Sportlogic

Critica meciului ROMANIA – TONGA 2015: multe lucruri bune… dar atat cat s-a putut!

In Blog on Septembrie 7, 2015 at 11:42 PM

La MisteRugby Romania nu se fac comentarii de complezenta si nici ca sa incheiem acest episod pe o nota pozitiva… dar de asta nu a mai fost „Tomania – Ronga” asa cum s-a intamplat la  ultimul meci test dintre cele doua selectionate [aici articolul de atunci – Tomania – Ronga sau radiografia unui succes neasteptat (1)]

Sincer, am asistat la o confruntare in care baietii s-au angajat fara menajamente; am vazut in sfarsit abc-ul apararii respectat… cu exceptia fazei discutate in articolul precedent cand oaspetii au inscris cea de-a 2-a incercare. Eseul de penalitate al tonganilor face parte din categoria celor generate de situatiile fixe in care  dezechilibrul de forte este prea mare, iar deznodamantul se anunta imparabil…. Al 2-lea eseu al lor, nu stim daca a fost sau nu unul valid,, dar s-a vazut in sfarsit perdeaua a 2-a si a 3-defensiva la lucru. Ar trebui poate sa ne plangem de absenta camerelor pe partea opusa tribunei „oficiale”.

A devenit regula in prestatiile nationalei din ultima vreme, dar este pentru prima oara cand ii vedem ca refuza resemnarea in fazele de aparare si presiune ofensiva continua, in urma unor strapungeri adverse, si pe toti componentii echipei continuand efortul defensiv pe durata celor 80′. Da este incurajant sa vezi toata echipa mobilizata in urmarirea adversarului si repozitionarea rapida in aparare, hotarata sa nu cedeze in fata unei echipe a caror jucatori au o reputatie (cel putin) de duri. De partea noastra, eseul „Stejarilor” a fost din maruntaie… din ambitie si dorinta. In rest ne-am impotmolit in limitele pe care ni le stim de ani buni; ne lipseste calitatea la centru, dar nici nu au fost baloane pentru ca linia de 3/4 sa-si faca mana… Nu cred ca am vazut 3 pase legate fara aglomerare…Sa fii aripa intr-un meci ca asta iti vine sa dai foc la planeta… Esti un fel de gunoier de serviciu. Nici un distilator de baloane/transformator de joc pentru pastrarea continuitatii printre jucatorii de linia a 3-a sau la centru, rolul lui Vlaicu fiind de roata de rezerva pentru situatii neprevazute. Ma gandesc totusi ca fara eseul care poate nu a fost eseu, chiar daca actiunea celor din Tonga a fost frumoasa, Romania ar fi castigat meciul pe deplin merituoasa pentru angajamentul fizic si determinare, dar cu siguranta nu pentru o victorie asa cum s-a intamplat si la testul precedent. Nota buna este realismul/pragmatismul abordarii, dar asta se stia… si nu o putem sublinia mai mult pentru ca in jocului nationalei este mai degraba o constrangere decat o optiune.

Greu de spus daca cei din Tonga au facut cel mai bun meci al lor – fizic si mental au fost acolo si au dat ce au avut, dar nu cred ca stiu sa joace doar atat… Sau Romania a devenit un adversar intr-adevar incomod pentru unele echipe redutabile  – Japonia, Canada, Tonga, Georgia.

Vizitatorii au dat impresia unui joc pe tema „flat pass”, ceea ce ne-a usurat sarcina defensiva. Nu stim ce se intampla daca se apucau sa faca pasaje in gol pe 3/4 pentru a crea profunzime in lansarile atacurilor… Poate au uitat sau poate ca asta a fost planul. Ca a fost tema sau ca a fost solutia care sa-i oblige sa evite lansarea unor atacuri statice, fie poate o gaselnita strategica fiindca se asteptau sa fim deficitari la placaje si fara continuitate in jocul de repozitionare defensiva, fie ca a fost doar un moment tipic labilitatii jocului insularilor, cunoscuti ca o echipa care presteaza in functie de valoarea adversarului… Nu stim, nu am vazut decat un sut usor in spatele liniilor noastre, dar care ne-a creat probleme… Dataorita apararii Stajarilor, foarte agresiva, jocul cu piciorul usor printre sau pe deasupra ne-ar fi pus in dificultate dupa prima aglomerare…. Fie ca au uitat, ori pentru ca iubesc balonul sau au vrut sa ne bata pe armele noastre – cu pachetul si pick in go-uri de uzura, aglomerari si conservare, moluri, ordonate, din razbunare pentru ce s-a intamplat in 2014 cand au fost impresionanti in salvele lor pe 3/4, dar „timizi” in jocul pe inaintare, fie din saracie tactica si lipsa de imaginatie, nu mai are importanta. Ce conteaza pentru noi este ca cam am tinut piept unor adversari puternici, angajati fizic 100% si asta poate fi un indicator de eficienta, concentrare si precizie incurajator pentru nationala noastra careia nu-i cerem luna de pe cer, decat sa ne reprezinte cu demnitate si mandrie, iar sambata trecuta au reusit… Din nefericire nu ne-a reusit mai mult decat spectacolul unui combat darz in confruntari, nationala neavand multe ocazii pentru a incerca sa-si demonstreze calitatile ofensive, dar multi nici nu ne asteptam la asa ceva…

Mai putin Dumbrava, linia de 3/4 este vigilenta, mobila si relativ rapida. Vlaicu la centru, cu aer de flancher ratacit la uvertura chiar daca a jucat centru (oportunist, in asteptare sau initiind actiuni de atac fara continuitate atunci cand nu exista alta solutie – cel putin nu-si fura caciula singur… l-am vazut respirand usurat dupa un „shoulder charge” stiind ca el este cel care trebuia penalizat si nu invers)  in tandem cu veteranul echipei nu sunt o asociere/formula dintre cele mai dinamice. In gestiune permanenta, fara a-si asuma nici un risc, cei doi ofera doar optiuni de atac usor previzibile… Normal atunci cand o uvertura deschide altei uverturi cu acelasi registru de joc. Aripile au fost curajoase, Fercu nu a resuit sa se exprime in actiunile de atac in absenta unui jucator care sa-i creeze culoar, ne mai raman jucatorii din pachetul de inaintare care au dat totul… Au fost pur si simplu EROICI, UNITI SI CONCENTRATI,   de data aceasta chiar si in fazele defensive, mai multe decat ne-am fi dorit, pe toata durata meciului – FELICITARI!

Avem si o observatie: le recomadam „sa subscrie” observatiilor facute in nenumarate ocazii… Unele atitudini inspirate de „marele” Richie Mc Caw, de la care au luat ce este mai rau fiindca stiinta este mai greu de copiat, sunt periculoase pentru propria echipa si in dispretul total al spiritului jocului. Obisnuinta de a se face cazuti si „uitati” in spatele aglomerarilor, blocatul baloanelor in spontane si alte mici cioranii au oferit oaspetilor cateva penalitati care i-au ajutat sa controleze scorul… Adica i-am ajutat sa ne bata ca si cum nu ar fi fost destul de dificil si asa!  Astfel de atitudini sunt niste „scapari” de vedeta rasfatata, din pacate, cautionata de multi care nu fac diferenta intre adevaratele calitati ale marelui jucator neo-zeelandez si cioraniile de panacot indemn care ii sunt tolerate lui si numai lui de vreo 5-6 ani.  Gresit baieti! Este un privilegiu permis doar „celu mai mare dintre cei mai”, despre care nu stim cat este de mare sau cat a fost pompat mediatic… Am dori sa-l vedem cat de mult poate oferi daca ar juca intr-o echipa ca Montpellier spre exemplu, dar foarte putini vor sa inteleaga asta. Acum de cand intreaga comunitate s-a pus sa-l „stropeasca” intens pentru toate derapajele sale din ultimii ani, nici macar marele Richie nu mai face dintr-astea foarte des… Ei bine s-a calmat legenda si iata ca s-a smecherit Lucaci.

In concluzie avem o echipa de luptatori adevarati care din punctul de vedere al mobilizarii nu mai au nimic de invidiat inaintasilor lor de acum cateva decenii, dar pacatuiesc prin lipsa de imaginatie si inteligenta de joc, lipsiti de consistenta/densitate la capitolul constructie. Intr-un final dorim sa subliniem aportul pozitiv ala stranierilor din echipa si sa confirmam ceea ce am spus intr-un comentariu pe pagina lui Ciobi, si anume ca stagiul de dezinhibare/curaj isi arata efectele… „cand ai vazut moartea cu ochii, iti pasa mai putin de un marfar lansat la 30km/h care vine spre tine”… Asa este si doar daca este facut cand trebuie si cum trebuie, nu cu 3 saptamani inaintea competitiei cum  s-a intamplat in 2007…

IN CONCLUZIE : De 2-3 ani Romania se amelioreaza clar in actul defensiv, daca atacurile vizeaza doar confruntarea fizica directa… Mai nou gestionam cu succes si viteza actiunilor de atac adverse, ceea ce este mai mult decat imbucurator. De data aceasta am pacatuit cu cateva penalitati gratuite din scoala Richie la Vache , nu din cauza presiunii ofensive bine controlata pe durata meciului cu exceptia fazei la care au primit eseul de penalitate, dar in mare diagnosticul este unul pozitiv… Se constata o ameliorare vadita sub aspectul grijei fata de detalii, mentalitatii si concentrarii, dar absolut nici o schimbare de fond in ceea ce priveste gandirea ofensiva, constructia si diversificarea jocului… Comparativ cu echipa din 2011, nationala respira un suflet si multa coeziune, devenind un colectiv unit, bataios, vremea vedetelor neintelese si figurantilor blazati a trecut, nu stim daca atat se poate, oricum demersul este unul coerent, mai intai trebuie consolidate bazele si mai apoi abordate fineturile, doar ca tot facem asta de vreo 10 ani…

– O-O Flo –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: