Sportlogic

Despre „Quenelles” FRS si sfaturile noastre pentru viitorul sabiei iesene…

In Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Sport si societate, Sport viata si destine on Ianuarie 22, 2015 at 5:04 PM

Cuvant inainte – Acum m-am prins ca cele mai lungi si perfide „quenelle” le pot da scrimerii… Acest articol ne-a fost inspirat de un articol aparut in Evenimentul – Încă o recunoaştere pentru scrima ieşeană.

Acum 3 ani am fost la CSM Iasi si am avut o discutie filmata cu antrenorul emerit Iulian Bituca. Nu l-am publicat pentru ca (sincer) calitatea imaginii  mi se parea execrabila cu subsemnatul si cele 30 de kile in plus :)))… Dar poate fi interesant pentru cei care au inca indoieli. Atunci am inteles ca munca de reporter pe teren este o meserie in sine pentru care nu am nici o vocatie si de aceea am si lasat-o balta… Poate ca unii dintre dirigintii sportului romanesc ar trebui sa-mi urmeze exemplul daca evidentele demonstreaza ca nu sunt facuti pentru ceea ce isi inchipuie ei ca ar fi in ambitiile lor nemarturisite!

Cu aceeasi ocazie ni s-a oferit sansa sa purtam cateva discutii „flash” cu fetele si baietii care incrucisau lamele in sala… Scopul acelor „interviuri” (care i-au surprins pe unii) a fost sa constituie o baza de referinta in eventualitatea unor revederi tarzii; sa ne amintim daca le mai place aceeasi mancare, daca asculta aceeasi muzica, daca au ajuns acolo unde isi propusesera candva… Sper ca voi putea finaliza ceea ce am inceput, dar ne servim de acel moment pentru a ne aminti ca in articolele care au urmat am ignorat (ne cerem scuze… dar a fost cu un scop si ma felicit) interviul a 2 fete; Andreea Lupu (articolul il am inca in faza de ciorna terminat, corectat, dar nepublicat) si Cerasela Dragan, cea mai modesta, introvertita (cel putin la intalnirea noastra) si cea mai ezitanta in aspiratiile sale… Iata ca acum dupa 3 ani, Andreea si Cerasela sunt cele care demonstreaza cea mai spectaculoasa dinamica de progres si implicit a performantelor obtinute, probabil sperantele sabiei feminine romanesti… Fara sa vreau nu pot sa nu ma intreb pentru a nu stiu cata oara cum este posibil sa fii performant in spada feminina si nu in cea masculina sau in sabia masculina si nu in cea feminina (concluzia sa o traga fiecare… pentru el :D). Mai recent, mai precis incepand cu 2013, 3 (sau chiar 4… o includem si pe Ana Maria Ciobanu) dintre fetele de atunci par sa faca obiectul dorintelor si obsesia permanenta a antrenorilor de sabie aflati in cercul apropiatilor puterii federale – in imaginea de mai jos de la stanga la dreapta: Vrabie Alesia, Adreea Lupu si Cerasela Dragan, poza jurnalistului iesean Arhire Dragan caruia i-am imprumutat-o de pe Facebook (scuze si multumiri)… Pe Ana Maria nu o mai postam in spatiul acesta fiindca are deja poza pe site…Suntem totusi curiosi sa vedem cum a crescut 🙂 – vezi link

fetele iasului_______________________________

SI ACUM URMEAZA „LA GROSSE QUENELLE +” 😀

Un titlu gresit… Noi am fi intitulat articolul „inca un ventilator de bani”. orice ar spune specialistii, nu  intelegem si nu ne impacam cu ideea „de ce toate talentele trebuie sa mearga la Bucuresti” daca sunt descoperite si antrenate (obtinand si performante) intr-un oras, dintrodata data clubul respectiv devine prea mic pentru ele…Halucinant…Inca o reforma „extraordinara” a COSR… Ne amintim ca dupa o alta idee stralucita, reflectia acelorasi minti sclipitoare care se dadeau de ceasul mortii sa mute centrul olimpic la Brasov pentru a le oferi materie de lucru „colegilor de tinereti”, dar iata ca numai dupa un an programul revine la Iasi. La vremea respectiva, somitatile de la FRR au reusit sa convinga doar o speranta ieseana. despre care am aflat recent ca asteapta nerabdatoare sa se intoarca acasa in modestul si dulcele targ al Iesilor. Cum ca medalii de tot felul, trompetele si surlitele, nu sunt suficiente ca sa obtii performanta… Sa fie oare pentru ca performanta este rezultatul unei chimii complexe in care nu intra doar competentele antrenorilor… Medaliile de sportiv nu garanteaza in nici un fel talentul pedagogic, ba uneori chiar dimpotriva… Sau poate cainii nu erau chiar cu colaci in coada asa cum pomiteau gornistii FRS la vremea respectiva.  Oricum in momentul de fata sunt aproape gata sa pun pariu ca scrimera care s-a expatriat un an la fabulosul centru de la Brasov, cu antrenori
„pfai de mine”, nu ar repeta in ruptul capului experienta acum promisa de mitici. Oare asta chiar nu inseamna nimic pentru parinti si sportivi!?… Oricum de data aceasta ne-am hotarat sa mutam discutia de pe Facebook pe blog… asa ca sa raman scris… sa o oficializam 😀

…Oare nimeni nu intelege ca performanta intr-um sport individual este rezultatul unui cumul c0mplex de factori si variabile, care merge de la peisajul din fata ferestrei pana la o cearta buna cu mama sau cu tata… Ca in disciplinele individuale, la competitiile importante,  loturile ar trebui sa ia in staff-ul lor si antrenorii de club ai sportivilor respectivi pentru ca antrenorul de lot, oricat de maiastru ar fi el, nu poate controla niste variabile de ordin psiho-afectiv, dar cu care ar putea jongla doar antrenorul care a crescut sportivul!? Ma rog, daca este antrenor cu adevarat. Mai trebuie sa amintim cum lotul de box a dezertat din cantonament acum un an inaintea europenelor, ca nu-si mai haleau de nici o culoare „maestrii”!?… Ca intr-o  confruntare, pe langa maiestria tehnica, o pondere majora il joaca factorul psiho-afectiv si cognitiv si el la randu-i dependent de procese psihice intime si specifice fiecarui sportiv… Poate faptul ca majoritatea atletelor noastre (si a altora) de renume au sfarsit prin a se casatori cu antrenorii lor, ar putea oferi masura acestei dependente sportiv-antrenor… caz de situatie intalnit in mai toate tarile in foarte multe discipline individuale.

In ciuda rezultatelor absolut remarcabile, scrima romaneasca are si ea probelemele ei. Vechiul scenariu al gastii si republicii prietenilor este omniprezent. Am inteles asta din momentul in care noul presedinte al FRS a insumat un cumul de functii (ce ridicol!!!), si a inceput sa mute toate valorile in propria ograda – presedinte, antrenorul lotului national, antrenor la Dinamo, in timpul liber director de dezvoltare, director la PR si marketing.. te si doare capul cu atata stiinta. Dintr-o data avem surpriza ca domnul Covaliu, un nume mare al sportului romanesc si mondial se pricepe la toate. Zau asa, chiar la toate… Departe de noi gandul de a-i da lectii de management sau de a-l discredita, dar un lucru este sigur: diviziunea sociala a muncii a aparut din epoca bronzului si pentru un motiv bine intemeiat… Nu te poti pricepe la toate sau chiar daca te pricepi sau ai idei, cu siguranta nu le poti face pe toate… Sau le poti, dar in ferma ta… Ori sportul romanesc, un club, etc nu este si nu poate fi ograda nimanui oricat de bine intentionat ar fi, si oricat de glorioasa i-ar fi putut fi cariera respectivului campion… In Romania oriunde intorci capul vezi numai asta. Nu chiar oriunde. Nu la handbal, nu la haltere, nici la judo sau atletism cred. Pana nu de mult Alin Petrache era procuror, avocat, judecator si calau in rugby si mai tarziu in piramida puterii sportive… „Sfaturile” noastre cred ca l-au ajutat semnificativ sa-si redobandeasca credibilitatea… Acum ca si-a vazut sacii in caruta pare sa se fi retras discret in linistea Olimpului, dar sa nu ne facem iluzii. As mai numi pe cineva, dar nu doresc sa ranesc persoane la care tin. Sportul romanesc este plin de fosti campioni (uneori mai putin campioni) care cred ca fara ei planeta nu se poate invarti. Pacat!… Pacat ca dascalii si mentorii lor nu i-au invatat ca „bogatia”, performanta, evolutia, farmecul lumii care ne inconjoara si frumusetea sportului  rezida si rezulta din diversitate si concurenta REALA!

De ce domnii de la FRS nu fac centrul acolo unde se afla majoritatea sportivilor selectionati… Este un principiu fundamental al democratiei si al bunului simt. Adica prefeream sa delocalizam 3 formati de o scoala performanta, in locul a 2 formati la o scoala si ea performanta…candva si ceva mai putin. Probabil ca orasul Iasi nu este de nasul lor sau sa intelegem ca Bucuresti incearca cumva sa-si imparta prajitura sabiei romanesti – baietii la Dinamo si fetele la Steaua!?

…Si de ce nu s-ar lucra la un program pentru elita juvenila – o metodologie unica si nationala de antrenament – destinata antrenorilor sportivilor selectati sa faca parte din aceste centre si banii sa fie alocati pe cote de reprezentare cluburilor respective, cu destinatie precisa pentru formarea sportivilor de elita sau cu potential evident de performanata care sa ramana acasa si sa-si vada de vietile lor, in orasele, familiile si cluburile lor. Exista destule competitii nationale si internationale in care copiii sa fie pusi la incercare, testati si mai ales formatoare. Si daca numarul este limitat, iar maine apare o noua stea sau unul/una dintre  sportivi/sportive se accidenteaza/se imbolnaveste, etc., ce vor face baietii destepti; il vor trimite pe cel „consumat” acasa dupa 2 ani de „exil” ca sa-si reia viata in orasul de bastina de acolo de unde a lasat-o cu doi ani in urma? Am putea intelege o astfel de optiune pentru un sportiv talentat format intr-un club fara performante, fara echipa, fara echipament si infrastructura, dar aici vorbim despre scoala ieseana de sabie breee… Nu stiu daca cineva a inteles, dar IASUL ESTE CAPITALA MONDIALA A SABIEI MASCULINE! De cate ori trebuie sa facem calculul produselor acestei fabuloase „industrii” de tragatori de elita in ultimii 50 de ani de exercitiu pentru a linisti toate fantasmele miticilor si fidelilor lor !?

Iata o situatie tip si un motiv in plus ca parintii sa vegheze ca progeniturile sa nu neglijeze scoala si invatarea perfecta a unei limbi straine; noi i-am sfatui sa faca orice pentru a obtine o bursa intr-un colegiu american, britanic sau oriunde… De ce ar merge un sportiv sa umple buzunarele unui club sau antrenor din alta parte care nu a facut nimic pentru el!? Pentru 300 de lei bursa olimpica si eventual alte 800 daca semneaza la Steaua? De ce nu ar merge la Monaco sa dea lectii de sabie odraslelor princiare si daca este bun(a) chiar si cu sansa la vreun podium international!? Cine stie daca va iesi campion/campioana (cu atat mai bine), daca nu, cel putin isi pune sansele de partea sa pentru un viitor cat de cat decent pentru ca in mod evident, logica performantei in sportul romanesc din cate se pare nu se poate altfel decat trecand „prin sau pe la Bucuresti” si se rezuma la 300 de euro/luna, camin si mese calde la cantina vreunui minister sau institutii… Dar sa admitem ca idea nu ar fi rea daca COSR ar propune si contracte pe durate stabilite cu asigurari pentru cluburi si sportivi, ma tem insa ca deja vorbim in chineza.

Poate ca primarii acestor orase in care printr-un miracol si munca de o viata a unor pasionati a permis crearea unor scoli remarcabile intr-o disciplina oarecare, dupa decenii de succese frumoase, ar trebui sa aloce fonduri substantiale (firimituri la cat se ciordeste) in sporturi din care ar putea sa faca elemente de imagine ale urbei lor, in loc sa bata campii cu tot felul de fantasme din propria copilarie visandu-se Maradona.  Ma intreb ce face fundatia sportului iesean pentru ca este clar si limpede pentru toata lumea ca resursele pentru sportivii de elita trebuie gestionate separat, dar nu de la Bucuresti, ci acolo de unde provin! Vorbim despre 3 fete pentru Dumnezeu, 3 copile care daca ar ramane in clubul lor ar putea trage tot lotul dupa ele, adevarate surse de inspiratie pentru generatiile care vor urma. Scrima ca si multe alte discipline ale sportului romanesc (si toata Romania de altfel) este din pacate iremediabil prizoniera unor minti incompetente, unor primadone care vor sa culeaga rodul muncii celorlalti, vajnici vanatori de glorie!

Asadar inca un proiect cu aluri de goarna – ca si cel de la Brasov – vom indesa cat putem cuiul pentru a-i umili pe detractorii nostri, ca sa inteleaga in sfarsit si ei cam cat ii duce „viziunea”- al carui obiectiv este interesul personal (sau de gasca) a unor tipi doritori sa-si bage in buzunar presedintii de federatii facandu-le toate mofturile… Si iata cum prin hazard acest asa zis centru vizeaza valorile unuia si acelasi club, CSM Iasi. Nu se intreaba nimeni cine castiga din astfel de proiecte sau ce va castiga clubul iesean, orasul, daca lasa sa-i plece toate sperantele. Da, hotarat lucru, scrima ieseana „face rau” unor inchipuiti guru ai lamei, umiliti ani la rand de un antrenor cu tarele si lipsurile sale care le-a demonstrat timp de 30 de ani ca meseria este o chestiune de vocatie. Cand ii aud pe unii ca nu are nici un merit, ii rog sa ia o samanta de orice soi fabulos si sa o planteze pe o bata (ciomag) sa o ude si sa o „ingrase” cat si cu ce vor ei…la sfarsit ii mai rog sa-mi spuna cate roade au cules si la ce le-au servit fitele.

Am sa inchei acest articol cu un mesaj „personal”: draga scrimerule sau scrimero, daca ai crescut si cunoscut gloria sub indrumarea cuiva, de ce sa-l parasesti pentru promisiunile desarte ale unor sacali de curte… Daca toti prietenii si familia iti sunt dragi si tii la ei ca facand parte din viata ta, din tine, oferindu-ti tot ce ai nevoie pentru o viata decenta, de ce sa-i parasesti? Evident ca toti vrem sa progresam si evident ca orice voiaj si experienta noua poate fi constructiva si formatoare, dar intreaba-te daca promisiunea ce ti se face si rezultatul final merita sa sacrifici tot ceea ce reprezinti. Poate ca simti nevoia unei schimbari, dar este putin probabil cand iti petreci tineretile in autocar, avion, tren, hoteluri , cantonamente si competitii. Daca ai fi practicant al unei discipline colective o astfel de alegere ar fi poate de inteles… Nimeni nu este absurd sa ceara unui rugbist, fotbalist, handbalist, poloist de valoare sa ramana in Romania si cu atat mai mult intr-un club neperformant in care cariera sa depinde de o multitudine de alti factori externi si independenti de implicarea sa, dar in scrima, box, lupte etc… zau nu cred ca cineva te poate priva de medalii si de echipa nationala daca nu faci parte din centrul lor, mai ales daca iti bati adeversarii pe plansa… Si daca totusi se intampla, inseamna ca acel sport nu te merita fiindca a esuat in valorile sale reprezentaive – excelenta si fair-play-ul… Poti sa optezi pentru o schimbare daca simti ca pierzi teren, ca antrenorul pe care il ai nu-ti poate oferi mai mult, daca si-a atins limita competentelor sale, dar nu atunci cand esti pe o panta ascendenta datorita celor care au investit in tine.

– O-O Flo –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: