Sportlogic

Archive for Noiembrie 2015|Monthly archive page

Relapse and Overlap Syndrome #Colectifffff#, O BOALA MAI VECHE – REVOLUTIE, EVOLUTIE, INVOLUTIE si ALZHEIMER… sau despre paharul care este pe 1/2 „plin sau gol” (stai ca am uitat)… mai bine „plin si gol”

In Blog, Ganduri on Noiembrie 13, 2015 at 2:58 PM

Articolul a fost sub presa inca de la inceputul spatamanii trecute, publicat de vineri, necorectat si  nedistribuit pe motive de „amaraciune” si „singuratate”… sau poate de renuntare si plictis. Moartea lui Alex Pascu in urma transportului „sanitar” spre Paris si jongleriile politice cu ocazia propunerilor de numire pentru noul guvern ma indeamna sa-l scot la lumina pentru uzul „adunaturii de bine” numita „La Strada”… CU ACTUALIZARI (UPDATES MAI NOU PE ROMANESTE) – in litere ingrosate (bold cica)

Xray_about

Ma simt cumva ca in poza de mai sus… As putea sa scriu un intreg pamflet, dar nu stiu daca ar servi la ceva. Pana la urma asta ar fi cred singura ratiune acceptabila ce ar putea justifica pierderea de vreme, suportarea cresterii nivelului de antipatie inca nemanifestata, dar usor de resimtit…. Am s-o iau deci pe scurtatura, apropos de blocaje.

In continuarea gandurilor formulate pe FB atunci cand au inceput evenimentele (un cosmar asternut in randuri intitulat „Romania in KKT”) voi formula cateva reflectii referitoarea la miscarile din „strada” si la ce au dus ele in urma demisiei guvernului, ce putea face acesta, ce putea face presedintia, ce puteau face strada si media… Ce nu a facut nimeni…. Ce se mai poate face sau… NU…. Direct la subiect calcand in picioare, energii, emotii, pasiuni, frustrari si buna credinta a celor multi, din pacate doar creduli… Stim, realitatea este cruda, in schimb adevarul nu doare fiindca facem cumva si ne fofilam, sa nu-l admitem, tradati fiind de memoria noastra scurta… (Cica encefalul uita ca sa salveze energie!… o spun studiile)… Asadar:…

1) Transportarea ranitilor pune multiple probleme de ordin juridic, de asistenta medicala si administrative celor in custodia carora se afla victima (spitale, transportatori/companiilor aeriene, unitatile de primire).

2) Decapitarea sistemului bun sau rau produce un vid de responsabilitate si scurtcircuiteaza elaborarea unui plan de masuri, precum si implementarea lor (procesul decizional)… Este cea mai mare riscanta optiune in conditii de criza pentru ca masurile luate, bune sau rele, poarta cel putin o semnatura si astfel exista posibilitatea unui recurs ulterior… ca sa nu vorbim ca orice masinarie pentru a functiona are nevoie de o scurta perioada de adaptare. Salvarea nu poate veni de la Primul Ministru al Marii Britanii (si alti papitoi de genul); ei nu vor telefona nicicand directorului unei clinici din Romania sa-i dea ordine (nu poate si regulile diplomatiei si comunicarii institutionale nu i-ar permite-o degeaba se dau de ceasul mortii medicii si „umanistii” de toate natiile)… Nici macar sa-l roage pe Twitter nu poate fiindca stim cu totii care sunt riscurile interpretarii.  La fel cum nici ministrul sanatatii din alta tara nu o poate face…si nici directorul unui spital… decat daca au fost tovarasi de chef pe la vreun simpozion medical… Ceea ce nu prea se intampla fiindca a doua zi risca sa apara in Can Can. Prin urmare ceea ce se intampla acum este si datorita „revolutionarilor” de o viata si „cetatenilor” de 3 zile. Nimeni dintre cei de la care asteptam salvare nu are aceasta putere, dar mai ales acum nu mai au nici interlocutorii institutionali cu care sa comunice (adica prim-ministru, ministru al sanatatii in Romania), decat cei care au ramas cu raspunderi limitate.

3) Presiunea strazii poate paraliza orice decizie atunci cand multimea cere capete si nu rezolvare… Intre riscurile de „malpraxis”, labirintul procedurilor administrative si constrangerile impuse de responsabilitatea civila (si penala) asumata, situatia se poate transforma intr-un haos care ar face imposibila orice reorganizare si rezolvare a crizei… Nimanui nu-i pasa de dorintele noastre sau ale familiilor atata vreme cat clauzele asigurarilor sunt stricte si pot costa sute de milioane, facand loc unui risc juridic, financiar si de imagine… Niciunul dintre cei ramasi in functie nu-si vor asuma responsabilitati  care nu fac parte din fisa postului, mai ales intr-o tara in care tragem cu tunul dupa vrabii si cu alice de porumbel dupa ursi…. iar institutiile ce puteau depasi astfel de limite in situatii de criza prin ordonante de urgenta (adica ministerele) temporar nu  exista… Nasol!

4) In sittuatia de fata o comisie/un delegat ministerial sau guvernamental ar fi fost o insitutie de recurs pentru familiile victimelor, un intermediar care ar fi putut facilita sau urgenta niste proceduri… Un prim-ministru in functie ar fi putut pune la dispozitia celor aflati in situatie grava un avion militar sau inchiria un avion de linie pentru transportul acestora si evident lua masurile pentru a deresponsabiliza printr-un acord cu familiile in masura in care solutia expatrierii era necesara. Presiunea strazii trebuia sa vizeze ancheta si masuri dictate de logica bunului simt elementar (securizarea conditiei celor aflati inca in peril) si nu paralizarea sistemului de la care asteptam solutii pentru rezolvarea crizei…  Cand vaporul naufragiaza trebuie sa ne preocupe salvarea vietilor si nu pedepsirea capitanului… Pentru asta exista tot timpul din lume.

Nu spun ca guvernul Ponta ar fi luat aceste masuri… Dar acum cineva l-a aruncat peste bord (sau a sarit de buna voie) cu dot cu cheile de magazia in care erau depozitate vestele de salvare. Poate ca aceste ganduri vor explica unora de ce am spus ca Ponta a fost las, prost sfatuit… sau doar consilierii si ministrii sai incompententi (nu ar fi o noutate niciuna dintre variante, cate putin din toate este probabil ipoteza valida) atunci cand am sugerat ideea ca era prima si singura data cand trebuia sa faca fata presiunii strazii… „sa-si infrunte poporul” pentru binele „Colectiff”. Astfel de masuri evident ar fi putu fi luate si de presedintie, dar din pacat am votat (subsemnatul inclusiv) un ageamiu. Pe langa ageamisme si decenta, se pare ca fizica si gandirea determinista nu l-au ajutat foarte tare, el fiind cel care a incurajat demisia guvernului in momentul in care tara avea cea mai mare nevoie de el. Cred ca aceasta „prioritate” putea astepta si ultimul pumn de tarana aruncat peste mormintele victimelor si binenteles stabilizarea starii celor care se afla inca intr-o situatie conditie critica.

UPDATE – acum dupa publicarea intiala, vazand lista propuneilor guvernamentale este usor de inteles ca demisia nu a schimbat nimic, ba dimpotriva, iata-ne intr-o situatie de tipul „din lac in put”.

In aceeasi logica as putea presupune ca Ponta a ratat o ocazie unica de impaciuire cu poporul pe care „nu doreste sa-l infrunte”, facand fata adversitatii politice care a instrumentat strada, dar ar fi gresit… Este o certitudine, baietii sunt pe o mana, toti fac parte din fetele aceluasi Rubicon, colorate diferit care migreaza dintr-o parte in alta cand pentru rezolvarea  jocului, cand pentru dezordonarea sa, in care fiecare fata ne este afisata o data la fiecare 4 ani… Acum ceva mai des fiindca lumea a inceput sa-si piarda rabdarea si atunci apare cineva care il strica si-l reface propunandu-ne o fata identica (normal este un cub) dar colorata diferit, obtinuta prin miscari (solutii) de acelasi tip, dar in final este acelasi joc, un cacat de cub, cu aceiasi algortimi de rezolvare, aceleasi miscari, diferentele de culoare nu constituie decat repere vizuale… aparente. Acum realizez cat de tampiti sunt cei care se uita si acorda chiar si premii celor care il fac si redesfac la infinit. Asta a fost 1/2 goala a paharului… Nu mai stiu ce scapare au gasit cei din The Cube, eu unul nu vad decat o lovitura de baros care sa-l sfarame in bucatele si farasul… Sau cel mai simplu ar fi sa ne facem rost de alta jucarie….
_______________
UPDATE – Stim, stim toate astea suna banal, le cunoastem cu totii… Bun si atunci de ce mai iesiti in strada si strigati „demisia”… Credeti ca sistemul din care fac parte partidele sunt in criza de roti de rezerva neafiliate care sa duca mai departe opera de distrugere!? Ba inca au de toate felurile si pentru toate gusturile… pentru cei care cred ca tineretea sau competenta au vreo legatura intre ele si ca  impreuna ar reprezenta o garantie de moralitate….  Sova sau Ghita nu era tineri!? Ba pot sa va sigur ca vor ramane tineri pana la 80 de ani… Ambii fac parte din categoria specimenelor pe care batranetea nu-i va trada nicicand, traindu-si tineretile tumultos pana la adanci batraneti…. Oufff… suna cam straniu… Ca sa limpezim lucrurile, va spun din proprie experienta – „prost un jour, prost toujours”… Uitati-va la Cristoiu, Gadea etc.
______________

Jumatatea plina este ca momentul a demonstrat, chiar reconfirmat dupa episodul Rosia Montana, semnele ca sentimentul de solidaritate mai exista, ca suntem inca un popor… chiar daca discernamentul nu face parte din calitatile evidente ale neamului si asta este nesperat de bine… Doar ca o revolutie adevarata nu se face in 3 zile sau 3 luni, nici chiar in 3 ani… si consta in schimbari, nu in decapitari sau alte actiuni dictate de crize si emotia generala… Are Romania un organ pentru revolutie? Din istorie am inteles ca nu prea. Mai toate cele de pana acum ne-au iesit cam prost. Avem oare nevoie de revolutie, un cutit cu doua taisuri, o strada bifurcata, sau are nevoie mai degraba de evolutie…. Ultima optiune este in opinia mea cu siguranta calea preferata, mai ceva decat au nevoie moldovenii si Porumboiu de ploaie intr-un an cu seceta…. O revolutie adevarata nu taie capul balaurului pentru a-i pune fratele in loc… ci domesticeste balaurul, facandu-l sa fie mai receptiv la nevoile celor care il hranesc

Revenind la 1/2 -a goala, de ce un act punitiv justificat, meritat si limitat, necesita intotdeauna distrugerea temporara, pana la scoaterea din functie a intregului sistem (fie el si cub) pentru a crea mereu premizele lansarii aceluiasi slagar politic despre „odioasa mostenire” si intarzia reformele de care avem nevoie. Circumstantele pot cere cel mult decapitarea celor direct vinovati, dar cu siguranta nu a intregului sistem; acesta necesita reconstructie si se face dupa un plan, cu un proiect in fata.
______________
UPDATE: acum ne vom trezi cu inca un guvern de panarame, dar care de aceasta data nu va putea fi imputat niciunei parti, lasand astfel din nou loc liber discursurilor de campanie desfranate, rostite de aceiasi penali (sau reprezentatii lor necunoscuti) ce-si vor arunca tot felul de injurii unii altora, peste gard si doar de ochii lumii
_______________

Pe de alta parte, intorcandu-ma la 1/2-a plina, ma pot gandi ca stiind de ce sunt capabile (sau incapabile) institutiile statului guvernate de clasa noastra politica, sa ne amintim de fetele colorate ale aceluiasi cub, poate ca era nevoie de un mic cutremur… Revendicarile au fost ascultate… Insa acum  nu se mai intampla nimic, nici o ajustare a discursului, lozincile au ramas pe aceeasi tema… victimele au fost uitate. Banii stransi sau donati in cea mai mare parte nu au ajuns acolo unde trebuiau si nu vad Antena 3 luata cu asalt, iar fondurile nu pot obliga companiile aeriene sa-i ia pe raniti, sau pe medici sa semneze ordinele de transfer atata vreme ca situatia acestora nu este stabila… (Stabila catre ce !? recuperare sau sfarsitul chinurilor!?) .. Acordul familliilor nu este suficient cata vreme nu exista o interventie legislativa si juridica care sa permita derogarea unor responsabilitati, iar decesul unei victime in timpul transportului nu a facut decat sa agraveze impasul in care ne regasim…. Companiile de zbor nu pot fi fortate… Acum presedintele „lucrului bine facut” poate ca ar trebui sa-i dea o palma dupa ceafa consilierului adormit cu balele susurande pe la comisura buzelor, si in calitate de sef al fortelor armate sa disponibilizeze un avion militar, prezidential sau ce vrea domnia sa. Ca sa nu spunem ca ar putea discuta si aduce o armata de specialisti si echipament medical pentru asistenta medicala in tara… unii deja prezenti benevol, printre ei „umanisti” lasati de izbeliste de confratii de breasla romani care nu-si vad capul de-ale lor (unii), altii disperati pentru reputatia lor si cativa de incompetenti ce sunt… amanunte care deja nu mai conteaza.

… Si fara nici o tranzitie avem si o rugaminte pentru strada, media si alti voitori de bine : nu-i mai ucideti cu zile pe cei care vreti (sau spuneti ca vreti) sa-i salvati, ci ajutati-i prin a influenta urgentarea procedurilor si masurilor de reorganizare de care este nevoie cat mai repede… Decat sa donati bani ca fetele batrane orfelinatelor de dragul suetelor in reuniunile comitetelor de femei comunitare si alte evenimente de falsa caritate pentru sponzorizarea asistentei medicale a celor care mai pot fi salvati, mai bine faceti presiuni in directiile dictate de bunul simt comun si ca sa vezi… „Colectiff”…
_____________
UPDATE – acum este prea tarziu, ajutorul si bunavointa „strazii” i-a terminat  deja… pe cei mai multi dintre ei… Si Ponta va multumeste ca i-ati oferit inca o sansa pentru alegerile urmatoare.
_____________
… De aceea rugamintea „zilei” ar fi s-o lasati mai moale cu „revolutia” si sa-i dati bataie cu evolutia, schimbarile, reorganizarea si reforma, cu atat mai mult cu cat nimeni nu are inca habar despre cauza dezastrului… S-ar putea ca in sufletul multora sa se nasca indoieli si sa avem surprize, altii confirmari amare. „Teoria conspiratiei”, ironie pe care nu dau nici doi muci, este par la ceas pe langa naivitatea generalizata uneori dusa pana la prostie si condescendenta pe deasupra…. „Solidaritatea” neasteptata a „strazilor” din alte orase europene da serios de gandit, ca de altfel de fiecare data cand impactul depaseste clar asteptarile „preconizate” cel putin „statistic”. Cand tragi cu alice de porumbel si vezi ca moare ursul, inseamna ca un sniper invizibil sta pe undeva pitit prin boscheti… sau pe o culme pe care NU o poti zari din cauza copacilor… Spre exemplu Monica Macovei este in joc de glezne… Intrebarea este pentru cine!?… Ultimul pragraf nu stiu de ce l-am scris, ca nu are ce cauta aici… cred… 😀

Fidel imperativelor dictate de scurtatura, adica „shortcut-uri” pe romaneasca secolului 21, o limba in curs de degenerare… O fi si asta tot vina politicienilor care ne-au privat de „mandria de a fi romani”, voi incheia cu cateva mesaje… aruncand cu nuci in pereti si in toata lumea:

  • Catre clasa politica si catre strada independenta… Daca tot a inceput Armagedonul, mai bine sa nu-l lasam neterminat: primii dezbracarea, ceilalti pregatiti cazanele cu smoala si sacii cu pene de porc…
  • Catre MEDIA, CTP-isti, Chirili, Moisesti, Mihai, Cartaresti, Cristoi, Oresti, Dichisiti si alti oligofreni…  precum si afiliatii lor pe Facebook…  SPAM! (asta am luat-o de la artistul poporului „Rahat cu perje, Partzovschi”) sau mai bine
  • Cititorilor lor si militantilor sinceri… Imi sunteti dragi, dar de data asta, zau, … poate ca a venit timpul sa cresteti mari (!) caci nimeni nu ne poate salva de noi insine… Pana cand si cat sau cate generatii vor mai pune botul, cat va mai dura pana sa intelegem unde, cand, de ce si pentru ce este nevoie de un protest sau campanie, care pot fi consecintele ei si cum trebuie organizata…

De ce am scris toate „banalitatile” astea… Pai in scop terapeutic.. pentru „starada”; inca o teapa si de data asta, dupa care vom avea nevoie de alti 25 de ani (vreo doua generatii) ca sa uitam, fiindca desi cumva romanul are memoria scurta, cea pe termen lung este impresonant de eficae… Nu stiu, o fi Alzheimer!?

– Dar este bine ca va pasa! Sanatate si la multi ani! O-O Flo –

%d blogeri au apreciat asta: