Sportlogic

Triple H-Cup – Humanity Help Hope: bucuria jocului poate alina suferinte

In Blog, Ganduri, Sport si societate on Mai 25, 2014 at 11:02 AM

Flyer rugby fliped DINAMAO__________________________________

disaster-floods-in-serbia-2

Inundatii in Serbia

______________________________________

Imagile spun totul dar totusi in locul „discursului” de deschidere a turneului de inima si ca sa evitam momentele de plictiseala;

Sa ne intoarcem putin in timp in primavara anului 1990, la 3 luni dupa schimbarile din 1989, un jucator de rugby ca multi de pe la noi, si-a facut repede rucsacul si cu o pereche de ghete de lot „imprumutate” de la prietenul si camaradul sau, pe atunci aripa la Poli Timisoara si la echipa nationala, cu speranta ca impregnate de gloria lotului ii vor aduce noroc, a plecat spre aventuri in lumea larga animat de vise de glorie sportiva… Sa trecem peste peripetiile de rigoare – la vremea aceea unele frontiere inca mai erau pazite – si mergem direct acolo unde face prima halta din voiajul sau initiatic si chiar isi propusese sa ajunga si anume intr-un „catun” din Italia ce se numea Calvisano. Catun este putin cam exagerat,  la vremea aceea o comuna destul de infloritoare care avea o echipa in prima liga, iar in compozitia ei se gaseau 3 argentinieni, 2 australieni (ambii din League) si 1 neo-zeelandaz. Ajuns acolo pe la 10 seara, „evadatul” nostru a intrebat intr-o italiana aproximativa “Dove e il stadio  di rugby?” Niste pusti pe bicicleta l-au indrumat. Ajuns in fata stadionului, un boxer (un fel de caine) il latra ca turbat dintr-o curte. Intr-un tarziu si-a facut aparitia si stapanul suspicios si deranjat, intreband ceva ce putea insemna “Tu cine mai esti si ce vrei” , asa ca omul nostru a raspuns “Io giucatore de rugby Romania”, la care tipul a ridicat din umeri si i-a spus “aspeta”. A calmat boxerul, inchis usa casei si l-a suit pe „turist” intr-o furgoneta   si l-a condus undeva la marginea comunei, la o vila pe terasa careia 4 indivizi jucau carti. Au boscorodit ceva cu „transportorul”, dupa care acesta i-a spus „veni”, s-au suit in masina si au mers direct la un hotel pensiune unde dupa o scurta conversatie cu „gazda”, calatorul a fost preluat si cazat intr-o camera… Dupa 1/4 de ora in camera a aparut si hangita purtand o farfurie cu 2 sandwich-uri cu “panini con prosciutto” , o sticla mica de „Chianti” rosu si una de Evian pe care le-a depus amuzata pe o masuta si inainte de a iesi din camera a intors capul si rostind un  “buona note” prietenos. Mai tarziu avea sa afle ca era ruda cu presedintele clubului care nu a intarziat sa se arate a 2-a zi dis de dimineata. Era unul dintre tipii care jucau carti pe terasa. Amabil a venit sa discute si sa afle mai multe;  l-a intrebat ce-i cu el, cum a ajuns acolo, daca are o familie si care este situatia reala din Romania? Ma rog genul de banalitati protocolare, dupa care l-a invitat la antrenamentul ce urma sa aiba loc in seara respectiva…. Continuarea nu mai are importanta, dar pot sa va spun ca abia atunci, dupa 12 ani de practica intensiva si nu lipsita de ambitii si mici performante,  voiajorul nostru a inteles ce VREA OVALUL de la el…

Rugby este un sport care semnifica mult mai mult decat vorbele despre globule si planete ovale, si altele de genul; rugby-ul este un mod de viata, de a se construi pe sine si comunitatea celor care adera la logica sa (de haos organizat – Dan Ionescu de la Dracula Dixit…glumim stimate Dracula) si reusesc sa-l inteleaga – o cale – „dao” sau „do” cum spuneau orientalii din vechime. Da, exact la fel precum viet-vo-DAO, aikiDO, bushiDO, KarateDO si altele – o intreaga filozofie despre contact, punti, poduri, gramezi si mormane construite si distruse pentru a fi reconstruite, un sir nesfarsit de faze, constructii si incercari pentru a reusi TRANSFORMAREA !!!…Cea a sinelui of course!

Ati inteles ceva? Nu(?), nici eu. Un lucru este sigur; dincolo de toata simbolistica sofisticata, rugby este singurul sport in care, pe langa suportul obisnuit la purtatorul de balon pe care il intalnim in mai toate jocurile, componentii echipei se pot lega pentru a forma o singura entitate RECUNOSCUTA, un fel de tot unitar intr-un efort sinergic; singurul sport in care cei din jur pot veni si oferi sprijin fizic si energia lor purtatorului pentru a razbi, conserva sau castiga o minge incerta… Ce metafora mai elocventa despre solidaritate ne-am putea imagina!? Singurul sport in care purtatorul nu poate pasa balonul decat in spate obligandu-i pe ceilalti sa-l urmeze si sa-l sustina. Asadar rugby-ul este despre solidaritate, suport, sprijin, intr-un cuvant – OMENIE(!) – o virtute de care cei din jurul nostru pot avea nevoie in fiecare zi. Este ca un fel de coregrafie a vietii si de aceea nu putem fi jucatori de rugby doar pe teren. Un rugbist este ceea ce este in fiecare moment al existentei sale; nu poti sa-ti inchipui ca in afara terenului esti ceea ce esti si ca te vei transforma timp de 80′ la iesirea din  vestiare pentru a reveni la vechea forma odata antrenamentul sau meciul incheiat…Evident ca aici nu este vorba despre calitatile fizice si tot ce tine de aspectele tehnio-tactic ale disciplinei, ci de cele morale si psihoafective – despre EL CORASON (!), fie el de piatra, bun, rau, dulce sau amar… Mai mult ca sigur ca modul de viata si valorile care te calauzesc se vor reflecta si in evolutia pe teren, la fel cum tot cei vei dobandi prin practica acestui sport se va reflecta in comprtamentul tau social….Din acest motiv exista o multime de jucatori de rugby care in ciuda unor calitati exceptionale nu reusesc sa devina nicicand „rugbisti”, la fel cum exista indivizi care fara sa practice foarte mult, prin natura si educatia lor sunt perfect croiti pentru acest sport, iar celor din familia ovala, cei adevarati, nu le ramane decat sa-i coopteze, sa le deschida portile bunavointei, prieteniei, comunicarii si ale relatiilor durabile asa cum numai rugby-ul stie sa le construiasca si sa le modeleze.

Morala acestei intamplari reale, prima dintr-un sir destul de lung care au dus la transformarea rapida, dar profunda a compatriotului nostru, este ca o discutie de 10′, un moment de empatie intre un milionar patron de club si un clandestin anonim,  ratacit si visator au reusit  sa-l transforme pe cel din urma cat nu au reusit sa o faca 27 de ani din viata si 12 ani de practica, iar acest lucru a fost posibil doar datorita faptului ca unul dintre ei, presedintele, intelesese esenta sportului pe care il patrona. Cati romani nu au ajuns in Italia sau aiurea in lume si cati au avut sansa ca cineva sa le intinda o mana atunci cand au avut nevoie fara sa li se pretinda nimic in schimb. Pentru eroul povestirii noastre mana despre care vorbim a durat vreo 6 luni, in conditiile in care el era clandestin printre straini si mai ales fara dezlegare de la FRR!? Mana nu s-a retras nicicand, ci el a considerat ca trebuia sa-si continue voiajul initiatic, ciclul neintrerupt al transformarilor, fara de care „exilul” nu a fi avut absolut nici o miza si nici logica de altfel.

Toate vorbele mari despre performanta, onoare, patriotism, culori, tricou si alte povesti de adormit copii  vehiculate de tot felul de carieristi si oportunisti „exaltati” sunt pure desertaciuni lipsite de orice continut din momentul in care sportul nostru  este amputat de spiritul si filozofia despre care vorbeam, iar acest adevar se reflecta in atitudinea si actiunile marilor echipe si jucatori, mai toti implicati sau disponibili ori de cate ori circumstantele si interesul comunitatilor din care fac parte o cere …  Nu numai atunci cand ii cheama „el commandante” la arme, nu o data pe an, ci in fiecare moment al vietii lor. De altfel nu stiu daca ati remarcat, dar meschinaria sufletului se reflecta si in performanta sportiva, iar cei cativa morti de la povestea din ’89 o demonstreaza (toti RUGBISTI ADEVARATI).

Din cand in cand FRR incearca o resuscitare a acestor valori; campaniile de donare a sangelui, dezapezirile si toate actiunile intreprinse sunt incercari timide, dar trebuie subliniat, unice, venind din partea rugbistilor nostri si ne fac sa fim mandri de sportul si comunitatea noastra… Cu o singura observatie; daca nu-i din tot sufletul si sincer, atunci nu ramane decat o simpla operatiune de P.R., nu-i nimic, „multi vede, putini cunoaste”, problema este ca nu putem fi ceea ce ar trebui sa fim doar cand avem chef sau posibilitatea, ci in fiecare moment al vietii noastre…fiindca sa ne aducem aminte – „dao” – calea. Nu putem organiza cross-uri pentru victimele unui alt cross din America si intoarce spatele sudanezilor… Sau am putea, dar atunci inseamna ca nu suntem chiar „adevarati”, ci doar niste porecliti, servili si interesati.

Daca vorbele mele vi se par pompoase sau cumva idealiste, irealiste etc…Atunci poate ca actiunile intreprinse de marile cluburi de peste tot din lume va vor convinge… Queensland Reds spre exemplu numai in acest sezon au intreprins 6 actiuni caritabile, dintre care doua pentru extern (Fidji si Africa) … Indemnul nostru nu este despre a face ce fac si altii mai buni, ci despre a fi noi insine, fideli valorilor si principiilor cu care sportul nostru se mandreste, mai ales atunci cand si discursul afisat NE OBLIGA. Evident ca propos-urile de fata se adreseaza marilor cluburi si federatiei, pentru ca noi cei mici si de rand nu am uitat o clipa cine suntem si cum ne traim conditia noastra de partizani intr-o lume in care atitudinea de rezistenta a devenit practic necesara si obligatorie.

Dovada este ca cei de la Arlechinii Bucuresti, RC. Morometii, Carrefour Team si altii fara culori au organizat un miniturneu (vezi afisul de mai sus) in scopul colectarii ajutoarelor pentru vecinii sarbi. Poate doar o picatura intr-un ocean, dar daca datorita acestei picaturi fie numai si un copil sau orice alta fiinta in dificultate poate gasi confort si alinare, atunci jocul nostru si sportul in general si-a indeplinit cea mai nobila dintre misiuni…Pentru ca jocul, placerea noastra, trebuie sa fie si a celor din jur, sa le aline suferinta, sa le faca viata mai frumoasa…Iar daca aceste vorbe vor starni critici, oftici si suspiciuni dar declansa orgolii atunci cu atat mai bine. SA FACA EI DE O MIE DE ORI MAI BINE!  Chiar ii rugam, fiindca despre asta era si vorba.

– O-O Flo

Informatii organizatori / parteneri si documente

Sportlogic publicatie on line independena fara personalitate juridica despre Sport, Cultura, Civilizatie ; contact Octav Florea tel: 0733737320 / Email: ooflorea@gmail.com;
Liga de prietenie Romano-Sarba – Vicepresedinte Dragan Krstic 0722 247263; e-mail: lprsbucuresti@gmail.com
– Aici puteti gasi si apelul public al institutiei – Apel Umanitar pentru cei care vor sa doneze independent de Evenimentul nostru. De altfel scopul acestei actiuni este sa constituie un factor de declansare si concentrare a fluxului de ajutoare.
Observatie – Ambasada Serbiei este deschisa permanent pentru a primi donatiile, dar este ineficient sa se astepte si sa se grupeze livrarile individuale. Este recomandat ca societatea civila (ONG-uri, cluburi sportive, etc) sa  creeze centre de colectare pentru a expedia ajutoarele odata ce au resusit sa stranga cantitati seminficative. Este costisitor si absurd sa tinem camioane sau mijloace de transport blocate pentru a astepta umplerea containerelor din donatii individuale, mai ales ca fluxul de ajutoare este inca foarte mic.  Este si motivul pentru care ne-am gandit sa organizam acest eveniment in speranta ca institutiile cu capacitate organizatorica si resurse logictice crescute – scoli, federatii, cluburi sportive etc. – vor urma exemplul in speranta ca ai nostri compatrioti vor intelege ca foamea, frigul si boala nu asteapta derularea alegerilor. INCREDIBIL!

Multumiri speciale urmatorilor – ordinea este aleatorie:

– in primul rand celor de la FRR in speranta ca nu vor carota acest eveniment pana la care au mai ramas cateva ore
– Adrian Caplescu tatal legendarului pitic atomic  – nouarul echipei Dinamo si din cand in cand rezerva la nationala (pentru interventii)
– Stefan Demici, antrenorul echipei Dinamo, pentru intelegere, amabilitate, teren, vestiare si dusuri – si implicit clubului
– Doamnei Elena care va face curat in urma noastra la vestiare (ciocolata rezervata)
– lui Andrei, Marius si Florin si tuturor jucatorilor de la ARLECHINII BUCURESTI care vor participa
– lui Gabi si tuturor celor de la R.C. Morometii care vor participa, Carrefour Team si lotul lor de internationali 😀
– lui Florin Caruceru de la Dolce Sport si confratilor sai jurnalisti pentru implicare, ajutoare si pentru apa cu care ne vom hidrata…poate si berea daca ii da mana si-l lasa nevasta.
– lui Dan Ionescu alias Old Dracula care a facut deja o donatie – 2 saci de haine si 50 de RON si de-ale gurii
– lui Silviu fost boxer care vrea sa vina maine sa-si rupa oasele (el nu stie ce-i aia touch)
– Celor de la MisteRugby (www.misterugby.com) pentru mingile oferite la premierea participantilor si spre vanzare pentru a colecta bani pentru ajutorarea sinistratilor
– celor care vor veni sau nu la eveniment dar vor dona in aceasta mica campanie de intr-ajutorare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: