fiind cel de-al 67-lea cel mai influent om de pe planeta, personaj despre care omenirea nu auzise practic nimic inaintea numirii sale in functie, orice semn de intrebare referitor la natura fortelor care conduc lumea si acest „colos” care este Comitetul Olimpic International devine mai mult decat legitima… Este aproape sigur ca nimeni nu s-ar fi apucat sa rascoleasca in sertarul cu „dosare secrete” daca spre exemplu in fruntea organizatiei s-ar gasi numit sau ales un campion de talia lui Serghei Boubka. Ar fi fost o alegere  care nu ar fi suprins pe nimeni, chiar daca calitatea de fost campion nu atrage dela sine si competentele diplomatice sau manageriale… Bune sau rele sunt practici oarecum firesti si genul de optiuni sau numiri cu care federatiile si guvernele din multe tari ne-au obisnuit demult.

De aceea, de la a constata o ambiguitate bizara si pana la a convinge o masa de miliarde sau fie si un sportiv, suporter, antrenor sau campion  ca exista o legatura directa, puternica si extrem de apropiata intre societatile „secrete” si pasiunea lor cea mai sfanta, sportul –  ultimul bastion al excelentei, meritocratiei si echitatii sociale – este un drum lung si anevoios. Exemplele de izbanda ale unor personalitati care au reusit sa-si depaseasca conditia si sa transgreseze prin sport bariere sociale, culturale, religioase, uneori chiar si biologice inimaginabile este cea mai frumoasa pledoarie impotriva unor astfel de „tribulatii”. Wilma Rudolph, poliomielitica pana la 12 ani devine la 16 ani medaliata cu bronz la Olimpiada dela Melbourne in proba de sprint… Sau cazul Mohamad Ali care in urma dizidentei sale declarate impotriva razboiului din Vietnam si mai tarziu datorita convertirii sale la religia islamica, reuseste prin talentul sau sa redevina de fiecare data personalitatea sportiva nr.1 in  lume si chiar si in tara sa. Mai mult, in 1990 reuseste acolo unde au esuat in incercarile lor autoritatea papala, presedintele SUA si restul potentatilor planetei, si anume sa negocieze cu Sadam Hussein eliberarea ostaticilor in Iraq. Iata doar doua  exemple de „miracole” infaptuite de „Olimpieni”, personalitati provenind din lumea sportului si influenta uriasa, aproape magica pe care acest univers o poate avea asupra destinului oamenilor, comunitatilor sau convingerilor cele mai fanatice… Miracole pe care infaptuitorii lor, cu modestia ce defineste pe toti adevaratii campioni in structura lor intima, le-au atribuit imediat (!) gratiei divine.

Desi subintelesurile ipotezelor SUGERATE suna aproape schizofrenic, paradoxul este doar unul aparent; toate doctrinele se hranesc din dialectica contrariilor. In aceasta opozitie aparenta si constanta rezida un principiu fundamental al evolutiei ca transformare, iar teoria raului necesar nu mai este de mult o revelatie; a darama pentru a reconstrui… Parca am mai auzit asta undeva!…

…Si pentru ca  lumina este cu atat mai stralucitoare cu cat intunericul este mai adanc, la fel incercarea noastra, desi anevoioasa si probabil (usor) neplacuta pentru multi, va fi extrem de pasionanta in masura in care vom reusi sa revelam profilul fondatorilor si sustinatorilor miscarii, chiar daca s-ar putea sa descoperim ca sunt aceiasi care prin actiunile lor (voluntare sau nu) au ajutat de multe ori la perpetuarea inechitatilor sociale si dramelor colective de-a lungul istoriei. Incepem acest demers cu certitudinea si nenumarate dovezi de binele pe care l-au facut, stiind pana ala urma ca uneori drumul spre iad este pavat cu intentii bune!

….In conditiile in care Olimpismul face „miracole”, cultiva valori din ce in ce mai rare si mai de pret in ziua de astazi, intrebarea legitima care ar urma este:  „La ce ar folosi un astfel de studiu, daca Miscarea Olimpica este ceva frumos si bun pentru umanitate !?”

  • In primul rand poate pentru ca sportul si valorile sale care nu sunt intodeauna respectate, merita sa fie protejate si pentru aceasta este nevoie de o intelegere profunda a mecanismelor care ii guverneaza existenta si mersurile. In sport se pot intampla multe abominatii; de la aranajemente josnice, la atentate cum a fost cazul patinatoarelor din SUA, unde s-a mers pana la incercarea de eliminare a adversarului.
  • In al 2-lea rand  – DE CE IDEILE SI ASPIRATIILE NOASTRE CELE MAI FRUMOASE TREBUIE SA SERVEASCA INTERESELOR OBSCURE ALE UNOR INDIVIZI CARE DE MULTE ORI NU AU NICI UN MERIT OLIMPIC (ASPECT MAI PUTIN IMPORTANT), DAR UNII DINTRE EI CALCA PERMANENT IN PICIOARE  VALORILE SFINTE (CEL PUTIN PENTRU NOI) ALE OLIMPISMULUI !? Nu traim intr-o lume de vis, stim asta, dar nici intr-una unde cinsimul si coruptia trebuie lasate sa infloreasca ca un trandafir la soare
  • Si nu in ultimul rand pentru ca neglijenta saboteaza indirect procesul de educatie si emancipare a maselor, de consacrare a valorilor sale autentice, decredibilizandu-le, aruncadu-le in derizoriu pentru a face loc impunitatii inselatoriei (dopaj, aranjamente, „furaciuni”, „manevre” etc) si nedreptatilor de tot felul.

Pe de alta parte, nu avem certitudinea ca pana si cei care fac apel la luciditate vor cu adevarat sa convinga atata vreme cat ei insisi nu vor sa fie siguri 100% pentru ca altfel pierderea va fi dezastruoasa. Cat de siguri putem fi intr-o zona care desi incepe sa fie din ce in ce mai „desecretizata” sau mai bine zis vulgarizata (ceea ce facem noi in momentul de fata) , este inca suficient de ascunsa  pentru a putea vedea clar in spatele „perdelelor de fum” [scuze!].  Un studiu fiabil ce ar putea rescrie istoria miscarilor sportive si validarea aportului acestora la emanciparea  indivizilor si natiunilor in scopul salvarii valorilor INESTIMABILE pe care le promoveaza, nu se va putea intreprinde fara participarea societatilor „secrete” intru recunoasterea si corectarea „erorilor” care continua sa se produca perpetuand la nesfarsit impostura in numele intereselor de grup.

Concluzie… „trecatoare” – Traim in era informatiei si ca in toate cazurile similare in car abunda  „ofertele”, prea multa informatie distruge informarea si mai ales formarea constiintelor devenite refractare la manipulare, care printr-un mecanism de compensare absolut firesc, pot ajunge la cealalta extrema, incurajand „suficienta” in propriile certitudini, ingorand astfel istoria si importanta acesteia. Din pacate inflatia informationala din belsug hranita cu „teorii conspirationiste” – de multe ori in mod voluntar chiar de catre domniile lor – are drept consecinta (sau scop… ramane de vazut) raspandirea si generalizarea reticentei, nihilismului si uneori, culmea sfidarii si a dispretului,  a cinismului, compromitand orice incercare de formare a discernamantului, de exprimare a bunului simt, ca sa nu mai vorbim despre solidaritate, umanism si alte vorbe mari.

…Prin urmare „Istoria nescrisa a Olimpismului” ar putea fi punctul de plecare pentru un studiu „lucid” al istoriei moderne si contemporane a miscarii sportive asa cum o cunoastem astazi,  daca nu prin rigoarea stiintifica a metodei si demersului, cu siguranta ca „idee” de cautare/orientare pentru a intelege acest univers pe care l-am putea numi fara prea multe ezitari „fratia inelelor”.

Singurul risc pe care il implica o astfel de incercare este ca rugby-ul, fotbalul si toate sporturile larg raspandite, jocurile olimpice moderne, nu vor mai fi niciodata asa cum le stiati dumneavoastra sau ceea ce ati crezut pana acum ca sunt…. >> urmeaza intrarea la aparat>>…

– O-O Flo –

Anunțuri
  1. […] memoria victimelor ultimului atentat. As putea sa sar pe ocazie si sa fac o trimitere aici – Fa-ti CRUCE la RASCRUCE – sau “Gigantica la inele” – intre Jonctiune si “Disjunctie”  si la toate articolele unde am incercat sa propun perspective conspirationiste si sa […]

  2. […] Olimpica si diversele sfere de infuenta, sa inceapa prin a rasfoi articolul publicat de noi – Incalzire pentru un exercitiu la inele – extras din istoria nescrisa a Olimpismului (1) – despre care nu am uitat ca v-am promis si urmarea, care este demult terminta, dar suntem […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: