Sportlogic

Archive for Martie 2014|Monthly archive page

BOD – The End! De maine jocul de rugby nu va mai fi nicicand acelasi!

In Blog, Ganduri on Martie 14, 2014 at 10:06 PM

in BOD we trust

_____________________________

Maine se va incheia „Turneul celor 6 Natiuni” (RBS6N) o editie total diferita de cea de anul trecut, oarecum anosta. Anul 2014 ne-a oferit un turneu fantastic, un spectacol sportiv care ne-a lasat de multe ori fara suflu, un rugby cu accente epice, asa cum ii sta bine celei mai prestigioase competitii internationale anuale. Sportlogic a ratat din nou publicarea foiletonului dedicat inca de anul trecut acestui turneu, dar nu va rata si ultima zi a acestui an de exceptie pentru ca maine „planeta ovala” va asista la meciul de retragere a unui jucator de exceptie, l-am putea numi epocal pentru ca a marcat generatia si timpul sau ca nimeni altul ; este vorba despre (si acum imi pare rau ca nu este englez pentru ca nu-l pot numi „Sir”) Brian O’Driscoll (akka BOD).

In articolul care anunta seria dedicata inceperii turneului din 2013 –  TURNEUL RBS 6 NATIONS (1) – cuvant inainte, introducere, Brian O’Driscoll, curs de comunicare pentru “dummies” and more… – imi manifestam surpriza cu privire la participarea lui BOD in competitie dupa ce acesta isi anuntase prelabil retragera sa de la echipa nationala. La 34 de ani, obosit, cu probleme de sanatate, participarea sa la turneul de anul trecut mi se parea cel putin riscanta. In acelasi articol imi exprimam si regretul  cu privire incapacitatea natiunilor din nord de a ne propune o generatie noua de jucatori spectacol, dependenta lor de cateva valori aflate la apusul carierei si in special compasiunea fata de capitanul Irlandei obligat parca sa-si forteze cariera pentru a mentine in viata o echipa nationala, securiza  imaginea turneului si un business cu pretul integritatii si imaginii sale, oferind astfel prilej carcotasilor sa „improaste” o viata de rugby absolut fantastica; sa-l conteste pe cel care in opinia mea inca mai este cel mai, cel mai, cel mai…complet jucator si fabulos centru al tuturor timpurilor.

…Un jucator atat de mare (si nu la propriu) incat prezenta sa intr-o echipa, uneori nu foarte performanta, reusea sa eclipseze toate celelalte nume mari ale adversarilor care in mod sistematic castigau  confruntarile cu nationala Irlandei… Atat de mare incat pana si infrangerile categorice ale Irlandei pareau  performante reusite cu arome epice, iar cele disputate la limita, rezultate aproape nedrepte, simple capricii ale sortii, dar mereu victorii in inimile noastre. In asociere cu el un jucator precum Tana Umaga parea expirat, Matt Giteau doar un centru decent, De Villiers un brav barbat si nimic mai mult, Maa Nonu un imatur, Conrad Smith o „utilitate”, Ashley Cooper un baiat muncitor, Tony Marsh si Horan niste norocosi, iar Tindall, „pupilul” reginei, un primat simpatic… Evident nu sunt decat rautati gratuite din partea noastra si afirmatii sub orice criteriu de evaluare obiectiva. Suntem perfect constienti ca am enumerat aici figuri emblematice ale rugbyului mondial, fata de care nutrim tot respectul si admiratia din lume, dar am ales calea metaforei pentru a ilustra impactul  pe care BOD l-a avut in lumea rugby-ului si nu numai. Suntem aproape convinsi ca  alaturi de U2, este personajul care a „recolorat” practic Irlanda pe harta lumii si nu neaparat pe cea rugbistica. Jucatorii si suporterii  „erau acolo” si pentru a se masura cu „geniul ovalului”, respectiv sa vada la lucru „minunea irlandeza”, in special telespectatorii din alte tari pentru care O’ Driscoll reprezenta atractia principala.

Nicicand nu a existat asa diferenta de perceptie intre „etalon” si „concurenta”; nu neaparat evaluata la nivelul eficacitatii pe teren, ci luata ca un tot, considerata ca un ansamblu atat pe teren cat si in afara lui, in viata de zi cu zi – personalitate, caracter, temperament, creativitate, intentii, calitati atletice, tehnice, psiho-afective si morale. Nu cred ca a existat in ultimii 20 de ani (sau poate nicicand in istoria rugbyului) un jucator care  prin carisma sa, fair-play, angajament, eroism, creativitate si restul calitatilor sale, sa fi dominat scena rugbistica mondiala la modul la care el a reusit sa o faca, in spiritul valorilor sportului si ale rugby-ului – cel mai bun si mai frumos ambasador al acestui sport vreodata. Nu credem ca existat un jucator care sa fi atarnat atat de greu, care sa fie intr-atat de determinant in economia si performanta jocului propriei echipe oricare ar fi fost ea – club, nationala, Barbarians, British Lions.  Poate singurul jucator din lume care a reusit sa spulbere faimosul si implacabilul adevar  cum ca „nimeni nu ar fi de neinlocuit”.  Oh Brian, un adevarat sparagator de placaje si la propriu si la figurat.

Evident insistentele sale de a ramane pe teren atunci cand organismul nu mai putea, oferea materie pentru glume proaste in special neo-zeelandezilor, caci nu s-a pus nicicand problema ca suporterii celorlalte natiuni sa incerce sa aduca cea mai mica umbra stralucirii acestui nestemat stapan si servitor, totodata, al ovalului pe care unii il numesc legenda…adica ceva fantasc cu un sambure de adevar si etern inca de la nastere sa. Pentru ca da, dragilor, BOD a devenit legenda (cunoscuta de noi toti) inca de la primele meciuri internationale. El nu s-a nascut talent  etcetera, etc.; el este poate singurul jucator din lume care a fost titularizat la nationala inainte sa fi fost in primii 15 la echipa de seniori a clubului sau (Leinster). Cel mai probabil este ca Brian s-a nascut legenda asa cum unii se nasc zei, dar a devenit una cunoscuta pe plan mondial de la meciul impotriva Frantei din 2000 in cadrul aceleasi competitii, pe Stade de France cand a inscris 3 eseuri aducand astfel prima victorie a Irlandei  la Paris din 1972 la aceea data.  Avea doar 21 de ani, era  al 4-lea meci al sau la nationala intr-o competitie oficiala si primul meci la care asistam pe Stade de France…  In acea zi s-a nascut o legenda pentru noi toti cei cateva milioane de telespectatori si  80000 de spectatori care paraseam stadionul cu zambetul pe fata (lucru rar la francezi, recunoscuti ca fiind foarte rai perdanti), fara nici un regret si perfect constienti de acest lucru….Spuneam deci ca singurii care au pus vreodata la indoiala suprematia lui Brian la postul de centru au fost neo-zeelandezii, probabil si putin „gelosi”pentru ca nicicand rugby-ul de la antipozi nu a zamislit un artist al ovalului sclipitor pe masura… sau poate numai pentru ca ei chiar cred in clasamente si statitici publicate… Este ca si cum ne-am astepta ca francezii sa-l unga mare sef pe Jamie Olivier.  Intr-una din interminabilele mele polemici cu „fani” din NZ, am intalnit un infant de geniu al Emisferei Sudice avansand ideea ca BOD daca s-ar fi nascut kiwi, probabil ca nici nu ar fi prins nationala datorita gabaritului si calitatilor sale fizice absolut banale acolo  tara rugbyului „adevarat” …. Hmmm posibil!  Adevarul este ca m-am intrebat des cum ar fi aratat BOD in echipa Noii Zeelande; oare ar fi jucat la centru sau de fapt s-ar fi sufocat, pierdut intr-o mare de talente si stele cazatoare… EI bine, am gasit repede raspunsul, pana la urma statisticile au si ele utilitatea lor; cu British Lions in 2009 a fost absolut crucial, cu Barbarians a jucat prea putin (3 meciuri si o incercare inscrisa),  performante istorice cu  echipa sa de club, Leinster (de 4 ori catigatori ai H-Cup), imi intaresc convingerea ca neo-zeelandezii sunt niste carcotasi! Pentru cei obsedati de palmares, numere si statistici ca indicatori si dovezi irefutabile ale valorii, Brian O’Driscoll ramane incontestabil centrul cu cele mai multe incercari inscrise, cel mai bun marcator de eseuri din istoria Turneului Celor 6 Natiuni, din istoria nationalei Irlandei si in istoria Heinecken Cup, al 8-lea marcator de eseuri in istoria rugby-ului planetar (in conditiile in care nu joaca pe un post de „finisher”)…si probabil cel mai bun realizator de pase de finalizare („assists” un indicator statistic pe care „expertii rugby-ului” nu il propun …nici chiar la nivel de post…ma intreb de ce oare?…am si raspunsul, dar nu face obiectul articolului :D)

… Si cum o imagine face cat 1000 de cuvinte, nu ne ramane decat sa va propunem o „culegere” de  imagini care ar face cat zeci de mii de cuvinte… chiar si ele insuficente pentru a exprima ce inseamna pentru noi, mica mare familie a rugby-ului mondial, mister Brian O’Driscoll. iata cateva extrase video si  crampeie din cariera sportiva a celui  care nu a fost nicicand desemnat „jucatorul IRB anului”  – (in timp ce altii mda… subiect de reflectie pentru unii) –  pentru ca „In BOD we trust!”…Da!…Am ziiiis!

1) Primul eseu inscris de Brian la nationala (avea 20 ani)

2) Hat-trick-ul din 2000 impotriva Frantei, meci la care am asistat din randul 5 :D…ce zi!…ce zi!!

3) Incercarea sa pentru British Lions impotriva Australiei in 2001 (pe atunci campioana mondiala)

4) Incercare si drop impotriva Australiei la RWC 2003

5) In incheiere un magnific tribut video deloc exhaustiv doar ca sa ne lasam frau liber lacrimilor

Pe data de 15 martie 2014, dupa un turneu pe masura reputatiei sale, in care a castigat cel putin un titlu de „om al meciului”, Brian O’ Driscoll, geniul irlandez al rugby-ului, a decis sa puna capat carierei sale la echipa nationala, la varsta de 35 de ani, dupa 15 ani de servicii si tribut platit cu sange, sudoare si lacrimi devotate cauzei ovale,   intr-un meci cu dimensiuni de finala impotriva Frantei, acelasi adversar in compania caruia , cu 14 ani inainte, tot el  anunta lumii nasterea propriei legende.  Dupa ziua de maine jocul de rugby nu va mai fi nicicand la fel….

– O-O Flo –

 !

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: