Sportlogic

Archive for the ‘Blog’ Category

„Cineva” reprezinta Romania la Campionatul European de 3×3 din Croatia… si despre cei care au reusit sa razbata pana acolo (I)

In Blog on Iulie 25, 2017 at 8:23 PM

Cuvant inainte si stire comentata care din nefericire mai trebuie si justificata :  Personal nu mai pot incasa titlurile josnic provocatore din „marile publicatii nationale”, iar mai nou  la moda chiar si pe site-urile alternative sau pe blogurile ieftine si false in toate cele – fals patriotice, fals militante – in criza de audienta, despre „indiferenta” ipotetica a romanilor complet desinteresati care nu ar distribui nici in „ruptul capului” vesti rasuflate, uneori vechi de ani de zile, despre reusite cu care ar trebui sa ne mandrim, licitate si supralicitate de colegii lor din marile publicatii, doar repetend la infinit povestea despre proverbiala nerecunoastere a valorilor… Da exista o parte de adevar de care, apropos, multi dintre noi au inceput sa se plictiseasca, dar cauzele pot fi si altele – discretie, stangacia si teama de a-si expune emotiile si gandurile  pe retea, dificultatea de a lega 2 vorbe – dar atunci cand titlurile cu pricina fac referinte de genul Simona Halep, dupa ce stirea respectiva a facut de mai multe ori inconjorul tarii si blogger-ul (sau jurnalistul) cu pricina pune pe seama lipsei de patriotism propria ignoranta fata de tot ceea ce il inconjoara si in plus ne mai si dojeneste… in mintea mea incep sa se infiripe ganduri (de care imi este rusine) la adresa autorilor si mai ales a „patriotilor” de circumstanta care distribuie astfel de „oboseli” .

Si noua ni se intampla din cand in cand sa mai testam interesul sau mai bine zis etuziasmul public cu privire la fenomenul sportiv, dar in toate formele sale de manifestare (niciodata prin titluri „incitant”… de purgative insa). Acest „articol” in 2 parti pe tema unei realizari necunoscute chiar si de publicul care ar trebui sa se simta indeaproape interesat si care grupeaza mai multe elemente – „news”, interviu si „confesiuni”, reflectii – este o oportunitate si exemplu ideal pentru ca este genul de stire „fara sanse” care, daca ar fi sa judecam dupa reactia celor din media cu audienta, si anume genul in care se vorbeste despre cotidianul si aspiratiile oamenilor de sport, al sportivilor mai putin cunoscuti,  dar care nu ofera elemente de natura spectaculoasa, fara potential de inflorire penibila si alte melodrame, ar trebui sa treaca neobservat… si nu, chiar nu ne vom plange daca se va intampla asa.

Asadar in partea I-a aici mai jos „bomba”, iar in partea a II-a dupa terminarea competitiei, despre  cum iau nastere proiecte poate mai putin grandioase, cat de anevoios „vaslesc” cei dedicati meseriei si pasiunii lor (sportivi, antrenori, etc.) fara sansa unui mecenat potent care sa-i sprijine, conditiile si miza in care si pentru care isi exerseaza profesiunea, departe de preocuparea colectiva, in proiecte surprinzatoare, uneori parca infiripate din „lipsa de ocupatie”, mai mult de ochii lumii si pentru ca „dau bine”, cand de fapt, intr-o societate „normala”, ele ar fi perfect justificate, daca nu aproape „obligatorii”. …Intr-o societate  normala,  dar nu ca cea romaneasca unde trec complet ignorate de catre media, uneori sabotate chiar de administratii, prin urmare si de catre publicul care se proclama mereu binevoitoar dar si nemultumit despre mersul lucrurilor in tara noastra in general.  In cazul de fata, concret, un oras care pana nu de mult era „capitala” baschetului romanesc, in prezent este la un pas de a fi sters de pe harta disciplinei… Si chiar daca orasul moare, unii de acolo no vor sa se predea sau cel putin speram sa nu… si poate ca „noroc” cu baietii astia.

___ PRTEA I sau STIREA… FARA NICI O BOMBA __

Echipa Universitatii de Petrol si Gaze din Ploiesti – in imagine: Ianuli Stefan, Stanoilovici Danilo, Constantin Andrei, Constantin Victor. Antrenor Oprea Viorel – campioana universitara la baschet 3×3, a plecat ieri in Croatia pentru a participa la Campionatele Europene Universitare ce se vor desfasura in perioada 24-29 iulie…

Cu o imagine, 5 nume si o propozitie, cea de mai sus, vestea ar fi fost una completa si „perfect suficienta” dupa modelul multora difuzate de catre publicatiile din main-stream… si poate ca ar fi fost minimul necesar si asteptat de protagonisti, dar nu a fost sa fie, deci pare-se ca a fost cu dedicatie pentru noi. Sportlogic  fiind un blog de atitudine, trebuia sa aprofundam putin pentru a afla ce se ascunde in spatele unei astfel de performante, poate mai putin relevanta pe plan sportiv, pentru cei care nu stiu prea multe despre parcursul de combatant pe care aproape toti, fara exceptie, trebuie sa-l strabata daca vor sa construiasca ceva >>> (universal valabil in toate domeniile)… Ca o recomandare celor care nu urmaresc baschetul „pas cu pas” si evident pentru cei ambitiosi, dar numai fata de talentul si munca altora (nu si al lor) – apologetii „excelentei” – cu asteptari uneori complet decalate din toate punctele de vedere, cum ar fi sforaiala despre „inalta performanta”, big money,  vise despre „Everest” si alte slogranuri deghizate in poezioare invatate pe de rost… si nu in ultimul rand, ca o sugestie pentru cei din jurnalismul, presa sau blogosfera sportiva.

Altfel spus cineva trebuia sa consemneze si sa vorbeasca si despre cei mai putin celebri sau chiar anonimii care nu au avut sansa sa faca obiectul „interesului national” (sau local), fara audienta necesara ca sa alimenteze flacara „patriotismului”  de retea si asta pentru ca numai  de la ei sau „de acolo” putem afla si intelege cum stau lucrurile cu fenomenul sportiv din Romania… (va urma)

–  O-O Flo –

 

Fie ploaie fie vant, Stejarii nu se culca la pamant… dar nici nu vor sa creasca… probabil de teama defrisarilor

In Blog on Iunie 18, 2017 at 2:18 PM
CONCLUZII DUPA MECIUL CU JAPII IN LOC DE CRONICA DE MECI – EXERCITIU DE JURNALSISM SPORTIV FACUT CU SIMTUL RASPUNDERII… DACA DUPA LECTURA ASTA CONTINUATI SA CITITI CE SPUNE CORUL DE YES-MENI, DOAR FIINDCA GANGURESC CE VREA SAU AUDA „LUMEA”… ATUNCI INSEAMNA CA SUNT UN IDEALIST „INCORIJIBIL”
___________

Romania invinge in sfarsit dupa ani multi, foarte multi, Canada la ea acasa. In asteptarea imaginilor de la ultimul meci si tinand cont de feed-back-ul adversarilor, se pare ca din nou Stejarii au castigat… cum se spune cu inima… Bravo (!), dar ce facem cu cei care vor sa vada si rugby (!?) ; cu iubitorii neconditionati ai acestui sport si nu cu chibitimea „patrioata” si de circumstanta ???… Eu zic sa-i ignoram pentru ca am vazut ca rugby-ul romanesc din ratiuni oarecum inexplicabile reuseste sa se mentina in virtutea inertiei…. si fara sprijinul publicului, media sau alte proptele socio-culturale; „fie ploaie, fie vant Stejarii nu se culca la pamant”, chiar daca au fost vremuri in care ne-am speriat ca s-ar putea intampla, in cele din urma un meci bun, o calificare in extremis, o victorie impotriva Georgiei sau altele de genul, au readus speranta in sufletele ovale… Recent insa, in urma prestatiilor frumoase si neasteptate de la Cupa Mondiala si mai ales a testelor din toamna, parca a incoltit speranta in inimile „rugbynimii” din Romania… Bine, pana la infrangerea in fata Germaniei fiindca, se stie, legile hazardului functioneaza uneori si in sens invers… Asadar unde suntem in momentul de fata???  Din lipsa de informatii fiabile, cronicarii de Romania fiind in cea mai mare parte niste Pacalici cu atestat, nu ne putem referi (deocamdata) decat la singurul meci la care am gasit inregistrare, primul, si anume cel cu Japonia…. aici dedesubt:

 

 

… Asadar, la primul meci din seria testelor de vara 2017, Stejarii au avut parte de serviciile unui arbitru cel putin „obosit”… Cu toate acestea nu putem sa nu subliniem niste problematici care ni s-au parut relevante, cel putin la acest meci, dar cum sunt cam mereu aceleasi… cred ca putem pune si un diagnostic. Sa nu uitam (totusi) ca deplasarea si conditiile geo-climatice au importanta lor si pot atarna greu in prestatia baietilor…. si chiar nu sunt genul care sa le caut scuze…. Asadar, cateva observatii in asteptarea celorlalte inregistrari sau a meciurilor urmatoare:

1) Un joc previzibil… oarecum limitat sau prea simplist… lipsit cu desavarsire de diversificare si surprize chiar si pentru spectatorul neavizat;
2) Pregatirea fizica – sa-i spunem cea „calitativa”… a nu se confunda cu cea specifica – a jucatorilor nostri lasa de dorit, poata sa spuna lumea ce vrea… Este o interpretare/evaluare care tine de nivelul de perceptie si de cunostiintele fiecaruia, dar exigentele jocului modern la nivel international inseamna mult mai mult decat forta, anduranta – chiar si viteza…. care ne lipseste cu desavarsire… si nu vorbim despre viteza de alergare – cel putin 3 parametri deficitari identificati care conditioneaza viteza de joc, limiteaza optiunile sau cursul actiunii si evident reactia de raspuns / ajustare, atat pe cea individuala cat si pe cea colectiva…
3) Am facut progrese enorme in rigoarea devensiva, in intentia de joc – am mai spus-o si toate astea se stiau deja, le-am remarcat cu totii – dar aliniem o line de 3/4 care ar face invidiosi pana si pe sefii autobazei de la Toulon, cu deosebirea ca TIR-urile lor iau curbele mai strans si mai repede… si ne lipsesc cu desavarsire jucatorii cu X-Factor… cu exceptia lui Ionit Dumitru, nu avem un singur „furnizor” de incertitudine (nu stim ce s-a intamplat cu Fercu)… Van Herden face ce poate, dar totusi…. 120 de kile….
4) DIAGNOSTIC – IMBUNATATIRI: factorul mental (Y), proiectul de joc coerent (in functie de ce pot jucatorii) (Y), rigoarea defensiva, ameliorarile pe planul tehnicii individuale (cresterea capacitatii de a mentine mingea in joc – offloads)… anticiparile de ordin „MACRO” ale inaintarii care in mod evident stie cam ce urmeaza sa se intample – Macovei, Herden, Lucaci – oferind repere colegilor – problemele pe care le-am mentionat ne fac sa batem pasul pe loc cu natiunile puternice, chiar daca am reusit sa marim decalajul fata de echipele mai slabe… Toate impreuna reprezinta indicatori de progres [sau poate  de consolare pentru unii (!?)], dar in opinia subsemnatului sunt mai degraba de justificare, fara promisiuni de ameliorare semnificativa (nu spun spectaculoasa… pentru ca in rugby stam prost cu miracolele – lege universal valabila)…

5) LIPSURI – Stejarii continua sa joace mai mult pe jos, chiar daca „nu se culca la pamant, nici nu vor sa creasca” (sa se ridice)… sa joace mingea in picioare, adica in continua miscare…. Mai am putin si transform aspiratiile mele de chibit intr-o poezie… asa cum rugby-ul ar trebuie sa fie (oups)… Si da, probabil de teama defrisarilor, pentru ca in rugby „defrisarea” nu este doar o metafora, ci si o realitate fizica… faptica…. pe teren.

Cred ca cei care conduc destinele sportului nostru ar trebui sa iasa din logica „salvarii obrazului curat” si sa intre intr-una de dezvoltare pe termen lung mai mult sau cumva altfel decat au facut-o pana acum…. Suntem intre noi, doi chibiti in plus pe an cuceriti prin „bagarea-n seama” pe Facebook,  nu vor ajuta la popularizarea sportului nostru; fie ca pierdem sau ca ne capacim la scor clientii obisnuiti, cronicile a la Cristian Frishca (vegetala), nu aduc nici un beneficiu sportului nostru – ne amagim de ochii lumii … La fel si cu emisiunile de rugby complezente care iata, in absenta federalilor, nu se mai fac fiindca, deh, pentru cei mai „respectabili” dintre noi rugby-ul romanesc se plimba cu avionul si odata cu FRR, cei ramasi in tara nu conteaza, nu au nimic de spus, nu-i asa!? Si eu care credeam ca tocmai in conditii de vicisitudine mediatica astfel de emisiuni si-ar avea sensul, cand suporterul roman nu are posibilitatea sa urmareasca meciurile… MDA!… Ce ne mai place sa ne bagam in seama cu lumea grea… mereu aceiasi, trimisi la plimbare de rating (sau performantele modeste) si mereu rechemati, dati afara pe usa, reveniti pe fereastra sau pe „hogeag”… valabil nu numai pentru jurnalisti. Apropos, curand m-am ocupat de organizarea Turneului Final LIGA I baschet masculin, nu gaseam crainic si ghiciti pe cine mi l-au recomandat fratii de la Stiinta Bucale – pe Savarina :)))…. Cum ca dulciurile astea sunt bagate peste tot doar ca sa ne imbolnaveasca timpanele „cu diabet” de la atata miere turnata in urechi… Am zis „pas” si l-am luat pe „URSU” Cosmin – TARE BOSS, DACA CITESTI… MULTUMIM!

 

– O-O Flo – 
P.S.poate ii spune cineva lui Surugiu sa nu mai faca pasul ala inainte de lansarea balonului ori de cate ori deschide… pentru ca si asa stam prost la conservarea „momentum-ului” si cu viteza de joc… Cu pasul ala mai pierdem 1″, in plus anuntam aparatorii indepartati si partea pe care se relanseaza jocul … si atunci de unde atata incertitudine…. asta printre altele…  Daca n-o fi cumva vreun semnal pentru Vlaicu ca sa prinda mingea 😀… Sau poate ca este o problema de echilbru, forta si precizie intr-o anumita postura si continuitatea miscarii…. apropos de pregatirea fizica 😉 … „Multi vede, putini cunoaste!”

INVICTUS GAMES – epilog apoteotic

In Blog on Iunie 5, 2017 at 7:22 PM

Este Luni, prima zi de vacanta dupa un sezon epuizant (in special pentru jucatori, o parte dintre ei inscrisi in 4 competitii) si incerc sa „inchei” cumva un eveniment cu un gust usor amarui pentru unii, o experienta de neuitat pentru altii…

Campania pentru Turneul Final LIGA I Baschet Masculin, cea mai prestigioasa  competitie interna in acest format, a inceput cu un trailer in care erau recitate ultimele 2 strofe dintr-o poezie, INVICTUS, pe care am tradus-o la Moartea lui Nelson Mandela…. Versiunea mea suna cam asa:
__________________
Dincolo de acest tărâm de lacrimi si revolta
Se intinde doar Oroare zamislita-n umbră,
Amenintare peste ani, ce sta mereu la pandă,
O astept neinfricat si pregatit pentru izbandă
 
Indiferent ce va urma,____
Oricât de ingusta va fi calea,
Cate pedepse voi indura____
Raman stapan pe soarta mea
Si suveran al sufletului meu.
_________________
Daca am construit copy-write-ul campaniei in jurul acestei teme, pe care am si explicat-o de altfel… este pentru ca eu, si nu numai, stiam ce avea sa se intample…. Ba chiar stiu ca am fost si avertizati ca erezia nu este o atitudine apreciata in toate cercurile. Asta nu inseamna ca vreunul dintre noi a (sau am) a avut cea mai mica clipa de ezitare, resemnare sau altceva de genul „testament”… fiindca nu sunt(em) nici pe departe plamaditi din ADN-ul ciobanului din Miorita… Am incercat cu totii, cu toata puterea si convingerea noastra  dar  atat s-a putut…. Si nu vreau sa para  resemnare, fiindca in opinia mea acest ATAT este FABULOS. .. Atat de fabulos incat am sa-mi onorez blogul cu poza voastra / noastra de familie.

 CNAV

Nu trebuie sa regretati nimic fiindca ati fost cuceritori. Nici macar zecile de libere ratate pentru ca nu sunt convins ca daca nu le-am fi ratat, am fi reusit.. Ne amintim cu totii  cum Stiinta a batut Steaua la 25 de pct in turneul de U20, performanta de neconceput  pana atunci.  Invatatura acelei zile trebuia sa fie  despre cum oricat de mult am face sau incerca, nu depinde intotdeauna de noi; mai exista si adversarul, astrele si tot felul de alte lumini in noaptea ce ne inconjoara 🙂 , iar  neprevazutul si inimaginabilul sunt oricand posibile atat impotriva cat si in favoarea noastra. Le-am trait (si le-ati trait) pe toate si cu toate ca sunt adevaruri pe care stim, in mod inexplicabil „reusim” sa le uitam in fiecare dimineata pentru ca asta ne face viata mai usoara sau pentru ca altfel ne-ar exploda suprarenalele.

Dupa turneul de U20, cand am suferit cu totii, nimeni nu parea dispus sa se  planga… sa-si aminteasca actiunea cu un cos validat si o lovitura libera acordata la patrunderea lui Vlad, urmate de o decizie intoarsa pe motiv de pasi, cand ne-au anulat un moment  ce ne-ar fi redat conducerea cu putin timp inainte de final… Apropos un gand imi paraziteaza creierul in ciuda vointei mele :))) –  Stiinta (de a face performanta) in ce sala au jucat la turneul asta final :))))))

Mda… scuze pentru umorul indoilenic, sa revenim… Acum, dupa terminarea turneului in care pot sa spun ca singura echipa care  a scris istorie prin intensitatea momentelor si suspence-ul meciurilor am fost noi – singurii cu care toate echipele au fost obligate sa lupte pana la capat – mi se pare oarecum nedrept fata de noi insine sa ne imbacsim acum amintirile  si inclusiv pe cele lasate spectatorilor, adversarilor si telespectatorilor,  plangandu-ne ca nu am promovat  intr-o competitie in care nu aveam ce cauta….  Nu stiu dar mi se pare extrem de nepotrivit sa strigam hotii fiinda ni s-a furat cireasa de pe tort,  cand noi ne-am lasat panacotati de o medalie de aur pe care o meritam doar fiindca,  mai nou, nu stim sa gestionam un avantaj confortabil in sfarsiturile de meci. Conspiratie sau nu, cred ca am fi putut impiedica toate astea  sa se intample… Sau NU! 😉  Si daca este NU, atunci nu mai este vina noastra, deci nu avem nici un motiv sa regretam.

Una peste alta, un lucru este sigur; raportat la mijloacele si resursele disponibile, la parcursul acestui colectiv de jucatori de la inceputurile sale si pana astazi,  CNAV a ajuns unde a ajuns prin munca titanica  a antrenorului Cristian Teodorescu, rabdarea preparatorului fizic Constantin Dumitrescu si generozitatea jucatorilor.  Noutatea de anul acesta a fost ca, din motive care imi scapa, ati avut bunavointa sa-l cooptati si pe subsemnatul in colectivul vostru, unde am invatat sau am incercat sa va inteleg (cat de cat) pe rand  si in cele din urma, inevitabil, am sfarsit prin a ma atasa de familia voastra… Din acest motiv poate ca acum exista si  riscul de a pierde putin din ascutimea simtului critic care ma caracterizeaza (da sunt un modest), dar va promit sa voi incerca sa fiu cat mai obiectiv si rational pentru ca numai luciditatea ne/va poate ajuta sa progresam/ati.

Iata impresiile mele…. La INVICTUS GAMES ca si in toate fazele finale la care am participat,  „vulturimea” cu mic, cu mare.  a ajuns pe merit cert, dar si cu aseptari (mare pericol) si ca de obicei atunci cand obiectivele se confunda cu asteptarile, se lasa cu deceptii. Diferenta dintre cele doua este ca asteptarile au o puternica componenta afectiva care ne poate trimite undeva in sfera dorintelor, ori cu totii am invatat din esperientele noastre ca dorintele ne  pot fi uneori absurde si nefondate. Cine nu a invatat asta ori este inca  la varsta copilariei, ori un  alintat. Obiectivele, in schimb,  sunt o constructie rationala, rece sau pragmatica care are la baza o evaluare si analiza a resurselor, circumstantelor si potentialului de care dispune cineva  (la randul sau o resursa ipotetica, mai mult sau mai putin masurabila)…   Poate ca prima noastra greseala a fost sa confundam asteptarile cu obiectivele si din cauza asta unii dintre noi (si aici ma includ) incearca acum la sfarsit de sezon un sentiment de esec, cand de fapt lucrurile nu stau chiar atat de dramatic, ci dimpotriva… Pe de alta parte, oricat de subiectiv sau intamplator vi s-ar putea parea, istoria parca se repeta de moment ce de fiecare data suntem echipa care invinge campioanele (stiu nu poate fi o consolare) si cu toate astea nu am reusit sa punem mana pe medalia din care sa ne punem dintii…. si cu asta cred ca am ca am spus si o minciuna adevarata… Noi aseara i-am batut pe Timba, doar ca ne-am batut si pe noi.   Poate este o problema de gestiune, dar personal incep sa nu o mai percept ca pe o coincidenta pentru ca am trecut de varsta la care sa mai cred in asa ceva.

Din pacate, dar mai bine sa fim optimisti si sa spunem ca din fericire, la acest turneu final chiar nu am avut senzatia unei conspiratii si in mod sigur nu din partea FRB… Dar daca unii s-or fi gandit la una, cu siguranta ea nu ar fi trebuit sa joace un rol decisiv…. Poate ca rezultanta finala da impresia ca le-a iesit, dar eu va asigur ca nu este decat o aparenta, un caz tipic de ciordit  propria caciula si asta se va vedea la anul cand vor trage linia de bilant… mai cel ales financiar, pen’ ca despre cel sportiv nici macar nu poate fi vorba :)))  In loc sa ne plangem, „managementul” nostru nu avea decat sa verifice legitimatiile si  totul ar fi mers ca pe roate. Vreau insa sa sper ca niciunul dintre noi nu cred ca si-ar fi dorit sa castige turneul dupa regula „prost sa fii noroc sa ai” doar pentru ca un copil (si talentat pe deasupra) si-a uitat certificatul de nastere acasa…. oricat de strict si „sfant” ar fi regulamentul pe care cu totii vrem sa-l respectam.

Ca ar fi fost o problema in documentele Iasului pe care Timba o fi detectat-o, ca Politehnica in schimbul discretiei s-ar fi dat usor la o parte pentru a nu pierde la masa verde si partida disputata cu noi, c-or fi cazut la pace si cu Braila sa se opreasca la 3 pct care sanchi, cu 2 partide pierdute ar fi incercat sa-si asigure bronzul si ca cei 3 mari s-ar fi intalnit facandu-si calculele pentru a ne priva  „josnic” de sansa promovarii, nu m-ar deranja cu nimic, ci dimpotra mi se pare flatant si spre onoarea noastra…   Dar noi nu stim nimic si mai bine nici nu ne-ar interesa.  Ca FRB ar fi musamalizat diverse nereguli (sau nu), din nou nu cred ca mai poate fi relevant atata vreme cat am pacatuit. Cat despre arbitraj… 🙂 , oricat nu m-as pricepe eu la baschet, nu pot sa nu numar zecile de libere ratate in ultimele doua meciuri, la fel si fault-urile nejustificate, imaginare sau nu…. ele puteau fi evitate, mai ales cu 2″ inainte de final. Nu este vina nimanui; se intampla in toate sporturile,  jucatorii  se daruiesc si intr-un exces de determinare, cu putina experienta din partea adversarului, bunavointa din partea arbitrilor etc… inertia face restul. Sunt lucruri care se intampla frecvent, iar noi nu trebuia sa ajungem sa depindem de ele… Se cheama gestiunea marjei si tine de stiinta tactica, stapanirea de sine, etc.

In aceste conditii rezultatul a fost, nu stiu daca unul just, onest sau altcumva, dar in opinia mea  aproape logic si a confirmat slabiciunile noastre de-a lungul acestui sir de  PLAYsiOFF-uri 2017… O putem imputa cui vrem; arbitrilor, desi cred ca nici ei nu au foarte multe optiuni …FRB-ului, astrelor, noua, nu mai conteaza… Ce conteaza este ce lasam in urma… Si am zis ce-am lasat in urma… Marturia antrenorului dela Timisoara care a venit expres sa ne felicite inaintea finalei mici de la U18, simpatia lui Nea Dan de la Arena si cosmarurile adversarilor nostri… Toate astea sunt GOLD CURAT!  In plus din invatamintele care mi-au fost predate pana acum de viata,  mai stiu ca ASA SE INTAMPLA IN SPORT; JOCUL GRESEALA ASTEAPTA si ca tot in  aceasta categorie mai avem bulanul roz, bulanul negru si cateodata bulanul arlechin; CULOAREA BULANULUI ASTA, CEI MAI MULTI SI-O FAC CU MANA LOR.  Asa cum am spus intr-un comentariu pe FB parafrazandu-mi colegul; FRB ti-o poate BAGA… dar nu ti-o poate scoate… specific… din cos, evident, ca sa nu fie ambiguitati….

Cred ca inca o invatatura de minte a acestei povesti despre o mentalitate la care trebuie sa mai muncim (noi toti)…. este ca INVICTUS NU SE PLANGE, INCASEAZA CONVINS CA IN CELE DIN URMA VA IZBANDI, DACA CUMVA IZBANDA NU ESTE CHIAR DRUMUL PE CARE IL STRABATE PE CALEA DEVENIRII SALE… Dar asta este mai greu de inteles pana la o anumita varsta….  In schimb Invictus daca nu se plange, nimeni nu-l opreste sa provoace…  asta asa, doar ca sa fie frumos in sport…si in oras…. Ironia este una, insulta este alta, acuzatiile altceva, plangerile cu totul altceva, dar dintre toate,   „plangerea”  si cautarea confortului personal, salvarea imaginii de sine in ea, este cea mai trista dintre trairi

[Paranteza –  No offense Bufnitime iluminata… tachinam :))) Si no offense VULTURII MEI, taria unui grup nu se construieste pe iluzii si vorbe populiste, fagaduinte despre celebritate si alte artificii gandite sa ne mangaie orgoliul… Nu va mai lasati pacaliti de limbile mieroase. Suferinta se poate atenua in toate felurile,  dar nu cu povesti si pe uscat.  Sfatul meu este ca suferinta trebuie indurata fie pentru imunitatea sufletului nostru, fie pana la consumarea ei sau ca sa tragem invataminte, dupa care trebuie sa invatam sa apasam pe tasta delete la regrete… mai nou si la „succesuri”, dar mai ales cum sa folosim commanda „RELOAD” ! Va mai amintesc ca la inceputurile colaborarii noastre am incercat sa va explic ca nu esti campion decat in ziua in care ai jucat si castigat finala… a 2-a zi totul se poate schimba, iar unii dintre voi au strambat din nas, desi aveati exemplul echipelor adversare cu exceptia celor de la 4 Sports, dar acolo este altceva :D… N-am spus-o eu ci un „fraier” celebru, Johan Cruyff  ]

In incheiere mai ca-mi vine sa multumesc FRB entru ca ne-au scutit de nebunia inaltimilor – La folie des grandeurs – care putea sa insemne sfarsitul nostru la anul… cel putin in conditiile date…. NEBUNIE IN CARE, MARTURISESC, AM CREZUT SI CARE DESI JUSTIFICATA – vezi articolul atasat –  „Eagles” de la manifest la fapte – un „pariu nebunesc” –  acum cred ca ar fi fost o greseala… Exista o vorba mai veche care spune „ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune”

… Si mai cred ca FRB, chiar daca ar trebui sa mai lucreze la  transparenta, a luat cea mai buna decizie in interesul cluburilor si baschetului romanesc… Eu numesc asta intelepciune !!!… Desi… repet… desi… poate ca ne-ar fi placut sa castigam titlul si sa renuntam la promovare…. Iar daca situatia nu ar fi dat bine, atunci nu era vina noastra daca asta este valoarea baschetului romanesc…. Si aici se naste buba care intre timp s-a transformat intr-un furuncul (zic si eu); dar daca nu este vorba despre valoarea baschetului romanesc, ci despre valoarea unora din baschetul romanesc (o cu totul alta perspectiva, deci alta discutie), iar copiii si excelenta se afla fara voia lor in mijlocul unui tir incrucisat. In cele din urma cel mai important este ca FRB nu ne-au lasat sa ne „mintim” singuri,  cel mai grav pacat al omului, fiindca mintindu-ne ii mintim si pe cei din jur… si ne expunem singuri suferintei si deziluziei. Multumiri Federatiei Romane de baschet atat pentru sprijinul acordat si daca cumva tot ei sunt cei care nu ne-au lasat sa ne  facem singuri rau cu mana noastra… atunci chapeau(!) desi nu cred ca oamenii de acolo aveau grija CNAV-ului.

Cat despre rautatile la adresa Timbei – care, apropos, ieri la sfarsitul meciului nu-si gasea doua legitimatii… puteam cere o expertiza, nu-i asa (!?), dar n-am facut-o –  o echipa privata pe care cei din Iasi ar fi platit-o ca sa moara pe teren impotriva intereselor noastre, s-ar fi putut lasa surprinsa dandu-ne speranta unei victorii posibile,  dovedeste o gandire lipsita de profunzime si  patimasa din partea celor care isi cultiva singuri samanta indoielii… Cum ar fi putut cei dela TIMBA sa abordeze sezonul care vine, sa-si mai convinga partenerii  locali, daca terminau turneul batuti de gradinita 34… intariti cu 2 jucatori „de placere” si alti 2 americani platiti cu banii de factura telefonica a aunui agent de asigurari dezghetat!? :)))… Nu serios acum !?:)))) Cine ar mai fi pus „botul” (scuze) la un contract cu ei, doar bazandu-se pe povesti powerpoint…  Chiar si asa, dupa meciul de ieri va asigur ca echipa din Timisoara s-a ingropat singura… Daca  jucau in dorul lelii, cel putin mai puteau avea scuza simpatiei fata de niste pusti dedicati pana la ultima picatura de energie vrand sa creada nebuneste in visul lor… (sau al altora)…  „Ashea” dupa rezulatul de ieri, si doua infrangeri in fazele finale suferite tot cu noi, NU pot sa le recomand decat o filiala sateasca  BRD, fiindca Banca Transilvania, Exim, CEC si Reiffeisen sunt ocupate :))))… si asta pentru ca,  cu toti „ciucii” si alti ***ici din echipa,… le-a fost destul de greu…  Nu, Timba nu putea lasa sa se intample asa ceva, de fapt niciunul din cluburile in care se cheltuie bani nu ar fi vrut sa se intample. Cand are loc o data este „ghinion de nesansa” 😀 , de doua ori este din greseala „inexplicabila” sau „bulanul” adversarului, dar cand se petrece de 3 ori… inseamna ca ceva este „putred”…  Si conform aceleiasi logici, victoria Vulturilor cu Braila, cea pe care mi-am dorit-o cel mai mult, iar baietii nostri de isprava ne-au oferit-o dupa doua infrangeri in semifinale  – apropos de  INVICTUS SPIRIT – dovedeste ca C. N. Aurel Vlaicu nu a ajuns acolo in finala de 4  din intamplare, ori dupa mine fie si numai pentru atat, atitudinea baietilor reflectata de aceasta data in rezultatul fina este PRICELESS….  Dar cate meciuri dintr-astea poti sa joci intr-o competitie format turneu si cand spun asta ma gandesc la meciul din grupele turneului U18 impotriva celor dela 4Sports si ce s-a intamplat dupa. Si uite cum ajungem de la notiunea de gestiune scor sau rezultat, la notiunea de gestiune competitie  – scurt crampei de conferinta pe tema optimizarea performantei oferita gratuit de O-O Flo  pentru uzul geniilor din baschet. Daca cumva cele scrise nu vi se par verosimile… nu va suparati, e normal is by Don Quijote… si totusi „oroare zamislita-n umbra” :D…  Dar in care umbra nu se stie niciodata fiindca de aia se si cheama umbra… Poate fi la fel de bine umbra din mintile si sufletele noastre... Aici in ultima propozitie nu vreau sa ma includ ca nu sunt masochist.

Ramane sa-i felictam pe cei din Iasi,  clar cea mai puternica echipa, singurii care ne-au venit de hac net si  care nu avea cum sa ia bataie la modul la care s-a intamplat, deci „probleme” probleme au fost si am incredere in logica mea, de departe cel mai bun lot dupa parerea unui nebaschetbalist ca mine – cel mai bun coordonator, cel mai bun pivot , Garbea si Rosu in bonus, Amarghioalei cu teava la el… Politehnica era clar campioana pe hartie si ar fi fost pacat ca toate investitiile care s-au facut (si sunt serios cand spun asta) sa se duca pe Apa Sambetei …

Una peste alta, fara optimism exagerat din parte-mi (chiar nu  sunt genul care vede partea plina a paharului) cei mai castigati suntem tot noi, cei de la Vlaicu… Un turneu BINE organizat, cursiv, placut si de departe cel mai interesant, care a facut sa curga ceva cerneala si de departe rotagonistii celor mai pasionante meciuri jucate. Chiar nu vreau sa va alin suferinta mintindu-va (remember nu e gustarea mea preferata)… sper sa pot veni cu cifre, dar cred ca toata tara este convinsa acum de forta Vulturilor… Pentru spiritele mai pragmatice este simplu – avem cel mai bun randament in raportul investitie + resurse/rezultate!… O MAI ZIC O DATA – CEL MAI BUN, ori abea asta este o Stiinta 😉 … din toate punctele de vedere !
_________________
ALELUIA… si fiindca vorbiram de forta… KIAAAAAAAAAAAAAAAA!

Copiii Centrului Olimpic de sabie din Brasov nu mai au ce manca de 1 saptamana… si eu ce pot sa fac (ganduri)

In Blog, Comunitate, Ganduri, Sportul si politica on Septembrie 19, 2016 at 3:17 PM

Noutati pe Frontul de Est… Ce ghinion ca s-a inchis!… Da voi scrie mai mult despre mine fiindca a venit momentul dulce al „razbunarii”; cel in care pot sa-i arat cu degetul pe „prosti” (creduli) si sa le cer compensatie morala.. !!!

Am primit vineri un mesaj cu o poveste care m-a intors putin pe dos…. dar mult mai putin decat m-ar fi intors cu ceva vreme in urma. Nu am publicat-o imediat pentru ca nu stiam cat de adevarata este, iar trogloditii din sportul romanesc abea asteapta sa facem un pas gresit ca sa ne decredibilizeze, ca sa nu mai spunem ca ne-am gandit si la alternativa unui complot stangaci impotriva lui Rares Dumitrescu sau Covaliu… Sau poate invers, cei 2 mari strategi ai lamei si-au inchipuit ca si-au gasit fraierul. Nu ca ne-ar pasa de carierea lor de „manageri”, niste glume, dar pentru am hotarat ca binele colectiv sa nu mai fie oala noastra de bors. Pe de alta parte Sportslogic este un proiect care mi-a luat ani din viata… destui ca sa ma imbolnaveasca la propriu. Da, m-am imbolnavit dela stat in fund cu ochii in ecran fiindca in ciuda celor despre care va vorbesc medicii si alti neaveniti, ochii pironiti intr-o sursa luminoasa cu anumite caracteristici (exact alea pe care le au computerele, tabletele si smartphone-urile) nu strica doar ochii, ci modifica complet echilibrul endocrin al persoanei, iar cand acest lucru se intampla toate se dau peste cap si primul care pica este sistemul imunitar care sufera mutatii… Iar cand pica sistemul imunitar, toate se duc pe apa sambetei intr-o avalansa fara sfarsit. Atentie mare Piticule! Cand am inteles asta a fost prea tarziu, dar am continuat pentru ca aveam impresia ca ma zbat pentru ceva important, nu pentru sportivi, ci pentru o cauza. Altfel spus pentru educatie si viitor; probabil asa inteleg eu patriotismul si din oroare fata de aplaudaci si indiferenti… Cat despre marea masa a oamenilor nostri am inteles demult ca nu sunt decat o sursa permanenta de deceptie – tac malc, spun mereu da stapanului, se dau cu cel mai tare oricat de corupt sau incompetent ar fi acesta, lasi si fara mila, mereu pe val, crezandu-se smecheri atunci cand ies din expectativa si profita de munca altora care invariabil sfarsesc zdrobiti de o stanca. Iar daca valul este prea slab, atunci mai dau si o mana de ajutor, punand umarul la desavarsirea operei legilor naturii de genul „cel mai pervers supravietuieste”.

Astazi, cand in sfarsit dupa aproape 5 ani de strofocari „am picat” si eu intr-o „supa” mai pe gustul meu – adica colegi  inteligenti si cu caracter, agreabili si cu spirit, oameni pe care ii cunosc de tot atatia ani, mi-am spus ca a venit momentul sa-mi vad de ale mele, atat cat voi mai putea. Adica chiar ma simt bine acolo unde sunt – ne „injuram”, ne „certam”, ne „descoperim” zilnic unii pe altii, invatam unii dela altii si invatam sa ne apreciem si mai mult… Polemizam ore intregi despre antrenament, despre stiintele sportului,  despre politica…. „despre una despre alta ca un zbor cu parapanta”, ajungem acasa si ne gandim din nou la ce-am discutat, sfarsind prin a ne da dreptate (fie doar si partial) unii altora. Nu a fost usor, am sadit samanta acum 3 ani… iar ei dupa o serie de glumite enervante, au stropit-o si crescut-o, iar cand aceasta a incoltit, m-au invitat in gradina lor sa ma bucur de floricica…  Mai este mult pana departe, dar cel putin mai sunt sperante si sper ca pana la sfarsit, drumul sa fie cel pe care mi l-am dorit. Pacat de timpul pierdut, dar ce frumos si ce bucurie sa vezi ca printre noi mai exista bun simt. Este adevarat ca nici nu prea aveau de unde alege :)))), fiindca visatori ca subsemnatul „nu se gaseste” la fiecare colt. De fapt chestia care m-a motivat sa ma „lipesc” definitiv este un episod petrecut in aceasta vara cand un fost junior,  a venit si m-a intrebat daca-l pot ajuta cu un raspuns la o dilema pe care o avea. Un club ii propusese o suma de bani, iar el la noi (binenteles….cum as fi putut pica in alta parte) ca si toti ceilalti care suntem campioniii voluntariatului, era pe vorbe frumoase. Suma era interesanta… iar nevoile sale erau mari. I-am spus ce gandeam si dupa cateva zile l-am intrebat daca s-a decis. Cand am auzit raspunsul sau – „mai da-i in PLM cu banii lor” – am inteles ca eram acolo unde trebuia si ce munca frumoasa a facut cel care i-a crescut. Chapeau dragi colegi, nici nu stiti cat a cantarit asta si ce mare lucru ati realizat… Desi va banui de un mic scenariu regizat acolo :))), dar chiar si asa pentru mine o minciuna frumoasa are si ea pana la urma farmecul ei :)))… Acum 5 ani am fost martor la modul in care o generatie interesanta de rugbisti, renuntand la visul lor de copii (un titlu national), s-au tradat singuri pentru 200-600 de lei luna si vise despre o glorie promisa de viitori profesionisti, un proiect „flash”, adica un foc de paie care s-a stins exact asa cum s-a si pornit, aprins de o echipa de „experti si somitati”… Se intampla la Pantelimon in anul 2011. Astazi, in afara de 2-3, nici unul nu mai joaca, echipa a murit dupa 2 ani de existenta glorioasa , iar cei care mai joaca o fac si ei asa cum pot. Nu-i crescusem eu, dar credeam ca anul petrecut impreuna si entuziasmul  ii va molipsi si va ramane marcat in constructia lor, cu speranta ca vom fi putut realiza impreuna lucruri frumoase… Dar ca de obicei nu a fost alltceva decat inca o TEAPA in palmaresul subsemnatului!… Ce antiteza spectaculoasa (!?); „tradatori” pentru 600 lei vs „devotati” renuntand la 2500 lei… un copil de 19 ani… TARE! Rugby vs Baschet – in human contest, castiga baschet (chestie de educatie si orizont – de la inaltime poti vedea ceva mai departe), lumea s-a intors pe dos… Mai nou (glumesc cand spun nou) rugby-ul a devenit o lume de contabili, iar baschetul una de visatori si romantici, cand de obicei, pardon, cand toata viata mea am crezut (impotrivindu-ma evidentelor) ca lucrurile stateau invers… Este destul sa comparati salariile in cele doua sporturi, chiar si in Romania (tara tuturor anomaliilor) ca sa intelegeti ca lucrurile stau asa cum va spun eu.

… Ma rog… Acum suntem la momentul in care „atitudinea din sport” vrem sa o predam sportivilor nostri, fiindca pe Facebook, zau, strigatul se stinge in ecou intr-un colt ascuns al contiintei fiecaruia. Mii de postari si reflectii, mii de ore pierdute pentru documentare, redactare, corectare si o boala la sfarsit, toate astea pentru cateva aprecieri si distribuiri care sa imprastie sovaielnic grandirea sanatoasa, determinarea si entuziasmul nostru, in speranta ca cei carora le mai pasa inca se vor contamina si ei… Dar „canci” sau „din parti”, desi este oarecum usor de imaginat pentru toti cei care-si doresc schimbare ca atunci cand o dorinta sau o tendinta se naste, cand o nevoie se exprima, pentru ca acestea sa se materializeze, pentru ca nevoia sa-si gaseasca raspuns, este nevoie de sprijin si audienta…. Dar NU, pe nimeni nu intereseaza decat propria situatie, nimanui nu-i pasa de problemele celuilalt, ba dimpotriva, mai aveam putin si defetismul unora, resemnarea generala, erau cat pe ce sa ne contamineze, dar am fost ajutat si multumesc pentru ca asa ceva nu puteam lasa sa se intample.

Dragilor, noi nu suntem jurnalisti, de altfel nu inteleg de ce mi se mai intampla sa mai vorbesc la plural, ci un tehnician din sport revoltat (sau poate doar deceptionat) care, datorita unor „intarzieri” legislative si unor piedici administrative, nu-si poate face meseria in tara sa de bastina… Si daca ar putea si tot i-ar fi imposibil datorita mentalitatilor, influentelor de tot felul, finilor, nasilor, cumetrilor si altor soiuri de „experti” care au ocupat toate pozitiile si circuitele… Dar in prezent nu mai este cazul pentru ca ajutat de cei  care m-au inteles si s-au hotarat sa ma accepte asa cum sunt, acum am sansa sa-mi fac din nou meseria si asta este de nepretuit. Multumesc Nea Costica (profesorul Constantin Dumitrescu), multumesc Piticule, multumesc Directore!.. Multumesc ca m-ati scos din casa, dela calculator… Sa revenim!…

___ imaginea print screen a mesajului ___

mesaj___________________________

Sa trecem la obiectul, mai bine zis pretextul, acestei interventii cu un „copy-paste” al mesajului primit pe Facebook, fara poza de profil sau alte indicatii… I-am scos numele din ratiuni lesne de inteles, in cazul in care o fi cel adevarat:

______ copy-paste text mesaj______

Buna ziua, va citesc recunosc nu destul de des dar imi place tare mult felul dvs de a aborda o problema . Vrem ca sportul romanesc sa mai fie in varf , nu prea se mai poate deoarece nu stim sa gestionam nici un fel de problema. De exemplu daca ai fost campion olimpic nu inseamna ca esti si un bun manager, jos palaria pentru ce ai facut ca sportiv dar pentru restul….

Centrul de scrima de la brasov nu mai au mancare de marti , asa pur si simplu. iar cei de la bucuresti doar le-au comunicat ca de miercuri nu mai aveti masa fara sa-i intereseze totusi acei copii ce mananca nu se gandesc ca acolo sunt copii de 15 – 16 -17 ani care au in buzunar 5 sau 10 lei in cel mai fericit caz iar el trebuie sa manance de 3 ori pe zi ca face si scoala si antrenament. (sfarsitul mesajului)

________________________

Gandurile care urmeaza pleaca de la premiza ca vestea trista este adevarata si ca problema este asa cum ne-a fost prezentata, una reala, si anume ca sportivii dela Centrul Olimpic (juniori, adica minori) au fost abdandonati de autoritati. Revenind la criza din titlu, imi amintesc perfect reactia celor din comunitatea scrimei cand m-am luat de „legenda” Covaliu pentru cumul de functii sau pentru ca a creat la Brasov o jucarie fostului coleg de lot, „elev” si concetatean, Rares Dumitrescu, nu mai spun despre „ofensiva” dusa impotriva camarilei Petrache si toti presedintii de federatii care au jurat supunere noului prodigiu crezand ca ei vor pune mana pe putere si face gaura in ocean. Sportul nu se face cu doar cu „somitati”, „legende” si „agende”, ci mai ales cu competente. Este suficient sa ne reamintim ca pe cei mai multi dintre ei nu i-au crescut si format legende, la fel cum in fruntea forurilor sportive nu erau fosti campioni, ci camarila de partid care, asa proasta cum era, stia totusi sa tina fraiele organizatiei.

…Le fel cum imi amintesc ca am criticat ideea de a concentra toate talentele la un loc, o optiune toxica din varii motive. In primul rand acest lucru urma sa duca la disparitia competitiei reale dintre diversele scoli de scrima din tara (pentru ca evident copiii urmau sa se ataseze afectiv noii structuri, chiar daca ramaneau afiliati in cluburile lor… iar un asalt intr-un meci oficial ar fi devenit prelungirea rutinei de antrenament cu aceiasi adversari) ; fara competitie acerba intre scoli nu exista performanta, oricat de mare ar fi concurenta in interiorul unui nucleu de elita. In al 2-lea rand retragerea varfurilor din cluburi (vorbim despre prezenta lor fizica si in acte) nu putea duce decat la plafonarea restului efectivului acestora, fiindca varful este mereu cel vizat de cei cu aspiratii care vor sa-l intreaca, el consituind un reper si o motivatie pentru colegii sai. In al 3-lea rand, daca tu federatie te tot plangi ca nu ai bani, de ce ai mai face eforturi suplimentare pentru a-ti asuma intretinerea si formarea unor juniori, retragandu-i din centrele si familiile lor, de acolo de unde au fost formati si crescuti „bine” (presupunem), fiindca altfel nu punea nimeni ochii pe ei. Nimeni nu critica centrele de excelenta sportiva si programele de perfectionare daca se tin regulat si se fac sub forma de stagii; poate ca intr-o zi antrenorii si restul „expertilor” nostri vor intelege ca ce este prea mult strica, ca un tanar pentru a se implini si desavarsi fie chiar si pe plan sportiv mai are nevoie si de altceva decat sa faca tumbe cat este ziua de lunga… Mai are nevoie de familie, de prieteni, de camera sa, de un rol social, de timp ca sa citeasca o carte, sa se uite in oglinda, sa joace ceva, sa socializeze etc.

Sa va mai spun de ce se intampla toate astea in sportul romanesc!? Fiindca avem experti facuti din spaga si din imagine,  multi dintre ei lacomi si tot felul alti boi pe lumea asta (sa ma ierte onorabilele animele)  care si-au facut rost sau li s-a dat cadou asa si  dintr-odata (peste noapte la un pahar de vorba) o legitimatie/reputatie de somitate, expert, smecher si alte „baze”…. cand ei de fapt rup penita stiloului daca-i pui sa semneze. Imi mai aduc aminte si cum am criticat felul in care s-au debarasat de Bituca la Iasi, iar astazi centrul de acolo abea daca mai da din aripi – (la capitolul performanta, nu mai stiu nimic despre efectiv).

…Si acum ca m-am enervat, imi mai aduc aminte cum au fost primite toate aceste critici de voi, mica mare familie a scrimerilor si parintilor de muschetari, la fel cum imi aduc aminte ca prietenii mei juniori dela Pantelimon incepusera sa-mi dea ZAP la semnale pentru ca-si imaginau ca de fapt eram ciudos si cum acum regreta anii pierduti, visele naruite si vanataile. Imi aduc aminte perfect cum am spus-o aici si pe pagina Facebook a blogului ca fara educatie si valori etice, performanta este o iluzie si cum primeam retururi de genul Don Quijote, carcotas, se baga in seama, etc. Acum primesc mesaje de suparare despre prostia si incompetenta celor pe care i-am criticat, din disperarea celor care i-au propulsat acolo dandu-si coate si intrecandu-se in aplauze.

Copy-paste-ul modelelor de afara nu va rezolva nici o problema daca nu exista competenta si stiinta implementarii si a organizarii (pe romaneasca noua a imbecililor corporatisti – „know how”-ul) , iar cea mai reusita dintre implementari nu va dura daca totul s-a facut strict pe baza unui telefon si influentelor politice sau de alta natura. Ecuatia este simpla – Petrache aplecat, Covaliu a ramas in fundul gol, acum trebuie sa plece si Covaliu pentru ca devotat Petrache, sufera deci Centrul Olimpic infiintat de Covaliu cu dedicatie pentru Rares Dumitrescu… Ar fi bine, dar sufera niste copii smulsi din paturile lor si carora peste cativa ani le veti reprosa banii cheltuiti cu ei pentru ca nu au dat totul ca sa vedeti voi drapelul pe podiumul olimpiadei – banda de idioti…. Este daca nu cazul, cel putin genul de scenariu de infiintare si functionare a proiectelor de Romania, gen „Centrului Olimpic” creat la Brasov care, iata, acum dupa plecarea lui Alin Petrache, la nici 3 ani de existenta se confrunta cu probleme mari… Daca o fi asa… Asta pentru ca la noi „legendele” nu considera ca au nevoie de competente,  ci de o medalie si juramant de slugarnicie fata  de potentati, nu concep o viata retrasa si indestulata, ei vor sa raman acolo sus pe Everest sau Olimp pana la sfarsitul zilelor, dom’le… Cum eu care am adus medalii!?

… Nici ramanerea lui Alin Petrache in functie nu ar fi fost o solutie, fara nici o aluzie la diversele anomalii cum ar fi si cazul uniformelor sau olimpiadelor scolare, acordurilor semnate cu sponsori de anvergura si nici cum din toate acestea sportul romanesc nu a ramas decat cu comunicate de presa, articole sau reportaje media si strangeri de mana imortalizate de lumina blitz-urilor… Stie cineva cine a castigat „olimpiadele scolare”, a ramas in urma acestor olimpiade vreo baza de selectie, s-au inmultit copiii in cluburi??? Acum parca imi pare rau ca Alin Petrache nu a ramas, sa-i fi pus aceste intrebari atunci cand se va fi laudat in viitoarea campanie de alegeri… La ce au servit „milioanele” si sponsorizarile trambitate daca in cele din urma cu toate „milioanele” COSR-ului, MTS-ului sau cine se mai ocupa de aceste centre olimpice, nu  mai au resurse sa plateasca viitorilor campioni ai lumii (glumesc) o masa calda??? Intr-o astfel de situatie nu vedem alta solutie  decat ca parintii sa-si retraga copiii si sa se ocupe de educatia lor, sa practice in continuare sportul pe care il indragesc, dar in masura posibilitatilor pe care le au…

Incheiem totusi cu cateva nedumeriri  – Doamna Lipa, Domnule Nicu Vlad in interim la COSR, Domnule Rares Dumitrescu „legenda proaspata” si pur produs al scolii de management din Romania (glumesc.. despre scoala) , daca „tatuca” sau „mamuca” isi rup gatul alunecand pe sapun in baie, planeta inceteaza sa se mai invarta???… Chiar nu-l duce pe nici unul capul dintre cei care se ocupa de acest centru cum sa faca in asa fel incat activitatea sa continue!? Se pare ca nu!..  Bai legendo si managerule, si daca ii luai pe toti la tine acasa sa manance si tot rezolvai cumva situatia asta… Macar din punct de vedere uman. Maybe after all, nu esti chiar cel care crezi ca esti de nu gasesti o cantina sa-i primeasca… Sau totul nu a fost decat inca o mica afacere incubata la sanul closcutei federale… Si din nou Bravo Boc, Ciolos, Ponta si restul „somitatilor” care s-au perindat in ultimii ani pe la carma guvernelor pentru a fi numit in fruntea sportului romanesc tot felul de legende… „blonde” si alti analfabeti profesional.

– O-O Flo –

P.S. – Anonimule, acum ca am dat curs dorintei tale neformulate, sper cel putin sa ai O-Ole la locul lor si sa distribui acest articol pentru cele inca cateva ore din viata pierdute pentru  odraslele  unor necunoscuti (ipotetice prodigii) carora nu le datorez nimic…. si care nu si-au facut niciodata simtita prezenta sau sprijinul in toti acesti ani… De ce nu-i scriti lui Tolontan fratilor, nu este el noua stea a jurnalismului sportiv din Romanica… general cu stele si cu cifrul tuturor „seifurilor” cu secrete din sportul romanesc!?

„Conspiratia steroizilor extended”(3) – Cazul Mildronat… „vitamina”, agent dopant sau „ce altceva (!)”

In Blog, Industria timpului liber on Martie 31, 2016 at 6:48 PM

IMPORTANT !Articolul nu are intentia de a incuraja sau promova folosirea unor produse ilegale pentr sustinerea  efortului fizic, cresterea capacitatii de efort sau ca stimulente ale performantei fizice-sportive. El este partea a 3-a dintr-o serie intitulata „Conspiratia steroizilor” dedicata problematicii dopajului si are scopul de a incuraja autoritatile si forurile specializate in a deschide orizontul dezbaterilor pe aceasta tema astfel incat sa nu fie periclitata sanatatea sportivilor si in scopul informarii cat mai complete a publicului, chiar si a pacientilor suferinzi de diverse patologii, total dezinformati sub pretextul eticii sau valorilor sportive si nu in ultimul rand de-a pune capat unui lupte invizibile intre interese de tot felul; de la concurenta sponsorilor, pana la ratiuni de ordin geopolitic . 

Pentru cei interesati sa citeasca si partea a 1-a, o puteti accesa aici  – „Conspiratia steroizilor” (1) – intre manipulare si realitate… fiindca adevarul nu-l cunoastempartea a 2-a  terminata acum 2 ani a ramas arhivata, in asteptarea unor vremuri „prielnice”.

_______________________

CONTEXT SI CADRUL DISCUTIEI – Recentul comunicat  al laboratoarelor de testare de la Koln (Germania) a erupt suprinzator de vehement in presa internationala datorita unui nume greu din tenis. Cazul respectiv a fos folosit ca pretext pentru ca dupa difuzarea stirii, „dezbaterea” a luat foarte repede o alta intorsatura.   Din comunicat aflam ca din 8360 de esantioane controlate, 2.2% dintre sportivi au fost gasiti pozitivi la o substanta noua pe lista (nu si in farmacii), iar dintre acestia doar patru sunt cu rezultate internationale remarcabile. Tapajul si amploarea media pe care o iau insa caz in particular este cel putin curioasa daca ne gandim ca procentual cifra nu este impresionanta in raport cu amploarea „discutiilor” starnite si incepe sa ridice numeroase intrebari in comunitatea sportului international, chiar daca nu sunt mereu formulate cu voce tare,  cu privire la o eventuala agenda ascunsa a autoritatii internationale pentru lupta anti-doping – World Anti-Doping Agency (WADA). De ce mass-media acorda atata atentie unui singur caz, cand de fapt nu este unicul, si mai ales, de ce linsajul mediatic cat si un nou gen de sanctiuni absurde sunt orientate exclusiv in directia celor gasiti pozitivi la un anumit produs ca si cum celelalte rezultate pozitive, in numar si mai mare, ar fi niste greseli nevinovate.. Ni se pare o intrebare fireasca, cu atat mai mult cu cat respectiva substanta a fost doar recent introdusa pe lista produselor interzise, fiind folosita pe scara din ce in ce mai larga inclusiv in tarile occidentale, chiar daca nu era autorizata pe pietele respective… Sau poate tocmai de aceea. In absenta oricarui raport de cercetare si studiu publicat, ni se pare util sa incercam sa intelegem de ce (?) si cum poate actiona un medicamant  folosit timp de mai bine de un deceniu de un numar semnificativ de sportivi (vom vedea care)  din toate disciplinele pentru a se proteja de riscul accidentelor cardiace, astfel incat sa ajunga dintr-o data un agent dopant pe lista substantelor interzise.

Explicatiile si interpretarile actiunii si efectelor posibile acestor substante apartin autorului si au la baza declaratiile creatorului medicamentului si coroborarea datelor furnizate de cercetarea stiintifica cu teoriile fiziologiei efortului, independente de cazul substantei luate in discutie, pe care ne-am straduit sa le prezentam cat mai simplu, intr-un limbaj cat mai putin tehnic si mai accesibil…. pe intelesul tuturora.

__________________________

Bomba dopajului a detonat si in lumea „sportului candva alb” – tenisul… Sharapova a esuat la testul antidoping fiind gasita pozitiv la meldonium, substanta interzisa de Agentia Internationala Anti-Doping (WADA) incepand cu 1 Ianurarie 2016. Meldonium este principul activ dintr-un medicament numit Mildronat(e) a carui licenta de productie (exclusiva) a fost acordata unei companii farmaceutice lituaniene – Grindex. De ce ne preocupa acest produs fata de altele a caror interzicere este (in opinia unora cel putin) o masura exagerata din punctul de vedere al proprietatilor dopante/stimulante ale medicamentui.

Mildronat

PENTRU A EVALUA EFECTELE MASURILOR LUATE DE WADA IN CAZUL MILDRONAT, ESTE IMPORTANT SA INCERCAM SA IDENTIFICAM ACTIUNEA POSIBILA A SUBSTANTEI SI CUM SAU IN CE SITUATIE AR PUTEA EA INFLUENTA PERFORMANTA SPORTIVA A CELOR CARE O FOLOSESC.
Da, Meldonium, „ultima noutate” in materie de dopaj „estic”, in vanzare pe piata din 1975 (deci de 40 de ani!!!), este principiul activ dintr-un medicament numit Mildronat(e) care se administreaza pentru a preveni infarctul miocardic si alte riscuri ischemice (insuficienta O2 in circulatia periferica din tesuturi si organe)… Dupa spusele creatorului sau, Dr. Ivars Kalvins din Letonia, substanta nu are absolut nici un efect stimulant, energizant sau de alta natura care ar putea oferi avantaj neloial in antrenamentul-competitia sportiva, cel putin asa rezulta din testele efectuate. In mod evident nu este si opinia celor de la WADA, desi nu au commandat nici un studiu ca sa se edifice asupra problemei, au decis contrariul. El poate in schimb ajuta in efortul fizic prin protectia functiei cardio-vasculare, in special pe bolnavii care prezinta semne de insuficenta cardiaca si alte patologii de acest gen. Are asadar un efect mai degraba modulator  – (de reglare) a unor procese fiziologice – decat unul energizant/stimulant.
Simplificand atat cat se poate explicatiile, este vorba despre „o replica” de sinteza a unei enzime – gamma-butyrobetaine (GBB). – care se gaseste in corp si careia ii scade nivelul dramatic in situatii limita (epuizare, stress), consumandu-se pentru a urma un ciclu de transformare in carnitina. Este prin urmare un (posibil) precursor al acesteia. S-a observat ca pe masura ce corpul este expus unor situatii de stress fizic sau/si nervos, nivelul de GBB scade dramatic, iar scaderea sa se coreleaza cu cresterea nivelului de carnitina, de unde  s-a tras si concluzia ca GBB participa la sinteza acesteia. Carnitina este o enzima indispensabila in metabolismul grasimilor (lipide), ea fiind cea care transporta acizii grasi in celule pentru procesare si producerea de energie, iar GBB este enzima din care organismul o sintetizeaza. Meldonium din medicamentul Mildronat se substituie sau preia functia GBB, devenind substanta de la care organismul  va sintetiza carnitina, dar in cantitati mult mai mici, conservand astfel nivelul GBB in organism; rolul sau il puteti gasi descris in  stanga imaginii de mai sus, cu textul preluat din  instructiunile medicamentului Mildronat. [N.A. – Carnitina este un ingredient obisnuit in reteta suplimentelor sustinatoare de efort legale. Majoritatea celor care folosesc produse de tipul fat-burners (in special culturistii si cei din zona fitness) sunt demult familiarizati cu  substanta.]
Actiunea Mildronat  inhiba doar partial transformarea GBB in carnitina, al carei nivel  scade pe masura ce este utilizata in catabolismul lipidelor fara a fi resintetizata la valorile initiale. Este procesul care face posbila „arderea” grasimilor in prezenta oxigenului (i se mai spune oxidare) in scopul producerii de energie pentru organism. Scazand nivelul carnitinei – al carei rol este, reamintim, transportul acizilor grasi in mitocondrii (sau uzina de energie a celulelor) – scade si gradul de utilizare al acizilor grasi ca sursa de energie, ceea ce duce implicit la diminuarea arderilor (reactiilor de oxidare) in celule, permitand astfel o economie a consumului de oxigen necesar pentru efortul fizic,  in favoarea necesarului de oxigen pentru nevoile interne, sanatatea si functionarea celulelor, in cazul de fata, specific a tesutului muschiului cardiac.

REFORMULAM PENTRU A EXPLICA PE SCURT ACTIUNEA SI ALTE EFECTE POSIBILE SAU PROBABILE ALE MEDICAMENTULUI (3) – Meldonium (principul activ din medicamentul Mildronate) este  o molecula de sinteza similara GBB care coboara nivelul carnitinei prin mecanismul explicat anterior, si reuseste sa conserve nivelul GBB care astfel ramane constant.  Scaderea nivelului de carnitina reduce deci reactiile de oxidare (mari consumatoare de oxigen) a acizilor grasi necesari in productia de energie. In absenta acestor resurse de energie este stimulata filiera glicolitica (folosirea glicogenului, un zahar complex depozitat in muschi si ficat, pentru sinteza de ATP care este de fapt unicul carburant al celulei – sursa sa de energie) si in felul acesta  oxigenul este economisit pentru nevoile vitale si functionarea corecta a celulelor inimii, prevenind astfel riscul accidentelor cardiace si vasculare datorate insuficientei oxigenului, in termeni medical – ischemie. Prin acest mecanism organismul va utiliza preponderent rezervele de zahar (glucidele) pentru a obtine energia necesara unui efort fizic spre exemplu, dar cu un consum mai mic de oxigen pentru efortul muscular, iar oxigenul ramas disponibil va fi folosit pentru a satisface nevoile interne ale celulelor tesutului inimii. Stimularea filierei glicolitice are ca efect si diminuarea necesarului de oxigen al acestor celule. [N.A. – Chiar daca actiunea sa terapeutica nu comporta specificatii de acest tip, nu este imposibil ca medicamentul sa preintampine riscul ischemic si in cazul altor organe – vom reveni asupra acestui aspect. Am reformulat pentru a sublinia actiunea protectiva a substantei.]

ALTE EFECTE INDIRECTE (!) SI POSIBILE (!) ALE ACTIUNII MILDRONAT ar consta in stimularea celeilalte filiere energetice (anaerobe lactice), care apare ca un raspuns de adaptare a organismului la inhibarea partiala a filierei oxidative (aerobe) pentru a asigura muschilor energia necesara in efort. Acest lucru care ar putea duce la accelerarea procesului de reciclare a acidului lactic rezulat in urma metabolismului zaharurilor in filiera glicogenica (de refacere a stocului energetic de glicogen/glucoza)… Daca scenariul este corect, stimularea filierei glicolitice ar putea fi considerata un efect dopant si probabil cel cautat in antrenamentul sau competii de catre sportivi. Trebuie insa amintit ca randamentul acestor doua filiere este limitat si de nivelul altor enzime care intervin in procesele de degradare si respectiv sinteza a glicogenului. Desi masuratorile arata ca in paralel cu  stimularea unei filiere energetice (cea glicolitica sau anaeroba lactica), in detrimentul celei oxidative (aerobe), apare si un fenomen de intarziere a acidozei musculare (acumularea acidului lactic in muschi), nu exista nici o evidenta sau macar ideea ca meldonium ar participa in vreun fel in filiera anaeroba lactica (glicogenica).  [N.A. – Folosim cuvantul aparent pentru ca atunci cand vorbim despre fiziologia efortului trebuie sa o facem cu multa rezerva]

Mai mult decat atat, din exprimarea doctorului Kalvins (3), putem intelege ca prezenta GBB in cantitati mari in creier sugereaza importanta sa in functionarea celulelor nervoase, chiar cu posibil rol de trasmitator. Aceasta observatie poate accentua preocuparea pentru interesul mentinerii nivelului de GBB in organism, mai ales in situatiile de stress intens, in special in timpul solicitarilor fizice cand productia de carnitina se intensifica.  [N.A. – IPOTEZA PERSONALA in absenta unor declaratii si rapoarte de studiu explicite: Intr-un astfel de model, in teorie, nu este exclus ca prin cresterea ponderei filierei glicolitice (utilizarea resurselor de zahar) in productia de energie  sa reduca si  nivelul productiei de radicali liberi rezultati in urma metabolismului oxidativ (aerob) despre care stim ca peste anumite concentratii devini toxici si un factor de imbatranire prematura a celulelor.]

CUM POATE AJUTA IN CELE DIN URMA MELDONIUM PE SPORTIVI IN TIMPUL EFORTULUI, COMPETITIILOR SI LA CRESTEREA PERFORMANTEI !?

Prin diminuarea ponderei productiei energetice aerobe (pe filiera lipolitica in prezenta O2) apare o crestere a ponderei glucidelor in metabolismul energetic care ar duce implicit la o crestere a productie de acid lactic. S-a constat ca la utilizatorii substantei apare si un fenomen de incetinire a acumularii acidului lactic in muschi, mentinand mai multa vreme acidoza musculara departe de valoarea maxima tolerata si deci aparitia senzatiei de oboseala care, conform cunostiintelor impamantenite, este determinata de asa-zisul prag lactic, principalul limitator in sustinerea eforturilor de intensitate ridicata. In acelasi timp insa produsul diminueaza drastic si posibilitatea de folosire a celei mai eficiente rezerve si surse de energie de care dispune organismul – trigliceridele. Asadar medicamentul reduce posibiltatea utilizarii unui anumit tip de resurse energetice (acizii grasi), dar in opinia unora ar stimula  disponibilitatea/capacitatea de efort intens pe fondul reducerii posibilitatii de utilizare a acestor resurse. „Paradoxul” despre care vorbim face ca orice explicatie a mecanismului fiziologic, ca si concluziile despre eficienta sa de altfel, sa devina „riscante” din punct de vedere stiintific. In primul rand ideea ca acidoza musculare limiteaza performanta, o teorie care dateaza de inaintea anilor ’70 si care inca se mai preda in scoli, este pusa serios la indoiala de cercetarile ultimilor 20-30 de ani (!) care demonstreaza ca acidul lactic prin transformarea sa in lactat (nu sunt acelasi lucru, desi multi fac aceasta confuzie) este o sursa pretioasa de energie de care dispune organismul in timpul efortului (1). Alte studii paralele indica ca de fapt senzatia de oboseala s-ar datora cresterii concentratiei de ioni de potasiu si de phosphat anorganic in muschi, rezultati in urma degradarii glicogenului (glicolizei) in timpul efortului (2). In aceste conditii, oricare ar fi cauzele aparitiei pragului critic – acumularea acidului lactic sau daca acordam credit vechii teorii, cresterea concentratiei de  fosfat anorganic sau/si a ionilor de potasiu in muschi – actiunea de stimulare a filierei lactice in detrimentul celei aerobe nu ar face decat sa accelereze aparatia senzatiei de oboseala .

In perspectiva utilitatii practice a substantei ca ajutator, stimulant de efort si al performantei fizice (sportive), efectul accentuarii rolului filierei lactice in economia efortului ar accelera procesele de regenerare/refacere a resurselor energetice specifice filierei, dar nu neaparat datorita substantei in sine, ci foarte posibil ca un raspuns de adaptare a organismului pe fondul diminuarii ponderii filierei oxidative (aerobe). Acest lucru presupune insa ca rezervele de glicogen se vor diminua la randul lor mai rapid fiindca ritmul de regenerare/refacere (sinteza) a glicogenului este mult mai lent decat cel al utilizarii sale in timpul travaliului . Prin urmare in toate tipurile de efort, fie ca este o incalzire usoara, intervale de efort de intensitate joasa sau moderata  sustenabile preponderent pe filiera aeroba,  energia va proveni in cea mai mare parte din aceeasi filiera – glicogenic (anaeroba lactica),  organismul fiind limitat sa folosirea filierei oxidative (aerobe) si celei de a 2-a sursa de energie ca importanta de care dispune, trigliceridele, care in regim de solicitare scazut-moderat ofera timp de refacere partiala a rezervelor de glicogen. Utilizand preponderent substratul de energie rapida in toate registrele de efort cu o rata de consum semnificativ mai mare,  intr-un scenariu simplificat si dus pana la absolut, sportivul risca sa ramana foarte repede „fara baterii”… Sau „datoria de oxigen” este redusa la maxim cel putin la nivelul organelor interne si in particular al inimii. Complicatiile unei astfel de supozitii ar revolutiona stiinta.

Acceptand insa ideea ca inhibitia filierei oxidative si stimularea fielierei lactice ar duce la o optimizare/accelerare a ciclurilor metabolice specific anaerobe, facand abstractie de factorii de limitare, necunoscute si efectele secundare posibile mentionate, putem valida ipoteza ca  meldonium fie si numai prin actiunea sa specifica la nivelul inimii si circulatiei periferice ar putea sustine  capacitea de efort intr-un regim se solicitare intens. Nu este deloc putin daca ne gandim ca viteza este factorul/elementul cheie al performantei in mai toate disciplinele,  calitatea cea mai cautata/dorita, dar si cea mai afectata de dimensiunea „timp” a efortului,  mai ales atunci cand subiectul este nevoit sa livreze frecvent eforturi la intensitati apropiate de valorile maximale. In aceste conditii apare intrebarea pe ce perioada poate filiera glicolitica sa asigure energia necesara travalilului, mai ales pe fondul preluarii unei sarcini energetice suplimentare care revenea filierei oxidative? Este o chestiune la care ar putea raspunde doar un studiu cu masuratori riguroase.

Cu siguranta ca intrebarile pe care le ridica cazul Mildronat pot avea mai multe raspunsuri, fiecare in functie de specificul solicitarilor disciplinei sportive luata in discutie, dar pe modelul actiunii descrise de fabricant punem la indoiala eficienta substantei pentru un maratonist sau schi-fondist. Si totusi 25% din cei testatati pozitiv proveneau din sporturile de anduranta…. Folosirea sa in aceste disicpline da nastere unor intrebari; care ar fi logica utilizarii sale, cand se administreaza, la ce doze, in asociere cu ce si de ce, care este scopul folosirii sale – energizant, stimulant sau unul de protectie/preventie?

In logica explicatiilor funizate si a rationamentelor simplificate sustinute de teoriilor acceptate in fiziologia efortului, nu ramane decat sa creditam doua optiune – a) ca medicamentul actioneaza ca protector al celulelor inimii, iar administrat sistematic sa functioneze ca un potentator/modulator al  filierelor energetice,  si aici se pune problema definitiei notiunii de dopaj pentru ca sportivul foloseste capacitatile / resursele bilogice naturale de care dispune, fara ca substanta sa joace un rol semnificativ in stimularea sau dezvoltarea lor, asa cum ar face-o spre exemplu steroizii, respectiv amfetaminele… Si (b), ca Mildronate mai contine si altceva sau are si alta actiune care optimizeaza filiera anaeroba lactica  despre care nici creatorul sau nu vorbeste si nici specialistii nu prea inteleg cum functioneaza sau se stie, dar nu se vorbeste. Daca este asa atunci WADA au toate motivele sa-l interzica, iar medicii sa ni-l prescrie 🙂 … Dar din perspectiva explicatiilor oferite de creatorul sau, de fabricant, precum si cea a teoriilor acceptate, in anumite tipuri de solicitare/discipline poate fi un factor de limitare a capacitatii de efort, chiar daca pentru bolnavii cardiaci este un sustinator oricum am considera-o.

Parerile specialistilor in schimb nu sunt deloc impartite. Pentru unii Mildronat este un medicament slab, actiunea sa de protectie impotriva riscului de infarct este si ea relativizata si sub nici o forma nu poate avea o actiune energizanta sau dopanta. Evident raspandirea folosirii sale, fie ca este vorba despre placebo sau de o actiune reala si eficienta, pare sa contrazica aceste opinii. Dr Sergei Illjukov, medic sportiv si consultant al agentiei antidoping din Estonia, critica deopotriva supra-aprecierea calitatilor produsului, dar si decizia WADA de a introduce medicamentul in clasa de hormoni modulatori pe baza unor probe indoielnice si in absenta oricarei dovezi stiintifice (4).

Pe baza studiilor efectuate singura certitudine este ca prin actiunea sa protejeaza celulele cardiace de riscul expunerii repetate a organismului la conditii de stress (fizic, nervos, etc. = biochimic), si este cazul majoritatii sportivilor, dar acest principiu generalist sta la baza utilizarii majoritatii produselor folosite in nutritia si medicatia de sustinere a efortului…   Dopant sau nu, pro sau contra, daca nu ar fi fost atat de multe cazuri de infarct sau atac ischemic, colaps sau  morti subite pe terenuri,  in timpul sau dupa antrenemente, uneori chiar in timpul competitiilor, interzicerea sa ar fi fost de inteles… Asta daca nu cumva notiunea de  „sport curat” este mai presus decat viata sportivilor. In conditiile de astazi normele de etica sportiva au obligatia de a tine cont de volumul de antrenament, solicitarile si performantele la care s-a ajuns, in asa fel incat sa faca distinctia intre dezvoltarea artificiala a potentialului de performanta si nevoia unei medicatii de preventie si sustinere.

Revenind la intrebarile despre care vorbeam la inceputul articolului, daca regelementarea ar fi fost fost facuta la inceputul ciclului de pregatire olimpica, la inceputul celui de al 2-lea an, masura ar fi fost o norma in plus impusa, inca un pas spre dezvoltarea pe cai naturale a potentialului performanta, spre „normalitate” cum se spune. Insa ordonarea restrictiei cu 7 luni inaintea competitiei pentru o substanta folosita de ani si ani intr-un cadru permisiv, cand se stia perfect tarile in care era folosit pe scare larga si mai ales ca pana si scoaterea sau reducerea ratiei/dozei de  vitamine, schimbarea planului de nutritie, renuntara la cafea, etc. pot afecta semnficativ performanta, suna deja a politica.

In functie de medicatia utilizata, pot fi necesare de la 2-3 saptamani pana la 2-3 luni de adaptare, ceea ce intr-un ciclu de pregatire, cu doar cateva luni inainte de competitia cea mai importanta din viata unui sportiv, poate insemna compromiterea definitiva a intregii munci depuse de-a lungul a 3 ani sau chiar mai mult (depinde de subiect si disciplina)… Ce se va intampla atunci cand suspendam o enzima – de care depinde intreaga functionare a celulelor unor organe vitale si care efectiv a formatat o cale metabolica-energetica specifica timp de ani si ani cat a fost administrata fara restrictii!?…  Proportia sau numarul foarte mic de campioni sau sportivi cu performante notabile din multimea utilizatorilor depistati nu relativizeaza in nici un fel proprietatile miraculoase atribuite produsului!?  Ce s-a urmarit prin interzicerea acestei substante atat de tarziu, practic inaintea Jocurilor!?.. Cine vor fi pagubitii si pagubasii… in episodul 4; atunci sa vedeti exercitiu de geopolitica aplicata si nu Cioroianu, Hurezeanu sau alti domni… (va urma)

– O-O Flo –
Note bibliografice si surse:
(1) – John C. Chatham : Lactate – the forgotten fuel! – Journal of Physiology,  July 2002
(2) – D. G. Allen & H. Westelbrad : Role of phosphate and calcium stores in muscle fatigue – Journal of Physiology. November 2001
(3)  si (4)- Jean- Pierre Vazel : Pr Kalvins, inventeur du meldonium : « ce n’est pas un produit dopant ! » – Le Monde, 5 Mars 2006

SESIUNE COMUNICARI STIINTIFICE „Sportul, de la concepte fundamentale la dimensiuni novatoare in societatea cunoasterii” editia a VIII-a

In Comunitate, Economia sociala, Educatia si sportul, Sport si societate on Martie 25, 2016 at 4:15 PM

Cu cativa ani urma am facut un anunt similar, il puteti gasi aici – Anunt (si nu numai) despre sesiune de comunicari pe tematica educatie fizica si sport- Iasi, martie 2013

De atunci cei din Iasi, sub egida Inspectoratului Scolar si la initiativa profesorului Viciu Tanase, continua sa organizeze in fiecare an un eveniment care in opinia noastra merita mai multa atentie din partea cadrelor didactice datorita tematicii sale  si ca proiect in sine, un exemplu de urmat de catre celelate academii teritoriale.

Manifestarea este destul de singulara in felul ei, cel putin din punctul de vedere al publicului tinta si al subiectelor propuse, oarecum injust ignorata intr-o tara in care dascalii se plang de prabusirea sistemului, altii de stingerea miscarii sportive, foarte multi isi mainifesta ingrijorarea cu privire la robustetea viitoarelor generatii cu toate consecintele posibile in ceea ce priveste sanatatea publica, iar majoritatea se declara dezamagiti de scaderea performantelor sportului romanesc pe plan international. Putinatatea acestui gen de manifestari si slaba participare la cele cateva care exista este oarecum de neinteles, mai ales daca acceptam ideea ca notiunea de educatie fizica si initierea in practica sportiva incepe in viata fiecarui copil in cadrul scolar.

Evenimentul vizeaza audienta si participarea profesorilor de educatie fizica si sport din scoli si licee, fara limitare geografica, si propune prin diversitatea temelor pe care le abordeaza o perspectiva multidiscplinara si transversala a tematicii sport sub toate aspectele sale – istorie, educatie, sport de masa, societate si economie, excelenta si sport de performanta,  noile tehnologii ale informatiei –  cu referire la interactiunea societate- educatie-sport si impactul educatiei prin miscare si al practicilor sportive in viata comunitatilor.  Efortul nu este chiar neglijabil avand in vedere ca la fiecare editie organizatorii au avut grija ca prin concursul Editurii Corpului Didactic „Spiru Haret” sa capitalizeze cunostiintele care s-au acumulat de-a lungul acestor editii intr-o aparitie editoriala referentiata ISBN ce confera vizibilitate si expunere efortului de documentare-cercetare depus de cadrele didactice care doresc sa comunice in cadrul sesiunii.

O initiativa laudabila careia ii dorim sa dobandeasca amploarea pe care astfel de proiecte o merita. In link-ul urmator veti puteti gasi tematicile acestei editii : TEMATICA SESIUNII

– O-O Flo

 

%d blogeri au apreciat asta: