Sportlogic

Romania vs Irlanda – „Bai chibitilor din rugby… invatati de la suporterii din fotbal”… @ RWC 2015

In Blog, Comunitate, Ganduri on Octombrie 9, 2015 at 7:12 PM

Actualizare  si completare la cuvantul inainte – Acest articol a fost scris a 2-a zi dupa meciul cu Irlanda…. De aceea sunt niste pasaje referitoare la ceea ce ne asteaptam cu Canada, randuri pe care le-am lasat asa cum au fost pentru ca nu vreau sa umblu cu cioara vopsita!… Mai mult, imi asum ceea ce afirm! (intr-un articol urmator voi veni cu explicatii).

Titlul este parafrazarea un articol aparut dupa Franta-Romania („Bai fotbalistilor invatati de le rugbisti”), ce se dorea „moralizant”, dar care s-a revelat a fi un mare fas arogant. Nu sunt adeptul dezvoltarii sportului pe care il iubesc prin injosirea si comparatia cu alte disicpline oricat de minabile ar fi ele in conditiile actuale. Poate intr-un un pamflet  simpatic, dar nu la modul Mirel Palada. Poate ca de asta nu avem nici cota pe piata. Acum dupa doua infrangeri suporterii infocati ai Stejarilor merg pe burta… ori abea acum baietii au nevoie de incurajari. Dincolo de rezultat sau prestatiile nationalei, cel mai mult ma intristeaza viteza cu care suporterii isi intorc haina pe dos. Cand spun „invatati chibitilor din rugby de la suporterii de fotbal ma refer la asta.

____________________________

_____________________________

Ei bine, in opinia umila a autorului acestor randuri, daca Franta – Romania a fost reusit atunci, meciul cu Irlanda in urma caruia nu vad absolut nici o felicitare adresata baietilor pe retelele de socializare asa cum s-a intamplat dupa meciul cu „cocosii”,  ma face sa-mi pun intrebari serioase cu privire la capacitatea de intelegere a acestui sport chiar din partea celor care l-au jucat… Si atunci mi-am spus: „frate este momentul sa intervii!… Exact la fel ca atunci cand Florin Matei si Alin Petrache au asociat imaginea rugby-ului national cu cei de la Gold Corporation, sau cand toata lumea credea ca Putin a doborat avionul cu elevi olandezi ce trecea pe deasupra Ukrainei, cand Romanii au inceput sa faca spune de teama islamizarii sau cand  FRR se lauda cu niste victorii meschine in niste meciuri test lamentabile in care jocul nationalei ne-a plictisit de moarte… Bai fratele meu, mi-am zis, ori eu sunt un original, ori toata lumea este pe dos.

Nu numai ca  „sustinatorii” i-au uitat pe Stejari pe nedrept oricum ar fi jocul acestora – personal prefer critica indiferentei – dar in plus exista o sumedenie de aspecte care ne indreptatesc sa apreciem ca prestatia Stejarilor in fata Irlandei a fost de nivel superior celei din primul meci. Iata cateva de ele:

  • In primul rand Franta a venit cu o formula inedita, cu foarte multi jucatori tineri sau altii care revenisera recent in cinsprezecele „goloa” ;)… in timp ce Irlanda a aruncat in cuptor tot ce avea mai bun la dispozitie. In plus francezii tocmai disputasera o partida destul de apriga 4 zile inainte cu Italia, dar asta a contat mai putin, pentru ca au aliniat 13 jucatori noi. In plus au ramas fara Huget. Este ca si cum ai lasa Irlanda fara GaZebo sau si mai grav pentru era singurul lor „X-Factor” titular.
  • In al 2-lea rand Romania era la nici 4 zile dupa un meci epuizant cu Franta, fata de 8 zile de recuperare pe care le-au avut la dispozitie Irlandezii. Acesta este unul din elementele cheie care ar putea explica diferenta de scor mai mare din cel de-al 2-lea meci.
  • „Tertio” – Franta au venit in cap cu ideea unui joc dinamic, deschis, mai mult sau mai putin spontan, in timp ce Irlandezii erau preveniti cu privire la anumite dificultati si au venit cu planul de joc standard si bine executat asa cum o fac cu succes de 2 ani incoace, chiar si cu echipele mari . La acest meci Stejarii au jucat practic (o mare parte din timp) impotriva unei echipe (mai putin Sexton) care  a facut egal cu All Blacks toamna trecuta la Dublin. (Ca o paranteza  – in opinia mea, era meciul care trebuia inceput in formula aliniata impotriva Frantei si nu invers cum a decis staff-ul pentru ca pachetul irlandez are densitate, iar flancherii irlandezi nu se prea omoara cu maturatul terenului. De felul lor au GPS-ul setat pe o singura directie – INAINTE – si cat mai putin la stanga sau la dreapta).

Si cu toate acestea este meciul in care Romanii chiar au incercat. Iata o comparatie statistica:
–  in meciul cu Franta – metri parcursi cu balonul 163/strapungeri nete ale liniei de aparare 2/offloads 4 (indicator de continuitate (suport) si de intentie de joc/ baloane purtate dincolo de linia avantajului 29/ baloame jucate cu piciorul 37
– in meciul cu Irlanda – metri parcursi cu balonul 278/strapungeri nete ale liniei de aparare 1/offloads 4 (indicator de continuitate (suport) si de intentie de joc/ baloane purtate dincolo de linia avantajului 47/ baloame jucate cu piciorul 32, asta in conditiile in care statisticile noastre de posesie si ocupare a terenului sunt inferioare cu 10% in medie fata de cele din meciul cu Franta.

Asadar in ciuda scorului si a numarului mai mare de placaje ratate (decurge din timpul de posesie al adversarului si deci a frecventei atacurilor), a fost un meci greu, in fata unei echipe mari, in care Romania a dat semne clare de concentrare si precizie in faza defensiva spre deosebire de cel cu Franta care au cantat la acordeon cu noi… Slabiciunile de data asta nu a fost generate de haos si incertitudine cum a fost cazul cu „fleristii”, ci de faptul ca efectiv nu avem obisnuinta sa ne aparam cand un fundas dat cu sapun intercalat si venind perpendicular in plina viteza face o pasa  exceptionala si glont de 15-20m pana la linia de tusa… spre exemplu. In meciul de ieri am fost depasiti doar de viteza si propria teama ca vom lua din nou eseu prin culoarele centrale, ceea ce i-au facut „pe unii” sa impuna aparare stransa si glisanta… si din nou aceasta obsesie a culoarelor cu orice pret. Am mai fost depasiti de lipsa de viteza, de talentul adversarului si de ineficienta gestului defensiv… dar ultima se poate remedia. Restul este rezultatul confruntarii dintre aripi de clasa internationala si baietii nostri care abia daca au scos capul in lume. Atentie vorbim despre un triunghi pe fund – Tommy Bowe… Earls, Zebo si nu de „juniorii” capriciosi aliniati de francezi in meciul cu noi, probabil  daca nu mai slabi decat triunghiul canadienilor, cel putin cu o cota inferioara… Mai putin Scott Spedding si in absenta lui Huget, cele doua aripi trebuie sa confirme. Criza este evidenta si prin faptul ca PSA l-a mutat pe Dullin in 14.

Urmeaza Canada pe care probabil visam sa o batem. Daca pachetul  lor va rezista in ordonate, lipsindu-ne de beneficiul penalitatilor, vor fi un adversar mult mai dificil pentru noi decat Italia…. Din nou o chestie de detalii… In primul rand pentru ca cei mai multi dintre ei nu prea au ce pierde, joaca din pasiune si au ajuns acolo cu alte motivatii. In al 2-lea rand, o victorie asupra Romaniei este mai mult ca sigur si obiectivul lor de performanta minima. In al 3-lea rand sunt animati de o sete teribila de revansa avand in vedere ca in ultimile meciuri i-am „ars” cu ajutorul amabil al arbitrilor si le-am si revelat punctele noastre tari (si implicit salbiciunile lor), in loc sa ne bucuram de meciurile test pentru a indrazni sa jucam (am spus-o la vremea rspectiva). Restul „amanuntelor” nu fac decat sa-i ajute…  Cum ar fi faptul ca au o uvertura inteligenta, o line de 3/4 de foc din care o aripa de clasa mondiala si niste flancheri letali… dezvoltand viteze de joc care i-ar lasa gura apa pana si lui PSA. Adica bomboana pe coliva, fiindca tortul a fost mancat demult (a ramas doar coliva): canadienii joaca de rup… mai ales la Cupa Mondiala… Sa ne amintim de meciurile cu Japonia si Tonga din 2011.

Revenind la ultimul meci cu Irlanda, statisticile modeste nu trebuie sa impiedice sa remarcam intentia de a construi si evitarea pe cat posibil a jocului cu piciorul… Sau a fost de frica contra-atacurilor lui Bowe si Zebo :))). Tachinam! Una peste alta raman la parerea mea,, ca in ciuda dificultatilor si aparentelor, Romania a jucat, daca nu mai bine, cu siguranta mai aplicat decat in meciul cu Franta si decat am vazut-o vreodata in ultimii 10 ani impotriva unei echipe grele… si ca, desi timizi, au incercat sa controleze balonul mai mult in faza ofensiva. As mai adauga ca abia acum de fapt sunt oarecum ceva mai optimist, nu mult, doar 10% in ceea ce priveste o victorie la acest mondial… Pentru ca 10 recuperari din spontane impotriva unui pachet de roboti la datorie si 278 de metri impotriva celei mai exacte si organizate aparari din lume in momentul de fata, este in opinia mea un indicator incurajant in perspectiva meciului cu Italia pe care o simt putin deficitara la capitolul fitness, organizare defensiva, parca decapitata din cauza absentei lui Parise, inconsistenta/neregulata in joc si pe care doar intelepciunea lui Jacque Brunel  si orgoliul jucatorilor o mentine competitiva. Sa speram ca a acest meci a fost repetitia gamelor din meciul care va urma.

CATRE „SUPORTERI”… Leilor, asa… si!?!?!? Gata s-a terminat cu mesajele de simpatie!? Adica chiar acum inaintea meciurilor pe care vor sa le castige… Ma uit la dezastrul din fotbalul romanesc si cu toate acestea „gli tifosi” nu se predau continuand sa sustina stoic echipa nationala de fotbal, si asta de mai bine de 10 ani. In loc sa-i detestam, mai bine am lua exemplu de la cei pe care ii numim condescendent, chibiti. Ahhh… V-a speriat Canada!? Pai a cui vina daca pe unii ii ia gura pe dinainte!? Ma gandesc cu panica la ce cadere nervoasa vor suferi cativa daca linia de 3/4 a canadienilor va prinde o zi buna. Asta nu ma impiedica in schimb sa le spun baietilor BRAVO pentru meciul facut cu Irlanda. Am urmarit partida pe streaming-uri internationale fiindca nu-l mai suportam pe Radu de la Digi… toti au vorbit frumos. Fabien Pelouse ba chiar ne-a facut si un compliment –  „Romania confirma si este clar pentru toti acum ca este o echipe penibila de jucat” … in sensul de grea, dificila… IAR EU NUMESC ASTA RESPECT! Felicitari inca o data boys.

Am totusi o intrebare pentru cei din cabina tehnica cu galene si microfoane. Alooo de acolo sus chiar nu vede nimeni cand echipa noastra ia 5 eseuri la rand in 3 meciuri – Tonga, Franta, Irlanda cu ultimul om din linia de aparare decalat de pasa, in intarziere pe omolog datorita culoarelor stranse si glisarii sau in alte situatii in care acesta se livreaza pe penultimul  din linia de atac… Dar redublarile pe culoarele externe (2 eseuri ieri) – una facuta de demi  si a 2-a dupa o sarita peste centrul 1 care redubleaza la exterior creand supranumeric pe zona ultimului aparator oferind posibilitatea decalarii aripii… Ce sa mai spunem despre eseul luat pe inchisa intr-un raport atac aparare 2 vs 4, in maniera celui dat de Tonga la Bucuresti. Poate ca a venit momentul ca tehnicienii nostri sa inteleaga ca defensiva „partii inchise” nu poate fi lasata exclusiv doar jucatorilor de inaintare, cel putin nu alor nostri sau nu cand ai in fata jucatori cu potential letal … Sau ca demi-ul prin excelenta jucator de viteza si gabarit mai mic, poate fi mult mai eficient intr-o perdea defensiva secunda prin repliaj retro-lateral-oblic decat cand este expus in prima linie defensiva pe inchisa alaturi de inaintasii cu pricina in perspectiva unei confruntari frontale!?!?!?…

Nu mai spunem de perdelele defensive de „siguranta” absente sau formate dintr-un singur jucator (Macovei saracul… Numarul de placaje date vorbeste de la sine)… Chiar nu vede nimeni cu toate ca este a 3-a oara cand o semnalam intr-o saptamana…

– O-O Flo –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: