Sportlogic

Invictus!… pe romaneste

In Blog, Comunitate, Ganduri on Noiembrie 7, 2013 at 6:52 PM

Mandela_________________________

In noaptea de Mos Nicolae, una in care pamantenii asteapta daruri „venite din cer”, a fost de fapt cea in care Omenirea a facut cel mai frumos cadou inaltimilor – sufletul lui Nelson Mandela, unul dintre parintii fondatori ai „Natiunii Curcubeului”, a incetat din viata sa pamanteana!

…Probabil ca satui de nedreptatile ceresti, acesta a fost trimis de oameni sau chemat de zeii descumpaniti de neglijenta confratilor lor si disperati de propria lor neputinta – rapit, cerut, confiscat, transferat, cine stie – in imparatia celesta pentru a face Raiul mai bun…Personaj inspirational care si-a iubit neamul si tara. Imi pare rau, dar nu pot sa nu fac comparatia cu cei  care ne conduc, mai ales ca si-au trimis emisarul sef sa prezinte omagiile neamului roman celui care a infruntat pentru eliberarea poporului sau vitregiile unei epoci demne de anii „de vis” ai stalinismului… Un necrolog pe care l-ati citit deja, nu ar insemna nimic fara „a-l povesti” pe Mandela. Totul si toate au fost spuse de Madiba insusi si trebuie sa-l credem pe cuvant, pentru ca un om care si-a petrecut 27 de ani in detentie si a carui fiecare gura de aer a fost supravegheata in tot acest rastimp, nu prea are multe de ascuns… Si chiar daca ar avea, credem ca din respect fata de penitenta sa trebuie sa-i lasam o parte „din el” si din gandurile sale pentru sine.

… De ce trebuie sa vorbim mai mult atunci, mai ales noi cei de aici din ROmania, de la celalalt capat al lumii!? Ei bine poate pentru ca noi, ROmanii, suntem un popor care avem mare nevoie de un  Mandela al nostru… Un model, o sursa de inspiratie de la care sa invatam ceva.  Noi romanii sau ei romanii, ce mai conteaza… Nu un mesia sau o autoritate, ci un exemplu real si binenteles demistificat. Evident ca istoria noastra ne poate oferi exemple „comparabile” (similare ar fi prea mult spus) liderului african, dar diferenta dintre ei si Mandela este ca ai nostri sunt putin supraevaluati de moment ce au esuat… lamentabil!? Sacrificiul lor nu a servit in nici un fel comunitatii sau natiunii, chiar daca invariabil dupa moarte, „martiriul” lor ramane aceeasi eterna resursa  de propaganda, fapt care ne face sa relativizam oarecum discursul „apologetilor”.

Evident triumful cauzei pentru care a luptat este meritul unei intregi organizatii pentru ca efortul tuturor, deopotriva afro, „albi” si alte semintii, a facut posibila rezolvarea unei crize ce dura de 40 de ani. Nimic nu ar fi fost fezabil fara acceptarea revendicarilor  adversarilor, admitand astfel ca fiecare avea nevoie de acelasi respect si drepturi  pe care le reclamau pentru sine.  Forta lui Mandela a constat credem noi in masura perfecta a raportului dintre aspiratiile si actiunile sale. Nelson Mandela nu a fost un martir, ci un invingator care a inteles perfect mersul istoriei si limitele sale acceptandu-le fara a renunta la principii.  Mandela nu a avut nevoie de greseli ca sa intelaga, ci s-a nascut intelept – „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face” – simplu si de bun simt milenar…  cei 7 ani de acasa care le lipsesc cu desavarsire tuturor politicienilor romani.

Poate ca cel mai simplu, concis si explicit mod de a-l povesti pe Mandela  ar fi poemul sau preferat, cel care l-a inspirat de-a lungul penitentei sale – Invictus, scris de William Ernest Henley in 1875. De aceea ne-am gandit si am indraznit sa facem prima traducere in limba romana a acestei poezii, urmata de o interpretare a istoriei traite de Nelson Mandela,  asa cum am inteles-o noi.

Am considerat importanta traducerea acestor versuri  care au inspirat o natiune intreaga, biata incercare hazardata a subsemnatului, umil(it) profesor de tumbe, pentru ca ele i-au fost sprijin si „biblie” timp de aproape 3 decenii de incertitudini. Un exemplu de viata cum nu se poate mai graitor despre „de ce” cultura este importanta si universal apreciata; pentru ca reuseste sa articuleze inteligibil credinta si aspiratiile noastre…. la fel cum poezia este geniala  pentru ca poate surprinde in cateva versuri o epopee intreaga. Demersul nostru nu face parte din categoria incercarilor literare, ci mai curand din cea a initiativelor militant-educative, dar daca cumva vom esua in tentativa noastra, speram sa ramanem cel putin cu meritul de a ne fi adus „contributia la patrimoniul literaturii universale” cu traducerea in limba romana a unui poem redevenit celebru si redat constiintei colective in filmul biografic  Invictus… Asteptam pareri si chiar ne-am bucura daca un traducator profesionist si-ar asuma aceasta sarcina in locul nostru.

 Invictus de William Ernest Henley (1875)
– tradus in limba romana de O-O Flo (2013) –

Iesit din noaptea ce ma inconjoara,__
Lunga si neagra ca un tunel fara sfarsit
Slava zeilor ___________ ce m-au pazit
Pastrandu-mi sufletul _____ neprihanit.

Lasat in voia capriciilor sortii,
N-am disperat, nici n-am strigat,
Strivit _ sub loviturile fatalitatii,
Cu capul sangerand, dar neplecat.

Dincolo de acest tărâm de lacrimi si revolta
Se intinde doar Oroare zamislita-n umbră,
Amenintare peste ani, ce sta mereu la pandă,
O astept neinfricat si pregatit pentru izbandă

Indiferent ce va urma,____
Oricât de ingusta va fi calea,
Cate pedepse voi indura____
Raman stapan pe soarta mea
Si suveran al sufletului meu.

Este important ca dincolo de declaratiile pompoase sa ne preocupam de adevarul istoric fiindca numai astfel vom putea trage invataminte, gasi surse de inspiratie pentru a construi baze etice solide de convietuire in tara noastra, cea a tuturor si a nimanui; sa depasim si sa ne traim unii cu altii fara a ne mai lasa otraviti de discursul propagandei, omagiile bindon sau  sabloanele vehiculate in media.

Pentru cei curiosi sa afle mai multe despre anvergura personalitatii sale si aportul pe care l-a avut in schimbarile istorice ale anilor ’90 din tara sa, exista zeci de filme, documentare si carti, care mai de care mai atractive si captivante, poate nu toate foarte grijulii fata de adevarul istoric si cu tendinte omagiale putin exagerate, dar exista si documente remarcabile. Pentru vorbitorii de engleza recomadam filmul facut de History Channel – Miracle Rising South Africa

Mandela  a fost doar unul dintre artizanii libertatii in Africa de Sud; liderul in jurul caruia s-a coagulat si mai tarziu realizat tot procesul de emancipare, tranzitie si reformare a societatii sud-africane. El nu este insa singurul personaj care a avut un aport determinant in evenimentele din anii 90. Presedintele de atunci al republicii Frederick de Clerck a jucat un rol imens in aceasta Perestroika de la antipozi; un mic Gorbaciov al Africii de Sud. Aproape niciodata citat, Partidul Comunist a avut la randul sau o influenta covarsitoare in calitate de organizatie care efectiv a INITIAT si sustinut  miscarea in conditii de ilegalitate pentru care multi dintre ei au platit cu viata… Cine spunea partid comunist la vremea respectiva, mai ales intr-o tara africana spunea in mod obligatoriu Kremlin, Elysee , Fidel Castro sau conexiuni mai putin „recomandabile” cu organizatii cum ar fi regimul Mugabe (din Zimbabwe) sau Frontul de Eliberare al Angolei.  Tarziu, dupa dezvaluirea celor intamplate, opinia publica a avut posibilitatea sa descopere  parghiile „masinariei” complexe ce au concurat la schimbarile istorice pe care cei doi le-au infaptuit; incepand cu intendentii casei care i-a fost desemnata ca domiciliu fortat in ultimii ani de detentie, consilierii prezidentiali si terminand cu serviciile secrete sud-africane (si nu numai). Lista completa nu o  vom afla niciodata.

Evident aceste reforme ar fi fost imposibile fara solidaritatea si loialitatea sustinatorior sai, o veritabila  armata de fideli dispusa oricand sa-si riste libertatea si vietile, chiar si pe cele ale „civililor” neimplicati, pentru a forta guvernantii sa-l tina in viata… In acesta lupta sangeroasa si deloc glorioasa, sotia liderului, Winnie Mandela, mult mai radicala decat liderul insusi, si-a asumat o misiune extrem de riscanta care a dus la compromiterea imaginii sale, ajungand sa fie mentionata oficial pe listele terorismului international. Desi istoria si posteritatea i-au rezervat un loc ingrat, poate chiar meritat,  fara concursul sau este posibil ca Nelson Mandela sa fi disparut timpuriu si odata cul el si sperantele poporului african….  Stim cu totii ca „omleta nu se poate face fara sa spargem oua”… pentru ca nimeni nu s-ar fi sinchisit de un om facut din carne si oase daca disparitia sa nu ar fi costat natiunea mii de vieti nevinovate (sau ma rog… aproape nevinovate)…

Lupta de afirmare – emanciparea etniilor africane unite a fost deci in mod evident reusita colectiva a unor grupari animate de interese nu foarte populare in zilele noastre, la fel ca de altfel toate revolutiile si miscarile de eliberare, in marea lor majoritate sustinute de socialisti-comunisti. Este clar ca pe durata detentiei sale  Mandela nu putea fi decat un simbol, reprezentantul de imagine, doar efigia luptei duse de diverse grupari aflate in ilegalitate…  Este aproape descumpanitoare camuflarea adevarului istoric astazi, cand absolut nimeni nu mai vorbeste despre aceste lucruri, mai ales ca la epoca respectiva personalitati „marcante” (am pus ghilimele) din scena politica internationala (Margret Thatcher, Ronald Reagan) nu au ezitat sa-l catalogheze public ca fiind un terorist periculos… Poate, dar daca s-ar fi putut pe alta cale  sunt convins ca nu ar fi ezitat sa o urmeze. Din pacate cel care aruncase primul piatra nu fusese el.

…. Faptul ca biografii si insusi Mandela nu s-au sfiit niciodata sa recunoasca acest adevar,  cu riscul constientizat de a contraria mentalitatile imbecile si la moda in relatiile publice,  incita „hoitarii” mediatici si expunandu-se pericolului defaimarii irversibile, indica inca o data consecventa individului, ceea ce molustele de pe la noi si  de astazi numesc trambitand din toti bojocii coloana vertebrala, dandu-se exemplu pe ei parca. Nelson Mandela a fost mai mult decat un membru al partidului comunist, a fost imaginea sa, o adevarata piesa grea in organizatie si in angrenajul luptei de clasa. NICI O RUSINE IN ASTA, dimpotriva el stia mai bine decat oricine ca toata logistica de sustinere a activitatii subversive, ca de altfel si din punct de vedere oficial pe planul comunicarii de imagine referitor la anvergura statului sau international, o datora miscarii comuniste internationale… Toate  evidentele sustin certitudinea faptului ca Nelson Mandela a fost un comunist convins, moderat, dar cu siguranta unul care credea cu adevarat in idealul tineretilor sale si totusi asta nu l-a impiedicat sa se impuna ca fiind poate cel mai carismatic sef de stat si personalitate politica a ultimelor 2 decade, salvatorul providential  care a reusit sa impuna reguli comune si sa federeze cel putin 4 popoare care traiau impreuna de aproape un secol  intr-un butoi cu praf de pusca, iar toate acestea au fost posibile pentru ca natura sau prezenta sa era una autentica, transmisa de calitatea umana a celui care stie pentru ce lupta  doboara toate cliseele si prejudecatile… De accea ma gandesc ca ar fi bine ca toata Romania , cu mic cu mare, sa citim / sa invatam si noi INVINCTUS pana intra in genele noastre… Cine stie poate ca intr-o zi „ne scoatem” !!!

– O-O Flo –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: