Sportlogic

Archive for Aprilie 2016|Monthly archive page

SPORTUL ÎN LITERATURĂ. SPORTUL – SURSĂ DE INSPIRAŢIE ÎN OPERA MARILOR SCRIITORI (Bibl. prof. Florinela Ştefiuc – Liceul cu Program Sportiv, Iaşi)

In Articole - publicatii, Resurse, Stiinte si educatie on Aprilie 3, 2016 at 2:08 AM

Cuvant inainte – Recent anuntam aici o sesiune de comunicari stiintifice pe care cei de la Inspectoratul scolar din Iasi o organizeaza anual si o sugeram ca un exemplu de urmat si celorlalte academii din tara. Recent am primit textul tipariturii care va aparea sub auspiciile Editurii Corpului Didactic Spiru Haret, totul organizat si prevazut „ca la carte”, cu ISBN si tot dichisul, fiindca pana la urma vorbim de o carte, nu-i asa!?… Si daca tot am ajuns, nu mai stiu cum, un fel de activist al unei cauze inchipuite numai de mine, mi-am propus sa promovez munca acestor oameni pentru ca ei sunt cel mai bun exemplu despre cum ar trebui sa fie un un prof de sport, despre preocuparile sale, despre vocatie si despre felul cum si-au inteles misiunea unii dintre ei…In sintagma „Educatie Fizica”, care nu este chiar sintagma, dar noi vrem sa fie asa… fie si numai pentru ca in ea regasim si cuvantul „educatie”… unde mai intai este vorba  despre educatie, urmata abia dupa si de trimiterea la corpul fizic. Daca suntem de acord sau nu cu anumite aspecte din expunere, daca continutul raspunde satisfacator nevoilor noastre de informare, obiectiile de tot soiul pot fi teme de dezbatere in alte discutii, insa atitudinea critica nu trebuie sa excluda in nici fel recunoasterea meritului ideii, indraznelii, efortul depus, si pentru asta felicitari! Cand vad un prof de sport care forteaza niste granite inchipuite doar de o perceptie absurda (am completa si endemica), zau, ne creste inima pentru ca noi, si altii, stim ca aceste granite sunt de fapt limitele unor prejudecati colective si ca este din ce in ce mai greu sa-i inviti si sa-i incurajezi pe oameni sa vada dincolo de ele.

– O-O Flo –
haideti cu noi pe FaceBook (Y)

Les Foulées Littéraires 2012 Lormont

______________________________

Sportul – de la concepte fundamentale la dimensiunea novatoare în societatea cunoaşterii. Sesiune de comunicări ştiinţifice (Martie 2016 ; Iaşi) / Liceul cu Program Sportiv Iaşi. – Iaşi : Editura Spiru Haret, 2016 – ISBN 978-973-579-265-7 – Liceul cu Program Sportiv 796(063)

Versiune printabila – descarca articol aici – SPORTUL ÎN LITERATURĂ. SPORTUL – SURSĂ DE INSPIRAŢIE ÎN OPERA MARILOR SCRIITORI.pdf Bibl. prof. Florinela Ştefiuc – Liceul cu Program Sportiv, Iaşi

_______________________________

Cum ne raportăm la tema aleasă aducând în discuție domeniile pe care aceste douã discipline le implică? Cu greu s-ar găsi punțile de legătură între sport și literatură, luate ca atare, cãci fiecare dintre termeni reprezintă expresia unei activități care – la prima vedere – se opune cu toate mijloacele celeilalte.

Sportul este dinamica ființei CORPORALE, individuale, o acțiune conștientă asupra forței și rezistenței umane, a anduranței, a voinței și a dorinței de a te situa deasupra limitelor. Literatura rămâne, fără îndoială, rezultatul celui mai evident sedentarism, dacă o privim sub aspectul dinamicii corporale. Este o artă a imaginației, opusul acțiunii musculare, care ne obligă la recluziune și este eminamente o acțiune fără spectatori, în intimitatea și locul creatorului, singur în fața foii de hârtie. Cu toate aceste evidente asimetrii, dacă nu opoziții de-a dreptul, literatura este larg deschisă spre tema sportului (ceea ce nu susține și reciproca). O face în modul ei propriu, acela de a imagina, în lumea astfel reprezentată, și acest profil atît de variat al acțiunii fizice conștiente de scopurile ei competitive. Sportul este, cu alte cuvinte, un obiect de studiu, pentru un romancier care doreşte să reprezinte – în detalii – viața și preocupările fizice ale personajelor, sau să le reprezinte în frumusețea clasică a întâlnirii dintre mintea sănătoasă și corpul sănătos.

În literatură, cu precădere în roman, activitatea fizică ordonată poate fi un motiv românesc. Îl găsim acolo unde se urmărește fie observația legată de o dinamică a corpurilor, fie ”știința” strategiei jocurilor sportive, fie competența în acest domeniu a unor personaje sau chiar a autorului, fie informația din cele mai diverse sfere, incluzând și sporturile, fie o  modă a timpului. Moda de a adera la un sport în vogă implică apartenenţa la o anume categorie socială. Ne referim la aristocrația prin care se definea, cu secole în urmă, practicarea exclusivă a tenisului, a cricket-ului, a golfului, a polo-ului sau, dimpotrivă, la democratizarea unor sporturi practicate în masă, precum fotbalul. Literatura de azi reflectă aceste tendințe ale modei sportului, în viziuni caleidoscopice despre practicarea sa individuală sau în echipă. Practicarea sporturilor apare ca o activitate cel puțin dandy, în care cel mai important aspect rămâne antrenarea fizică pentru menținerea ”în formă”, pentru echilibrul sufletesc, nu de puține ori; din snobism -de asemenea. În egală măsură, practicarea sportului este apanajul copilăriei prezentate în ficțiunea românescă.

O interesantă antologie dedicată temei noastre, apărută la Editura Sport Turism în 1990, este semnată de Sebastian Bonifaciu. Se intitulează chiar Sportul în literatură şi a reprezentat un solid element de referinţă pentru demersul nostru. Pe lângă paginile extrase din scriitori străini, precum Ernest Hemingway, Henry de Montherlant, George Bernard Show, Lev Tolstoi, Mark Twain, autorul antologiei mai sus menționate prezintă o selecție și din operele  unor scriitori români, fie în publicistică, fie în beletristică. Sunt aici G. Călinescu, Cella Delavrancea – despre Nadia Comăneci, într-un articol de revistă,  Mircea Eliade, cu un fragment din Autobiografia apărută în limba engleză la San Francisco, pe tema „aventurii nautice”, Mihail Sadoveanu, cu oina, în Jocuri de primăvară, Mihail Sebastian  cu „lecția de schi”, Ionel Teodoreanu cu toposul, locul primordial al întrecerii (Întâiul stadion – maidanul). Fără îndoială, lipsesc din această enumerare mulţi scriitori români care au reflectat, în opera lor, preocuparea personajelor pentru viața sportivă. Camil Petrescu, obsedat de cunoașterea în cât mai multe domenii, s-a considerat întotdeauna un specialist al sportului, un cronicar sportiv și un judecător al formulelor strategice din fotbal. Știm că a practicat comentariul sportiv și a condus o publicație cu acest conținut informativ.

Un exemplu din Mihail Sebastian, în romanul Accidentul, care descrie un personaj în plin antrenament de coborâre, arată deopotrivă euforia și senzațiile, trăirea intensă a primelor zboruri pe skiuri: „Avea în fața ochilor numai întinderi albe de zăpadă, pe care se vedea zburând. Închise ochii și încercă să suspende în el orice gând, ca în acea tulburătoare senzație de plutire, de zbor, de cădere. Ce era de neimaginat, de neregăsit, era tăcerea adâncă ce se făcea în el în acel moment”, dar și eșecurile începătorului: „Paul căzu de nenumărate ori. Nimic din ce învățase pe teren nu-i mai servea acum. Lucruri pe care sus, la Turing –Club, reușea să le facă destul de corect deveneau acum din nou imposibile. Dinspre vârf coborau grupuri de schiori, pe același drum îngust, marcat de triunghiuri galbene. Îi auzea chiuind în urma lui, de la mari distanțe, și, pentru că nu se putea feri la timp din calea lor, se arunca singur în zăpadă, la marginea drumului, lăsându-i să treacă”.

Mărturie a faptului că sportul nu este tratat exhaustiv în romanul românesc interbelic stă piesa lui Vasile Voiculescu intitulată Gimnastică sentimentală, în care mişcarea este conceptualizată la un nivel superior, cel spiritual, de către actorul Puiu Moldavian: ,,Sufletul are şi el mădularele lui, care trebuie exersate zilnic şi cu şi mai mare aplicare şi atenţie […] are funcţiuni care nu trebuie uitate, lăsate în părăsire. Trebuie mereu să le ţii în activitate, să le ţii deştepte. Dacă nu faci gimnastica sentimentelor, te anchilozezi, prinzi burtă la suflet.”.

O privire retrospectivă asupra apropierilor şi distanţărilor pe care le putem identifica în raportul sportului cu literatura ne relevă o dinamică a personajelor văzute prin prisma contactului lor cu mişcarea de orice natură. Acestea se desavârşesc astfel câştigând rotunjime, capătă proeminenţă în economia textului, primesc un plus de valoare în raport cu altele, fapt generat tocmai de preocupările lor pentru exerciţiile fizice.

Relația dintre sport și literatură ține, așadar,  de o componentă umană și de una estetică. Pe de o parte, exprimând dinamismul și inteligența mișcării performante, sportul este o reflectare a caracterului competitiv și perfecționist al omului, în expresie corporală. Pe de altă parte, literatura contemplă acest efort care pune în valoare forța, dar mai ales frumusețea corpului uman. O face în expresie verbală, dar cu ochii sculptorului sau ai pictorului, fiindcă în această imagine funcționează proporția, plasticitatea, capacitatea de a organiza elementele unui tablou în mișcare.

Toate sunt legate de forța creatoare a artistului – capabil de a imagina și de a da expresie LITERARĂ acestei reprezentări a SPORTULUI.

__________________

Bibliografie:

  • Sebastian Bonifaciu, Sportul în litaratură, (antologie), Sport-Turism, Bucureşti, 1990
  • Lăcrămioara Petrescu, Pragul minunii sau despre revelaţie: Vasile Voiculescu, Junimea, Iaşi, 2006 (p.122-125)
  • Mihail Sebastian, Accidentul, Ed. Jurnalul Naţional, Bucureşti, 2012
  • George Călinescu, Cartea nunţii, Ed. Cartex, Bucureşti, 2000
  • Mihail Sadoveanu, Opere (vol.XIX), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1964
  • Ionel Teodoreanu, Iarbă, Colecţia ,, Biblioteca pentru toţi”,f.a., Bucureşti, 1936
  • Mircea Eliade, Autobiograpy, Ed. Harper and Row, San Francisco, 1981. Traducere de Victor Bănciulescu
  • Ioan Chirilă, Mexico 70. Jurnal sentimental, Ed. Gazeta, Bucureşti, 2009

Webibliografie:


%d blogeri au apreciat asta: