Sportlogic

PAMFLET – TOP 10 lectii pe care le-am invatat dupa participarea Romaniei la RWC 2015

In Blog, Comunitate, Ganduri on Octombrie 21, 2015 at 10:29 PM

Cupa Mondiala a intrat pe ultima lungime. Memorabila, istorica cu premiere si momente de magie pe care le dorim sa se repete  la fiecare editie de acum incolo… In sfarsit rugby-ul international, in ciuda unor semifinale prevazute de unii mai fatalisti, a devenit o competitie in care cartile nu mai sunt facute in avans cu toate eforturile unor arbitri, ultimii gardieni din Pleistocen, care fac sa intarzie (inca) o revolutie mondiala pe planeta ovala.

Este de acum obisnuinta universala ca in media nationale sau in blogosfera, evolutia echipelor nationale sa fie cumva analizata, pusa sub lupa. Mai putin poate in insule unde toti sunt cumatri si discutiile au loc in jurul focului, in familie, pe armonii de mandolina si mirosuri ametitoare de sangria. Motivele sunt diverse – frustrari, capitalizarea experientei, concluzii, reflectie retroactiva pentru a intelege care au fost elementele/factorii ce au conditionat performanta echipelor nationale… Din pacate in peisajul rugby-ului romanesc nu prea se intampla nimic de genul, desi avem un numar insemnat de oameni de rugby. Doar laude, nici o nemultumire, critica sau sugestie (cu exceptia subsemnatului), in cel mai bun caz  variatii a acelorasi smiorcaiti intonand sistematic vechiului slagar impotriva fotbalistilor… Patetic! Aloo treceti mai departe fratilor…  Si atunci mi-am spus ca cineva trebuie sa sparga gheata, asa ca m-am pus pe treaba. Cand mi-am terminat exercitul mi-am dat seama ca nu era nimic despre care sa nu fi vorbit inainte si m-am gandit sa schimb perspectiva (!?), incercand sa nu ma mai repet…ca s-au saturat si oamenii de astia de mine… Si ghiciti ce (!?); m-am distrat copios fiindca fara voia mea a iesit in cele din urma un pamflet, oricat de serios si aplicat am incercat sa fiu… Iata deci topul celor 10 invataminte majore pe care le-am putut desprinde:

1) Forta Stejarilor este coeziunea… federatiei! – Rugby-ul romanesc este o mare familie… toti se iubesc si se apreciza sincer si neconditionat la bine si la greu.. Mai ales ales la greu, fiindca atunci se vede care iti sunt prietenii adevarati – FELICITARI! La noi fiindca e din ce in ce mai greu,  SOLIDARITATEA a atins niveluri alarmante pentru ca in ultima vreme familia a fost supusa tuturor incercarilor… Mai sudati de atat nu credem ca se poate. In plus, la FRR mai toti sunt si rude – pamflet sau nu, asta e! Acum (de vreo 10 ani) ca s-a format un colectiv unit, speram ca vom putea incepe sa jucam si rugby.

2) Rugby-ul modern evolueaza necontenit, ceea ce stim cu certitudine astazi, maine va fi insuficient pentru a genera performanta. In timpul acestei competitii a aparut un nou procedeu devastator – PUPICUL!… De fapt el aparuse de mult, dar acum putem constata ca s-a generalizat, iar maiestria tehnica a atins cotele perfectiunii. In plus mai toate echipele au inceput sa-l practice. Cu toate acestea FRR au anticipat aceasta noua tendinta, ma gandesc cumva daca nu suntem chiar noi cei care au inventat-o, si au comandat firmei Tall Ball, faimoasa marca de echipament sportiv „creata de cineva”, sa proiecteze protectiile anti-pupic pentru jucatorii de rugby…. si un model similar pentru oficiali. Ele vor fi impuse obligatoriu in echipamentul de joc pentru a evita placajele de tip mangaiere, sarut si alte procedee vicioase care pot da nastere la interpretari legate de valorile si moralitatea in rugby. Din pacate echipamentul nu este dorit de toata lumea; spre exemplu arbitrul galez Nigel Owens a spus clar si din capul locului ca este impotriva folosirii sale….”Pupic, is good!” a explicat el…. [Cum vad ca nu rade nimeni, poate ca trebuie sa explicam ca Nigel is gay].

Oricat de ridicola vi s-ar parea situatia, era si timpul ca cineva sa descopere un astfel de auxiliar. Spre exemplu am citit pe un site, nu-l voi numi pentru ca autorul era destul de evaziv in formulare… si ma tem ca vorbea serios. Acolo se spunea ca Romania este singura tara in care fotbalistii sunt huiduiti chiar si atunci cand reusesc o calificare… Foarte bine asa le trebuie – niste piti – in timp ce rugby-ul romanesc are toata adeziunea populara… Dovada (!?);  chiar si atunci cand pierd sau nu-si indeplineste obiectivele pe care si le fixeaza (singuri), toata lumea se felicita si este felicitata… Se pare ca cei felicitati chiar cred ca urarile sunt sincere. Zau acum, cum poate ca cineva care sta mereu cu buzele tuguiate sa fie sincer!? Spre exemplu la meciul Franta-Noua Zeelanda, comentatorul de la Digisport l-a felicitat la randul sau pe Hari Dumitras  (IN DIRECT si nu in timpul cafelei dinainte)  pentru evolutia nationalei la mondiale…. Hari a raspuns destul de sigur pe el, ca nu lui trebuie adresate (felicitarile), ci jucatorilor fiindca ei sunt cei care au jucat, dar comentatorul nu s-a lasat…  Cred ca Hari purta faimoasa protectie, altfel cine stie ce sunete am mai fi putut auzi pe fundalul transmisiei… Sau poate ca s-au auzit, nu stiu, eu am schimbat imediat streamingul.  Bine ca nu au castigat si al 2-lea meci, nu mai spun de calificare in sferturi fiindca ce-ar fi fost? Feri Doamne! Publicul din Romania, mai ales jurnalistii, „nu este inca pregatiti sa faca fata marilor succesuri”. Halep s-ar fi innegurat de gelozie cred, si cine stie, dar o odata cu miscarea capitalului ar fi putut sa ceara si alta nationalitate, lasandu-l pe CTP fara slujba…  Ce tragedie! Daca s-ar  intampla asa ceva, atunci cine ar mai putea schimba sortii alegerilor in Romania.

Alt exemplu; ieri am dat peste un articol care anunta despre transferul unor jucatori romani la Aquila, in Italia… Transferuri care faceau evident obiectul unor negocieri ce datau inainte de inceperea Cupei Mondiale. Ei bine, nu stim cum, dar autorul articolului respectiv a tras concluzia ca prestatia echipei nationale i-a convins pe cei de la Acquila sa investeasca in jucatori romani… si asta inainte ca meciul sa fie jucat… Asa o fi sau suntem deja in Poltergeist! Spun acest lucru pentru ca unul dintre cei patru era sigur deja legitimat la club inainte de meci, iar un altul dintre ei era ce-i drept roman, dar nascut sau ma rog, crescut acolo la ei…  Unele zvonuri spun chiar ca cei 4 erau deja in Italia, s-au uitat la meci impreuna cu antrenorul lor Dragos Nicolae… Deci si italienii aplica metode de dezvoltarea a facultatilor paranormale, dar despre asta vom vorbi in cele ce urmeaza. Bine, baiatul crescut acolo tot roman ramane, dar prin procedeul pupic, atentie figura poate veni de oriunde si din orice directie picand napraznic pe orice parte a corpului, a ajuns in legendarul club italian (transferat din alt club italian) nu datorita calitatilor sale, ci datorita virtuozitatii demonstrate de nationala Romaniei…. Inainte ca meciul sa se joace!?… WOW! Reflectia este valabila pentru toti 4. De altfel este bine pentru noi toti, acum ca nationala Romaniei a convins, ma gandesc serios sa postulez ca antrenor intr-un club italian, la naiba cu ce-am invatat in Franta… niste fraieri! Glumesc! Acest exemplu este un caz tipic de pupic care poate darama orice constructie oricat de solida ar fi ea… O ARMA DEVASTATOARE… care te poate lasa fara meritul eforturilor tale intr-o secunda, fara ca cineva sa bage de seama – SMAC si gata, nu mai existi, nu ai facut nimic, cine naiba esti tu!? Am uitat sa spun ca este singurul procedeu in rugby cu dubla valenta… Merge atat in atac cat si in aparare!

3) Stejarii „extrema urgenta” au mare nevoie de mijlocasi la deschidere… aaa… pardon, la gramada. Cine ar fi crezut dupa generatii si generatii de nouari de exceptie – Florescu, Paraschiv, Neaga, Mitu va urma o asemenea seceta si nu i-am numit pe cei care nu au avut sansa sa ajunga la nationala, desi ar fi meritat… In zilele noastre eram obisnuti sa avem doar doi mijlocasi la deschidere in toata tara – Calafeteanu si Surugiu. Primul era atat de bun incat si-l imprumutau cluburile intre ele, de nu mai stia nici el saracu – Steaua, Arad, Timisoara… La un moment data era cat pe ce sa joace in acelasi meci pentru ambele echipe: Valentin vs Calafeteanu, dar cum si unuia si altuia le lipseau protectiile anti-pupice, arbitrul i-a interzis unuia dintre ei sa joace. Deci pana la Cupa Mondiala aveam doar doi mijlocasi la gramada Surugiu si Calafeteanu (la Valentin s-a renuntat ca sa nu-l streseze pe Calafeteanu), dar asta pana sa apara Tudorel Bratu pe teren. De atunci a mai ramas doar unul… 😀

4) Romania este prea buna pentru Rugby Union… Spunem asta fiindca au ales sa joace in 13 intr-un cod de 15… si s-au descurcat mai mult decat onorabil. Va dati seama ce rupere era daca jucam in League. Am putea conclude ca Romania este din ce in ce mai buna… Daca la Mondialul trecut am jucat in 14, lasandu-l pe Catalin Fercu acasa, de data asta chiar si cu Fercu in echipa, Stejarii au ales sa joace in 13.  Problema este insa alta. Stim cu totii despre rivalitatea istorica intre cele doua organizatii, League si Union. Cei de la International Board, de care apartinem,  sunt negri de manie si ameninta cu excluderea noastra din competitile sale.  Hari Dumitras a facut recurs spunand „cum, dar am fost 15, dovada este ca avem si doua eseuri date la aripa”. .. Oficialii au spus „de o aripa, prietene… Unde este a doua? Cand a atins ea mingea ultima oara!?”  Speriati cei de la FRR au facut demersuri discrete pe langa International Rugby League, codul in 13, in cazul in care vor fi sanctionati de Union… Insa au fost refuzati pentru ca s-a demonstrat clar ca in meciul cu Italia au folosit ilegal un jucator in plus, aripa Apostol care a si marcat 2 eseuri… Acum Federatia nu stie exact in ce directie sa apuce. Ar vrea sa ramana in Union, dar pentru asta trebuie sa joace in 15 si mai ales sa dea un eseu cu cealalta aripa… si chiar si asa rezultatul nu este sigur… cei de la Board au spus ca daca inscriu si cu aripa dreapta 😀 (hai ca nu v-ati prins – este partea pasei deficitare) atunci vor lua in considerare cererea noastra. Analistul Flo spune ca cel mai bine ar fi ca Romania sa inscrie in acelasi meci eseuri cu ambele aripi, iar asta va fi probabil dovada irefutabila ca Romania joaca rugby in 15 si va inchide definitiv gura contopistilor de la federatia internationala. Presedintele FRR, Hari Dumitras, a incercat sa explice ca desi Romania a jucat in 13 – RWC este totusi o competitie de 15 in care au fost aliniati 15 jucatori si in care ne-am descurcat onorabil, dovada este repriza a 2-a impotriva Italiei si victoria asupra Canadei… Dar cei de la Union i-au raspuns raspicat, dezvaluind si un secret nedorit: „Canada erau sa va bata jucand rugby in 7″… Cazul a ramas in stand-by.

5) In rugby-ul modern nu suntem nicicand la adapost de o surpriza – In sporturile colective se pot bate recorduri nationale in probe individuale – pasa lui Vlaicu la aripa din meciul cu Italia va intra cu siguranta in istoria rugby-ului romanesc ca fiind cea mai lunga facuta  vreodata de un troacar altui troacar si asta din alergare (ceva mai) rapida… Asteptam o executie similara si pentru aripa din dreapta. La anul si la multi ani!

6) Criticile nu fac bine moralului Stejarilor – Toate criticile inexistente la adresa staff-ului nationalei sunt COMPLET FARA ACOPERIRE. Romania spre deosebire de celelalte natiuni avea in organigrama si „Managerul de inalta performanta” in persoana lui Daniel Mitrea – o premiera in materie de management sportiv, functia, nu Daniel… Atentie, nu ne referim la staff-ul federatiei, ci la staff-ul nationalei… chiar daca uneori este aproape identic. Acesta, dupa cum spune si titulatura postului, a manageriat fiecare aspect punand la dispozitia lotului toate mijloacele si resursele necesare pregatirii la cel mai inalt nivel si tot el a elaborat si programa de antrenament. Printre altele, Romania a fost un pas inaintea celorlalti, fiind singura si natiune care a introdus in mod oficial in ciclul de pregatire si tehnici de dezvoltare a calitatilor PARANORMALE ale jucatorilor… Avem si dovada; privirea lui Daniel Carpo aruncata lui Calafeteanu la eseul lui Earls din meciul cu Irlanda in fata camerelor de luat vederi, cand a fost surprinsa unda de soc receptionata de capul lui Valentin emisa fiind de retina necrutatoare a inaintasului – vezi momentul in secventa de mai jos. De atunci profesorul Magneto, in cautare de un inlocuitor pentru Ciclop, cel pierit eroic in X-MEN 6, a pus ochii pe flankerul nostru pentru a respinge atacurile galactice cu meteoriti care ameninta civilizatia pe Terra. zzzzT – zzzzT – zzzzT!…

7) Tehnicile de inductie paranormala functioneaza – Dovada (!?): dupa privirea lui Carpo din meciul cu Irlanda, Valentin Calafeteanu a demonstrat cresterea pragului de agresivitate (e bine si pe la spate) lovind cu capul in ceafa unui canadian care comitea ilegalitati in maul-ul ce a precedat inscrierea unui eseu pentru Romania… I’m bad, I’m bad… youhooo!!! la momentul 1’40” din rezumatul meciului se vede clar!

8) FRR are nevoie de un clarvazator (paranormal) – Acum ca avem dovada eficientei stiintelor parnormale aplicate in sportul de performanta, Hari Dumitras si Daniel Mitrea ar trebui ca inainte de a fixa obiectivele nationalei, sa o consulte si pe Urania.

9) Romania este o tara a rugby-ului – Degeaba spune lumea ca in Romania rugby-ul este in (s)cadere; nu numai ca sportul gentlemen-ilor nu pierde teren, ba dimpotriva, s-a dovedit a fi si unul dintre cele mai populare sporturi nationale.  Dovada (!?); articolele si publicatiile aparute in media despre Stejari au intrunit cel mai mare numar de „like-uri” din partea cititorilor care nu le-au citit si chiar si a celor care nu s-au uitat in viata lor la un meci de rugby.

10) Avem in continuare mare nevoie de Lynn Howells care, culmea,  is alive... L-am vazut cu totii sarind de pe scaun… si nu o data; o spunem doar asa fiindca circulau vorbe pe la colturi ca ar fi fost inchiriat de FRR de la British Museum… Dar nu! Acum, dupa prelungirea contractului, in asteptarea primelor semne de aptitudine pentru inscrierea celui de-al 2-lea eseu cu aripa de pe partea dreapta, se pare ca FRR vor sa-l inchirieze la Antipa ca sa-si poate scoate o parte din investitie… Acolo conditiile de conservare sunt excelente, nu este departe de Casin, mai fac si un ban expunandu-l, deci toata lumea este fericita…Numai sa nu-l uite pe acolo, fiindca avem nevoie de cel de-al 2-lea eseu.  Ca sa nu se simta singur, dirgintiii FRR s-au gandit sa-l trimita si pe antrenorul emerit Achim, doar ca cei de la Antipa i-au rugat sa mai astepte putin pana vor repara senzorii de miscare. FRR insista explicand ca domul profesor Achim este el insusi un senzor de miscare si inca unul dintre cei mai sensibili… pornit impotriva a tot ceea ce se misca, in special a jucatorilor. Chiar si prezenta unei mingi de rugby face sa i se aprinda beculetele de alerta inainte ca acesteia sa-i treaca prin gand sa se miste… De aceea, cand este el de fata, mingile stau nemiscate… Nu zic nici pas, saracutele de ele, fiindca rugby-ul in miscare este interzis.

Nu a fost o lista exhaustiva a invatamintelor pe care le-am fi putut desprinde, dar credem ca cele evidentiate in articol stabilesc o ordine coerenta a prioritatilor pe care FRR ar trebui sa le ia in considerare pentru a aduce elemente solide de plus-valoare la strategia de dezvoltare  a miscarii rugby in Romania…

 – oricat vi s-ar parea ca da, Je ne suis pas Charlie –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: