Sportlogic

Tomania – Ronga sau radiografia unui succes neasteptat (1)

In Comunitate, Ganduri, Sportul romanesc on Noiembrie 15, 2013 at 2:40 AM

Florin Vlaicu_________________

1. „Incalzirea” – Victoria istorica a Romaniei in fata unei natiuni redutabile, Tonga, poate mai putin niste campioni ai viziunii si organizarii, dar cu siguranta dotati cu calitati native exceptionale, intuitivi si inzestrati de talent cu carul, a facut mici valuri in presa internationala de specialitate foarte surprinsa de rezultat. Media din Franta, care urmeaza sa intalneasca Tonga sambata viitoare, au incercat chiar sa impute esecul transformerului tongan, Fangatapu Apikotoa,  care a ratat doua lovituri de pedeapsa din pozitii „convenabile”. Probabil ca se tem ca victoria noastra sa nu stirbeasca din prestigiul viitorului test al albastrilor, care iata, acum dupa un meci impotriva campionilor mondiali in care francezii au aratat intentii frumoase si incurajatoare, dominand practic partida, se vad nevoiti sa infrunte o echipa invinsa de o nationala cu performante in general modeste. Victoria noastra asupra insularilor ar putea afecta audienta acestui meci si dilua substantial savoarea revansei atat de asteptate in fata celor care  au creat surpriza Cupei Mondiale din 2011, reusind sa surclaseze fara drept de apel pe nimeni alta decat viitoarea finalista a editiei.

Da,  Stejarii nostri reusesc o victorie impotriva tuturor pronosticurilor… dar doar a celor care cred ca se pricep, in schimb deloc imposibila pentru cei care urmaresc performantele echipelor. Tonga este o echipa capabila de miracole precum si de cele mai surprinzatoare boacane…Tonga este echipa care poate rezista 60 de minute unei mari natiuni si lua 5 eseuri in 10 minute, echipa care poate invinge Franta si lua bataie de la Canada… De altfel i-am si spus la inceputul meciului lui Dan Ionescu (vampir vicesef la Dracula Old Boys)  ca meciul acesta este in „posibilitatile” noastre cu conditia sa fim exacti in aparare, prevazand posibilitatea de a-l castiga,  ceea ce s-a si intamplat de altfel… Sincer (!), erau calcule teoretice si vorbe ca sa ma dau istet, pentru ca in realitate eram la randu-mi foarte sceptic in privinta sanselor noastre de a castiga meciul, chiar daca cei care se pricep (cat de cat), stiu ca Tonga (la fel ca si Africa de Sud, la o alta scara) este inainte de toate genul de echipa care se bate singura. Ma rog, v-am relatat acest episod pentru ca exista martori, sa nu spuna lumea ca dupa razboi multi viteji se arata, dar mai ales pentru mai tarziu, cand voi avea nevoie de un exemplu in articolul de fata.

Pana la urma cel mai important este faptul ca baietii au crezut in ei. Pentru ca ei sunt cei care trebuie sa poarte convingerea in sufletul lor si mai putin noi din tribune sau din fotoliul caldut din fata televizorului. Apropos de crezut in sansele sale, profit de tranzitie pentru a-l scoate in evidenta pe Surugiu – ce motor, ce locomotiva baiatul asta, ce luptator, ce dorinta de a invinge; adevarat motivator, agent molipsitor , virus contaminant…Ii stiam pe Tincu, Fercu si Lemnaru, remarcasem si la „piticul atomic” aceleasi „simptome” de care nationala noastra avea parca atata nevoie, dar la meciul cu Tonga s-a intrecut pe sine.  Felicitari pentru determinarea si dorinta de a invinge la care voi adauga si cateva „observatii” la momentul cuvenit si care speram noi, sa-l ajute.

Spuneam de Dan Ionescu ca exemplu de atitudine; stadionul Arcul de Triumf este mic  si se mai intampla ca jucatorii sa auda ce mai striga lumea, mai ales cand este vocea presedintelui pe care de data aceasta nu am mai auzit-o. Din nou surpriza; sa fi fost oare cauza pentru care  baietii nostri au castigat!? :D). (…Si din nou toata lumea imi datoreaza o bere!… Glumim!). Nu cred ca reprosuri facute cu voce tare fac bine celui care tocmai a gresit… Nici chiar atunci cand jucatorul cu pricina greseste cu adevarat. Dropul lui Calafeteanu a fost incercat pe o minge deschisa defectuos, care a trebuit cautata in spate si pe fondul unui avantaj dictat in favoarea echipei noastre. Faza nu putea fi continuata la mana, iar astfel de tentative pot ajuta jucatorul sa depaseasca un prag psihologic, sa se testeze, sa dobandeasca senzatii, sa faca niste reglaje care mai tarziu pot fi utile in meci. In al 2-lea rand, stimati iubitori ai rugby-ului, in sportul nostru tribuna nu sanctioneaza greseala, dimpotriva incurajeaza intentia. In rugby publicul isi arata nemultumirea doar fata de lipsa de implicare si daruire, impotriva  violentei gratuite si a jocului periculos. Pana la urma m-am enervat si a trebuit sa plec de langa el fiindca ma scotea din sarite cu strigatele la adresa lui Vali Calafeteanu… Si vreau sa-i transmit pe aceasta cale carismaticului animator de la faimoasa echipa de old boys, ca atunci cand se afla in tribune, prin venele sale nu mai curge sange cu globule ovale, ci cu unele rotunde si peticite cu hexagoane. Da coane, te comporti ca un microbist… desi esti un tip de treaba.

…Sa revenim!…  Vali nu este nici pe departe jucatorul meu „preferat”, daca un fost antrenor are voie sa se exprime in felul acesta, dar nici nu-i pot reprosa efortul de a face fata situatiei, mai ales cand stiu ca a ajuns in postura respectiva si datorita mie putin. Glumesc! Nu poti critica un jucator care a jucat toata viata sa in 9 (am sa ignor perioada de la Dinamo) si pe care dintr-odata nevoile unei echipe il trimit pe postul de uvertura… Acolo este o alta lume. Voi aborda subiectul reconversiei sale la noul post in echipa nationala in episodul 2 al acestui articol…Sper sa-l pot publica pana sambata. Astazi nu doresc decat sa-i transmit atat lui Vali – „Sa nu-ti pese de criticile care vin din tribuna, nici de la asazisii specialisti… Nimeni nu este perfect si uneori chiar si „cei mai mari specialisti” au momente in care li se pune pata, altii sunt de rea credinta, in timp ce unii chiar nu se pricep. Vom vorbi si despre erori, dar la meciul cu Tonga, inaintea greselilor sale (la propriu), eu am vazut printre altele ca toate mingile transmise de mijlocasul la gramada au fost INEXPLOATABILE. Este foarte posibil ca deschiderile sale sa fi fost influentate si de pozitia avansata a decarului, obligandu-l sa-si schimbe unghiul si deci orientarea corpului in pozitia de sprijin din momentul efectuarii pasei. Un lucru este cert, Surugiu a trimis multe baloane lente, unele chiar prea in spate. Daca uvertura este statica si nu-si lanseaza liniile, demi-ul are datoria sa trimita baloane care sa-l cheme la receptie, sa oblige decarul sa caute mingea (sau sa intre in ea cum se spune). Calafeteanu a dorit probabil sa joace partitura provocarii/fortarii liniilor defensive cat mai aproape de linia avantajului, un fel de apel prin care uverturile invita liniile de aparare la o iesire rapida, din care rezulta o fixare a aparatorului direct pe numarul 10, pentru a crea culoar unui coechipier desemnat sa vina lansat din spate pentru o pasa scurta (Quade Cooper este maestru in asta)… Ideea, domnule Calafeteanu, este ca nu trebuie sa-ti pese foarte mult de ce auzi in tribune, indrazneste, ia initiative, fiindca asta inseamna sa fii un „10” util echipei tale; nu te sinchisi de tipi ca Dan Ionescu care desi iubesc Romania, iubesc rugby-ul, va iubesc si pe voi jucatorii, sunt pasionati si de aia mai au scapari… multi stand mai slabut si la capitolul intelegere; ei nu stiu decat sa fuga…ori calul stie si el sa fuga, dar  cu siguranta nu joaca rugby….Sa revenim (!)

2. „Meciul” …Da, spuneam ca sambata seara a fost printre putinele dati cand nationala a tras Romania si tribuna – relativ apatica sau ma  rog rezervata si timida (la fel si in timpul intonarii imnului, nu inteleg de ce!?) – dupa ea, oferind o „surpriza” (am pus ghilimele) de proportii uriase… Ma asteptam ca tonganii sa se menajeze in perspectiva meciului cu Franta, ma asteptam sa-si repete gamele si asta au si facut, dar nici chiar asa. Ba mai mult, surprizantor,  mi s-au parut mai organizati, mai aplicati si mai disciplinati ca oricand, cand  de fapt alaturi de Georgieni, sunt probabil singurele 2 natiuni gata sa „scoata cutitul” de la orice si in orice moment al meciului. Nu caut nod in papura sau sa diminuez meritul baietilor, dar Tonga nu au aratat mai nimic din jocul de coliziune care ii caracterizeaza si voi pune asta pe seama menajarii in asteptarea meciului de saptamana viitoare impotriva Frantei, care are puternice aliuri de targ de toamna… Dupa cum se stie, inaintea reprizei din primavara, in emisfera de nord incepe sezonul ultimelor cumparaturi (cele de Craciun :D) . Una peste alta, a fost un meci cinstit care a demonstrat clar nivelul rugbistic al celor doua natiuni atunci cand una din parti nu face sa vorbeasca „dementa” sau nu face uz de plusul de agresivitate nativa – un meci cu mintea limpede si cu picioarele in apa rece cum se spune. Acest constat cred ca rimeaza foarte bine cu vechea vorba „sunt si ei oameni cu doua maini si doua picioare”,  lucru care ar trebui sa-i convinga pe rugbistii (si antrenorii) nostri despre faptul ca un meci se joaca inainte de toate in inima si mintile protagonistilor si nu in mitologii despre lei-caralei si alti zmei…Iar pe tehnicieni despre adevaratele puncte slabe, directii de cautare, unde sa puna accentul pentru orientarea procesului de pregatire… Vorba francezului „tout est dans la tete”…Eu as spune ca secretul sau factorul determinant in rugby este „o inima mare”.

In sfarsit Romania a inteles importanta apararii, pentru ca nimeni nu poate spune ca am dominat Tonga, dimpotriva au fost perioade lungi din meci, mai ales a doua jumatate a reprizei intai in care practic nu am atins balonul si ne-au plimbat dintr-o parte in alta cum au vrut…Ce sa mai spun de cele 10 minute cand am jucat in 13. Baietii au fost exacti, aplicati si aceasta rigoare neobisnuita in cultura jocului nostru ne-a adus o victorie nesperata. Speram sa ne fie invatura (vesnica) de minte; stim cu totii ca o floare nu aduce primavara. De aceea spun victorie exceptionala, dar am sa raman prudent in asteptarea confirmarii cu meciurile care urmeaza. Meciuri dela care personal nu astept victorie ci atitudine, aplicare, rigoare si  „eliberarea” baietilor; cea mentala, dezinhibitia, dementa, lasatul taurilor, pitbullilor, lupilor, auuuuuuuuuu!!! Da baieti este singurul lucru de care aveti nevoie!!!

[frrrrrrrrrr! Lovitura de pedeapsa! Paranteza!Numele asta mi-l datorati tot mie sa stiti; mi l-a FURAT Florin Matei intr-o discutie in care incercam sa-i explic ca Stejarii Bucuresti nu se pot chema tot Stejari fie ei din Bucuresti, cand echipa nationala se cheama Stejarii, juniorii Stejarei, fetele Stejarite, ghinde, radacini (s.a.m.d.), pentru ca poate crea confuzie, totul devine o mare supa botanica, nu permite segmentarea demersului de cautare a sponsorilor, reduce din oficiu numarul lor pe baza clauzei de exclusivitate si deci si capacitatea de atragere a resurselor, nu mai spun despre ineficienta comunicarii si demarcarii fiecarei entitati in parte… Aceasta paranteza a fost pentru domnul Petrache care nu intelege de ce sunt atat de „asarnat” pe colegii domniei sale…Si fiindca spunea cum ca daca am idei, sa vin sa le expun in fata specialistilor de la FRR…Am facut-o domnule presedinte si nu m-am ales cu nimic…bun… Ca de aia v-ati numit un secol Stejarii Bucuresti si dintr-odata ati devenit lupi…Momentul, 2011, concide cu perioada in care au sosit 2 sponsori noi…Salonta si Murfatlar… demers intreprins tot de mine prin agentia „Cap”. Acolo nu ati castigat nimic stiu! …Culmea este ca eu le recomadasem sa-si schimbe numele si am dat lupii si alte animale ca exemplu… Nu cerusem decat o scrisoare de recomandare domnului Matei, ca sa pot tine niste cursuri de marketing sportiv… Vreti sa va mai povestesc, ca lista este mai lunga de atat…O scrisoare de recomandare… ATAT! Daca dumneavoastra numiti asta „pierdut”, eu o numesc josnicie…sau ceva total impotriva spiritului acestui joc de care suntem cu totii, cei care l-am practicat, atat de mandri… Un tip josnic nu poate fi nicicand in trecutul sau viitorul sau un jucator si un om de rugby adevarat si spun asta ca sa serveasca de invatatura tinerilor de astazi care vor fi antrenorii si managerii de maine. Daca veti analiza atent istoria recenta a rugby-lui romanesc, veti intelege ca toate contraperformatele din ultimii 20 de ani nu se datoreaza putinatatii resurselor si schimbarilor prin care a trecut tara si natiunea, ci meschinariei si josniciei oamenilor asazisi de rugby. Acesta este de fapt mesajul pe care il adresez jucatorilor nostri: onestitate, generozitate, verticalitate…numai asa se poate performa in rugby…Nu poti fi reptila in viata de zi cu zi si leu pe teren (este o alegorie)…poti fi un jucator rapid, tehnic sau puternic, dar nu poti deveni rugbist atata vreme cat „Eul tau intim” este limitat si sufocat de complexe meschine. Acest meci cu Tonga l-ati castigat pentru ca ati fost generosi, v-ati daruit, sacrificat… Dupa o astfel de experienta, cand s-au stins luminile in vestiare, nu poti redeveni vreo potaie de maidan pentru ca altfel tot sacrificiul este pangarit si isi pierde orice sens. Deci se poate, o aveti in voi, flacara, nu mai ramane decat sa o intretineti, sa o hraniti ca sa ramana acolo pentru tot restul vietii inchis paranteza, repunere dela centru!]… revenim la meci!

Daca Tonga au patit-o cu noi, atunci canadienilor va trebui sa le fie si mai greu; cel putin teoretic. Sa nu uitam totusi ca viitorii nostri adversari au reusit la randul lor o victorie istorica asupra insularilor la Cupa Mondiala. Nu exista nici un dubiu, Tonga este o echipa net peste valoarea „tapinarilor” din Lumea Noua. Intr-o zi „hotarata” si binecuvantata de spirite, insularii pot fi un os tare pentru toata lumea, cel putin la nivelul jocului de contact…  Dar daca s-a putut cu ei, credem ca se va putea si cu baietii din nord… Problema este ca sambata seara am vazut o alta Tonga, care ne-a propus fineturi si joc defasurat in veselie, o forma de exprimare neobisnuita in cultura lor. Presupunem ca a fost tematica fixata a testului in ideea repetarii gamelor pregatite pentru meciul cu Franta. Am vazut cu totii incercarea in urma unei faze de un-doi demna de contra-atacurile de handbal, in care apararea noastra nu mai stia unde este mingea. Sa fim obiectivi ; ei au inscris 2 eseuri si ar mai fi putut baga doua daca nu era Fercu ca sa intervina salutar, in timp ce noi nu am inscris decat unul. La nesansa insularior mai putem adauaga si cele doua penalitati ratate din pozitii prielnice. Nu trebuie sa se inteleaga ca statisticile meciului  ar diminua meritul baietilor, dar nici nu ne putem lasa dusi de euforie si sa tragem concluzii dintr-o surpriza datorata putin si norocului. Este mai sanatos asa. Antrenorul Irlandei spre exemplu, s-a aratat foarte rezervat in aprecierile sale chiar si in urma unei victorii nete in fata celor din Samoa. Este atitudinea pe care o recomandam in abordarea partidelor care vor urma –  un exemplu de luciditate, smerenie si concentrare.

Pana la urma, intamplare sau nu, ramane un triumf istoric, marcat de o prestatie exceptionala a baietilor nostri in faza defensiva – cea mai importanta pentru ca acolo se castiga meciurile!… Si daca mai sunt „specialisti” care au impresia ca as exagera importanta fazei defensive, intrebati-i pe cei de la Springboks cum este sa reusesti sa inscrii 4 eseuri intr-un singur meci celor de la Noua Zeelanda, mai multe decat au incasat All Blacks adunate in 2 ani de la toate echipele cu care au jucat cred…si in cele din urma sa pierzi totusi meciul…Nu cred ca exista exemplu mai concludent oferit in ultimii ani, care sa ilustreze mai bine importanta defensivei in economia jocului de rugby. Africa de Sud nu a aratat demult o astfel de forta de atac, dar din pacate nici rigoarea defensiva din 2007 cand au cucerit titlul. La fel si Franta, tot sambata, impotriva campionilor mondiali, intr-o partida pe care au dominat-o impresionant in aproape toate compartimentele, au fost pana la urma executati cu 3 eseuri din 6 atacuri.

Daca nationala noastra va arata acelasi calm, rigoare si daruire in faza defensiva si in meciul cu Canada – pana la urma este arma care facea gloria rugby-ului nostru candva – cred ca putem anticipa definitiv o schimbare importanta in bine si aproape ireversibila in cultura de joc a Stejarilor, dar deocamdata prefer sa nu ma imbat cu apa rece!

Un alt motiv ca ma face sa fiu rezervat este si prestatia ofensiva a baietilor care nu a convins… Fie ca are demi-ul de deschidere in forma sau nu, fie ca are o uvertura de meserie sau nu, nationala nu reuseste sa schimbe aspectul meciurilor in termeni de volum de joc si incercari inscrise din faze dinamice, ceea ce inseamna ca ceva nu este bine facut…Dar deloc; este ca si cum ai pune acolo pe oricine, rezultatul va fi acelasi. Asa ceva nu se poate ! Nu poti sa ramai la un eseu inscris pe meci oricare ti-ar fi adversarii – Georgia, Tonga, Noua Zeelanda, Rusia etc… Exageram putin, dar asta este impresia pe care ne-o da forta noastra de atac.

La capitolul ofensiva si conservare, cu exceptia a 4-5 moluri (stiam despre ele, este arma noastra preferata), Romania nu aratat foarte mult la nivel colectiv. De ce aceste regrupari nesfarsite produse de atacuri in zona „O” pe care vrem sa le tranformam invariabil in spontane sau moluri ? Nu zic ca-s rele, dar putina diversitate fratilor nu ne-ar strica.

Toate acestea nu sunt decat simple constatari, nici macar critici, pentru ca imi imaginez ca astfel de „preocupari” nu au facut parte din planul de meci, obiectivul sau „tema de joc” fiind probabil apararea si eventual relansari rapide ale baloanelor de recuperare pe fondul dezorganizarii adversarului… dar daca si numai daca s-ar fi ivit ocazia. In rest planul a fost joc de ocupare, sut si pressing ofensiv moderat sau intensiv in functie de zona (cu presiune maxima la ei in zonele usor de transformat) pentru obtinerea penalitatilor convertibile sau pentru jucarea tuselor penale. Din cand in cand au fost si scurte acese de „furie” traduse prin actiuni de conservare cu multe aglomerari succesive, lipsite de dinamism, cu intentia de ajunge cu posesia dincolo de 40-ul lor in scopul provocarii unor greseli si bonificarii lor in puncte prin loviturile de pedeapsa sau marcarea unor incercari in urma eternelor molurilor rezultate din tusele „penale”. (Explicatietonganii sau tongienii sunt recunoscuti ca fiind deficitari cu disciplina, dar din nou surpriza ; nu a fost cazul !… La fel cum nu au fost duritati gratuite din partea lor…Ei uite ca ne-au pacalit si au fost disciplinati, daca nu chiar cuminti comparativ cu ceea ce ne-au obisnuit pana acum!)…Ei bine pana si conservarea nu ne-a reusit prea mult, iar castigul de teren, penetrarea liniilor defensive, s-a produs intotdeauna  in urma initiativelor personale, cautate parca dincolo de sinele si de limitele umane ale unora dintre jucatorii nostri si nicidecum prin exploatarea spatiilor, varierea jocului si distributia optima a baloanelor – intr-un cuvant prin optiunile ofensive propuse, etc.

…Din pacate la capitolul atac, diversificarea jocului, creativitate (nimic nou), nu am fost nemaipomeniti. …Fie din cauza defensivei tongane, fie a monotoniei atacurilor/provocarilor sistematice in zona „zero”, fie datorita deschiderilor lui Surugiu care l-au pus mereu pe Calafeteanu in dificultate, oprindu-l sau obligandu-ul sa recupereze baloane dificile, lente si in spate, etc. Aici probabil ca trebuie sa le explicam ca pozitia avansata si statica a decarului pentru a incrucisa cu centrul sau pentru ai oferi o pasa „la nivel” (flat pass) cu sau fara fixare de aparator unui coleg venit lansat  pentru ai crea acestuia profunzime si spatiu de accelerare/lansare maxima in culoare este oarecum usor previzibila pentru aparatori… daca nu esti un magician al pasei. Cu centrii pe care ii avem, nu poate urma decat o aglomerare care in faza a 2-a, datorita mobilitatii nu foarte generoase  a inaintasilor nostri, se va tranforma in mod inevitabil intr-un sir neintrerupt de fortari cu pachetul de inaintare – monoton, uzant in gestiunea efortului – nu foarte eficient la rubrica incercari. Logic; ne pierdem inertia avansarii colective (momentum-ul) si dam in permanenta posibilitatea si timpul necesar apararii ca sa se reorganizeze. Vom reveni asupra acestui aspect.

…Dar sa ne intoarcem la sentimente mai bune, la partea plina a paharului cum se spune. Pachetul de inaintare imperial la capitolul combativitate (chiar exceptionali) si totusi as vrea sa evidentiez efortul liniilor din spate si a celor din linia a 3-a pentru momentul in care am ramas in 13. Acolo s-a jucat victoria si asta nu le-o pate lua nimeni Stejarilor. (Explicatie pentru neofiti – Diminuarea efectivului de jucatori rezultata in urma suspendarilor, creaza spatii suplimentare pe teren care sunt greu de gestionat ; ei bine baietii nostri s-au mobilizat cand trebuia… Ciobi, Ionut Dumitru,  Vlaicu si trebuie sa mai spun odata Fercu au fost eroici…Tot meciul au fost exceptionali, precisi in aparare (cu exceptia unei faze)…Ramane in continuare aceasta aparare absurda cu un pilier in zona 2 (Lazar, tine sistematic centrul terenului) care nu are absolut nici o sansa in fata unui „troacar „… Iar cei care cred ca este o capcana sau ca astfel cresc forta de recuperare in caz de aglomerare la centru, se inseala amarnic (vom reveni la fel in episodul al 2-lea). Pentru mine nu ramane decat faptul ca liniile noastre au fost batute de 4 ori absolut fara speranta de scapare si doar interventiile miraculoase, venite parca din documentarele de pe Animal Planet  ale lui Catalin Fercu (si una a lui Calafeteanu) ne-au salvat patria in extremis… Au fost faze in care 90% din fundasii lumii ar fi luat eseu, cu o aripa de viteza si gabarit lansata cu 3 optiuni de joc…Noroc ca nu au avut suport sau ca „eroul meu” (asa am sa-l numesc de acum) i-a izolat prin unghiul de abordare. Ce jucator, ce jucator FANTASTIC!!!…Nu ma pot abtine ! Nu vreau sa termin seria elogiilor fara al remarca pe Vlaicu; cata stapanire de sine!!! Ma rog, nu mai conteaza; este bine ca baietii incep sa ne redea sperante si ne bucuram cu totii. Incepand cu IRB Nations Cup 2012, incepe sa devina istorie confirmata; era caprelor a luat sfarsit, cea de care ne era rusine, cu vedete pretioase din  Federala 3 difuzand bezele peste tot in tribune, care mangaiau adeversarii, ba uneori chiar ii si impingeau inspre but daca erau cumva prea obositi ca sa mai ajunga dincolo de linie.   Avem o nationala de luptatori  si asta ne umple sufletul de mandrie… >> va urma>>

– O-O Flo –

3. Revenirea la calm – concluzii – in loc de P.S. sau numiti-le cum vreti voi – Asadar daca schimbarea este reala, daca aceasta victorie cu Tonga nu a fost doar o intamplare, atunci asteptam confirmarea intrucat canadienii dupa ce au suferit serios in Georgia, vor veni sa-si refaca prestigiul. Teoretic si statistic par o echipa la indemana noastra, mult mai la indemana decat adversarii nostri de ieri… Dar nu(!)… Ci dimpotriva, cred va trebui sa negociem cu o echipa ranita in amorul ei propriu, care de 3 ani incoace joaca fiecare meci implicati 1000%, generosi, dezinvolti care nu ezita sa-si asume riscuri…si mai ales foarte mandri!

Anunțuri
  1. Fiind la prima mea zi cu ochelari , am reusit cu greu sa parcurg textul scris . Nu am de facut decat cateva ciupituri ….atitudinea mea , de care faci tu vorbire prin text…..a fost intentionata si premeditata contra ta . ……pentru ca inca de la bun inceput te-am rugat sa nu stai langa mine ( fiind 4 locuri libere ) , tu avand bilet in alta parte …..asa ca daca eu sunt doar ca un cal care alearga si cu globule modificate prin scrisul frumos desenta de tine……tot asa pot spune si eu despre tine ca nu respecti locul intr-o sala de specatcol ( stadion ) exact cum fac aia de pe la fotbal…….probabil de acolo ai invata asta 😛

    ………………..si ca sa revin putin …..nici nu a inceput meciul si vobeai cel mai tare , te maifestai zgomotos si atageai atentia asupra ta ….ba ca tactica aleasa ti-a fost copiata , ba ca cei cu bucuimul sunt ideea ta furata de nu stiu cine …..dupa ce aia au suflat …ma intrebi daca au facut-o …..etc etc …….cand Dumitru a placat senzational……tu tipai ca este Fercu…..si asa cum te cunosc …..tot ceeea ce am facut ..a fost doar sa te enervez si sa te fac sa pleci de langa mine ca sa pot vedea si eu meciul linistit .

    NU AM NIMIC cu Calafeteanu …ne cunostem , suntem prieteni…..tatal lui a jucat la noi ( oldboys ) ……..asa ca nu am motivele pe care tu le-ai scris mai sus . Multumesc pentru pomenire

  2. […] Cuvant inainte Am amanat publicarea acestei a 2-a parti dedicate seriei testelor de toamna din mai multe motive : a) lipsa de timp; b) stiam cum va arata meciul cu Canada (am antrenat acolo o echipa de “aproape elita”); c) nu doream sa “perturb” inaintea meciului si d) articolul era deja prea lung, deci am taiat si reformulat, dar chiar si asa… (aici puteti gasi partea  I – a: “Tomania – Ronga sau radiografia unui succes neasteptat (1)“) […]

  3. […] La MisteRugby Romania nu se fac comentarii de complezenta si nici ca sa incheiem acest episod pe o nota pozitiva… dar de asta nu a mai fost „Tomania – Ronga” cum in  ultimul meci test dintre cele doua selectionate [aici articolul de atunci – Tomania – Ronga sau radiografia unui succes neasteptat (1)] […]

  4. […] La MisteRugby Romania nu se fac comentarii de complezenta si nici ca sa incheiem acest episod pe o nota pozitiva… dar de asta nu a mai fost „Tomania – Ronga” asa cum s-a intamplat la  ultimul meci test dintre cele doua selectionate [aici articolul de atunci – Tomania – Ronga sau radiografia unui succes neasteptat (1)] […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: