Sportlogic

INVICTUS GAMES – epilog apoteotic

In Blog on Iunie 5, 2017 at 7:22 PM

Este Luni, prima zi de vacanta dupa un sezon epuizant (in special pentru jucatori, o parte dintre ei inscrisi in 4 competitii) si incerc sa „inchei” cumva un eveniment cu un gust usor amarui pentru unii, o experienta de neuitat pentru altii…

Campania pentru Turneul Final LIGA I Baschet Masculin, cea mai prestigioasa  competitie interna in acest format, a inceput cu un trailer in care erau recitate ultimele 2 strofe dintr-o poezie, INVICTUS, pe care am tradus-o la Moartea lui Nelson Mandela…. Versiunea mea suna cam asa:
__________________
Dincolo de acest tărâm de lacrimi si revolta
Se intinde doar Oroare zamislita-n umbră,
Amenintare peste ani, ce sta mereu la pandă,
O astept neinfricat si pregatit pentru izbandă
 
Indiferent ce va urma,____
Oricât de ingusta va fi calea,
Cate pedepse voi indura____
Raman stapan pe soarta mea
Si suveran al sufletului meu.
_________________
Daca am construit copy-write-ul campaniei in jurul acestei teme, pe care am si explicat-o de altfel… este pentru ca eu, si nu numai, stiam ce avea sa se intample…. Ba chiar stiu ca am fost si avertizati ca erezia nu este o atitudine apreciata in toate cercurile. Asta nu inseamna ca vreunul dintre noi a (sau am) a avut cea mai mica clipa de ezitare, resemnare sau altceva de genul „testament”… fiindca nu sunt(em) nici pe departe plamaditi din ADN-ul ciobanului din Miorita… Am incercat cu totii, cu toata puterea si convingerea noastra  dar  atat s-a putut…. Si nu vreau sa para  resemnare, fiindca in opinia mea acest ATAT este FABULOS. .. Atat de fabulos incat am sa-mi onorez blogul cu poza voastra / noastra de familie.

 CNAV

Nu trebuie sa regretati nimic fiindca ati fost cuceritori. Nici macar zecile de libere ratate pentru ca nu sunt convins ca daca nu le-am fi ratat, am fi reusit.. Ne amintim cu totii  cum Stiinta a batut Steaua la 25 de pct in turneul de U20, performanta de neconceput  pana atunci.  Invatatura acelei zile trebuia sa fie  despre cum oricat de mult am face sau incerca, nu depinde intotdeauna de noi; mai exista si adversarul, astrele si tot felul de alte lumini in noaptea ce ne inconjoara 🙂 , iar  neprevazutul si inimaginabilul sunt oricand posibile atat impotriva cat si in favoarea noastra. Le-am trait (si le-ati trait) pe toate si cu toate ca sunt adevaruri pe care stim, in mod inexplicabil „reusim” sa le uitam in fiecare dimineata pentru ca asta ne face viata mai usoara sau pentru ca altfel ne-ar exploda suprarenalele.

Dupa turneul de U20, cand am suferit cu totii, nimeni nu parea dispus sa se  planga… sa-si aminteasca actiunea cu un cos validat si o lovitura libera acordata la patrunderea lui Vlad, urmate de o decizie intoarsa pe motiv de pasi, cand ne-au anulat un moment  ce ne-ar fi redat conducerea cu putin timp inainte de final… Apropos un gand imi paraziteaza creierul in ciuda vointei mele :))) –  Stiinta (de a face performanta) in ce sala au jucat la turneul asta final :))))))

Mda… scuze pentru umorul indoilenic, sa revenim… Acum, dupa terminarea turneului in care pot sa spun ca singura echipa care  a scris istorie prin intensitatea momentelor si suspence-ul meciurilor am fost noi – singurii cu care toate echipele au fost obligate sa lupte pana la capat – mi se pare oarecum nedrept fata de noi insine sa ne imbacsim acum amintirile  si inclusiv pe cele lasate spectatorilor, adversarilor si telespectatorilor,  plangandu-ne ca nu am promovat  intr-o competitie in care nu aveam ce cauta….  Nu stiu dar mi se pare extrem de nepotrivit sa strigam hotii fiinda ni s-a furat cireasa de pe tort,  cand noi ne-am lasat panacotati de o medalie de aur pe care o meritam doar fiindca,  mai nou, nu stim sa gestionam un avantaj confortabil in sfarsiturile de meci. Conspiratie sau nu, cred ca am fi putut impiedica toate astea  sa se intample… Sau NU! 😉  Si daca este NU, atunci nu mai este vina noastra, deci nu avem nici un motiv sa regretam.

Una peste alta, un lucru este sigur; raportat la mijloacele si resursele disponibile, la parcursul acestui colectiv de jucatori de la inceputurile sale si pana astazi,  CNAV a ajuns unde a ajuns prin munca titanica  a antrenorului Cristian Teodorescu, rabdarea preparatorului fizic Constantin Dumitrescu si generozitatea jucatorilor.  Noutatea de anul acesta a fost ca, din motive care imi scapa, ati avut bunavointa sa-l cooptati si pe subsemnatul in colectivul vostru, unde am invatat sau am incercat sa va inteleg (cat de cat) pe rand  si in cele din urma, inevitabil, am sfarsit prin a ma atasa de familia voastra… Din acest motiv poate ca acum exista si  riscul de a pierde putin din ascutimea simtului critic care ma caracterizeaza (da sunt un modest), dar va promit sa voi incerca sa fiu cat mai obiectiv si rational pentru ca numai luciditatea ne/va poate ajuta sa progresam/ati.

Iata impresiile mele…. La INVICTUS GAMES ca si in toate fazele finale la care am participat,  „vulturimea” cu mic, cu mare.  a ajuns pe merit cert, dar si cu aseptari (mare pericol) si ca de obicei atunci cand obiectivele se confunda cu asteptarile, se lasa cu deceptii. Diferenta dintre cele doua este ca asteptarile au o puternica componenta afectiva care ne poate trimite undeva in sfera dorintelor, ori cu totii am invatat din esperientele noastre ca dorintele ne  pot fi uneori absurde si nefondate. Cine nu a invatat asta ori este inca  la varsta copilariei, ori un  alintat. Obiectivele, in schimb,  sunt o constructie rationala, rece sau pragmatica care are la baza o evaluare si analiza a resurselor, circumstantelor si potentialului de care dispune cineva  (la randul sau o resursa ipotetica, mai mult sau mai putin masurabila)…   Poate ca prima noastra greseala a fost sa confundam asteptarile cu obiectivele si din cauza asta unii dintre noi (si aici ma includ) incearca acum la sfarsit de sezon un sentiment de esec, cand de fapt lucrurile nu stau chiar atat de dramatic, ci dimpotriva… Pe de alta parte, oricat de subiectiv sau intamplator vi s-ar putea parea, istoria parca se repeta de moment ce de fiecare data suntem echipa care invinge campioanele (stiu nu poate fi o consolare) si cu toate astea nu am reusit sa punem mana pe medalia din care sa ne punem dintii…. si cu asta cred ca am ca am spus si o minciuna adevarata… Noi aseara i-am batut pe Timba, doar ca ne-am batut si pe noi.   Poate este o problema de gestiune, dar personal incep sa nu o mai percept ca pe o coincidenta pentru ca am trecut de varsta la care sa mai cred in asa ceva.

Din pacate, dar mai bine sa fim optimisti si sa spunem ca din fericire, la acest turneu final chiar nu am avut senzatia unei conspiratii si in mod sigur nu din partea FRB… Dar daca unii s-or fi gandit la una, cu siguranta ea nu ar fi trebuit sa joace un rol decisiv…. Poate ca rezultanta finala da impresia ca le-a iesit, dar eu va asigur ca nu este decat o aparenta, un caz tipic de ciordit  propria caciula si asta se va vedea la anul cand vor trage linia de bilant… mai cel ales financiar, pen’ ca despre cel sportiv nici macar nu poate fi vorba :)))  In loc sa ne plangem, „managementul” nostru nu avea decat sa verifice legitimatiile si  totul ar fi mers ca pe roate. Vreau insa sa sper ca niciunul dintre noi nu cred ca si-ar fi dorit sa castige turneul dupa regula „prost sa fii noroc sa ai” doar pentru ca un copil (si talentat pe deasupra) si-a uitat certificatul de nastere acasa…. oricat de strict si „sfant” ar fi regulamentul pe care cu totii vrem sa-l respectam.

Ca ar fi fost o problema in documentele Iasului pe care Timba o fi detectat-o, ca Politehnica in schimbul discretiei s-ar fi dat usor la o parte pentru a nu pierde la masa verde si partida disputata cu noi, c-or fi cazut la pace si cu Braila sa se opreasca la 3 pct care sanchi, cu 2 partide pierdute ar fi incercat sa-si asigure bronzul si ca cei 3 mari s-ar fi intalnit facandu-si calculele pentru a ne priva  „josnic” de sansa promovarii, nu m-ar deranja cu nimic, ci dimpotra mi se pare flatant si spre onoarea noastra…   Dar noi nu stim nimic si mai bine nici nu ne-ar interesa.  Ca FRB ar fi musamalizat diverse nereguli (sau nu), din nou nu cred ca mai poate fi relevant atata vreme cat am pacatuit. Cat despre arbitraj… 🙂 , oricat nu m-as pricepe eu la baschet, nu pot sa nu numar zecile de libere ratate in ultimele doua meciuri, la fel si fault-urile nejustificate, imaginare sau nu…. ele puteau fi evitate, mai ales cu 2″ inainte de final. Nu este vina nimanui; se intampla in toate sporturile,  jucatorii  se daruiesc si intr-un exces de determinare, cu putina experienta din partea adversarului, bunavointa din partea arbitrilor etc… inertia face restul. Sunt lucruri care se intampla frecvent, iar noi nu trebuia sa ajungem sa depindem de ele… Se cheama gestiunea marjei si tine de stiinta tactica, stapanirea de sine, etc.

In aceste conditii rezultatul a fost, nu stiu daca unul just, onest sau altcumva, dar in opinia mea  aproape logic si a confirmat slabiciunile noastre de-a lungul acestui sir de  PLAYsiOFF-uri 2017… O putem imputa cui vrem; arbitrilor, desi cred ca nici ei nu au foarte multe optiuni …FRB-ului, astrelor, noua, nu mai conteaza… Ce conteaza este ce lasam in urma… Si am zis ce-am lasat in urma… Marturia antrenorului dela Timisoara care a venit expres sa ne felicite inaintea finalei mici de la U18, simpatia lui Nea Dan de la Arena si cosmarurile adversarilor nostri… Toate astea sunt GOLD CURAT!  In plus din invatamintele care mi-au fost predate pana acum de viata,  mai stiu ca ASA SE INTAMPLA IN SPORT; JOCUL GRESEALA ASTEAPTA si ca tot in  aceasta categorie mai avem bulanul roz, bulanul negru si cateodata bulanul arlechin; CULOAREA BULANULUI ASTA, CEI MAI MULTI SI-O FAC CU MANA LOR.  Asa cum am spus intr-un comentariu pe FB parafrazandu-mi colegul; FRB ti-o poate BAGA… dar nu ti-o poate scoate… specific… din cos, evident, ca sa nu fie ambiguitati….

Cred ca inca o invatatura de minte a acestei povesti despre o mentalitate la care trebuie sa mai muncim (noi toti)…. este ca INVICTUS NU SE PLANGE, INCASEAZA CONVINS CA IN CELE DIN URMA VA IZBANDI, DACA CUMVA IZBANDA NU ESTE CHIAR DRUMUL PE CARE IL STRABATE PE CALEA DEVENIRII SALE… Dar asta este mai greu de inteles pana la o anumita varsta….  In schimb Invictus daca nu se plange, nimeni nu-l opreste sa provoace…  asta asa, doar ca sa fie frumos in sport…si in oras…. Ironia este una, insulta este alta, acuzatiile altceva, plangerile cu totul altceva, dar dintre toate,   „plangerea”  si cautarea confortului personal, salvarea imaginii de sine in ea, este cea mai trista dintre trairi

[Paranteza –  No offense Bufnitime iluminata… tachinam :))) Si no offense VULTURII MEI, taria unui grup nu se construieste pe iluzii si vorbe populiste, fagaduinte despre celebritate si alte artificii gandite sa ne mangaie orgoliul… Nu va mai lasati pacaliti de limbile mieroase. Suferinta se poate atenua in toate felurile,  dar nu cu povesti si pe uscat.  Sfatul meu este ca suferinta trebuie indurata fie pentru imunitatea sufletului nostru, fie pana la consumarea ei sau ca sa tragem invataminte, dupa care trebuie sa invatam sa apasam pe tasta delete la regrete… mai nou si la „succesuri”, dar mai ales cum sa folosim commanda „RELOAD” ! Va mai amintesc ca la inceputurile colaborarii noastre am incercat sa va explic ca nu esti campion decat in ziua in care ai jucat si castigat finala… a 2-a zi totul se poate schimba, iar unii dintre voi au strambat din nas, desi aveati exemplul echipelor adversare cu exceptia celor de la 4 Sports, dar acolo este altceva :D… N-am spus-o eu ci un „fraier” celebru, Johan Cruyff  ]

In incheiere mai ca-mi vine sa multumesc FRB entru ca ne-au scutit de nebunia inaltimilor – La folie des grandeurs – care putea sa insemne sfarsitul nostru la anul… cel putin in conditiile date…. NEBUNIE IN CARE, MARTURISESC, AM CREZUT SI CARE DESI JUSTIFICATA – vezi articolul atasat –  „Eagles” de la manifest la fapte – un „pariu nebunesc” –  acum cred ca ar fi fost o greseala… Exista o vorba mai veche care spune „ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune”

… Si mai cred ca FRB, chiar daca ar trebui sa mai lucreze la  transparenta, a luat cea mai buna decizie in interesul cluburilor si baschetului romanesc… Eu numesc asta intelepciune !!!… Desi… repet… desi… poate ca ne-ar fi placut sa castigam titlul si sa renuntam la promovare…. Iar daca situatia nu ar fi dat bine, atunci nu era vina noastra daca asta este valoarea baschetului romanesc…. Si aici se naste buba care intre timp s-a transformat intr-un furuncul (zic si eu); dar daca nu este vorba despre valoarea baschetului romanesc, ci despre valoarea unora din baschetul romanesc (o cu totul alta perspectiva, deci alta discutie), iar copiii si excelenta se afla fara voia lor in mijlocul unui tir incrucisat. In cele din urma cel mai important este ca FRB nu ne-au lasat sa ne „mintim” singuri,  cel mai grav pacat al omului, fiindca mintindu-ne ii mintim si pe cei din jur… si ne expunem singuri suferintei si deziluziei. Multumiri Federatiei Romane de baschet atat pentru sprijinul acordat si daca cumva tot ei sunt cei care nu ne-au lasat sa ne  facem singuri rau cu mana noastra… atunci chapeau(!) desi nu cred ca oamenii de acolo aveau grija CNAV-ului.

Cat despre rautatile la adresa Timbei – care, apropos, ieri la sfarsitul meciului nu-si gasea doua legitimatii… puteam cere o expertiza, nu-i asa (!?), dar n-am facut-o –  o echipa privata pe care cei din Iasi ar fi platit-o ca sa moara pe teren impotriva intereselor noastre, s-ar fi putut lasa surprinsa dandu-ne speranta unei victorii posibile,  dovedeste o gandire lipsita de profunzime si  patimasa din partea celor care isi cultiva singuri samanta indoielii… Cum ar fi putut cei dela TIMBA sa abordeze sezonul care vine, sa-si mai convinga partenerii  locali, daca terminau turneul batuti de gradinita 34… intariti cu 2 jucatori „de placere” si alti 2 americani platiti cu banii de factura telefonica a aunui agent de asigurari dezghetat!? :)))… Nu serios acum !?:)))) Cine ar mai fi pus „botul” (scuze) la un contract cu ei, doar bazandu-se pe povesti powerpoint…  Chiar si asa, dupa meciul de ieri va asigur ca echipa din Timisoara s-a ingropat singura… Daca  jucau in dorul lelii, cel putin mai puteau avea scuza simpatiei fata de niste pusti dedicati pana la ultima picatura de energie vrand sa creada nebuneste in visul lor… (sau al altora)…  „Ashea” dupa rezulatul de ieri, si doua infrangeri in fazele finale suferite tot cu noi, NU pot sa le recomand decat o filiala sateasca  BRD, fiindca Banca Transilvania, Exim, CEC si Reiffeisen sunt ocupate :))))… si asta pentru ca,  cu toti „ciucii” si alti ***ici din echipa,… le-a fost destul de greu…  Nu, Timba nu putea lasa sa se intample asa ceva, de fapt niciunul din cluburile in care se cheltuie bani nu ar fi vrut sa se intample. Cand are loc o data este „ghinion de nesansa” 😀 , de doua ori este din greseala „inexplicabila” sau „bulanul” adversarului, dar cand se petrece de 3 ori… inseamna ca ceva este „putred”…  Si conform aceleiasi logici, victoria Vulturilor cu Braila, cea pe care mi-am dorit-o cel mai mult, iar baietii nostri de isprava ne-au oferit-o dupa doua infrangeri in semifinale  – apropos de  INVICTUS SPIRIT – dovedeste ca C. N. Aurel Vlaicu nu a ajuns acolo in finala de 4  din intamplare, ori dupa mine fie si numai pentru atat, atitudinea baietilor reflectata de aceasta data in rezultatul fina este PRICELESS….  Dar cate meciuri dintr-astea poti sa joci intr-o competitie format turneu si cand spun asta ma gandesc la meciul din grupele turneului U18 impotriva celor dela 4Sports si ce s-a intamplat dupa. Si uite cum ajungem de la notiunea de gestiune scor sau rezultat, la notiunea de gestiune competitie  – scurt crampei de conferinta pe tema optimizarea performantei oferita gratuit de O-O Flo  pentru uzul geniilor din baschet. Daca cumva cele scrise nu vi se par verosimile… nu va suparati, e normal is by Don Quijote… si totusi „oroare zamislita-n umbra” :D…  Dar in care umbra nu se stie niciodata fiindca de aia se si cheama umbra… Poate fi la fel de bine umbra din mintile si sufletele noastre... Aici in ultima propozitie nu vreau sa ma includ ca nu sunt masochist.

Ramane sa-i felictam pe cei din Iasi,  clar cea mai puternica echipa, singurii care ne-au venit de hac net si  care nu avea cum sa ia bataie la modul la care s-a intamplat, deci „probleme” probleme au fost si am incredere in logica mea, de departe cel mai bun lot dupa parerea unui nebaschetbalist ca mine – cel mai bun coordonator, cel mai bun pivot , Garbea si Rosu in bonus, Amarghioalei cu teava la el… Politehnica era clar campioana pe hartie si ar fi fost pacat ca toate investitiile care s-au facut (si sunt serios cand spun asta) sa se duca pe Apa Sambetei …

Una peste alta, fara optimism exagerat din parte-mi (chiar nu  sunt genul care vede partea plina a paharului) cei mai castigati suntem tot noi, cei de la Vlaicu… Un turneu BINE organizat, cursiv, placut si de departe cel mai interesant, care a facut sa curga ceva cerneala si de departe rotagonistii celor mai pasionante meciuri jucate. Chiar nu vreau sa va alin suferinta mintindu-va (remember nu e gustarea mea preferata)… sper sa pot veni cu cifre, dar cred ca toata tara este convinsa acum de forta Vulturilor… Pentru spiritele mai pragmatice este simplu – avem cel mai bun randament in raportul investitie + resurse/rezultate!… O MAI ZIC O DATA – CEL MAI BUN, ori abea asta este o Stiinta 😉 … din toate punctele de vedere !
_________________
ALELUIA… si fiindca vorbiram de forta… KIAAAAAAAAAAAAAAAA!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: