Sportlogic

Paste Fericit!…sau nefericit, numai Paste sa fie!

In Blog, Comunitate, Ganduri, Olimpismul on Aprilie 21, 2014 at 10:35 AM

Sunt doar ganduri pentru rugbisti, poveste si urari de Paste cu bonus, o donatie Sportlogic pentru „comunitatea olimpismului din Romania”

__________________________________________

Invitatie cina oferita de Comitetul Olimpica Roman in cinstea ministrului sporturilor din Germania - 1939

Invitatie cina oferita de Comitetul Olimpic Roman in cinstea Ministrului Sporturilor din Germania – 1939

___________________________________________

Pastele sarbatoarea unui miracol…avem o problema aici… Pastele si activismul sunt intr-o relatie confuza. Necazul acestuia din urma este ca militantul este pus in situatii de „confruntare” cu diversi pe care uneori nici nu-i cunoaste foarte bine, dar pe care „meseria sa” il obliga sa-i judece dupa faptele lor.

„Tintele” sunt de cele mai multe ori buni crestini, tipi faini, au pasiuni, necazuri, bucurii ca si cel care ii combate… Ca si „adversarul lor” (activistul), ei doresc binele celor din jur, unii chiar gandesc mai departe, la comunitate sau natiune. Problema este ca binele si raul sunt notiuni pur subiective si de multe ori „circumstantele” decid cine va avea castig de cauza…Si atunci la ce bun sa mai lupte militantul nostru pentru ideile sau principiile sale cand cele doua parti au acelasi scop/obiectiv (cel putin la nivel declarativ), si anume binele comunitatii din care fac parte sau pe care o reprezinta, fiindca de multe ori ii separa doar vizunea fiecaruia. Cine si cum decide cine va avea dreptate!? – legea (?), resursele de care dispun (?), majoritatea (?)…Nu vad decat un sigur raspuns la aceasta dilema – ETICA… Si nu, nu este o vorba mare, mai ales pentru noi rugbistii care mai stim cate ceva despre asumarea riscului, duritatilor in respectul unor valori, al regulamentului si al arbitrilor, fara de care ideea de sacrificiu care ne caracterizeaza si-ar pierde orice noima… Sau cel putin unii, cei mai idealisti dintre noi, asa vedem lucrurile… Etica este totul, iar notiunea include si deontologia, competentele si modul de dobandire a acestora…si mai tot ce ne plangem ca lipseste in functionarea societatii romanesti de azi.

Evident ca in interventiile noastre am incercat initial, pe cat posibil, sa fim echidistanti, sa nu criticam persoane, ci mai degraba institutii, maniere de lucru, moduri de functionare. De fapt la inceput nici nu au existat critici, ci doar propuneri. Au urmat aproprierea lor in batjocura, ridiculizare, au aparut frustrarile care au dus la aparitia primelor nemultumiri, dar si a unor incercari /initiative alternative. Unora li s-a parut necesara sau importanta sabotarea acestora, ceea ce a facut sa creasca supararea si astfel a inceput sa se auda glasul criticilor,… inca rezonabile la inceputurile lor. Cum insa viata de zi cu zi ne-o demonstreaza permanent ca din pacate criticile de bun simt raman de cele mai multe ori fara ecou, atunci de ce sa ne miram cand cei lezati simt nevoia sa puna nume, sa desemneze, sa denunte, sa arate cu degetul (urat, dar sanatos si eficace), sa-si faca blog si pagina FB pentru a striga in „gura mare”, fiindca opinia publica si practica in societatea romaneasca nu este receptiva decat la astfel de demersuri care pot transforma o problema institutionala intr-un atac vizand persoanajele implicate… In cele din urma oricat am incerca sa fim de „politiquement correct”, nu putem face abstractie de faptul ca in spatele institutiilor si oranduirilor se afla persoane, nu-i asa!?

De Paste fiul lui Dumnezeu s-a sacrificat pentru ca noi INDIVIZII sa avem sansa un nou inceput. Este momentul iertarilor si al impacarilor, teoretic ziua in care balanta se pune la „0”. Problema este ca fiecare vede aceasta zi ca pe ocazie unica de „induplecare” a clementei divine intru spalarea pacatelor de un an vechime….Ei bine nu exista o astfel de „intelegere” cu Cel de Sus…Mai ales ca imediat dupa ce trece momentul de pseudocuratire sufleteasca, cei mai multi dintre noi o vor lua din nou si de la capat pe aceeasi carare a convingerilor personale, bune sau rele nu vom sti niciodatata pentru ca asa cum spuneam, intre noi muritorii totul este relativ. Ce bine ar fi daca manturitorul ar veni si ar face „dreptate”…dar din pacate nu se intampla asa… Si nu m-ar mira sa lase lucrurile asa cum sant, pentru ca, filozofic vorbind, toate sunt facute cu voia Domnului si prin umare traim intr-o lume dreapta pana la perfectiune asa cum nu poate fi decat creatia Sa…Nu-i asa!?

De ce spun toate astea(!?); fiindca o astfel de zi cu miracole te indeamna sa fii bun, sa ierti si sa ceri iertare, mai ales de la cei cu care impartasesti aceeasi pasiune si despre care stii sigur ca au aceeasi sensibilitate sau cel putin afinitati – sportul, balonul oval, etc. Teoretic ar trebui sa merg pe la diversele federatii sa le prezint explicatiile de rigoare pentru toate ofensele si ironiile proferate la adresa lor si in revensa, ei, in buni crestini, sa promita ca nu vor mai monopoliza sportul (un bun public si social), fura proiectele si ideile altora, ca nu vor mai da curs nepotismelor, ca-i vor incuraja pe toti cei doritori sa se implice in dezvoltarea sportului pe care il reprezinta (sau cel putin sa nu le mai bage bete in roate), ca vor lua nota de greselile precedente si vor veghea sa nu se mai reproduca. Nu vrea nimeni pe nimeni afara, concediat sau pedepsit, nici judecarea cuiva, ci doar garantia unui cadru just si favorabil tuturor sau cel putin lipsit de tot felul de oprelisti, sabotaje, barfe si mici tirani etc. O utopie!? Oare…Nu este sportul cel mai extraordinar formator de caratere!?…Oare!

Daca discursul meu vi se pare cumva exagerat, sa analizam o relatie „activist vs putere” prin prisma unui exemplu trait si chiar anodin, din sportul meu, rugby-ul…. Nu chiar atat de anodin in cele din urma, dar cel putin in teorie asa ar fi trebuit sa ramana.

…Eram (cred) in anul de gratie 2010 si asistam din tribuna oficiala (se intampla destul de rar, dar in acea zi ploua) la un meci intre Oaks Bucuresti si niste italieni Cruciatii de la Parma (cred), era ultimul minut de joc, italienii conduceau, noi eram in 5 m la ei si toata armata de „oficiali” strigau, „picango…picango”, ori pentru mine solutia era total diferita…Ploua si era posibil ca in orice moment un placaj sau impact violent sa provoace un inainte…Enervat am coborat din tribune si m-am pus in spatele bancii de rezerve (la 0,5m… eram practic acolo cu ei – pe vremea aceea inca mai stateau pe marginea terenului) si incep sa strig exact din spatele lor…”stanga la Ciobi”, „stanga la Ciobi”…Urletele mele se auzeau ca si cum ar fi venit de pe banca de rezerve…Haldan (el era antrenorul) s-a intors si s-a uitat la mine contrariat, aproape sa ma ia de gat, „oficialii” (nu sunt multi, doar unul singur care are dreptul sa comande ) au coborat si ei (dar avea galerie omul) pe primul rand de banci strigand din toti rarunchii „pastreaz-o”… El „pastreaz-o” si coristii dupa el…in antiteza eu singur ca un apucat „Ciobi”, „Ciobi”… In cele din urma dupa al 10-lea „picango” steril in care consumasem/epuizasem tot pachetul, le tremurau genunchii aproape bietii de ei, fara sa generam „momentum” sau dezechilibru (normal cu pick and go static si repetat in vesnica zona zero, ca de aia se si cheama „pick and go”, nu-i asa, nu faci decat sa superi cartitele) demiul (mai mult ca sigur Calafeteanu” nu mai tin minte sigur sau poate Dimofte uvertura face o sarita) ridica capul si deschide peste 10m direct la Ciobi pe stanga in zona liniei de 15m (aglomerarea era pe centru dreapta)… „Irlandezul” nostru o ia din zbor trecand printre ei lansat pentru a plonja cu 2 templieri agatati de poale cu ea „dans la terre promise”… Eseu!!!… Victorie pentru Oaks… Vulcan de bucurie pe stadion, dar punctat de sincope si priviri dusmanoase  de la toti apologetii „picango-ului”. A fost momentul in care mi-am facut niste dusmani. De la acel epispd au hotarat sa mute in sfarsit rezervele in tribuna, desi regulamentul o cerea de ani buni…Cu timpul s-au mai adunat si altele… Ei bine incepand cu acea zi nu m-au iertat niciodata chiar daca au trecut cateva Invieri de atunci si chiar daca urletele mele au fost de bun augur. Intre timp eu am devenit activist din lipsa de ocupatie, nu-i asa (!?), si din pur spirit de reciprocitate am decis sa nu-i mai iert nici eu pe ei… doar ca astfel mi-am pierdut sansa celebrarii unui miracol, iar asta este trist si aproape sufocant pana la pierzanie.

Morala este ca activismul si crestinismul nu fac casa buna intotdeauna, desi cuvantul Domnului a fost raspandit la randul lui de militanti mai mult decat ferventi si chiar daca pe la FRR trece popa de mai multe ori pe an sa o sfiinteasca, cei de acolo, credinciosi pana in maduva oaselor, nu vor sa ierte sau cel putin sa nu mai repete greselile nici in ruptul capului…Dar eu fiindca am stiut intotdeauna ca sunt mai … slab… voi ceda primul, mai ales ca mi-am propus un 2014 in care sa incetez cu propriul „martir”, sa trec mai departe, sa ma gandesc si la mine, pentru ca cei multi vor avea singuri grija de ale lor. Iata inca un paradox, poate aparent sau poate nu; iertarea si binele colectiv ar putea fi primite / obtinute uneori prin ignorarea lor si concentrarea pe problemele fiecaruia dintre noi…adica cu foarte, foarte mult egoism!

Asa ca dragilor, nu-mi mai pasa, zau, sa port crucea „menevrelor” altora, daca „manevre” or fi si nu doar patima mea si fie ca in aceasta sarbatoare sfanta, toata suflarea rugbistica a acestei tari sa se regaseasca eliberata de prejudecati, matrapazlacuri si alte bisericute decat cea a lui Dumnezeu. Sa dea domnul sa ne regasim animati de valorile sportului nostru unic in spiritul sau, pe care cu totii trebuie sa-l onoram asa cum traditia (asta ramane discutabil, dar orice lucru are un inceput) sufletele si pasiunea noastra ne indeamna…

…Sa va dea Domnul tot ce aveti nevoie si sa va bucurati de Sarbatoarea Sfanta a Invierii, cea a unui nou inceput, dar sa nu uitati ca toate in viata se contabilizeaza si nimeni nu scapa de „auditul” final (pentru cei mai norocosi dintre noi poate fi chiar o audienta), asa ca evitati vechile reflexe, fiti intelepti, integri in masura posibilitatilor, sustineti adevaratele valori, fiti exigenti fata de voi insiva, rasplatiti efortul si recunoasteti meritele celorlalti, nu pentru ca numai asa vor fi recunoscute si ale voastre (asta chiar nu v-o poate garanta nimeni), ci doar pentru ca in absenta eticii nu se poate construi nicicand o comunitate puternica, interactiva, proactiva, participativa si fiindca altfel restul nu este decat praf si desertaciune – twitter, facebook, nimic altceva… Si mai dati-l naibii de morcov!

In semn de buna si sincera intentie si in perspectiva promovarii domniei sale in inaltul for Olimpic, Sportlogic ofera domnului Alin Petrache o”invitatie menu” la masa „celor mari” semnata de acestia, printre altele si „autograful” lui George Plagiano (daca il intereseaza sau/si stie cine a fost), un obiect de colectie cu siguranta unic…Daca Alin Petrache, COSR sau Muzeul Sportului Romanesc (in curand una si aceeasi „institutie” – avand in vedere „organigrama”/portofoliul functiilor sale, Domnia Sa este pe cale sa devina institutie in adevaratul sens al cuvantului… vorbesc foarte serios si ma bucur de acest lucru), doreste originalul, sa ma contacteze!… Nu din mandrie nu o predau anonim la COSR, ci doar am nevoie de confirmarea ca Pastele a trecut si pe la ei , fericit sau nu, numai Paste.. sa fie!
__________________________________

P.S. 1 – Propunerea de donatie este serioasa si reala. Evident nu este una „personala”, ci pentru Muzeul Sportului Romanesc, pentru ca Domnia Sa sa nu inceapa prima zi „cu mana goala” ci cu o invitatie la cina (speram nu „cea de taina” ca sa ramanem in atmosfera specifica sarbatorii), dar odata transmisa, dansul va fi cel care va decide soarta „artefactului”… Si acum fiindca in sfarsit, dupa cativa ani buni, a venit „Pastele” si la mine… parca m-am nascut a 2-a oara (atentie nu am spus ca am reinviat :D) ), rasuflu usurat si va urez tuturor iertare cereasca, multa sanatate si Paste fericit!… Scuze pentru povestea asta lunga, dar in ciuda aparentelor este chiar o dovada de respect si consideratie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: