Sportlogic

Archive for Mai 2014|Monthly archive page

Triple H-Cup – Humanity Help Hope: bucuria jocului poate alina suferinte

In Blog, Ganduri, Sport si societate on Mai 25, 2014 at 11:02 AM

Flyer rugby fliped DINAMAO__________________________________

disaster-floods-in-serbia-2

Inundatii in Serbia

______________________________________

Imagile spun totul dar totusi in locul „discursului” de deschidere a turneului de inima si ca sa evitam momentele de plictiseala;

Sa ne intoarcem putin in timp in primavara anului 1990, la 3 luni dupa schimbarile din 1989, un jucator de rugby ca multi de pe la noi, si-a facut repede rucsacul si cu o pereche de ghete de lot „imprumutate” de la prietenul si camaradul sau, pe atunci aripa la Poli Timisoara si la echipa nationala, cu speranta ca impregnate de gloria lotului ii vor aduce noroc, a plecat spre aventuri in lumea larga animat de vise de glorie sportiva… Sa trecem peste peripetiile de rigoare – la vremea aceea unele frontiere inca mai erau pazite – si mergem direct acolo unde face prima halta din voiajul sau initiatic si chiar isi propusese sa ajunga si anume intr-un „catun” din Italia ce se numea Calvisano. Catun este putin cam exagerat,  la vremea aceea o comuna destul de infloritoare care avea o echipa in prima liga, iar in compozitia ei se gaseau 3 argentinieni, 2 australieni (ambii din League) si 1 neo-zeelandaz. Ajuns acolo pe la 10 seara, „evadatul” nostru a intrebat intr-o italiana aproximativa “Dove e il stadio  di rugby?” Niste pusti pe bicicleta l-au indrumat. Ajuns in fata stadionului, un boxer (un fel de caine) il latra ca turbat dintr-o curte. Intr-un tarziu si-a facut aparitia si stapanul suspicios si deranjat, intreband ceva ce putea insemna “Tu cine mai esti si ce vrei” , asa ca omul nostru a raspuns “Io giucatore de rugby Romania”, la care tipul a ridicat din umeri si i-a spus “aspeta”. A calmat boxerul, inchis usa casei si l-a suit pe „turist” intr-o furgoneta   si l-a condus undeva la marginea comunei, la o vila pe terasa careia 4 indivizi jucau carti. Au boscorodit ceva cu „transportorul”, dupa care acesta i-a spus „veni”, s-au suit in masina si au mers direct la un hotel pensiune unde dupa o scurta conversatie cu „gazda”, calatorul a fost preluat si cazat intr-o camera… Dupa 1/4 de ora in camera a aparut si hangita purtand o farfurie cu 2 sandwich-uri cu “panini con prosciutto” , o sticla mica de „Chianti” rosu si una de Evian pe care le-a depus amuzata pe o masuta si inainte de a iesi din camera a intors capul si rostind un  “buona note” prietenos. Mai tarziu avea sa afle ca era ruda cu presedintele clubului care nu a intarziat sa se arate a 2-a zi dis de dimineata. Era unul dintre tipii care jucau carti pe terasa. Amabil a venit sa discute si sa afle mai multe;  l-a intrebat ce-i cu el, cum a ajuns acolo, daca are o familie si care este situatia reala din Romania? Ma rog genul de banalitati protocolare, dupa care l-a invitat la antrenamentul ce urma sa aiba loc in seara respectiva…. Continuarea nu mai are importanta, dar pot sa va spun ca abia atunci, dupa 12 ani de practica intensiva si nu lipsita de ambitii si mici performante,  voiajorul nostru a inteles ce VREA OVALUL de la el…

Rugby este un sport care semnifica mult mai mult decat vorbele despre globule si planete ovale, si altele de genul; rugby-ul este un mod de viata, de a se construi pe sine si comunitatea celor care adera la logica sa (de haos organizat – Dan Ionescu de la Dracula Dixit…glumim stimate Dracula) si reusesc sa-l inteleaga – o cale – „dao” sau „do” cum spuneau orientalii din vechime. Da, exact la fel precum viet-vo-DAO, aikiDO, bushiDO, KarateDO si altele – o intreaga filozofie despre contact, punti, poduri, gramezi si mormane construite si distruse pentru a fi reconstruite, un sir nesfarsit de faze, constructii si incercari pentru a reusi TRANSFORMAREA !!!…Cea a sinelui of course!

Ati inteles ceva? Nu(?), nici eu. Un lucru este sigur; dincolo de toata simbolistica sofisticata, rugby este singurul sport in care, pe langa suportul obisnuit la purtatorul de balon pe care il intalnim in mai toate jocurile, componentii echipei se pot lega pentru a forma o singura entitate RECUNOSCUTA, un fel de tot unitar intr-un efort sinergic; singurul sport in care cei din jur pot veni si oferi sprijin fizic si energia lor purtatorului pentru a razbi, conserva sau castiga o minge incerta… Ce metafora mai elocventa despre solidaritate ne-am putea imagina!? Singurul sport in care purtatorul nu poate pasa balonul decat in spate obligandu-i pe ceilalti sa-l urmeze si sa-l sustina. Asadar rugby-ul este despre solidaritate, suport, sprijin, intr-un cuvant – OMENIE(!) – o virtute de care cei din jurul nostru pot avea nevoie in fiecare zi. Este ca un fel de coregrafie a vietii si de aceea nu putem fi jucatori de rugby doar pe teren. Un rugbist este ceea ce este in fiecare moment al existentei sale; nu poti sa-ti inchipui ca in afara terenului esti ceea ce esti si ca te vei transforma timp de 80′ la iesirea din  vestiare pentru a reveni la vechea forma odata antrenamentul sau meciul incheiat…Evident ca aici nu este vorba despre calitatile fizice si tot ce tine de aspectele tehnio-tactic ale disciplinei, ci de cele morale si psihoafective – despre EL CORASON (!), fie el de piatra, bun, rau, dulce sau amar… Mai mult ca sigur ca modul de viata si valorile care te calauzesc se vor reflecta si in evolutia pe teren, la fel cum tot cei vei dobandi prin practica acestui sport se va reflecta in comprtamentul tau social….Din acest motiv exista o multime de jucatori de rugby care in ciuda unor calitati exceptionale nu reusesc sa devina nicicand „rugbisti”, la fel cum exista indivizi care fara sa practice foarte mult, prin natura si educatia lor sunt perfect croiti pentru acest sport, iar celor din familia ovala, cei adevarati, nu le ramane decat sa-i coopteze, sa le deschida portile bunavointei, prieteniei, comunicarii si ale relatiilor durabile asa cum numai rugby-ul stie sa le construiasca si sa le modeleze.

Morala acestei intamplari reale, prima dintr-un sir destul de lung care au dus la transformarea rapida, dar profunda a compatriotului nostru, este ca o discutie de 10′, un moment de empatie intre un milionar patron de club si un clandestin anonim,  ratacit si visator au reusit  sa-l transforme pe cel din urma cat nu au reusit sa o faca 27 de ani din viata si 12 ani de practica, iar acest lucru a fost posibil doar datorita faptului ca unul dintre ei, presedintele, intelesese esenta sportului pe care il patrona. Cati romani nu au ajuns in Italia sau aiurea in lume si cati au avut sansa ca cineva sa le intinda o mana atunci cand au avut nevoie fara sa li se pretinda nimic in schimb. Pentru eroul povestirii noastre mana despre care vorbim a durat vreo 6 luni, in conditiile in care el era clandestin printre straini si mai ales fara dezlegare de la FRR!? Mana nu s-a retras nicicand, ci el a considerat ca trebuia sa-si continue voiajul initiatic, ciclul neintrerupt al transformarilor, fara de care „exilul” nu a fi avut absolut nici o miza si nici logica de altfel.

Toate vorbele mari despre performanta, onoare, patriotism, culori, tricou si alte povesti de adormit copii  vehiculate de tot felul de carieristi si oportunisti „exaltati” sunt pure desertaciuni lipsite de orice continut din momentul in care sportul nostru  este amputat de spiritul si filozofia despre care vorbeam, iar acest adevar se reflecta in atitudinea si actiunile marilor echipe si jucatori, mai toti implicati sau disponibili ori de cate ori circumstantele si interesul comunitatilor din care fac parte o cere …  Nu numai atunci cand ii cheama „el commandante” la arme, nu o data pe an, ci in fiecare moment al vietii lor. De altfel nu stiu daca ati remarcat, dar meschinaria sufletului se reflecta si in performanta sportiva, iar cei cativa morti de la povestea din ’89 o demonstreaza (toti RUGBISTI ADEVARATI).

Din cand in cand FRR incearca o resuscitare a acestor valori; campaniile de donare a sangelui, dezapezirile si toate actiunile intreprinse sunt incercari timide, dar trebuie subliniat, unice, venind din partea rugbistilor nostri si ne fac sa fim mandri de sportul si comunitatea noastra… Cu o singura observatie; daca nu-i din tot sufletul si sincer, atunci nu ramane decat o simpla operatiune de P.R., nu-i nimic, „multi vede, putini cunoaste”, problema este ca nu putem fi ceea ce ar trebui sa fim doar cand avem chef sau posibilitatea, ci in fiecare moment al vietii noastre…fiindca sa ne aducem aminte – „dao” – calea. Nu putem organiza cross-uri pentru victimele unui alt cross din America si intoarce spatele sudanezilor… Sau am putea, dar atunci inseamna ca nu suntem chiar „adevarati”, ci doar niste porecliti, servili si interesati.

Daca vorbele mele vi se par pompoase sau cumva idealiste, irealiste etc…Atunci poate ca actiunile intreprinse de marile cluburi de peste tot din lume va vor convinge… Queensland Reds spre exemplu numai in acest sezon au intreprins 6 actiuni caritabile, dintre care doua pentru extern (Fidji si Africa) … Indemnul nostru nu este despre a face ce fac si altii mai buni, ci despre a fi noi insine, fideli valorilor si principiilor cu care sportul nostru se mandreste, mai ales atunci cand si discursul afisat NE OBLIGA. Evident ca propos-urile de fata se adreseaza marilor cluburi si federatiei, pentru ca noi cei mici si de rand nu am uitat o clipa cine suntem si cum ne traim conditia noastra de partizani intr-o lume in care atitudinea de rezistenta a devenit practic necesara si obligatorie.

Dovada este ca cei de la Arlechinii Bucuresti, RC. Morometii, Carrefour Team si altii fara culori au organizat un miniturneu (vezi afisul de mai sus) in scopul colectarii ajutoarelor pentru vecinii sarbi. Poate doar o picatura intr-un ocean, dar daca datorita acestei picaturi fie numai si un copil sau orice alta fiinta in dificultate poate gasi confort si alinare, atunci jocul nostru si sportul in general si-a indeplinit cea mai nobila dintre misiuni…Pentru ca jocul, placerea noastra, trebuie sa fie si a celor din jur, sa le aline suferinta, sa le faca viata mai frumoasa…Iar daca aceste vorbe vor starni critici, oftici si suspiciuni dar declansa orgolii atunci cu atat mai bine. SA FACA EI DE O MIE DE ORI MAI BINE!  Chiar ii rugam, fiindca despre asta era si vorba.

– O-O Flo

Informatii organizatori / parteneri si documente

Sportlogic publicatie on line independena fara personalitate juridica despre Sport, Cultura, Civilizatie ; contact Octav Florea tel: 0733737320 / Email: ooflorea@gmail.com;
Liga de prietenie Romano-Sarba – Vicepresedinte Dragan Krstic 0722 247263; e-mail: lprsbucuresti@gmail.com
– Aici puteti gasi si apelul public al institutiei – Apel Umanitar pentru cei care vor sa doneze independent de Evenimentul nostru. De altfel scopul acestei actiuni este sa constituie un factor de declansare si concentrare a fluxului de ajutoare.
Observatie – Ambasada Serbiei este deschisa permanent pentru a primi donatiile, dar este ineficient sa se astepte si sa se grupeze livrarile individuale. Este recomandat ca societatea civila (ONG-uri, cluburi sportive, etc) sa  creeze centre de colectare pentru a expedia ajutoarele odata ce au resusit sa stranga cantitati seminficative. Este costisitor si absurd sa tinem camioane sau mijloace de transport blocate pentru a astepta umplerea containerelor din donatii individuale, mai ales ca fluxul de ajutoare este inca foarte mic.  Este si motivul pentru care ne-am gandit sa organizam acest eveniment in speranta ca institutiile cu capacitate organizatorica si resurse logictice crescute – scoli, federatii, cluburi sportive etc. – vor urma exemplul in speranta ca ai nostri compatrioti vor intelege ca foamea, frigul si boala nu asteapta derularea alegerilor. INCREDIBIL!

Multumiri speciale urmatorilor – ordinea este aleatorie:

– in primul rand celor de la FRR in speranta ca nu vor carota acest eveniment pana la care au mai ramas cateva ore
– Adrian Caplescu tatal legendarului pitic atomic  – nouarul echipei Dinamo si din cand in cand rezerva la nationala (pentru interventii)
– Stefan Demici, antrenorul echipei Dinamo, pentru intelegere, amabilitate, teren, vestiare si dusuri – si implicit clubului
– Doamnei Elena care va face curat in urma noastra la vestiare (ciocolata rezervata)
– lui Andrei, Marius si Florin si tuturor jucatorilor de la ARLECHINII BUCURESTI care vor participa
– lui Gabi si tuturor celor de la R.C. Morometii care vor participa, Carrefour Team si lotul lor de internationali 😀
– lui Florin Caruceru de la Dolce Sport si confratilor sai jurnalisti pentru implicare, ajutoare si pentru apa cu care ne vom hidrata…poate si berea daca ii da mana si-l lasa nevasta.
– lui Dan Ionescu alias Old Dracula care a facut deja o donatie – 2 saci de haine si 50 de RON si de-ale gurii
– lui Silviu fost boxer care vrea sa vina maine sa-si rupa oasele (el nu stie ce-i aia touch)
– Celor de la MisteRugby (www.misterugby.com) pentru mingile oferite la premierea participantilor si spre vanzare pentru a colecta bani pentru ajutorarea sinistratilor
– celor care vor veni sau nu la eveniment dar vor dona in aceasta mica campanie de intr-ajutorare.

Prioritate „Yugoslavia” – daca nu exista compasiune si valori umaniste nu poate exista nici sport si nici o glorie

In Comunitate, Sport si societate on Mai 22, 2014 at 3:53 PM
YUGOSLAV

YUGOSLAV!

Acum ceva vreme s-a rasturnat un autocar cu romani undeva in fosta Yugoslavie.  Accentuez numele fostei tari pengtru ca cei care au vizitat-o stiu ca in ciuda diferendelor istorice, religioase si politice, sunt una si aceeasi cultura – si aici vorbim despre oamenii de rand, cei care au platit intodeauna nota de plata a nebuniei liderilor lor. In acele momente cumplite pentru calatorii din Romania, autoritatile locale au intervenit exemplar ; cu responsabilitate si profesionalism, dar mai ales au raspuns printr-o implicare totala pentru salvarea si asistarea conationalilor nostri.

A venit randul nostru al celor din Romania sa ne redescoperim si sa fim noi insine; toleranti, generosi si saritori la greu.

1 (2)In tara noastra exista o multime de antrenori si jucatori sarbi, in special in baschet. Nu am verificat daca cluburile in care acestia evolueaza au lansat vreo actiune de sensibilizare sau ajutorare, dar imi aduc aminte cum Ministerul Sportului  si FRR, nu au economisit nici un efort pentru organizarea unui eveniment…”Cross-ul pentru atentatul de la Boston”…

Astazi nu vad nici o incercare – sau poate ca nu sunt suficient informat – din partea marii familii a sportului romanesc sa intreprinda ceva pentru ajutorarea vecinilor; rudele adversarilor sau uneori ale colegilor sportivilor nostri.

 

Media din Romania se dau ceasul mortii sa ne prezinte pe toata durata zilei ping-pong-ul politicianist intre Base-Ponta si Antonescu. Sumtem la curent cu toate tampeniile posibile si imposibile, dar nu vedem ce se intampla la un pas de noi. Mi-am pierdut orice speranta; nimic nu va veni bun din partea clasei politice din Romania, asa ca vom face  apel la „ai nostri”.

9 (2)Dragi iubitori ai sportului si ai valorilor sale, rugbisti si cei din alte sporturi, antrenori, ministri, deputati si mai ales popi ortodocsi, nu vom putea nicicand construi o societate liberala, umanista, socialista sau cum vreti voi, pe scurt civilizata, in nepasare si vanand desertaciuni.

Scopul acestui apel nu este sa facem morala celor care ar trebui sa se simta „interesati” sau sa se implice, ci sa incitam cumva diversele institutii de stat sau private sa incerce sa constientizeze faptul ca fara compasiune si valori umaniste nu poate exista nici sport, nici cultura si nici o „glorie”. Romania trece anual prin astfel de neplaceri, avem problemele noastre, dar situatia in Serbia si Bosnia depaseste cu mult necazurile alor nostri si cred nu putem ramane indiferenti, oricat de greu ne-ar fi in momentul de fata – o patura, o haina, o aspirina, oricand pot fi folositoare in aceste conditii.

Am sa restrang lista destinatarilor acestui apel adresandu-ma comunitatii baschetului si rugbyului din Romania…. Stimata doamna Tocala si domnule Petrache, cele mai plebiscitate valori ale sportului colectiv sunt spiritul de echipa, cel de sacrificu, solidaritatea si mai ales generozitatea…

In calitate de presedinte (sau fosti) ai federatiilor de specialitate ale acestor discipline, una dintre ele fiind sportul declarat cel mai solidar si in calitate de aspiranti la functii de varf in ierarhia sportului romanesc,  la postul de presedinte COSR (sunteti deja vice) institutia promotoare a valorilor olimpice, umaniste prin excelenta, faceti un apel al comunitatea rugbistica si cea a baschetului din Romania in scopul mobilizarii intregii retele de afiliati si anturajului acestora pentru a oferi un minim de ajutor vecinilor nostri. Inutil sa subliniez faptul ca o astfel de initiativa constitutie cel mai bun si eficient ambasador al sportului si disciplinelor pe care le reprezentati. Nu cred ca mai are nici un sens sa-mi dezvolt rationamentul,  pozele sper ca vor reusi sa exprime infinit mai mult decat vorbele mele… In continuare iata apelul celor de la Liga Prieteniei Romano-Sarbe si datele de contact.

Daca aveti nevoie de voluntari care sa ajute – SUNT DISPONIBIL! LANSATI APELUL!

____________________________________

____________________________________

APEL PENTRU AJUTOR UMANITAR

 

Zilele acestea în Serbia, ţara vecină şi prietenă, a avut loc cel mai mare dezastru natural din istoria modernă a Serbiei…inundaţii imense şi dezastruoase nemaiîntâlnite în ultimii 120 de ani care a cuprins aproape jumătate din teritoriul ţării…

Potopul de dimensiuni biblice, oraşe şi sate întregi înghiţite de apă, multe victime umane, mii de animale înecate, terenuri agricole şi gospodării total distruse, suferinţă şi durere de nedescris, ne îndeamnă să facem pentru vecinii şi prietenii noştri sârbi acest

APEL PENTRU AJUTOR UMANITAR

Toţi oamenii de bună credinţă, societăţi şi instituţii pot dona ajutor financiar (conform sugestiei Guvernului Serbiei cea mai mare prioritate este ajutorul financiar) în contul:

Liga de Prietenie Româno Sârbă

CF 12646995

Cont: RO38RZBR0000060009775951

Banca: Raiffeisen Bank Ag.Dorobanţi

 

Cei interesaţi pot să doneze bunuri  materiale (apă îmbuteliată, conserve de hrană, produse pentru igienă, îmbrăcăminte pentru copii şi adulţi). Vă informăm că în acest moment au fost organizate următoarele centre de colectare:

–         Municipiul Bucureşti, coordonator din partea Ligii de Prietenie Româno Sârbă – Dragan Krstic telefon 0722 247263, 021 3137712

  • Centru de colectare Ambasada Serbiei la Bucureşti. Adresa: Calea Dorobanţilor nr.34, Bucureşti 010573, Telefon021 2119871, Program NON STOP

Crucea Roșie Română lansează un APEL UMANITAR DE URGENȚĂ pentru a veni în sprijinul celor afectați, prin donații online pe www.crucearosie.roși sms la nr. 8829(2 Eur / sms).

„NU, nu si dumneata domnule Bellu” – ganduri pentru campioni, media, politicieni si alti „eroi”

In Blog, Educatia si sportul, Ganduri, Sport si societate, Sportul si politica on Mai 21, 2014 at 1:57 PM

…Sau un gand de blog cu o poza care nu face cat 1000 de cuvinte si, hotarat lucru,

nu un articol „sms” pentru retarzi… rezervat oamenilor de inima

______________________________________

Bellu
______________________________________

Cand am inceput Sportlogic despre Sport – Istorie, Cultura si Societate, televiziunile din Romania se intreceau in invitati precum Borcea, Becali, etc., corporatiile in reclame cu Nadia, Hagi si Ilie…Evident nu fac referire la posturile publice, singurele care au incercat sa mentina decenta pe ecrane cu riscul esecului prevestit, dar uite ca nu a fost sa fie – Felicitari!

Astazi toti „facatorii de opinie” se intrec in a invita generatiile de aur  si fostele glorii ale sportului romanesc – nationala de handbal pe Realitatea, ieri Gadea se mandrea cu lotul de gimnastica prezent cu mic cu mare pe platourile Antenei 3, la TVR invitam campioni de la Melbourne, GSP si din nou Gadea s-au trezit mari pasionati de destinele boxerilor de legenda, Gabriela Szabo isi dezvaluie o fata mai putin cunoscuta de public pentru ca asa cum spuneam nimeni nu a bagat-o in seama timp de 20 de ani, chiar si atunci cand avea rezultate…Pana la urma campioana sau nu, cel mai mare talent al sau ramane doar alergarea in probele de semifond, nu tocmai cea mai tehnica disciplina din lume. Oamenii politici nu mai dau cu sapa in gradina alegatorului , ci sar cu parasuta si tot asa… GSP TV nu mai transmit toate porcariile si au devenit un canal de sport – box in nestire, pana si emisiunile de „rialiti” au legatura cu sportul, iar publicatia online are cea mai frumoasa paleta de talente in penita dedicate sportului – Geambasu, Maria Andries si evident legenda – Radu Cosasu!…Clar cea mai buna echipa din Romania.

Aseara pe TVR info am urmarit un interviu cuceritor cu Ana Maria Branza… Concept interesant; reporterita costumata pentru tragere, filmare prin casca de protectie – CHAPEAU, LA CLASSE, Felicitari din nou TVR! Pana si cocalarii de la Sport.ro au inceput sa dea retrospective… Dar fiindca veni vorba, NU inteleg de ce trustul Media Pro insista pe o linie absolut mizerabila, cand Prosport este una dintre cele mai onorabile publicatii sportive. De ce iubitorii rugby-ului din Romania sunt obligati sa urmareasca meciurile din Superugby pe streaming-uri de proasta calitate cand ProTV „SE PARE” ca au drepturile de retransmisie ale competitiei pana in 2016, ele fiind achizitionate undeva intre 2010 si 2012. Iar lumea mai spune ca suntem paranoici si zambeasc condescendent la diversele ipoteze ale teoriei conspiratiei. Cat de mult iti poti dori indobitocirea propriului popor sa preferi sa dai stiri de 2 bani, jocuri japoneze sau „catch”, in loc de cea mai prestigioasa competitie de rugby in care evolueaza majoritatea marilor jucatori de pe planeta…ma rog dintre cei care au ramas in forma, mai ales cand meciurile nu au loc la ore de audienta maxima si in conditiile in care ai cel mai prost rating dintre toate televiziunile din Romania. Cat de imbecil sau corupt poti sa fii ca sa-ti inchipui ca mentinand aceeasi conceptie de program si aceeasi politica a titlurilor scandaloase, vei sfarsi prin a prosti o natie si manipula lumea!? Ma intreb ce pazesc papagalii aia din consiliul de admnistratie al trustului si consiliul actionarilor; cum de nu va desfiinteaza pe voi, voice-off-urile de 2 bani, genericul ala de neam prost cu mingea pe un sold de tarfa si pe mandra ce ne vorbeste din butoi, tunsa ca la casa copilului si pe care voi v-o inchipuiti sexi sau ma rog, ca noi ne-am inchipui-o sexi!?

Revenind la campionii nostri, reprezentati ai natiunii de ieri si de astazi au fost uitati timp de 20 ani, ca si celelate discipline abandonate in favoare fotbalului. Astazi jurnalele si „toc-sho-urile” nu lasa sa le mai scape nimic din tot ceea li s-ar parea prestigios si profitabil pentru imaginea lor manjita de colaborationismul cu Chevron, Gold Corporation si diversele angajamente cu clasa politica. Ne place sa credem ca injuraturile noastre au trezit daca nu remuscari sau autocritici, cel putin orgoliile unor sefi de redactie si producatori audiovizuali patetici. De ce am avut nevoie de 20 de ani ca sa ne trezim!? De ce nu s-a nascut cineva sa le spuna ca nimanui nu i-ar placea sa traiasca intr-un oras in care nu exista decat brutarii sau numai cofetarii (!?), cu atat mai putin in cele populate doar de fotbalisti. Fara suparare! De altfel atitudinea lui Gica Popescu pe tot parcursul anchetei din dosarul transferurilor demonstreaza prezenta masiva a calciului in oase si ne arata de ce a fost atatia ani capitanul unei nationale, poate cea mai performanta din istoria fotbalului nostru – respect! Cojones mai grele decat toate federatiile de bataie la un loc – rugby, box, lupte, judo, etc. De ce  deci, nu a venit nimeni sa spuna faunei din media, marketing si publicitate ca diversitatea este frumoasa si generatoare de lucruri interesante!? Este ca si cum pe vremuri ti-ai fi luat casa la Lupeni sau la Copsa Mica…Ma rog. s-au intamplat prea multe rele sub pretextul indicatorilor de audienta.

Asa cum ati reusit sa ne bagati pe gat toate scursorile timp de 20 ani, Botezatu si haremul lui, retarzii din si de toate orizonturile, cu siguranta ati fi putut reusi mult mai usor cu sportul si sportivii, olimpicii si tinerii creatori din Romania, oricat de „impopulari” ar fi ei in opinia voastra, fiindca oricum pretextul pe care il invocati este o mare gogonata…. Doar nu va inchipuiti ca tinandu-i flamanzi ii puteti controla mai usor… sau daca va inchipuiti sper sa nu fie cazul campionilor nostri. Ei ash!!! Totusi, sa te crezi vreo valoare audio-vizuala cu 3 puncte de audienta este ca si cum ai spune ca esti om de afaceri pentru ca ai luat pe blat  o fabrica de la stat pe care ai vandut-o la fier vechi sau le-ai face pe vadane de chiverniseala stransa prostind tot felul de papagali privilegiati. Si fiindca veni vorba despre oameni de afaceri, toata tara il stie pe „omul de afaceri” Marcel Toader, un fost „mare” rugbist – ce jena pentru sportul nostru !?…Cum ca rugby-ul nu este cu nimic mai presus de alte discipline in materie de educatie. Deci media ne-au facut capul patrat cu Todirica, dar nimeni nu stie cine este Catalin Fercu, un jucator fabulos si un tanar „charmant”…Ala da rugbist si sa ma scuze ca-l compar cu un fante tomnatec si decadent.

De fiecare data cand vorbeam despre chestiile astea cu cei din jur, nu incetau cu indemnurile la cumintenie, aluziile cum ca as fi paranoic (it’s a skill) sau frustrat (true moral vertue – scuze pentru limbajul barbar, dar am uitat termenii din limba romana vaduvita de acest portofoliu) desi era evident pentru toata lumea ca mass-media ne serveau la mic dejun, pranz si cina nulitati precum  Irinel si mandra lui si alte concepte imbecilizante evident nu pentru audienta si bani, ci ca parte a unui proces de sabotare a valorilor colective si de bun simt. Romania mai cu forta mai cu binisorul nu putea sa ramana in „mahala”, lucrurile s-au mai schimbat si in ziua de astazi vedem ce mare om de afaceri era Irinel sau natura „milionarilor vedete” de la noi…Oare „audienta” nu ar fi preferat un „realiti – sho” cu un copil care a iesit pe locul 8 la mondialele de sarituri antrenandu-se ani de zile, flamand, plin de incertitudini si alte rele intr-o „garsoniera”!? Iete ca va dau si idei! Atentie desi lucrurile merg un pic mai bine, schimbarile care se anunta nu sunt garantate si ireversibile pentru ca dorinta de a ingenunchea acest popor este prea mare.

Presiunea imensa in fata acestei amenintari nu ne lasa decat un singur recurs – EDUCATIA… Este o misiune de zi cu zi in care mass-media are un rol determinant. Educatia nu inseamna neaparat sa fii diplomat, sa vorbesti frumos, elegant sau politicos (este prea putin); educatia inseamna sa ai repere si valori solide, discernamant si capacitatea de a rationa si actiona in respectul acestor valori…Iar daca natiunea noastra duce lipsa de ceva in acest moment, ei bine acel lucru sunt reperele si valorile morale… Si nu prea ai cum sa pretinzi repere si valori (IN FAPTE SI SIMTIRI si nu doar in discurs) oamenilor nostri, daca unii (cine oare) s-au luptat timp de cel putin 20 de ani ca sa amplaseze la varf niste…n-am cuvinte!… Educatia nu se mosteneste, ci se „preda” si nu doar la scoala. Evident veti spune ca nu trebuie sa generalizam, ca nu toti sunt asa, ca toate padurile au uscaturi blah blah blah…. dar cea mai veche fenta de pacalit lumea este sa pui alaturi de o valoare un set de non sau anti-valori, astfel prezenta ei va credibiliza elementele toxice implantate peste tot si in toate insitutiile si corporatiile din Romania. Nimeni nu pune otrava intr-o borala de care ar fugi chiar si cel mai flamand dintre porci, ci intr-un tort aromat, gustos si atractiv… Fente de acest gen sunt spre exemplu analfabetii diverselor academii sustinute de imaginea unor personalitati si valori reale din diverse domenii, prezenta lui Hari Dumitras in FRR sau de ce nu, cea a echipei de gimnastica in emisiunea lui Gadea – frumoasele si bestia, printesele si (bros)coiul.

Mi-ar fi placut sa vad lotul de gimnastica pe posturile publice si nu intr-o porcarie anagajata politic. Problema nu este angajamentul politic, ci interesele pe care acesti papitoi ai antenelor le reprezinta. Gimnastica romaneasca nu este a lui Gadea, a Antenelor, a PSD-ului sau a opricarei alte grupari, ci a intregii natiuni. Evident ca orice canal de televiziune poate dori si incerca sa-i prezinte pe campioni, dar de ce sa ne afisam cu bijuteria sportului national la emisiunea celui mai zelos catelus de paza… Sau poate ca doamna Bitan si domnul Bellu vor ca gimnastica romaneasca sa fie urmarita doar de PSD-isti!? Maestre puteati mere foarte bine la Antene ca sa va asigurati de suportul Pontacului, dar sa cereti alti moderatori, explicand ca sportul romanesc ca si intreaga societate civila din Romania are nevoie de dezintoxicare masiva…DE DEPOLITIZARE! Si nu spun toate astea pentru ca as fi un carcotas, ci pentru ca, zau, chiar nu vad nici o reclama pozitiva pentru sportul romanesc si pentru imaginea celor mai mari antrenori de gimnastica ai tuturor timpurilor in urma asocierii cu cap de meduza pe un platou pe care care si-au facut numarul si nevoile – ahahaaaMugur aaahCiuvica, Monica Tzatzoiu si alti facatori de opinie. Pentru valorile natiunii avem televiziunea publica, singurele posturi care mai transmit un documentar, un concert de muzica clasica sau Tele-Enciclopedia, Maestree!!!… Vedeti, toate astea sunt  ceea ce numim noi cei multi, EDUCATIE – adica valori si repere solide, nu decizii in bataia vantului, singurele care permit dezvoltarea societatii civile pe baze durabile. Este lipsa educatiei si reperelor care impiedica o gandire strategica matura, lacomia si alimenteaza temeri de tot felul; intr-un cuvant este sursa celor mai multe si mari greseli, unele dintre ele ireversibile, cum ar fi parteneriatul rugby-ului romanesc cu Gold Corporation, un alt exemplu de imbecilitate strategica ca sa nu spun umana. Nimeni nu va roaga sa va luati la lupta cu fortele oculte sau sa refuzati banii si sprijinul guvernului, dar cu totii ne asteptam, sunt convins chiar si PSD-istii de buna credinta, sa vadem cel mai mare antrenor roman in activitate tinand piept unor „arivisti de drumul mare” pentru ca banii pe care gimnastica ii va primi nu sunt nici ai lui Ponta, nici ai PSD-ului, ci ai natiunii…SUNT PUBLICI Doamne iarta-ma!

Va cunoaste si va respecta o planeta intreaga cu mult inainte ca PSD-ul sau Gadea vor fi stiut ca se vor naste in urma unei reVIOLutii  fara prezervativ. Dumneavoastra sunteti reperul si NU starletele mandatate temporar de toti amatorii de alba-neagra. Stim ca sportul a fost dintotdeauna un instrument politic, iar notiunea de depolitizare ar putea suna utopic, dar reprezentarea puterii trebuie sa se faca in termenii impusi de valorile autentice si NU de clasa politica (mai ales nu cea din Romania),…fiiindca aici nu este vorba despre Ponta sau de PSD, ci despre „ei” toti. Oricare ar fi fost miza acestei aparitii televizate, mijloace suplimentare pentru gimnastica, postul de la COSR (o alegere proasta pentru ca astfel Romania ar ramane fara unul dintre cei doi mari si unici antrenori pe care ii mai are), asocieri de acest tip sunt nedorite pentru ca compromit calitatea de reper pe care o aveti si de care societatea civila are atat de mare nevoie, cu alte cuvinte saboteaza  functia educativa a sportului in ansamblul ei. ..Altfel care mai este diferenta dintre dumneaostra si Conashu’ Petrache spre exemplu (si multi/multe altii/altele.)???… Nu este pacat de toti acesti ani de munca!? Dar hai sa o inghitim si pe asta; pentru unii nu conteaza cum ajungi unde ajungi (atunci ma intreb de ce nu legalizam dopajul), ci ceea ce faci atunci cand ajungi acolo unde ti-ai dorit.

Cat despre noi si „carcotasenia” noastra…Hmmm, numai un mare alintat ar primi rau aceste „propos”-uri… Nu am vrut sa ne certam cu nimeni, ci sa dezgropam ce mai putea fi salvat din istioria sportului romanesc pentru a servi ca temelie la reconstructia sa si nu de dragul medaliilor sau a performantei asa cum crede doamna Szabo, ci ca instrument sau liant de refacere morala, sociala si BIOLOGICA (da, biologica!) a sentimentului romanesc si societatii in care traim. Nu am fost primii sau singurii, tentative au existat si exista inca – blogul domnului Pescaru (exceptional jurnalist si scriitor), seria de reportaje in format pastila audiovizuala ale Andreei Raducan („fabrica de medalii” parca se numea…in echipa cu acelasi exceptional Pescaru), „pagina fara fotbal” de la Adevarul…tentative au fost, dar nicicand preluate ca un „trend” – scuzati termenul vreau sa respect tendintele in comunicare (oribil). Ce am adus noi nou atunci !? Mai nimic decat indemnul de a abandona lasitatea, ipocrizia, limbajul de nisip si uneori un plus de activism dus pana la pseudoagresiune…Rezultatele se vad in schimbarile din atitudinea media si mai ales prin multimea de bloguri si alte publicatii independente ce apar, care satule de voma „mogulesca”,  doresc sa ia pe cont propriu aceasta miscare de rezistenta… Iata deci ca a functionat. Asta a fost si scopul; nu suntem nici jurnalisti si nici scriitori, ci doar mari iubitori de sport. Am „pierdut” mult timp, am lasat pene in tot felul de contradictii si ne-am compromis orice sansa de a ne face meseria, dar cred ca ne-am indeplinit misiunea.

Asadar incepand din acest moment Sportlogic va schimba linia editoriala si va reveni la scopul sau initial, dar  cu riscul de a intarzia demararea proiectului, vom ramane vigilenti inca. Stim ca domniile lor vor gasi intodeauna mijloacele de a deturna tot ce-i bun si pentru ca noua tendinta este mai degraba expresia unei nevoi politice electorale decat rezultatul constientizarii faptului ca natiunea are nevoie de sport, de miscare (nu neaparat de performanta cum cred blondele politicii romanesti)…si pentru ca asa cum am mai spus-o parafrazandu-l pe Malraux…„Romania secolului 21 va fi sportiva sau nu va fi deloc” (O-O Flo dixit…  si sunt cat se poate de serios)
_______________________

COMPLETARE POSTPUBLICARE: in urma aparitiei diverselor articole prin diverse publicatii ne simtim obligati sa precizam  pozitia noastra. Episodul luat in discutie nu discrediteaza in nici un fel actiunea primului ministru care prin functia pe care o ocupa este aproape ogligat moral sa consemneze performanta tinerilor nostri. In momente anterioare de aceeasi factura predecesorii sai au fost demolati de opinia publica pentru indiferenta fata de cei care ne reprezinta cu brio pe plan international. Intalnirea sa cu membrii lotului de gimnastica a fost organizata in calitate de sef al guvernului (administratorul resurselor acestei tari). Criticile noastre, constructive speram, dojenesc lipsa de abilitate (sau experienta) a responsabililor lotului care trebuiau sa conditioneze cumva termenii acestei aparitii televizate pentru a nu lasa loc niciunui dubiu. In mare este vorba despre post (la limita si el legitim), dar mai ales despre emisiune si animator. cred ca invectivele si propos-urile noastre o evidentiaza destul de clar. Problema in Romania consta in faptul ca presa este un instrument politic aservit unor interese asa cum este cazul majoritatii posturilor de larga audienta si interes general, care iau ostateci absolut toate personalitati si figurile publice din viata sociala romaneasca – politicieni, oameni de cultura, „oamenii de afaceri”  ca si pe cei din sport. Cu toate tarele sale, daca domnul Ponta are o calitate in plus fata de predecesorii sai, atunci ea este faptul ca iubeste sportul si-i pasa realmente despre situatia sa precara…Bine inteles in masura in care alte prioritati i-o permit. Evident ca a-ti pasa este una si al administra este alta. pe acest plan lista criticilor ar putea fi nesfarsita, dar nu este meseria sa si la randul sau este luat prizonier de imperative de imagine…pe care le „impun” in mod indirect tot cei din media. Aceste imperative sunt cauza celor mai multe erori cum ar fi perindarea pe la carmele sportului romanesc a unei palete intregi de campioni si „mari” oameni de sport care nu absolut nici o treaba cu organizarea, gestiunea sau ce sa mai spunem cu reflectia strategica.

– O-O Flo –

P.S. – Ma intreb de ce m-am adresat numai domnului Bellu, pentru ca acolo este o echipa intreaga… Si evident ca suntem constienti de nivelul de diplomatie si abilitatea de care oamenii de suflet din aceasta tara trebuie sa dea dovada pentru a nu ofusca „Arcul de Triumf” si pentru a asigura supravietuirea proiectelor, institutiilor si continuitatea activitatii. Evident ca vorbele noastre vizeaza clasa mojicilor si parazitilor care sug sangele tarii si stim ca nu ezita sa ia ostatec pe oricine ar indrazni sa nu danseze dupa muzica lor… Evident ca am proaspat in memorie faptul ca domnul Bellu este poate singurul din sportul romanesc care a demisionat atunci cand lucrurile i s-au parut prea flagrante si ca ma adresez celor mai devreme mentionati – Doar ca sa stiti – NU NE PACALITI!!! Ma gandeam ca ar fi bine sa vina si din partea unui om de rand, nu numai de la o trompeta vanduta precum Cristoiu, chiar daca si ele (trompetele) mai suna desteptarea  din cand in cand ….  Ma rog stie cineva cine este comentatorul TVR a finalei „cupei UEFA” care din Iuventus „stedium” nu ne-a scos!?…Sa-i sopteasca acestei Chirite penale ca in limba romana exista un cuvant – stadion – sau ca in italiana nu se spune „stedium”, daca cumva vrea sa respecte denumirea locatiei.

%d blogeri au apreciat asta: