Sportlogic

Franta – Romania… ne-au facut acordeon

In Blog, Comunitate, Ganduri on Septembrie 28, 2015 at 12:28 PM

Era sa o intitulez ANALIZA MECIULUI, dar de fapt este CONFIRMAREA ANALIZEI FACUTE INAINTEA MECIULUI (ce sa-i faci… asta-i Mozart)

Nu am devenit lenes, dar m-am saturat sa scriu aceleasi lucruri… o iau insa ca pe o datorie de „cetatean” 😀

… Intr-un scenariu asteptat de toata lumea isi incep cei de la l’Equipe povestea, Franta blah blah blah. Scenariu asteptat, dar nu foarte precis.

Am sa incep prin a remarca ca atat Marc Lievremont cat si PSA au subliniat faptul ca Romania a pregatit acest meci timp de 3 luni. Marius Tincu si Hari Dumitras au facut si ei referire la asteptarile nationalei. Acum, retrospectiv sunt aproape convins ca francezii erau la curent cu ce va urma, mai ales ca avem in staff specialisti francezi. Compozitia echipei vice-campioana mondiali imi apare acum ca un raspuns de challenger provocat la duel. Manusa a fost ridicata si provocarea acceptata. Dialectiva contrariilor!

Staff-ul Romaniei a ales, sau poate nu,… a incercat cu ce a avut la dispozitie, sa opuna forta si controlul, mobilitatii albatrilor. Intr-un bilant general al partidei am putea spune ca NU a fost rau daca punem la socoteala eseul ratat a lui Vlaicu (sau neacordat – numai el o poate spune), si un 1 cm care a lipsit pentru ca primul eseu al lui Guitounne sa nu nu se intample… Este drept forta pachetului roman le-a dat de furca francezilor. Dintr-o alta perspectiva insa, scorul este mai putin important decat maniera, iar acest cuvant poate insemna multe – combatitivitate, circulatia balonului, combinatii, inteligenta tactica, initiativa in joc. Asadar fara sa stim exact ce si-au propus Stejarii (butem banui insa) sau cei care decid pentru ei, indiferent de ce au declarat sau lasat sa se subinteleaga inainte de meci, nationala noastra a demonstrat, daca nu maniera, cel putin ca are personalitate. In rest povestea cu i-am dominat, i-am infipt in pamant, mai aveam putin si-i bateam etc. o vom lasa celor care vor sa se pacaleasca singuri.

A fost un meci in care le-am dat de furca, dar atat. Normal pentru au inceput cu o „scanare”. Nu va fi cazul Irlandei care va intra cu un plan de joc bine stabilit. Nu este vorba despre a anula vorbele frumoase sau „complimetele” facute mai sus, dar in acest meci Romania a stabilit (temporara) recordul echipei cu cei mai putini metri facuti cu balonul – 163. De atunci ne-au intrecut doar Namibienii cu doar 53 m in meciul cu Noua Zeelanda. Acest indicator statistic spune totul despre ceea ce s-a intamplat intr-un meci in care francezii au refuzat provocarea in registrul propus de noi si, spre surprinderea mea,  si-au menajat mai toata garnitura de marfare cu exceptia liniei I-a pe care au fost nevoiti sa o introduca pana la urma. Aici previziunile noastre nu s-au adeverit; recunosc ma asteptam sa-i vad pe Maestri, Pape, Spedding, Dusautoir, Bastareaud intrand spre sfarsit. A fost in schimb destul sa schimbe linia I-a si s-a vazut suprematia noastra pe gramada, mai ales in conditiile in care pachetul Stejarilor erau, ma autocitez din comentariile facute inaintea meciului pe paginile Facebook, „cu inima in gat” (in traducere obositi). In rest mai tot ce am prevazut s-a adeverit… Pentru cei curiosi pot vizita comentariile din ziua meciului pe pagina MisteRugby Romania.

Oricat de indulgenti am fi in calculele noastre ipotetice, meciul s-ar fi terminat cu un rezultat de 4 eseuri (nu zic 5) la 2 (nu am pus doar 1)… ceea ce mi se pare exceptional din partea unei echipe pe care ne place sa credem ca am dominat-o in primele 30′, dupa cum a declarat Lynn Howell in presa britanica. Din pacate in jocul de rugby rezultatul competitiei intre inaintari nu  da rezultatul final si nici nu este relevanta pentru soarta meciului, ci evident confruntarea celor 15 in toate fazele de joc este cea care stabileste castigatorul. Uneori insa exista si hold-up-uri…  Cum la fel din pacate si impresia generala despre jocul practicat nu o da faptul ca o echipa inscrie o incercare… din orgoliu national.

In postarile de ieri (articolul a fost scris dupa meci – n.a.) am pomenit niste nume – fara Dumbrava sau fara Dumbrava si Vlaicu legati… pentru ca provoaca o „gaura” de viteza si ritm, chiar daca incetineala lor duce la inlesnirea sarcinii pachetului care ar putea tine pasul cu circulatia balonului mai usor, din pacate duce si la debarasarea de minge. Rezultat 32 de lovituri de picior in conditii de echilibru teritorial si posesie a balonului (pana la schimbarea liniei I a Frantei). Au mai fost si alte nume sau atribute precum flancheri gazele, printre care avem Nyanga (flancher) eseu la aripa, atac dat in colaborare cu Flanquart alt flancher jucaus, mutat in lina a 2-a… O astfel de mutare, cu un taloneur de categorie usoara si alergaret, cu alti 2 flancheri din aceeasi rasa credem noi ca anuntau clar intentia francezilor de a reinnoi traditia jocului dinamic, oarecum vitregita in ultima vreme. A fost clar atac pe o inchisa cu mult spatiu, intrare superba Flanquart, cu repliajul nostru in intarziere… pentru ca „doar mari si puternici” (= greoi) si macinati in confruntari, urmat de o pasa tot atat de superba la aripa, speculand acelasi gen de greseala ca si in meciul cu Tonga – iesirea prematura si in avans a ultimului aparator pe omul cu balonul care lasa decalaat pentru pasa, ultimul om din linia de atac. Cu siguranta ca intr-o formula cu Pape si Maestri mai aveam o sansa, acestia preferand „ciocneala”, confruntarea directa si jocul strans/aglomerat, fixari si atacuri succesive ale liniei de avantaj.

Tot inaintea meciului vorbeam despre o confruntare a 2 filozofii de joc sau mai bine zis optiuni strategice – asezare (Romania) versus miscare/mobilitate (Franta) – spunand ca mai devreme sau mai tarziu (adica intr-o faza succesiva si ulterioara de joc) vom ajunge tot la apararea de culoar si atunci ma intrebam daca Paulica, Lazar si cine or mai fi prin linia I-a vor reusi sa-i dibuiasca pe Fofana si Fickou.. Primul a dat eseu trecand printr-un culoar aparat de jucatori de  linia I. Al 2-lea a dat eseu pe langa Vlaicu si alt jucator de linia I-a (apropos de lipsa de viteza in zona, 0 atributie care revine flancherilor sau decarului, daca tot tinem de culoar atat), dar ocupati sa acopere la aripa. Ma gandesc si la Ciobi care de 2 zile facea joc de glezne asteptand cu eroism percutiile lui Bastareaud; ei bine ne-au trimis o gazela data cu sapun. Ma intorc la vorbele lui Marcus Aurelius – ce era vizibil in aceasta ecuatie – diferenta de forta (este aiurea ce spun, dar asa ne place sa credem… Ma intreb cand vom intelege ca nu suntem mai puternici decat niciuna dintre natiunile mai bine clasate decat noi, chiar daca avem momente de superioritate in ordonate sau in unele maul-uri… Mai puternic mai inseamna sa bati linia avantajului si sa domini la sol in spontane… si mai ales ca dupa 60′ de joc sa constati ca ai pus pachetul din fata pe rotule).

Ce nu este vizibil sau evident(?) – urmarile unei astfel de abordari in succesiunea fazelor de joc… sau poate ca ar trebui sa le numesc consecinte. Cam asta este nivelul de perceptie al detaliilor al tehnicineilor nostri oricine ar fi ei… Am sa exclud din aceasta afirmatie perechea Gontineac – Mc Dowald care a demonstrat clar o gandire infinit mai complexa in elaborarea strategiei si prin incercarea de a pregati jucatorii intr-un registru tehnico-tactic diversificat.

Din acelasi motiv am expus (inaintea meciului) interesul unui pachet usor printr-o garnitura tragator si flancheri mobili care sa poata urmari balonul sau adversarii directi pe toata suprafata cat mai multe faze succesibile posibile, facilitand astfel reorganizarea defensiva. Si tot de aceea criticam aceasta aparare permanenta de culoar (sau pe zone) care functioneaza doar la inaintarile mobila, ori la noi nu este cazul inca, in ciuda progreselor EVIDENTE la jucatorii de linia a 2-a si a 3-a… Noul sosit, Herden, are si el meritele sale. Iata inca un exemplu de lectie invatata pe de rost, fara discernamant, in timp ce in discursul unora incearca sa ne asigure ca au inteles semnificatia cuvantului „detaliu”… ba chiar ne-o si predau fara sa stie exact care este amanuntul – padurea sau copacul … Alinierea unui pachet mobil a fost o ocazie unica, avand in vedere optiunile Frantei pentru inceperea mecilui. Doar o zi proasta a facut ca Szerszevski sa nu ne bage in infern (de fapt i-a lipsit un pilier), iar daca Kockott intra mai devreme lucrurile se vor fi terminat mult mai urat. Sud-africanul a fost probabil tinut pe tusa tocmai pentru faptul ca este un adept al jocului pe langa gramada, iar lui PSA ii era dor sa vada mingea circuland. Era nevoie si de un test pentru Guitounne, inlocuitorul lui Huget la aripa…  Si din cate s-au vazut nu i-a deceptionat.

Norocul nostru ca s-a inceput cu Picamoles, total anacronic in ecuatie, si vizibil enervat ca trebuia sa compenseze lipsa de soliditate din fata care l-a impiedicat sa-si faca jocul. Pus acolo ca sa dea un plus de soliditate unei gramezi de alergareti si sa creeze ceea ce saxonii numesc „momentum” s-a adeverit a fi o alegere neinspirata; in opinia mea o greseala din partea lui PSA pentru ca a subestimat forta pachetului nostru… Soliditatea se asigura primul rand in prima linie si nu la inchidere, mai ales cand vrei sa plimbi mingea, ceea ce a dus la schimbarea sa timpurie.

Sa ne imaginam ca Franta ar fi inceput cu pachetul standard, poate cel mai bun din emisfera nordica in acest moment; s-a vazut si in cele 2 teste cu Anglia… Multumim PSA!  In cele din urma staff-ul si-a inteles greseala si l-a introdus pe Choully… o inchidere mobila, foarte tehnic cu un joc de legatura intre compartimente si mai putin amator de lupte corp la corp. Prin schimbarea liniei I, s-a operat si mutarea lui Le Roux in linia a 2-a, obtinand altfel formula dinamica perfecta, dar cu forta de ancorare, fara a schimba mai nimic in linia de 3/4, de parca doreau sa vada rezultatul. Din momentul respectiv cred ca totul s-a terminat pentru noi; a fost nevoie doar de  cateva faze, fraze si game ca francezii sa-si acordeze instrumentele… Cred de altfel ca au stabilit si un record al competitiei pana la data respectiva in ceea ce priveste numarul de metri parcursi cu balonul – nu mai putin de 573 m, fata de 163 ai nostri . Daca  asociem metrii parcursi numarului relativ mic de strapungeri (clean breaks) in apararea noastra, doar 6, avem clar intentia si imaginea modului in care ne-au intins pe tot terenul dintr-o parte in alta, fara nici o grija fata de organizarea si asezarea jocului… Ca o haita de copoi in cautarea viziunii. Francezii au facut pur si simplu stretching cu Steajarii, plimbandu-i tot terenul pana i-au scos din radacini. Ne-au dat mai intai 3 eseuri la aripa, unde stiau ca vom fi deficitari (mai putin din cauza jucatorilor, cat a organizarii defensive si repliajului incet), suficient incat sa induca panica si sa oblige apararea sa gliseze la viteza maxima si anticipat spre exterior, pentru ca apoi sa treaca nestingheriti prin culoarele centrale lasate in seama inaintasilor sau a uverturii noastre care depaseau linia balonului in actiunea de repliaj defensiv (vezi video), si astfel sa marcheze alte 2 eseuri prin Fickou si Fofana prin spatiile create in centru… O fi „du french flair” (!?)… Nu, nicidecum, doar adaptare din mers…. exact ca in curtea scolii.

TREBUIE SA RECUNOSC ca in a 2-a parte a meciului PSA m-a surprins; la sfarsit, in loc de forta si marfare, a bagat si mai multa mobilitate, dar in ax prin intrarea lui Kockott (si Choully – am mai spus) cu exceptia schimbarilor din lina I-a, unde era nevoie de soliditate. Oricum una nu ar trebui sa o excluda pe cealalta, iar Kaiser este exemplul perfect de jucator robust capabil sa cupleze motoarele. Este oarecum normal; de aceea el este PSA si eu sunt doar un bloger… Nu-i nimic cat traim invatam; acum intrebarea este daca au invatat ceva cei din staff-ul nostru si nu subsemnatul, un critic anonim. Voi mentine asadar afirmatiile de ieri; PSA a ales cea mai buna formula de a infrunta forta pachetului nostru si cu aceeasi ocazie a reusit sa-si odihneasca tractoarele pentru confruntarea cu Irlanda, cand vor fi pusi la alt gen de incercare… In plus am fi avut un meci mult mai plictisitor si deloc la inaltimea asteptarilor prezidentiale :)))… Sunt aproape sigur ca in formula lor „de baza”, prestatia adversarilor nostri ar fi fost daca nu mai putin eficienta, cu siguranta mai terna.

Asadar ce alte nume am mai pomenit in comentariile inainte de meci…. Dulin ne-a pus in dificultate (112 m parcursi cu balonul), Ouedrago a fost mereu la asigurare excelent in jocul fara balon; impreuna cu Nianga, Fickou, Fofana si mai putin aportul lui Szerveszki.. se pare ca am dat o lista de suspecti cu 5 din cei 6 presupusi „vinovati”. Imi pare rau ca trebuie sa am dreptate si sa contest mereu gandirea celor acreditati de comunitatea rugby drept COMPETENTE… Romania trebuia sa inceapa cu un pachet mobil, cu un joc de asteptare si oportunist. Formula afisata de francezi cu 13 rezerve, toti din categoria „usor enervanti”, si doar 2 „titulari” (din care unul – Picamoles – anacronic in combinatie) ne-ar fi permis-o. Forta de impact (ma rog nu chiar… sa-i zicem de conservare) putea fi introdusa in repriza a 2-a sau in utlimele 30′ in speranta ca  odihnita ar fi putut tempera elanul ofensiv al albastrilor si chiar tine piept „prospaturilor” din linia I franceza introduse ulterior.  Ei, abea atunci credem ca era momentul ca selectionerii noastri sa scoata de la garaj camioanele pentru a contra intrarea lui Kaiser si Maas (era de asteptat avand in vedere prezenta lor pe banca) si pentru a incerca (repet… incerca) o dominare a jocului pe inaintare, privandu-i astfel de baloane pe „neastamparati” si ei obositi dupa ce ar fi facut-o 60′ pe-a stergatoarele de parbriz’… In felul acesta poate ca am fi „suferit” 25′ la inceput (perioada de adpatare iminenta in orice meci cu pretentii), dar am fi jucat 80′, rezervandu-ne forta pentru sfarsitul meciului in vederea controlului si conservarii balonului, cu atat mai mult cu cat Franta a ales optiunea risc ce ne-ar fi putut oferi sansele unei abordari oportuniste prin exploatarea baloanelor recuperate din greselile generate de presiunea defensiva… Asa cum s-a si intamplat de altfel la inceputul meciului. Dar ca sa greseasca ar fi trebuit sa sufere si nu la inceput cand antrenorul are posibilitatea sa faca corectiile care se impun, iar adversarii au resurse sa iasa din situatiile critice, ci la sfarsit.

In rest am avut parte de un meci bun facut de baieti – Macovei impresionant, Ursache bravo, Van Herden eroic, Kinikinilau bun, Lemnaru mereu prezent si sigur, Paulica si toata inaintarea foarte bine, in plus tricolorii au dat drumul si la cateva baloane pe 3/4 creand impresia unor probleme, ceea ce de altfel s-a si vazut in reactia tribunelor… Fercu in economie sau fara rol ofensiv bine definit, intr-un proiect de joc limitat, nu stim ce-i cu el, dar parca i-a disparut gustul pentru risc…. sau se rezerva pentru meciurile pe care vrem sau credem ca le vom castiga, si o joaca discret ca sa nu-l repereze apararile inamice, dar pare a fi in subregim.

Inca o data si pentru a mia oara o repetam – victorie sau nu, nu conteaza, important este sa jucam rugby, prilej de a sublinia din nou critica adusa obiectivelor „de performanta” fixate jucatorilor si echipei, total irealiste si lipsite de sens, ce au dus la o abordare strategica bazica/simplista… si care constituie mai mult ca sigur o sursa de presiune suplimentara. In rugby influenta antrenorului este coplesitoare… Se vede in fiecare zi si cu fiecare transfer de tehncian, fie ca pleaca sau soseste unul; altfel spus jucatorii nu au nici o vina. Este bine ca in organigrama staff-ului nostru avem un „manager de inalta performanta” si nu avem un responsabil cu dezvoltarea jucatorului… ceea ce au aproapei toti, mai putin echipele de „staruri” fiindca acolo jucatorii isi inteleg slabiciunile si lucreaza singuri pentru a le remedia…

In concluzie a fost un meci in care baietii s-au reprezentat cu vointa, daruire si mandrie, primind la randul lor recunoasterea si respectul adversarilor, comentatorilor de pretutindeni si nu in ultimul rand simpatia tribunelor – IMPORTANT SI ENERGIZANT IN ACELASI TIMP. Daca vor juca si cu Italia cu aceeasi mentalitate si cu mult mai multa exactitate in faza defensiva (le va fi mai usor), vom inceta sa ne agravam situatia singuri. Cu italienii si in formula aliniata cu Franta (abea acum recomandata) ne va fi si mai usor pentru ca se potrivesc perfect „stilului” nostru; mai putini „subtili” si mari amatori de ciocneala…

Speram ca cei din staff nu se pacalesc spunandu-si ca au fost testari si ultimele reglaje inaintea meciurilor fixate ca obiectiv… Intr-un astfel de caz cu atat mai mult trebuiau menajati jucatorii de impact cu meciuri de o repriza (apropo de managerierea performantei) pentru ca „ritalii” vor veni cu blindatele… si nu au din cele mai slabe. Vorbim despre italieni pentru ca in opinia noastra Canada va fi un os tare… Gand care ma face sa inchei cu o intrebare sau doua: cine fixeaza obiectivele!?  Ce s-a fumat, baut sau mancat atunci cand s-au pus la masa ca sa discute si sa hotarasca „performantele” anticipate!?…

– O-O Flo –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: