Sportlogic

Archive for the ‘Comunitate’ Category

Copiii Centrului Olimpic de sabie din Brasov nu mai au ce manca de 1 saptamana… si eu ce pot sa fac (ganduri)

In Blog, Comunitate, Ganduri, Sportul si politica on Septembrie 19, 2016 at 3:17 PM

Noutati pe Frontul de Est… Ce ghinion ca s-a inchis!… Da voi scrie mai mult despre mine fiindca a venit momentul dulce al „razbunarii”; cel in care pot sa-i arat cu degetul pe „prosti” (creduli) si sa le cer compensatie morala.. !!!

Am primit vineri un mesaj cu o poveste care m-a intors putin pe dos…. dar mult mai putin decat m-ar fi intors cu ceva vreme in urma. Nu am publicat-o imediat pentru ca nu stiam cat de adevarata este, iar trogloditii din sportul romanesc abea asteapta sa facem un pas gresit ca sa ne decredibilizeze, ca sa nu mai spunem ca ne-am gandit si la alternativa unui complot stangaci impotriva lui Rares Dumitrescu sau Covaliu… Sau poate invers, cei 2 mari strategi ai lamei si-au inchipuit ca si-au gasit fraierul. Nu ca ne-ar pasa de carierea lor de „manageri”, niste glume, dar pentru am hotarat ca binele colectiv sa nu mai fie oala noastra de bors. Pe de alta parte Sportslogic este un proiect care mi-a luat ani din viata… destui ca sa ma imbolnaveasca la propriu. Da, m-am imbolnavit dela stat in fund cu ochii in ecran fiindca in ciuda celor despre care va vorbesc medicii si alti neaveniti, ochii pironiti intr-o sursa luminoasa cu anumite caracteristici (exact alea pe care le au computerele, tabletele si smartphone-urile) nu strica doar ochii, ci modifica complet echilibrul endocrin al persoanei, iar cand acest lucru se intampla toate se dau peste cap si primul care pica este sistemul imunitar care sufera mutatii… Iar cand pica sistemul imunitar, toate se duc pe apa sambetei intr-o avalansa fara sfarsit. Atentie mare Piticule! Cand am inteles asta a fost prea tarziu, dar am continuat pentru ca aveam impresia ca ma zbat pentru ceva important, nu pentru sportivi, ci pentru o cauza. Altfel spus pentru educatie si viitor; probabil asa inteleg eu patriotismul si din oroare fata de aplaudaci si indiferenti… Cat despre marea masa a oamenilor nostri am inteles demult ca nu sunt decat o sursa permanenta de deceptie – tac malc, spun mereu da stapanului, se dau cu cel mai tare oricat de corupt sau incompetent ar fi acesta, lasi si fara mila, mereu pe val, crezandu-se smecheri atunci cand ies din expectativa si profita de munca altora care invariabil sfarsesc zdrobiti de o stanca. Iar daca valul este prea slab, atunci mai dau si o mana de ajutor, punand umarul la desavarsirea operei legilor naturii de genul „cel mai pervers supravietuieste”.

Astazi, cand in sfarsit dupa aproape 5 ani de strofocari „am picat” si eu intr-o „supa” mai pe gustul meu – adica colegi  inteligenti si cu caracter, agreabili si cu spirit, oameni pe care ii cunosc de tot atatia ani, mi-am spus ca a venit momentul sa-mi vad de ale mele, atat cat voi mai putea. Adica chiar ma simt bine acolo unde sunt – ne „injuram”, ne „certam”, ne „descoperim” zilnic unii pe altii, invatam unii dela altii si invatam sa ne apreciem si mai mult… Polemizam ore intregi despre antrenament, despre stiintele sportului,  despre politica…. „despre una despre alta ca un zbor cu parapanta”, ajungem acasa si ne gandim din nou la ce-am discutat, sfarsind prin a ne da dreptate (fie doar si partial) unii altora. Nu a fost usor, am sadit samanta acum 3 ani… iar ei dupa o serie de glumite enervante, au stropit-o si crescut-o, iar cand aceasta a incoltit, m-au invitat in gradina lor sa ma bucur de floricica…  Mai este mult pana departe, dar cel putin mai sunt sperante si sper ca pana la sfarsit, drumul sa fie cel pe care mi l-am dorit. Pacat de timpul pierdut, dar ce frumos si ce bucurie sa vezi ca printre noi mai exista bun simt. Este adevarat ca nici nu prea aveau de unde alege :)))), fiindca visatori ca subsemnatul „nu se gaseste” la fiecare colt. De fapt chestia care m-a motivat sa ma „lipesc” definitiv este un episod petrecut in aceasta vara cand un fost junior,  a venit si m-a intrebat daca-l pot ajuta cu un raspuns la o dilema pe care o avea. Un club ii propusese o suma de bani, iar el la noi (binenteles….cum as fi putut pica in alta parte) ca si toti ceilalti care suntem campioniii voluntariatului, era pe vorbe frumoase. Suma era interesanta… iar nevoile sale erau mari. I-am spus ce gandeam si dupa cateva zile l-am intrebat daca s-a decis. Cand am auzit raspunsul sau – „mai da-i in PLM cu banii lor” – am inteles ca eram acolo unde trebuia si ce munca frumoasa a facut cel care i-a crescut. Chapeau dragi colegi, nici nu stiti cat a cantarit asta si ce mare lucru ati realizat… Desi va banui de un mic scenariu regizat acolo :))), dar chiar si asa pentru mine o minciuna frumoasa are si ea pana la urma farmecul ei :)))… Acum 5 ani am fost martor la modul in care o generatie interesanta de rugbisti, renuntand la visul lor de copii (un titlu national), s-au tradat singuri pentru 200-600 de lei luna si vise despre o glorie promisa de viitori profesionisti, un proiect „flash”, adica un foc de paie care s-a stins exact asa cum s-a si pornit, aprins de o echipa de „experti si somitati”… Se intampla la Pantelimon in anul 2011. Astazi, in afara de 2-3, nici unul nu mai joaca, echipa a murit dupa 2 ani de existenta glorioasa , iar cei care mai joaca o fac si ei asa cum pot. Nu-i crescusem eu, dar credeam ca anul petrecut impreuna si entuziasmul  ii va molipsi si va ramane marcat in constructia lor, cu speranta ca vom fi putut realiza impreuna lucruri frumoase… Dar ca de obicei nu a fost alltceva decat inca o TEAPA in palmaresul subsemnatului!… Ce antiteza spectaculoasa (!?); „tradatori” pentru 600 lei vs „devotati” renuntand la 2500 lei… un copil de 19 ani… TARE! Rugby vs Baschet – in human contest, castiga baschet (chestie de educatie si orizont – de la inaltime poti vedea ceva mai departe), lumea s-a intors pe dos… Mai nou (glumesc cand spun nou) rugby-ul a devenit o lume de contabili, iar baschetul una de visatori si romantici, cand de obicei, pardon, cand toata viata mea am crezut (impotrivindu-ma evidentelor) ca lucrurile stateau invers… Este destul sa comparati salariile in cele doua sporturi, chiar si in Romania (tara tuturor anomaliilor) ca sa intelegeti ca lucrurile stau asa cum va spun eu.

… Ma rog… Acum suntem la momentul in care „atitudinea din sport” vrem sa o predam sportivilor nostri, fiindca pe Facebook, zau, strigatul se stinge in ecou intr-un colt ascuns al contiintei fiecaruia. Mii de postari si reflectii, mii de ore pierdute pentru documentare, redactare, corectare si o boala la sfarsit, toate astea pentru cateva aprecieri si distribuiri care sa imprastie sovaielnic grandirea sanatoasa, determinarea si entuziasmul nostru, in speranta ca cei carora le mai pasa inca se vor contamina si ei… Dar „canci” sau „din parti”, desi este oarecum usor de imaginat pentru toti cei care-si doresc schimbare ca atunci cand o dorinta sau o tendinta se naste, cand o nevoie se exprima, pentru ca acestea sa se materializeze, pentru ca nevoia sa-si gaseasca raspuns, este nevoie de sprijin si audienta…. Dar NU, pe nimeni nu intereseaza decat propria situatie, nimanui nu-i pasa de problemele celuilalt, ba dimpotriva, mai aveam putin si defetismul unora, resemnarea generala, erau cat pe ce sa ne contamineze, dar am fost ajutat si multumesc pentru ca asa ceva nu puteam lasa sa se intample.

Dragilor, noi nu suntem jurnalisti, de altfel nu inteleg de ce mi se mai intampla sa mai vorbesc la plural, ci un tehnician din sport revoltat (sau poate doar deceptionat) care, datorita unor „intarzieri” legislative si unor piedici administrative, nu-si poate face meseria in tara sa de bastina… Si daca ar putea si tot i-ar fi imposibil datorita mentalitatilor, influentelor de tot felul, finilor, nasilor, cumetrilor si altor soiuri de „experti” care au ocupat toate pozitiile si circuitele… Dar in prezent nu mai este cazul pentru ca ajutat de cei  care m-au inteles si s-au hotarat sa ma accepte asa cum sunt, acum am sansa sa-mi fac din nou meseria si asta este de nepretuit. Multumesc Nea Costica (profesorul Constantin Dumitrescu), multumesc Piticule, multumesc Directore!.. Multumesc ca m-ati scos din casa, dela calculator… Sa revenim!…

___ imaginea print screen a mesajului ___

mesaj___________________________

Sa trecem la obiectul, mai bine zis pretextul, acestei interventii cu un „copy-paste” al mesajului primit pe Facebook, fara poza de profil sau alte indicatii… I-am scos numele din ratiuni lesne de inteles, in cazul in care o fi cel adevarat:

______ copy-paste text mesaj______

Buna ziua, va citesc recunosc nu destul de des dar imi place tare mult felul dvs de a aborda o problema . Vrem ca sportul romanesc sa mai fie in varf , nu prea se mai poate deoarece nu stim sa gestionam nici un fel de problema. De exemplu daca ai fost campion olimpic nu inseamna ca esti si un bun manager, jos palaria pentru ce ai facut ca sportiv dar pentru restul….

Centrul de scrima de la brasov nu mai au mancare de marti , asa pur si simplu. iar cei de la bucuresti doar le-au comunicat ca de miercuri nu mai aveti masa fara sa-i intereseze totusi acei copii ce mananca nu se gandesc ca acolo sunt copii de 15 – 16 -17 ani care au in buzunar 5 sau 10 lei in cel mai fericit caz iar el trebuie sa manance de 3 ori pe zi ca face si scoala si antrenament. (sfarsitul mesajului)

________________________

Gandurile care urmeaza pleaca de la premiza ca vestea trista este adevarata si ca problema este asa cum ne-a fost prezentata, una reala, si anume ca sportivii dela Centrul Olimpic (juniori, adica minori) au fost abdandonati de autoritati. Revenind la criza din titlu, imi amintesc perfect reactia celor din comunitatea scrimei cand m-am luat de „legenda” Covaliu pentru cumul de functii sau pentru ca a creat la Brasov o jucarie fostului coleg de lot, „elev” si concetatean, Rares Dumitrescu, nu mai spun despre „ofensiva” dusa impotriva camarilei Petrache si toti presedintii de federatii care au jurat supunere noului prodigiu crezand ca ei vor pune mana pe putere si face gaura in ocean. Sportul nu se face cu doar cu „somitati”, „legende” si „agende”, ci mai ales cu competente. Este suficient sa ne reamintim ca pe cei mai multi dintre ei nu i-au crescut si format legende, la fel cum in fruntea forurilor sportive nu erau fosti campioni, ci camarila de partid care, asa proasta cum era, stia totusi sa tina fraiele organizatiei.

…Le fel cum imi amintesc ca am criticat ideea de a concentra toate talentele la un loc, o optiune toxica din varii motive. In primul rand acest lucru urma sa duca la disparitia competitiei reale dintre diversele scoli de scrima din tara (pentru ca evident copiii urmau sa se ataseze afectiv noii structuri, chiar daca ramaneau afiliati in cluburile lor… iar un asalt intr-un meci oficial ar fi devenit prelungirea rutinei de antrenament cu aceiasi adversari) ; fara competitie acerba intre scoli nu exista performanta, oricat de mare ar fi concurenta in interiorul unui nucleu de elita. In al 2-lea rand retragerea varfurilor din cluburi (vorbim despre prezenta lor fizica si in acte) nu putea duce decat la plafonarea restului efectivului acestora, fiindca varful este mereu cel vizat de cei cu aspiratii care vor sa-l intreaca, el consituind un reper si o motivatie pentru colegii sai. In al 3-lea rand, daca tu federatie te tot plangi ca nu ai bani, de ce ai mai face eforturi suplimentare pentru a-ti asuma intretinerea si formarea unor juniori, retragandu-i din centrele si familiile lor, de acolo de unde au fost formati si crescuti „bine” (presupunem), fiindca altfel nu punea nimeni ochii pe ei. Nimeni nu critica centrele de excelenta sportiva si programele de perfectionare daca se tin regulat si se fac sub forma de stagii; poate ca intr-o zi antrenorii si restul „expertilor” nostri vor intelege ca ce este prea mult strica, ca un tanar pentru a se implini si desavarsi fie chiar si pe plan sportiv mai are nevoie si de altceva decat sa faca tumbe cat este ziua de lunga… Mai are nevoie de familie, de prieteni, de camera sa, de un rol social, de timp ca sa citeasca o carte, sa se uite in oglinda, sa joace ceva, sa socializeze etc.

Sa va mai spun de ce se intampla toate astea in sportul romanesc!? Fiindca avem experti facuti din spaga si din imagine,  multi dintre ei lacomi si tot felul alti boi pe lumea asta (sa ma ierte onorabilele animele)  care si-au facut rost sau li s-a dat cadou asa si  dintr-odata (peste noapte la un pahar de vorba) o legitimatie/reputatie de somitate, expert, smecher si alte „baze”…. cand ei de fapt rup penita stiloului daca-i pui sa semneze. Imi mai aduc aminte si cum am criticat felul in care s-au debarasat de Bituca la Iasi, iar astazi centrul de acolo abea daca mai da din aripi – (la capitolul performanta, nu mai stiu nimic despre efectiv).

…Si acum ca m-am enervat, imi mai aduc aminte cum au fost primite toate aceste critici de voi, mica mare familie a scrimerilor si parintilor de muschetari, la fel cum imi aduc aminte ca prietenii mei juniori dela Pantelimon incepusera sa-mi dea ZAP la semnale pentru ca-si imaginau ca de fapt eram ciudos si cum acum regreta anii pierduti, visele naruite si vanataile. Imi aduc aminte perfect cum am spus-o aici si pe pagina Facebook a blogului ca fara educatie si valori etice, performanta este o iluzie si cum primeam retururi de genul Don Quijote, carcotas, se baga in seama, etc. Acum primesc mesaje de suparare despre prostia si incompetenta celor pe care i-am criticat, din disperarea celor care i-au propulsat acolo dandu-si coate si intrecandu-se in aplauze.

Copy-paste-ul modelelor de afara nu va rezolva nici o problema daca nu exista competenta si stiinta implementarii si a organizarii (pe romaneasca noua a imbecililor corporatisti – „know how”-ul) , iar cea mai reusita dintre implementari nu va dura daca totul s-a facut strict pe baza unui telefon si influentelor politice sau de alta natura. Ecuatia este simpla – Petrache aplecat, Covaliu a ramas in fundul gol, acum trebuie sa plece si Covaliu pentru ca devotat Petrache, sufera deci Centrul Olimpic infiintat de Covaliu cu dedicatie pentru Rares Dumitrescu… Ar fi bine, dar sufera niste copii smulsi din paturile lor si carora peste cativa ani le veti reprosa banii cheltuiti cu ei pentru ca nu au dat totul ca sa vedeti voi drapelul pe podiumul olimpiadei – banda de idioti…. Este daca nu cazul, cel putin genul de scenariu de infiintare si functionare a proiectelor de Romania, gen „Centrului Olimpic” creat la Brasov care, iata, acum dupa plecarea lui Alin Petrache, la nici 3 ani de existenta se confrunta cu probleme mari… Daca o fi asa… Asta pentru ca la noi „legendele” nu considera ca au nevoie de competente,  ci de o medalie si juramant de slugarnicie fata  de potentati, nu concep o viata retrasa si indestulata, ei vor sa raman acolo sus pe Everest sau Olimp pana la sfarsitul zilelor, dom’le… Cum eu care am adus medalii!?

… Nici ramanerea lui Alin Petrache in functie nu ar fi fost o solutie, fara nici o aluzie la diversele anomalii cum ar fi si cazul uniformelor sau olimpiadelor scolare, acordurilor semnate cu sponsori de anvergura si nici cum din toate acestea sportul romanesc nu a ramas decat cu comunicate de presa, articole sau reportaje media si strangeri de mana imortalizate de lumina blitz-urilor… Stie cineva cine a castigat „olimpiadele scolare”, a ramas in urma acestor olimpiade vreo baza de selectie, s-au inmultit copiii in cluburi??? Acum parca imi pare rau ca Alin Petrache nu a ramas, sa-i fi pus aceste intrebari atunci cand se va fi laudat in viitoarea campanie de alegeri… La ce au servit „milioanele” si sponsorizarile trambitate daca in cele din urma cu toate „milioanele” COSR-ului, MTS-ului sau cine se mai ocupa de aceste centre olimpice, nu  mai au resurse sa plateasca viitorilor campioni ai lumii (glumesc) o masa calda??? Intr-o astfel de situatie nu vedem alta solutie  decat ca parintii sa-si retraga copiii si sa se ocupe de educatia lor, sa practice in continuare sportul pe care il indragesc, dar in masura posibilitatilor pe care le au…

Incheiem totusi cu cateva nedumeriri  – Doamna Lipa, Domnule Nicu Vlad in interim la COSR, Domnule Rares Dumitrescu „legenda proaspata” si pur produs al scolii de management din Romania (glumesc.. despre scoala) , daca „tatuca” sau „mamuca” isi rup gatul alunecand pe sapun in baie, planeta inceteaza sa se mai invarta???… Chiar nu-l duce pe nici unul capul dintre cei care se ocupa de acest centru cum sa faca in asa fel incat activitatea sa continue!? Se pare ca nu!..  Bai legendo si managerule, si daca ii luai pe toti la tine acasa sa manance si tot rezolvai cumva situatia asta… Macar din punct de vedere uman. Maybe after all, nu esti chiar cel care crezi ca esti de nu gasesti o cantina sa-i primeasca… Sau totul nu a fost decat inca o mica afacere incubata la sanul closcutei federale… Si din nou Bravo Boc, Ciolos, Ponta si restul „somitatilor” care s-au perindat in ultimii ani pe la carma guvernelor pentru a fi numit in fruntea sportului romanesc tot felul de legende… „blonde” si alti analfabeti profesional.

– O-O Flo –

P.S. – Anonimule, acum ca am dat curs dorintei tale neformulate, sper cel putin sa ai O-Ole la locul lor si sa distribui acest articol pentru cele inca cateva ore din viata pierdute pentru  odraslele  unor necunoscuti (ipotetice prodigii) carora nu le datorez nimic…. si care nu si-au facut niciodata simtita prezenta sau sprijinul in toti acesti ani… De ce nu-i scriti lui Tolontan fratilor, nu este el noua stea a jurnalismului sportiv din Romanica… general cu stele si cu cifrul tuturor „seifurilor” cu secrete din sportul romanesc!?

SESIUNE COMUNICARI STIINTIFICE „Sportul, de la concepte fundamentale la dimensiuni novatoare in societatea cunoasterii” editia a VIII-a

In Comunitate, Economia sociala, Educatia si sportul, Sport si societate on Martie 25, 2016 at 4:15 PM

Cu cativa ani urma am facut un anunt similar, il puteti gasi aici – Anunt (si nu numai) despre sesiune de comunicari pe tematica educatie fizica si sport- Iasi, martie 2013

De atunci cei din Iasi, sub egida Inspectoratului Scolar si la initiativa profesorului Viciu Tanase, continua sa organizeze in fiecare an un eveniment care in opinia noastra merita mai multa atentie din partea cadrelor didactice datorita tematicii sale  si ca proiect in sine, un exemplu de urmat de catre celelate academii teritoriale.

Manifestarea este destul de singulara in felul ei, cel putin din punctul de vedere al publicului tinta si al subiectelor propuse, oarecum injust ignorata intr-o tara in care dascalii se plang de prabusirea sistemului, altii de stingerea miscarii sportive, foarte multi isi mainifesta ingrijorarea cu privire la robustetea viitoarelor generatii cu toate consecintele posibile in ceea ce priveste sanatatea publica, iar majoritatea se declara dezamagiti de scaderea performantelor sportului romanesc pe plan international. Putinatatea acestui gen de manifestari si slaba participare la cele cateva care exista este oarecum de neinteles, mai ales daca acceptam ideea ca notiunea de educatie fizica si initierea in practica sportiva incepe in viata fiecarui copil in cadrul scolar.

Evenimentul vizeaza audienta si participarea profesorilor de educatie fizica si sport din scoli si licee, fara limitare geografica, si propune prin diversitatea temelor pe care le abordeaza o perspectiva multidiscplinara si transversala a tematicii sport sub toate aspectele sale – istorie, educatie, sport de masa, societate si economie, excelenta si sport de performanta,  noile tehnologii ale informatiei –  cu referire la interactiunea societate- educatie-sport si impactul educatiei prin miscare si al practicilor sportive in viata comunitatilor.  Efortul nu este chiar neglijabil avand in vedere ca la fiecare editie organizatorii au avut grija ca prin concursul Editurii Corpului Didactic „Spiru Haret” sa capitalizeze cunostiintele care s-au acumulat de-a lungul acestor editii intr-o aparitie editoriala referentiata ISBN ce confera vizibilitate si expunere efortului de documentare-cercetare depus de cadrele didactice care doresc sa comunice in cadrul sesiunii.

O initiativa laudabila careia ii dorim sa dobandeasca amploarea pe care astfel de proiecte o merita. In link-ul urmator veti puteti gasi tematicile acestei editii : TEMATICA SESIUNII

– O-O Flo

 

RECENZIE EMISIUNE DOLCE SPORT – RUGBY NATION (ULTIMA PANA LA IMBUNATATIRI)

In Bizz sport, Comunitate, Economia sportului on Martie 17, 2016 at 12:11 PM

ACTUALIZARE INAINTEA EMISIUNII NR. 4 –  Imi luasem orice speranta de la aceasta emisiune… Dar felicitari si BIG-LIKE pentru ca a  invitat jucatori, desi in opinia mea (numai a mea) invitatii ar trebui sa fie cumva amestecati… Nu conteaza, este un progres… Sa vedem cum va fi folosit timpul. Oricum carismul baietilor va da o alta atmosfera… Chiar si stangaci, fara exercitiul comunicarii media – (multumim „specialistilor” FRR care in sfarsit au inteles ca NU cumetrii, fostele glorii si alte „eminente” pot constitui parghia de sarcina in promovarea disciplinei, ci cei care sunt acum pe val) – nesiguranta lor este mult mai interesanta si mai charmanta decat certitudinile, platitudinea si mereu acelasi discurs al unor „insarcinati”. Este inadmisibil ca baietii astia sa NU aiba parte de un training specializat in comunicare, sa se poata exprima in toata splendoarea lor, mai ales cand te lauzi ca vrei sa promovezi rugby-ul. Cu mici exceptii este o faza obligatorie pentru toti sportivii cu vizibilitate, fiindca in fata camerei sau audientei publice, oricine poate da rateuri. Cum altfel sa interesezi sponsorii (in afara de cei din agenda de contacte a „baietilor smecheri”) daca nu arati caractere sau personalitati. Abea astept si oricat de dificil le-ar fi fost  cu speranta ca animatorul nu i-a hingherit ca sa dea bine sau ca FRR si menajerii nu le-au dictat discursul!.. Stiu despre ce vorbesc. Sper sa fie ei insisi, asa cum sunt intre prieteni ! Este primul <+> important al acestei emisiuni care are nevoie de mai multa relaxare, punch si deschidere decat fetele scrobite de rictusuri acre si oficiale… In sfarsit realizatorii au inteles ca 2 invitati nu este suficient… mai ales daca sunt si „gemeni” deghizati.

Rugby Nation
CRONICA CELOR 3 EMISIUNI ANTERIOARE – Am asteptat cu totii (poate ca aici exagerez putin) primul magazin audio-vizual Rugby Nation produs de Dolce Sport, care devine mai nou partenerul media al rugby-ului romanesc si pare-se din ce in ce mai interesati de aceasta disciplina. Am urmat sfatul animatorului/realizatorului ei Florin Caruceru, printre putinii din comentatorii romani capabili sa acopere sportul oval, alaturi de Bogdan Cosmescu (tot de la Dolce) si care nu te obliga sistematic sa-ti iei campii cautand un streaming de import pentru a viziona meciurile.

Dupa primul numar pe pagina sa Facebook, realizatorul a adresat un apel de sugestii pentru imbunatatirea formatului. Subsemnatul, voluntar ca intotdeauna si cu zel de dat, a incercat sa-si indeplineasca atributiile de fan. Nu stim daca au fost si altii care si-au dat osteneala, cert este ca au fost discutii in culise pentru ca am asistat la schimbari de la un numar la altul. Nu vorbim despre imbunatitiri cum a fost cazul intre editia 1 si 2, ci despre o schimbare de format. Din acest motiv credem ca o recenzie blogistica se impune…. De ce am ales aceasta editie pentru a publica o recenzie (?); ei bine pentru ca am avut impresia unei satistfactii depline din partea realizatorului si mai ales am avut parte de laudele invitatilor in direct… Iar cand se intampla asa ceva, stim cu totii ca lucrurile sunt pe cale de a lua o intorsatura trista.

Ce am retinut deci din acest numar :
A) DISCUTIILE PE PLATOU
1) Ca am asteptat, nu mai socotesc cati ani, pentru a intelege niste baze – si anume ca jocul diversificat  a fost dintotdeauna singura optiune valida pentru a performa si oferi spectacol. Ma plateste cineva pentru ani si ani de lupta cu morile de vant… macar in (Y) – uri, daca nu un cec… Nu ca ar fi o noutate, ci pentru simplul motiv ca ani de zile oficialii nostri (ACEIASI) s-au justificat ca nu stim sa jucam altfel, ca asta este cultura noastra de joc sau ca accentul trebuie pus pe ceea ce stim sa facem mai bine… Se pare ca nu!…. Evident ca rugby-ul, un joc complet (cum nu mai obosesc sa ne tot explice invitatii de vaza de la FRR) este rugby doar atunci cand se joaca complet… Adica rugby-total.

2)  Ca a trebuit sa inceteze interferenta FRR cu staff-ul… „Adaptat foarte usor” (LORIN) mi se pare laudarosenie pentru ca au trebuit ani si ani ca sa avem niste semne timide de implementare a bunelor practici… Mai ieri aminteam cum presedintele FRR de atunci dicta schimbarile din tribuna. Asta a fost posibil datorita evolutiei mentalitatii si mai ales criticilor si sugestiilor „fanilor” :D… pardon ale subsemnatului , pentru ca nu am intalnit inca un altul care sa nu aiba mandatul FRR in buzunarul de la piept cu intrebarile notate pe spatele fituicii.  Chiar daca propos-urile mele au intrecut masura unor norme intelese gresit (regret, dar altfel nu s-ar fi putut), iata ca in cele din urma au dat roade. Glumesc… Nevoia sau ambitiile i-au obligat!… Pacat de timpul pierdut si de o parte si de alta.

3) Florin Caruceru este un tip fain, am facut cunostiinta, dar un fel de meteahna (jurnalistica) sau o doza de narcisism incontrolabila il impiedica sa se abtina de la vorbe pe care le leaga fortat de contex… Poate este doar o problema de inspiratie de moment, cine stie (!?), dar i se intampla si la meciuri. Nu vad unde este pasul inaintea celuilalt!… Si nu am inteles daca la o astfel de maxima trebuie sa cadem pe spate, sa aplaudam sau sa ne ingrijoram. La fel cum nu am inteles de ce trebuie sa conceptualizam in limba engleza ceva ce se poate exprima foarte bine in romana – „strength in depth”. In plus cu 1/3 din jucatorii nationalei de origine straina ma indoiesc ca este cazul… Toate natiunile nordice au jucatori de imprumut, dar inlocuirea acestora nu ar modifica in nici un fel nivelul general al echipei. Nu este insa si cazul nostru. Ionita este la nu stiu a cata selectie, Nistor are deja doi ani ca si primul.

Toate aceste vorbe fac parte dintr-o manie de a pozitiva fortat – este mult mai bine decat pupice, recunosc – insa nimeni nu spune sa criticam de dragul criticii (desi ea este cea care ne face sa avansam… mai putin in Romania, unde ne face inamici), la fel cum nimeni nu ne obliga sa pozitivam mai mult decat trebuie. Ma tem ca usor, usor ne indreptam spre acelasi format slabut in care toata lumea este de acord, divergentele de opinie sunt de ochii lumii sau fara argumente, mai putin pupicele repet (ceea ce este un progres pentru rugby-ul romanesc) si in care ne vom alapta de la tata (tzatza) seaca a degetelor ridicate pe FB –  unele de incurajare, altele din amicitie/simpatie, foarte multe smack si smack sau slurp si slurp – RECUNOASTEREA PROBLEMELOR DIN TRECUT TREBUIA FACUTA ATUNCI si NU ANI SI ANI DUPA. ASTA NU CRESTE NOTA OBIECTIVITATII EMISIUNII… FIINDCA IMI AMINTESC PERFECT CUM CA SI IN 2007 ERAM O MARE FAMILIE, atat de mare incat eram siguri ca vom castiga 2 meciuri la RWC(!).

4) Da, Hari Dumitras are dreptate… In sfarsit avem linii a 3-a mobile, il avem si pe Nistor…  Cele mai bune din ultimii 20 de ani! Daca Burcea este atat de bun, de ce la RWC a fost rezerva, desi l-am mentionat in sedintele de coaching virtual…. In plus, si ca niciodata, mai avem si variante sau optiuni – Nistor si sa nu-l uitam pe Carpo… Un jucator la care am impresia ca se renunta prea usor. Ma rog, avem de ales… Daca nu lasa vreun gol in linia a 2-a, Van Herden poate fi si el reciclat sau pregatit pentru alte sarcini… s-ar putea sa va surprinda… cel putin ca solutie de criza! De ce!? Ei bine pentru ca jucatorii mai obosesc, unii se lovesc, altii isi pierd forma si atunci trebuie sa ai de unde alege… mai mult nu spun, desi „marii antrenori” ar trebui sa o stie fiindca face parte din bazele psihologiei performantei.

Ce legatura au toate astea cu emisiunea… E clar ca scopul nu este sa fac nationala, dar este genul de continut tehnic interesant – ipoteze, pareri – care lipseste cu desarvarsire in emisiune (actualizare: asa cum vor lipsi probabil si astazi)… De ce nu intreaba animatorul „Ce se intampla cu x sau y”!? Altfel mereu aceleasi strofe chiar daca domnul Dumitras a precizat calitatile celor 3 titulari… Daca tot a fost mentionat Burcea, poate ca o intrebare de genul… „De ce nu a fost folosit mai mult la RWC” ne-ar fi lamurit si adus detalii despre problematicile nationalei la vremea respectiva, cand totul parea atat de roz si toti erau optimisti. Si daca tot vrem sa vorbim despre nationala, unde este interactiunea emisiunii cu suporterii, fanii care au si ei pareri; sau emisiunea este (ca toate celelalte) un bust in cariera jurnalistica si un buffer al ezitarilor FRR… Sau poate ca nationala nu joaca pentru fani, la fel cum emisiunea nu este facuta pentru telespectatori. Pai atunci uitati-va  „voi”, cu federatia si restul pupaciosilor cum s-a intamplat si la rugby show… rugby-ul va supravietui cu aceeasi duzina de devotati, o picatura intr-un ocean. De unde stiti voi sau nu sunteti curiosi sa aflati daca simularile coachingului  virtual al fanilor (toti facem) nu sunt mai inspirate decat cele ale staff-ului. Ne-am saturat de aceeasi cultura SRI-istica mereu si mereu. Burcea trebuia sa joace la RWC, nu sa faca tusa, iar acum iete ca-l redescoperiti voi … De ce trebuie sa se justifice telespectatorul „cine este el” ca sa se tina cont de parerile sale. Poate faptul ca Matt Giteau sau Beale a fost adusi la nationala datorita presiunii fanilor, la fel cum Morne Stein a fost indepartat de la nationala SA, ar trebui sa va sugereze cama cat se pricep fanii si sa va invete  despre cum se face o emisiune interesanta si atragatoare. De ce nu aveti putine incredere in subsemnatul care se pricepe, CEL PUTIN TOT ATAT de bine cat invitatii vostri; o  stiu, o simt, este in codul meu genetic 😉 E simplu… Buna ziua, ma numesc Mozart! Si cu asta am spus tot! Fa Si Do Sol Do! Ei bine, este mai mult decat posibil ca acolo in decor sa fie alti tipi care sa se priceapa de 1000 de ori mai bine decat mine, dar despre care voi nu ati auzit pentru ca sunt timizi sau nu vor sa se remarce, dar mai ales pentru ca nu stiti sa creati un cadru pentru ai lasa sa se exprime sau pentru a genera o dinamica de audienta – se cheama INTERACTIVITATE, care apropos este deja fumata, in mintile treze se vorbeste de ani buni deja despre PROACTIVITATE, adica a veni in intampinarea asteptarilor clientilor, partenerilor… sotiei, etc.  😀 .

„Nu stiu altii cum sunt”, dar pe mine ma intereseaza sa auzim despre lucuri concrete, nu recituri si ode despre marea familie , blah, blah, mult talent, etc., toate solfegii pe care le-am auzit si tot rasauzit, ce ne-au fost servite pana la saturatie. Aceleasi strofe au fost rostite si de toti cei 6 invitati de pana acum, fiecare in felul lor. Discutiile trebuie sa fie libere si nu planificate, altfel avem o vaga impresie de naclaiala, gripare, claustrare… sufocare a gandurilor si evident a reflectiei care este asasinata din fasa si stiu ca nu este doar vina invitatilor – am vazut cum Cosmescu a vrut sa-si spuna punctul de vedere si Zebega a incercat sa nu spuna „da” la orice.

Imi amintesc raspunsul de carton a lui Lucian Lorin la intrebarea legata de desemnarea omului meciului – lamentabil – „Nu este (sau este mai putin) important!”… OK nu este, dar nu el este acela care decide ce vrem noi sa aflam sau care sunt asteptarile noastre intr-o emisiune… Nu vrei sa dai din casa, spui „nu stiu!”. Feudalismul asta informational exaspereaza… Poate ca toata lumea este curioasa sa stie care sunt criteriile prin care se desemneaza omul meciului si mai ales procedura… Cine desemneaza? Nu suntem noi, telespectatorii, care ar trebui sa o facem!? Cum se face (!?) … Si iarasi vorbim despre respectul fata de telespectator, interactiunea cu acesta si dinamica audientei. Nu sunt filme, cei de la Eurosport o fac de ani si ani, la radio la fel. Caruceru stie cum se poate face, i-am si sugerat cum…  In mare nu este vorba despre raspuns in sine, ci despre atitudine! Eu nu l-as fi lasat sa scape pe Lorin cu asta… Si cred ca aici am raspuns (in locul sau) si la intrebarea „PENTRU CINE ESTE FACUTA EMISIUNEA”.

Poate ca ii este frica de ei, poate nu vrea sa-i supere, dar trebuie sa-i reamintim ca „stapanii” unei emisiuni de genul asta sunt telespectatorii (audienta) si nu el sau FRR!  Daca critica nu este dorita, atunci oferiti-ne cel putin sansa unor intrebari, lamuriri, precizari (!!!) si daca se poate… nu formale si cu raspunsuri pregatite. Nu-i nimic daca se sifoneaza unii, uite asa se decanteaza lucrurile  si aflam cine are capacitatea animarii unor astfel de discutii sau personajele cu carisma care pot sustine mediatic un demers/campanie de promovare a disciplinei.

FORMATUL EMISIUNII
a) Structura emisiunii s-a schimbat – o pastila rezumat, discutii despre atmosfera, o pastila istorica si o minimizarea a continutului 6 N. Se pare ca Florin Caruceru a inteles ca inainte de a incepe un proiect trebuie sa-si puna o intrebare… pe care in sfarsit si-a pus-o…. Pentru cine sau ce face emisiunea!? Acum avem si raspunsul cel putin pentru editia a 3-a, clar orientata pe rugby-ul romanesc si nationala… foarte bine!

b) ALTE CRITICI  – Ei bine, ca de obicei romanul este un extremist fara convingeri si ratiuni valide… sau cel mult un Xerox defect. La fel ca si cu fumatul, normele anti-incendiu dupa Collectif, destinul maidanezilor, actiunile fiscale, permisele de conducere, coruptia… cand dupa 20 de ani de jaf la drumul mare, banuim sau arestam oameni pentru ca au fost vazuti in compania unui „corupt”, dar culmea, el nu pateste nimic… Toate astea in conditiile in care suntem un popor extrem de moderat… Adica excesiv, doar si numai, in moderatia sa! Odata iesiti din casa insa, trecem de la o extrema la alta fara absolut nici un fel de jena sau perioada de adaptare si  doar de ochii lumii. Asta a fost o aluzie la rezumatul meciului cu Rusia, la ponderea detinuta de subiectul 6 N in structura emisiunii care a trecut de la peste 40%, la cateva secunde care nu ne-au spus nimic, mai bine nu le punea!!!…  Daca avea insa nevoie de un generic la sfarsit, atunci il intelegem.

Dupa ce au schimbat genericul (Y) din prima emisiune (nu mi-a multumit inca), iata o noutate care din pacate denota  „know-how-ul” 😀 relativ al realizatorilor de televiziune din Romania in materie de emisiuni sport. Ca sa fac legatura cu ce spuneam, ne confrutnam mereu cu aceleasi  extreme. Astfel dupa ani si ani s-a trecut de la rezumate searbade, in care ni se prezentau punctele marcate fara nici o tranzitie si ilustratie sonora, la o extrema fortata – un rezumat la limita manelismului productiei video, cu montaje de imagini care-ti spulbera creierii si muzica epica care nu justifica imaginile prezentate, cu efecte aproape stroboscopice si din care nimeni nu intelege nimic despre meciul pe care ar trebui sa ni-l prezinte pe scurt, de ca si cum nu am avea imagini care sa sustina fondul comentariului (laudaros)… Evident cand folosesti toata ziua superlative (pozitive sau din contra – scoala jurnalistica de Romania), dar nu ai imagini care sa sustina discursul, faci apel la artificii; in speta muzica si montajul.

Un sfat… telespectatorul nu este stupid… (sper) sau daca nu sesizeaza astfel de subtilitati, cu siguranta va ramane cu un gust neinteles, in plus are la dispozitie o multime de materiale online care puse alaturi vor umbri interesul pentru magazinul Rugby Nation. Remediere posibila – comentariul sa fie pe masura prestatiei, el fiind cel care conditioneaza selectia de imagini si ilustratia sonora astfel incat rezultatul sa fie unul armonios… si mai ales respectand bunul simt despre care tot vorbim. In media din Romania bunul simt circula numai in discurs, nu si in faptele celor care il aclama si  tot reclama.

Evident toate cele spuse reflecta doar opinia si asteptarile subsemnatului, perfect constient ca mijloacele si resursele sunt limitate, de aceea vreau sa precizez ca insasi existenta acestei emisiuni este deja un aspect pozitiv pentru care vreau sa felicit echipa de realizare care probabil au avut de dus niste lupte serioase in culise pentru a-i face loc in grila de programe. Inutil sa adaug ca toate aceste critici nu au intentia unui asasinat mediatic, voi continua sa urmaresc emisiunea, si ca scopul este este elaborarea unui produs audio-vizual de calitate care sa ajute la promovarea acestui sport.

––––- FISA DE EVALUARE––––––

Per ansamblu dupa 3 editii… inregistram o crestere de la un episod la altul…
Editia numarul 1 – nota 2 (pentru existenta) i-as aduaga un punct pentru onestitatea lui Cosmescu chiar daca au fost excese.

Editia numarul 2 – nota 3.5-4 (pentru divergenta dintre opinii, nu foarte flagrante dar prezentate oarecum de maniera ludica) si pentru ca au schimbat genericul

Editia numarul 3 – nota de la 1 la 5 – ma explic  (pentru stabilirea unei structuri care in sfarsit va defini publicul tinta al emisiunii – nota 5)… DIN PUNCTUL DE VEDERE AL MATERIALELOR VIDEO A FOST SUB NIVELUL PRIMEI EMISIUNI – NOTA 1 – MAI JOS NU SE POATE… Din pacate am avut dreptul la un rezumat din MATRIX :)))).

_________________________

IN CONCLUZIE – daca structura a  fost clar mai bine legata, calitatea materialelor video a fost absolut SARACA la numarul 3, recomandam o intoarcere la editiile precedente mai putin genericul de la 1… Evident cei din echipa tehnica nu stapanesc cultura acestui sport. Nestapanind cultura sa, nu au cum sa-si modeleze maniera de expresie audio-vizuala a continutului oricat de coerent ar fi el ca concept. In plus se resimt semne clare de preferinte/gusturi impuse ca un fel de amprenta personala in realizare, ceea ce in opinia mea constituie o eroare  atunci cand se aplica la estetica expresiei audio-vizuale… Astfel de „marcaje” se recomanda cu siguranta in dezbaterea de platou, in felul in care este condusa discutia sau animata emisiunea si nu prin impunera preferintelor muzicale ale realizatorilor. Ele nu prea intereseaza pe nimeni (cred) in acest context, si cu siguranta NU pe juniorii (sau miile de copii… as paria ca nici pe majoritatea seniorilor sau familiile acestora) care, in opinia mea, ar putea deveni un public tinta de preferat sutelor de cumetri, fini, amici sau verisori ai invitatilor… Este doar o directie sugerata, un exemplu de raspuns posbil la intrebarea – PENTRU CINE ESTE FACUTA RUGBY NATION ??? PENTRU PORMOVAREA RUGBYului SAU CEA PERSONALA, A FRR, ETC.

In cele din urma cat de interesanta sau nu, daca ne place sau nu emisiunea, este alta discutie. Eu abea acum mi-am oferit timp pentru a o viziona pentru ca pur si simplu nu ma interesa continutul,  cat felul in care realizatorii au fost capabili sa-si imbunatateasca formatul.

– oricat ar semana cu CTP, nu este decat pur

– O-O Flo –

😀  😀 😀

_______________________________

P.S. – Pastila cu analiza video  a fost cel putin hilara…. Analiza video in timpul meciului… La ce!? :)))) Ce nu se poate observa cu ochiul liber? :)))) Fiindca detaliile ma indoiesc ca pot fi analizate in timp real, si mai ales corectate; probabil inca un complex federal dupa ce MisteRugby Romania a (am) prezentat clipuri cu situatiile defensive in care nationala a incasat eseuri in meciurile din trecut.  Este un alt exemplu pe care il sugerez cu privire la asteptarile posibile ale unei categorii de telespectatori… altfel stim de inainte ce vor spune Dumitras, Mitrea, Petrache, Matei sau altii pentru ca de 20 de ani auzim aceleasi banalitati si generalitati! Sceneta despre analiza video din ultima emisiune a fost absolut sterila si goala de continut, ca o nuca in perete, din care nimeni nu a inteles nimic dacat ca chipurile avem analist video (ce realizare), in loc de un moment de analiza video reala in emisiune sau, de ce nu, statiticile pe care nepretuitul analist al nationalei le-a inregistrat in timpul partidei :)))) – PENIBIL!

__________________________________

Dincolo de a sti sau a nu sti, a putea sau a nu putea face o emisiune din diverse cauze (saracie informationala adica meciuri anoste, putinatatea resurselor, competente, CREATIVITATE, etc… cele din urma vin cu timpul (sa speram), deci nu este grav…invatam pe masura ce avansam) atunci evaluarea spectatorului se va raporta LA INTENTIE…

ESTE ULTIMA OARA CAND VOI FACE RECENZIA… Ne-am facut cu prisosinta datoria de activist rugby chiar daca  nu avem garantia ca cei pe care incercam sa-i ajutam pot intelege nuantele de forma si fond sau daca vor da curs liber sugestiilor si recomadarilor noastre….  Cand voi fi cucerit de emisiune, voi fi primul care voi da de stire, onest ca de obicei 😀

.

„DEZVALUIRE” IN „PREMIERA” – DACIA si DACII SPONSORII NR 1 IN RUGBY-ul ALTORA

In Blog, Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Istoria sportului, Sportul si politica on Martie 16, 2016 at 9:05 PM

„… Stiu. stiu, multe ghilimele… asta ca sa facem economie de injuraturi…”

Cititi tot, pana la capat, ca sa nu ne iasa vorbe!

––––––––––

GATA AM DECIS SA DEZVALUI „BOMBA”…PE ASTA N-ATI STIUT-O SI DACA ATI STIUT-O SI NU ATI FACUT NIMIC … NU STIAM DACA SA ABANDONEZ, SA LAS COMUNITATEA RUGBY-ului DIN ROMANIA IN PASIVITATEA SI SERVILISMUL in care se complace, amagindu-se singura ca ar gandi pozitiv sau sa lupt in continuare singur si deprimat. Am pastrat-o la cald si am ezitat sa o afisez de teama sa nu se intample ceva mai rau… Cine stie, poate iese vreun scandal de-si iau Renault jucariile si pleaca si din cauza mea raman cateva mii de oameni fara munca… Glumim! FOSTII „prieteni” stiu de ce! Dar sa trecem la subiect… Asadar „BOMBA” despre care vorbim este ca:

Dacia sponsors World Club Series

Intr-una din cele cateva discutii, am incercat sa sugerez o idee ancora  „matroanelor” cu perciuni de la FRR.. Ma rog, nu mai conteaza, raspunsul a fost unui clasic – „Nooooooo… Nu se poate”… Ideea de baza era ca rugby-ul oricat ar fi el de englezesc , cel romanesc este de radacina „frantuza”.

Dintr-un motiv care-mi este neclar inca, astazi m-am hotarat sa refac legatura istorica si culturala cu prezentul si sa postez o informatie publica si in limba romana, „cine stie (mi-am zis), poate se zbarleste ovalul”… Sau cel putin ca sa inteleaga fratia cam cum functioneaza strategia de dezvoltare si promovare rugby in Romania, precum si riscul ca cei implicati in ea sa faca parte din tabere de influenta (lucru poate mai putin grav), dar mai ales daca dau dovada de exces de zel in pupaciuni pe unde nu trebuie…Pe de alta parte este bine sa se stie  cam cat de vizionari si de abili sunt cei care au misiunea dezvoltarii disciplinei in a deschide usi atunci cand interlocutorul ridica piciorul si urineaza pe sortuletul lor, fiindca, dragilor, in abseta unei viziuni si plan de dezvoltare sau cand proiectul pe termen lung se schimba de la an la an, cand singurele argumente raman vorbaria si poeziile invatate pe de rost la scoala (facuta pe spaga), atunci nu ai alta sansa sa deschizi usi decat cu stanga de fier a politicii, ca in cazul tuturor afacerilor din Romania, altfel nimeni nu se uita la tine.

Un cititor Facebook al paginii Misterugby Romania se plangea recent ca de ce avem tongani in campionat si nu avem copii care sa vina din spate, chiar daca un jurnalist sportiv de-al nostru incerca sa ne convinga recent intr-o emisiune ca Romania avea „strength in depth” :)))). Am incercat sa-i explic ca problema nu sunt tonganii, ci doar faptul ca nu avem copii (antrenori sau baze dupa cum reclama domnia sa), explicand ca una nu o impiedica pe cealalta si abtinandu-ma sa dezvolt fiindca din nou (si din nou) mi se vor imputa tot felul ce tendinte carcotase. Am inteles ca adevarul (nu supara… ci) provoaca suferinta si m-am hotarat sa depun eforturi sa nu mai fac lumea sa sufere, dar cu o conditie; sa nu ma mai faca nici ei sa sufar… Ori conditia aceasta de reciprocitate pare imposibila, cel putin deocamdata… Asadar, ca sa nu mai vin cu analize personale, vom expune in cele ce urmeaza o situatie care vorbeste de la sine si in bonus cateva reflectii proprii, fiindca asa se cade pe un blog de atitudine care nu se dezminte.

DACIA fabricantul de autoturisme roman, brandul nostru national, este sponsorul celei mai intinse (geografic) competitii SPORTIVE IN UNIVERSUL DESTUL DE VAST AL DISCIPLINELOR COLECTIVE DIN LUME – WORLD CLUB SERIES – adica un campionat international intercluburi din RUGBY LEAGUE (sau codul de XIII cum i se mai spune) care se desfasoara efectiv pe toata harta planetei… si atentie nu pe conferinte neaparat, in timp ce in Romania disciplina NICI MACAR NU EXISTA…  Cu alte cuvinte, DACIA noastra sponsorizeaza un sport inexistent in ROMANIA si o competitie in care echipele calatoresc intre emisfere si de la estul la vestul globului pamantesc pe toata durata sezonului, iar aici la noi rugby-ul national „moare de foame”… Cel putin asa zic ai nostri, nu eu.  Imi este strain daca pana acum uzina care produce autoturismul national, una din cele mai vandute marci din Europa, a bagat in rugby-ul intern mai mult de 3 baloane si 5 tricouri.

Este posibil ca cei de la Dacia sa nu fie rauvoitori, iar intr-o astfel de situatie CONTRARIANTA ipotezele  pot fi multiple:

  • Dacia comunica pe piata externa si vrea sa-si extinda piata in emisfera sudica;
  • Dacia scoate bani afara ca sa nu plateasca toate darile tarii in care a vazut lumina zilei si unde s-a consacrat si a care-i cetateni muncesc ca sa o construiasca, fara sa mai spunem ca in caz de crash al economiei constructoare de autoturisme,  piata din Romania ar fi suficienta ca sa mentina viabila uzina;
  • Dacia nu este interesata de audienta execrabila a rugby-ului romanesc (cine ii poate condamna pentru asta?). In plus rugby-ul intern este nespectaculos (idem);
  • Federatia romana si cluburile sunt absolut „stangace” in materie de management, gestiune, strategie de comunicare (mai putin Timisoara… deci din nou idem… adica cine ii poate blama?)… La limita, pe fondul absentei banilor invariabil reclamata de mai toti actorii de dezvoltare ai disciplinei si intr-o totala lipsa de transparenta, parca prea multi din cei care se plang o duc peste pragul saraciei lucii, ba chiar dimpotriva (idem din nou);
  • Manariile din campionatul Romaniei descurajeaza orice sponsor onest. Cine ar dori sa-si asocieze imaginea cu o disciplina care numai de „domni” nu mai este patronata (si iarasi idem)…
  • Cei dela Dacia chiar au dat lovitura pentru ca Rugby League le-au oferit parteneriatul cadou fiindca nu aveau sponsor si dadea rau… Dar ultima optiune este foarte putin probabila… Incerc doar sa le gasesc o scuza pentru ca vreau sa cred ca nu suntem chiar ultimii fraieri din lume.

…Cam asta ar fi nota plata pe care sportul o plateste intereselor, complicitatii, lipsei transparentei, nepotismului de toate felurile, cumetrilor si fistonilor neterminati insarcinati cu responsabilitati de dezvoltare pe ici pe colo…  tacerii, fricii si pasivitatii… era sa zic noastre, dar nu… a celor care pup-pup-pup toata ziua… si nu-s putini, ci dimpotriva, ei reprezinta majoritatea… Ii intelegem si pe cei de la Dacia, isi cunosc musteriii, maine sunt capabili sa  faca o federatie de 13 ca sa puna mana pe niste banuti, iar poimaine vor avea grija sa faca inainte. Oups, knock on… C’est la vie!   Am uitat sa mentionez,  credeam ca este deja cunoscut;  o veste similara a aparut in Ianuarei sau Februarie pe web-ul din Romania, insa incompleta; fara cea de la inceput anuntata de noi. Cu toate acestea, toti au vazut doar lovitura pe care a dat-o Dacia, dar fara toate declaratiile si nimeni nu a sesizat absurdul situatiei ca si cum ar fi ceva firesc si foarte pozitiv. Dacia sponsorizeaza si campionatul profesionist de XIII din UK printr-un acord incheait pe 3 ani, care (zau) nu poate sa fie Liga CEC Bank…si pe care s-au grabit sa-l „securizeze”, spun sursele, ca sa nu le fure careva asemenea castana… Oh la laaaa:

Dacia secures three-year sponsorship deal with the Rugby Football League

Stati asa, ca nu s-a terminat, mai avem si un extras din articol fara traducere pe care il dedic cititorului paginii de rugby (Dom Traian) – „In addition to their support for the professional game, Dacia will also be working with the RFL to support local communities to benefit the game at the grassroots level. Sam Tomkins of Wigan Warriors said: “Having Dacia on board for the World Club Series is great boost for the game. It’s definitely one of the highlights of the season, so I’m looking forward to seeing what Dacia adds to the experience.”… si-l rog sa ma „sune” sa-mi spuna daca mai este „superat” pe tongani. Pai „a qui le dis tu, Mon Cher… a qui le dis tu, Robert!?”

In concluzie noi romanii, pe langa ca sponsorizam o liga profesionista de rugby in tara sa de bastina, intamplator si capitala financiara a planetei,  in timp cei ei ne trimit camioane cu tricouri 2nd hand, mai  finantam si cea mai vasta competitie internationala intr-o disciplina care in Romania NU EXISTA (un fel de H-Cup si Super Rugby la un loc), iar copiii muncitorilor dela Dacia nu au unde sa faca sport… sau hai sa spunem sa joace rugby daca vor. Cel putin Tiriac cand facea turneul de la Madrid, avea grija si de cel din tara… CUM ESTE POSIBIL ASA CEVA!? MAI INTREB O DATA: CUM ESTE POSIBIL ASA CEVA!?!?!? Sa mai spuna cineva ca nu platim bir, ca moare in teapa! Colac peste pup-pup-pupaza, ne mai lipim si ca musca de desertul ei preferat, de cel mai rusinos partener posibil in Romania, „Gold Corporation” pe motiv ca nu sunt bani… , si ne vindem tara pe vreo 20000 de euro…. Pe bune!?

Mai putin a 2-a ipoteza, deloc imposibila, sau cine stie (sa ne spuna cei de la ANAF), poate ca avem cate putin din fiecare, toate aceste argumente sunt plauzibile si perfect legale, dar sunt ele echitabile? Nu vad cu ce l-ar impiedica pe constructorul de automobile sa dea o mana de ajutor rugby-ului juvenil autohton… Nu stiu, poate prntr-o o fundatie de sponsorizare pe proiect, daca nu au incredere in institutia care ne guverneaza (ii inteleg si aici)… Macar o echipa in orasul lor unde fotbalul a cazut si el tot datorita acelorasi metehne din sportul romanesc… Poate ca „romanilor” de la Dacia li s-a aplecat de parteneriate cu confratii din sportul local… In acelasi timp ma gandesc daca toate astea nu sunt oarecum rezultanta fireasca a unei situatii in care toata ziua vorbim despre „management”, marketing, comunicare, PR, etc. (de unde !?, daca toti au devenit peste noapte experti intr-o disciplina aproape inexistenta, fara un cadru de formare  si fara nici o traditie.. se vede si in campaniile electorale), dar unul nu stie sa tina pixul bine, institutiile au scos pe portile lor numai glume proaste, obligand corporatiile sa-si caute un sef de departament de import,  in cazul de fata un brit… Pai da (!), seful biroului „COM” dela DACIA este „inglish”,  ce mai conteaza ca este un brand romanesc de inspiratie franceza, la fel ca si rugby-ul nostru national… Deh, pacatele globalizarii…  Romania si romanii, din motive de neinteles pentru mine, s-a reorientat pe zona vorbitorilor de barbara, spalati pe creier de muzica Doamnei Gaga, inspirati de sfanta Madona (aia cu portjartele) sau de filmele cu Bruce Willis, isi neaga istoria si trecutul fara sa inteleaga ca fara ele n-au nici un viitor… Noi cei care candva ne dadeam de ceasul mortii ca sa ni se recunoasca  „latinitatea” , mai nou vorbim 1 cuvant din 3 pe engleza, ii uram pe francezi care au fost acolo si in ‘848, si in nouasutepaispce (mai alea atunci can nu stiam pe ce buton sa apasam ca sa traga tunul), asa cum au fost si la Versailles in 1871 si in 1918, sustinandu-ne si recunoscandu-ne ca stat cu toata opozitia celor care nu ne-au ajutat nicicand cu nimic… Rugby-ul a aparut in Romania datorita lor, prima participare la Olimpiada cu ajutorul lor, la fel si prima medalie olimpica obtinuta afost tot gratie lor, stadionul Arcul de Triumf este cadoul unei banci franceze (BRD), Romania a devenit natiune cunoscuta in rugby multumita atentiei si sansei pe care ne-au acordat-o francezii, am intrat in lumea rugby-ului  datorita FIRA (si ea creata de francezi, al carei post de presedinte este ocupat acum de un roman, la randul sau sustinut tot de filiera franceza… din echipa Marelui Rasarit)… Academia in care s-au pregatit generatii de educatori este un proiect francez si tot ei sunt si cei care dau o sansa din cand in cand jucatorilor din Romania, atat cat ii duce capul sau ii tin calitatile si talentul. Sa nu mai vorbim despre respectul si solidaritatea pe care unii dintre ai nostri au gasit-o in Hexagon.. Binenteles doar cei care au meritat.. Cam tot ceea ce defineste rugby-ul national, cu reperele sale si realizarile cu care ne mandrim, a fost posibil pentru ca Romania a fost in relatii bune cu Franta, fiindca niste tipi din asa-zisele elite ale vremurilor aveau legaturi stranse si un proiect comun inca de pe vremea cand petrolul nu reprezenta o miza, iar notiunea de romanism abea se contura. Aici nu este vorba despre partizanat, fiecare sustine ce echipa vrea, dar ma intrebam de unde ura asta  impotriva simpatizantilor si sustinatorilor istorici!?

De cealalta parte Printul Charlie este conservatorul si salvatorul sufletului national prin Ardeal si cumpara paduri la 1 leu hectarul, iar in UK suntem ultimii dintre nedoriti…. Mai nou suntem toti pui de daci, desi baietii aia nu prea au trecut muntii (si nici romanii de altfel), si ma intreb daca toata aceasta miscare zamolxistica (sau zamolxiana) nu are drept scop stergerea oricarui reper cultural si sentiment pro-latin, pe care evident vor avea grija sa le inlocuiasca cu surogate MTV. In timp ce in America tin conferinte francezii, iar tendintele „chic” tot ei le lanseaza, la noi nu mai putem parca de „traineri” anglo-saxoni si ne invadeaza toti vacarii (ca deh, cioban la cioban trage) sa ne invete viata si mai ales cum sa gatim. Cand vad asta innebunesc. Creatorii Mc Donalds si KFC vin sa ne invete arta culinara, iar noi facem sezi si rdicam manutele frante in aer, cu limba scoasa de bucurie. Ma rog, toti cei care nu au facut nimic pentru noi, dar nimic, in nici un moment istoric al existentei noastre, ba ne-au si bombardat razand orasul Ploiesti de pe harta, au devenit in prezent strandarde si repere civilizatoare  pe meleagurile mioritice,  in timp ce toata intelectualitatea revolutionara a Romaniei Moderne care au facut posibil proiectul cu acelasi nume, ROMANIA MARE,  tara de grija careia astazi „nu mai putem”, a fost un proiect gandit (as adauga si partial finantat de) la Paris… In plus flocarii astia din noile valuri se mai si cred baieti buni si patrioti in ingoranta lor monumentala… Ba unii au si pretentia sa fie si formatori de opinie!… Culmea, chiar si atunci cand diversi alesi politici britanici sterg cu noi pe jos in tot felul de declaratii mediatizate… ei isi pastreaza grimasa, cu buzele tuguiate si ofertante, siliconate parca, ca sa nu existe indoieli si suspiciuni referitor la preferintele lor afirmate cu tarie. Sper ca unii sa inteleaga ca nu vorbim despre aliante sau afinitati politice, ci despre repere culturale si nu in ultimul rand despre bun gust si civilizatie… Aia adevarata!

…. In toata aceasta nebunie, DACIA, firma din Romania, tara in care copiii sunt stravezii de foame sau/si de nemiscare – de unde atata miscare cu tot felul de griji pe cap si in burta –  unde cel putin 1/4 de tara folosesc masini produse de ei, unii mai circula si cu tricolorul fluturand,  sponsorizeaza rugby-ul englez si international la nivel de elita!!!… Mai mult decat atat, se mai si implica „proudly” in rugby-ul juvenil, in viata si dezvoltarea comunitatilor…  In mod normal doar articolul din presa britanica sustinut de  un simplu „fara alte comentarii”, ar fi fost suficient, dar ca sa evit aleatele inerente ale comunicarii voi incheia cu o voma in poalele voastre  – DACIA, STAFF-ul FRR SI PARTIZANII LOR, „MINTILOR LIBERALE” (sanchi), DACILOR LIBERI SI VAMPIRILOR CARE SUG ORICE, NUMAI SANGE NU… NICI UN NO COMMENT… PANA CAND NO COMMENT!… Este bine ca un brand romanesc sa ne reprezinte la nivel international si in elita unei discipline sportive spectaculoase, cu o dinamica de crestere semnificativa in ultima vreme, chiar daca din pacate  este total absenta la noi (dar poate c-a venit vremea s-o infiintam ca sa scap si eu de amante si cohorta lor de dame de companie)… Daca totusi cumva s-au infundat tevile s-au rupt puntile fiindca indigenii „marelui rasarit” au pupat prea mult kiltul scotian, nu este vina noastra, a muritorilor de rand… Se intampla ca sotii si soatele sa-si mai ierte partenerii adulteri…. Pai chiar asa, sa nu faci cumva, ceva, sa reconstruiesti o punte (fara simboluri), sa nu te gandesti la ai tai, este INADMISIBIL SI DE NEINTELES! # DACIA SPAM, FRR SPAM, BOICOT DACIA# hash tag pacalici de tara, hash tag!

– O-O Flo –

P.S.am mers pe pagina FB a celor de la Dacia Renault – imaginile de profil ale paginii reprezinta o poza din Londra si drapelul britanic pe care scrie „Keep calm, we shall do it quick and dirty”… Ce se intampla „Mestere”?

2016 incepe cu recordul absurdului la atletism (pamflet des_cifrat si serios)

In Bizz sport, Blog, Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Industria echipamentului, PORNO SPORT, Sportul si politica, Star System on Ianuarie 16, 2016 at 11:39 PM

ACTUALIZARE – de la publicarea articolului (pe care intre timp l-am arhivat), au luat atitudine si alte nume din atletims. Dintre toti, Paula Radcliffe si Mike Powell au fost cei mai transanti.

Ceea ce anticipam (mai jos in text) in momentul publicarii, iata ca s-a si intamplat; la nici 10 zile dupa lansarea ^dezbaterii^, firma Adidas si-a suspendat  (sau nu a reinnoit, dar mai conteaza) contractul de sponsorizare cu Federatia Italiana de Atletism – 7 milioane de euro – pe motiv ca nu doreste sa-si asocieze imaginea cu scandaluri de acest gen, ce ar putea aduce prejudicii valorilor ^sportului curat… murdar^, asta in conditiile in care federatia italiana nu este cea mai infestata dintre cele vizate de acest scandal ramas in coada de peste… Asta a fost apropos de implicatiile economice ale sustinerii si promovarii acestei aberatii… Actualizarile de mai sus ar fi suficiente, dar pentru cei care vor sa afle mai in detaliu despre toata aceasta tarasenie, aveti in continuare articolul initial

_________________________________

Incepem anul sportiv si olimpic 2016 cu o bomba ouata de scafarliile unor oficiali si sustinatori ai noii ere in atletism – era feciorelor neprihanite – de inspiratie britanica, mai precis a celor de la federatia britanica… Nici nu se putea altfel. Credeam ca postasem vestea pe pagina Facebook a blogului, Sportlogic, dar nu. De atunci nimeni nu  luat nici o atitudine in spatiul public. Pe retelele de socializare, ca de obicei, s-a trezit orzul in gloata de moralisti,  dar pana ieri nici un nume mare nu s-a gandit sa-si dea cu parerea despre aceasta idee originala… Cand era cat pe ce sa cred ca atletismul a devenit un sport de struti, iata ca Usain Bolt (cine altul) a iesit la rampa si a incercat sa explice ca el apreciaza munca celor care vor sa mentina sportul curat, dar ca el si multi altii ca el, toti cei care au fost cautati de toti cromozomii si carora nu li s-a gasit nimic, nu prea sunt de acord cu astfel de masuri… declarandu-se chiar socat de gaselnita mintilor crete si de bine. Evident, il intelegem si ii salutam curajul, pentru ca in zilele noastre sa spui ce gandesti a devenit un risc, daca nu un act de sacrificiu. Pai cum!? Cine a tras 20 de ani ca un animal de povara, muncind mii si mii de ore ca sa ajunga acolo, doar nu mascaricii care au lansat ideea… Iata raspusnul/declaratia lui Usain la auzul propunerii:

Bolt Vomita

Si daca cumva  functionarul cu pricina nu a inteles ce si cum, poate ca un filmulet l-ar ajuta sa-si faca si el o idee… Un filmulet care incearca sa rezume si sa ilustreze cam despre ce este vorba, care este pretul pe care il plateste, atentie, un talent, ce sa mai spunem despre parcursul si munca pe care ar trebui sa o depuna un atlet mai putin dotat si a carui arja de eroare este deci mult mai mica. Sa alergi nu este usor;  in antrenamentele celor care participa la probele de alergare, sarituri, aruncari nu exista diversitatea pe care o regasesti la alte discipline… Fie numai si pentru rutina mentala, repetitii fara sfarsit pentru dobandirea gestului perfect, in care perfectiunea nu o stabileste nici un standard cu specifcari… ci doar cronometrul si alte unitati de masura; mii si mii de ore pentru cateva secunde de implinire si cateva sutimi de diferenta. Un furuncul mutilat afectiv vine si ne testeaza discernamantul, fara pic de respect si empatie cu cei pe care ar trebui sa-i respecte si sa-i ajute, cei care fac sa sa geama stadioanele, adica sa le mearga lor afacerea.

Dar despre ce este vorba!? Cu putin inainte de sfarsitul anului trecut, ^niste moralisti^ (niste inglishi mai precis) din cercul IAAF, s-au gandit ei ashea, la un ^faiv o cloc^, ce cadou sa faca lumii de Craciun… si au propus stergerea tuturor recordurilor din atletism pentru a marca inceputul noii ere, cea a atletismului curat, era antidoping…. Hotarat lucru, oligofrenia nu este o boala endemica… Sunt tot felul de ^baieti dashtepti^  care nu se dau in laturi de la nimic pentru a falsifica cultura atletismului in ; vorbim despre generatii si generatii de sportivi (si suporteri), despre decenii de competitii. Deci cineva pus acolo sa apere interesele atletismului, vrea sa mature pe jos cu istoria si blazonul disciplinei fara de care probabil nu ar exista alte sporturi… Este un fel de a spune pentru a sugera importanta culturii atletice in mai toate ramurile sportive. Putem sau puteti fi siguri (eu unul sunt deja) ca o tara fara atletism este o tara fara sport, iar o tara fara sport nu exista… Nu credeti(!?), uitati-va la noi. Pe de alta parte, in industria atletismului (fiindca este o industrie) implicatiile financiare si economice vor fi resimtite la toate nivelurile. Aici nu este vorba despre recorduri… sau despre sport curat, ci despre politica, bani, audienta, sponsori si influenta… Niste calcule aberante fiindca cu toata multimea cazurilor de dopaj audienta nu a incetat sa creasca in ultimii 20 de ani, doar ca sunt mai multi la masa si nu intotdeauna cei doriti.

Putem fantaza cat dorim, dar avand in vedere ca UK de foarte putina vreme marcheaza cumva scena atletismului mondial – in ultimii 50 de ani au avut cativa semifondisti, fondisti si din cand in cand cate o surpriza in stafetele de sprint… + o legenda Johnathan Edwards… – suntem indreptatiti sa credem ca isi doresc un loc la masa celor foarte mari.  In ultimii 6 ani atlelismul britanic s-a instalat intr-o pozitie dominanta in Europa si nu numai, avand si cativa atleti de exceptie in topul ierahiei internationale. Nu mai ramane decat sa-i imbranceasca pe unii ca sa (re)faca putin loc pentru ai lor, iar cand spunem ai lor nu ne referim la atleti, ci la absolut totul – institutii, sponsori, organizatori, la aliatii istorici si la tot Commonwealthul…. inclusiv laboratoarele lor farmaceutice.

Pai cum altfel va putea saluta omenirea (si sponsorii) primele recorduri mondiale si olimpice la Rio, dintre care, cu putina sansa, vor fi si vreo 3-4 recorduri mondiale britanice – 5000/10000, heptatlon fete, lungime baieti – iar restul plombele imperiului, fiindca deh, prestigiul coroanei. Culmea este cum vin astfel de idei nastrusnice in momentul in care incepe sa se confirme scaderea performantelor prietenilor americani in mai toate probele, chiar si cele cu ^staif^ pe care acestia le controlau si a caror piata reprezinta o cota importanta din economia atletismului mondial.

Ma intreb cum vad ei asta… Sa o luam ianpoi in timp; Usain Bolt 9.58 la gunoi, ramane urmatorul timp 9. 62 tot el, jamaican… nu este bine, 9.69… iarasi jamaicani, commonwealthul il iubim, dar totusi ce ne facem… si tot asa, retrospectiv in istorie, pana cand!? Dopati, dopati, dar pana cand sau pana unde; pana la Carl Lewis poate!? Sa-l lasam pe el ultimul campion recordman oficial la sprint…Nu!? S-a dopat si el!? Nasol… Pana la Jesse Owens atunci, asa ca o consolare fiindca Hitler n-a vrut sa-i stranga mana!?… Cine este (sau a fost) omul cel mai rapid de pe planeta in cazul asta!?… Ok si ce facem cu recordurile mondiale care sunt si recorduri nationale – altfel spus performanta lui Lavillenie va ramane record national in Franta, dar nu si mondial… Ma rog, suna ca si cum toti ^fraierii^ astia au muncit degeaba, iar mai tarziu in istorie pentru generatiile urmatoare nici nu vor fi existat. Intr-o zi nu foarte indepartata, toti ^ratatii^ care vor sa marcheze istoria intr-un fel si nu au reusit inca, sunt invitati ca imediat dupa intrarea in vigoare a acestei masuri briliante, sa bage repede un circuit atletic si sa trimita rezultatele cu inregistrarea video pentru ca cel putin vreo 2 miliarde dintre noi vom avea sansa sa devenim fie si pentru 3 secunde recordmeni mondiali la toate probele pistei… Sansa unica si pentru schiopi la saritura cu prajina.. sau ma rog, in carje… Ii sfatuim sa fie vigilenti pentru ca va fi un moment unic si istoric care nu trebuie ratat.

Ne-am mai putea imagina ca de fapt britzii si amerlocii au descoperit piatra filosofala – 3 picaturi de vitamina X… care se transforma in aur… si care, evident, are o formula secreta, numai si numai de ei stiuta, magica si mai ales nedectabila…. Sa fie ingineria genetica unde sunt lideri pe piata!?… S-o creada ei. Fac pariu ca si asa vor pierde cursa inarmarilor; unii au inceput deja sa se alarmeze de numarul finalistilor ^galbeni^ – (inseamna asiatici in limba lui Nae Marasescu… scuze nu m-am putut abtine sa nu citez din acest mare umanist al sportului autohton) – in finalele competiilor internationale de sprint. S-au inmultit ^ingrijorator^, Doamneee, si asta nu-i a bine… Sa speram ca nu vom trai era in care sprinterilor, dupa incheierea carierei sportive le vor creste  copite sau gheare in loc de unghii la picioare, saritorii pensionari isi vor purta cumparaturile in propriul marsupiu, prajinistii vor dansa pe la nunti pe  cantecul ploii cu pene pe spate sau aruncatorii nu-si vor depurica unii altora coama de par argintiu de pe greaban…  Glumim, dar gluma noastra nu poate fi mai proasta decat delirul deontologic al unor federatii… Sau poate ca nu ne-am prins; pamfletistii sunt ei, si asta a fost de fapt o demonstratie de umor britanic.

Sa admitem ca toti ar fi dopati, ei bine atunci recordurile pot ramane valabile (nu e vina nimanui ca altii au chimisti mai buni)…. Cine ii impiedica pe acesti politruci sa lupte in continuare pentru mentinerea sportului *curat*… murdar. Pe cine vor ei sa prosteasca!? Este limpede ca pe fondul improbabilitatii inregistrarii unor noi recorduri mondiale intr-un viitor foarte apropiat, din simplul motiv ca performanta umana este limitata, baietii s-au gandit sa dechida o noua carte a recordurilor… Si-au facut probabil calculele si au inteles ca sunt foarte mici sansele ca cineva sa mai fuga prea curand 100m in 9.54 (dopat sau nu). Din cate in cate zeci de ani se vor mai naste unii care  sara peste 2.46 in inaltime, peste 9 m in lungime sau peste 18,45 la triplu… Fiindca dragii mei, in opina unora atletismul are nevoie de fețe noi si de recorduri ca sa traiasca, altfel is bad for the business… very bad.

Putem specula la infinit, enervant este insa faptul ca acesti papitoi invoca etica pentru a justifica masuri cu finalitate mercantila intr-un context favorabil lor si dificil pentru concurenti, inchipuindu-si ca o planeta de ranjiti vor asista holbati la competitiile lor ca sa vada in sfarsit care este cel mai curat si mai rapid alergaret (sau saritor…whatever) de pe planeta. Ce ma distreaza cel mai tare este naivitatea unora care isi imagineaza ca debutul unei noi ^ere^ va impiedica atletii sa se dopeze atata vreme cat miza sponsorilor care finanteaza sportul international este recordul pentru ca, cred ei, recordurile ar fi cele care o genereaza. Si ce ma enerveaza cel mai tare este ca in fruntea sportului mondial au aparut secretarii de stat – colenelul Powell, Condoleaza si alti cavaleri ai luminii… Adica niste clowni tristi care ne iau de prosti si ne calca in picioare visele, aminitirile, emotiile, bucuria si mandria, chiar si deceptiile (mai rau atunci) unor generatii si a milioane si milioane dintre noi!

Cei de la federatia britanica  nu au spus cum vad ei asta; daca de maine se creaza o noua baza de referinta (statistica), daca vechile recorduri vor ramane totusi mentionate undeva de dragul istoriei sau spre comparatie, au dat o duma, au facut o poza, asa de jos in sus, si gata… La fel cum IAAF nu s-au pronuntat daca au de gand sa dea curs anularii tuturor recordurilor si totusi legatura dintre cele doua institutii nu este foarte greu de stabilit. Suntem asadar intr-un moment istoric si reformator… Care la fel ca in toate revolutiile, Primavara Araba, lupta impotriva terorismului, drogurilor, evaziunii fiscale, etc… pentru o lume ma buna, nu-i asa, singurul scop este ingroparea celorlalti si cum altfel s-ar putea realiza mai cu surle si fanfare decat negandu-le realizarile in numele unor valori de nimeni respectate, stergand din analele istoriei trecutul sau fundatia altora, adica reperele, recordurile, toti marii campioni care au fost controlati si rascontrolati pe durata intregii cariere fara sa fi fost gasiti vreodata pozitivi…  Intreaga mostenire lasata de generatii cu bune si cu rele, pe scurt intreaga cultura a disciplinei in unele tari, valorile lor, dar care (SÎC) au fost adoptate universal, inchipuindu-si ca pot construi viitorul pe nimic.

– O-O Flo –

PAMFLET – TOP 10 lectii pe care le-am invatat dupa participarea Romaniei la RWC 2015

In Blog, Comunitate, Ganduri on Octombrie 21, 2015 at 10:29 PM

Cupa Mondiala a intrat pe ultima lungime. Memorabila, istorica cu premiere si momente de magie pe care le dorim sa se repete  la fiecare editie de acum incolo… In sfarsit rugby-ul international, in ciuda unor semifinale prevazute de unii mai fatalisti, a devenit o competitie in care cartile nu mai sunt facute in avans cu toate eforturile unor arbitri, ultimii gardieni din Pleistocen, care fac sa intarzie (inca) o revolutie mondiala pe planeta ovala.

Este de acum obisnuinta universala ca in media nationale sau in blogosfera, evolutia echipelor nationale sa fie cumva analizata, pusa sub lupa. Mai putin poate in insule unde toti sunt cumatri si discutiile au loc in jurul focului, in familie, pe armonii de mandolina si mirosuri ametitoare de sangria. Motivele sunt diverse – frustrari, capitalizarea experientei, concluzii, reflectie retroactiva pentru a intelege care au fost elementele/factorii ce au conditionat performanta echipelor nationale… Din pacate in peisajul rugby-ului romanesc nu prea se intampla nimic de genul, desi avem un numar insemnat de oameni de rugby. Doar laude, nici o nemultumire, critica sau sugestie (cu exceptia subsemnatului), in cel mai bun caz  variatii a acelorasi smiorcaiti intonand sistematic vechiului slagar impotriva fotbalistilor… Patetic! Aloo treceti mai departe fratilor…  Si atunci mi-am spus ca cineva trebuie sa sparga gheata, asa ca m-am pus pe treaba. Cand mi-am terminat exercitul mi-am dat seama ca nu era nimic despre care sa nu fi vorbit inainte si m-am gandit sa schimb perspectiva (!?), incercand sa nu ma mai repet…ca s-au saturat si oamenii de astia de mine… Si ghiciti ce (!?); m-am distrat copios fiindca fara voia mea a iesit in cele din urma un pamflet, oricat de serios si aplicat am incercat sa fiu… Iata deci topul celor 10 invataminte majore pe care le-am putut desprinde:

1) Forta Stejarilor este coeziunea… federatiei! – Rugby-ul romanesc este o mare familie… toti se iubesc si se apreciza sincer si neconditionat la bine si la greu.. Mai ales ales la greu, fiindca atunci se vede care iti sunt prietenii adevarati – FELICITARI! La noi fiindca e din ce in ce mai greu,  SOLIDARITATEA a atins niveluri alarmante pentru ca in ultima vreme familia a fost supusa tuturor incercarilor… Mai sudati de atat nu credem ca se poate. In plus, la FRR mai toti sunt si rude – pamflet sau nu, asta e! Acum (de vreo 10 ani) ca s-a format un colectiv unit, speram ca vom putea incepe sa jucam si rugby.

2) Rugby-ul modern evolueaza necontenit, ceea ce stim cu certitudine astazi, maine va fi insuficient pentru a genera performanta. In timpul acestei competitii a aparut un nou procedeu devastator – PUPICUL!… De fapt el aparuse de mult, dar acum putem constata ca s-a generalizat, iar maiestria tehnica a atins cotele perfectiunii. In plus mai toate echipele au inceput sa-l practice. Cu toate acestea FRR au anticipat aceasta noua tendinta, ma gandesc cumva daca nu suntem chiar noi cei care au inventat-o, si au comandat firmei Tall Ball, faimoasa marca de echipament sportiv „creata de cineva”, sa proiecteze protectiile anti-pupic pentru jucatorii de rugby…. si un model similar pentru oficiali. Ele vor fi impuse obligatoriu in echipamentul de joc pentru a evita placajele de tip mangaiere, sarut si alte procedee vicioase care pot da nastere la interpretari legate de valorile si moralitatea in rugby. Din pacate echipamentul nu este dorit de toata lumea; spre exemplu arbitrul galez Nigel Owens a spus clar si din capul locului ca este impotriva folosirii sale….”Pupic, is good!” a explicat el…. [Cum vad ca nu rade nimeni, poate ca trebuie sa explicam ca Nigel is gay].

Oricat de ridicola vi s-ar parea situatia, era si timpul ca cineva sa descopere un astfel de auxiliar. Spre exemplu am citit pe un site, nu-l voi numi pentru ca autorul era destul de evaziv in formulare… si ma tem ca vorbea serios. Acolo se spunea ca Romania este singura tara in care fotbalistii sunt huiduiti chiar si atunci cand reusesc o calificare… Foarte bine asa le trebuie – niste piti – in timp ce rugby-ul romanesc are toata adeziunea populara… Dovada (!?);  chiar si atunci cand pierd sau nu-si indeplineste obiectivele pe care si le fixeaza (singuri), toata lumea se felicita si este felicitata… Se pare ca cei felicitati chiar cred ca urarile sunt sincere. Zau acum, cum poate ca cineva care sta mereu cu buzele tuguiate sa fie sincer!? Spre exemplu la meciul Franta-Noua Zeelanda, comentatorul de la Digisport l-a felicitat la randul sau pe Hari Dumitras  (IN DIRECT si nu in timpul cafelei dinainte)  pentru evolutia nationalei la mondiale…. Hari a raspuns destul de sigur pe el, ca nu lui trebuie adresate (felicitarile), ci jucatorilor fiindca ei sunt cei care au jucat, dar comentatorul nu s-a lasat…  Cred ca Hari purta faimoasa protectie, altfel cine stie ce sunete am mai fi putut auzi pe fundalul transmisiei… Sau poate ca s-au auzit, nu stiu, eu am schimbat imediat streamingul.  Bine ca nu au castigat si al 2-lea meci, nu mai spun de calificare in sferturi fiindca ce-ar fi fost? Feri Doamne! Publicul din Romania, mai ales jurnalistii, „nu este inca pregatiti sa faca fata marilor succesuri”. Halep s-ar fi innegurat de gelozie cred, si cine stie, dar o odata cu miscarea capitalului ar fi putut sa ceara si alta nationalitate, lasandu-l pe CTP fara slujba…  Ce tragedie! Daca s-ar  intampla asa ceva, atunci cine ar mai putea schimba sortii alegerilor in Romania.

Alt exemplu; ieri am dat peste un articol care anunta despre transferul unor jucatori romani la Aquila, in Italia… Transferuri care faceau evident obiectul unor negocieri ce datau inainte de inceperea Cupei Mondiale. Ei bine, nu stim cum, dar autorul articolului respectiv a tras concluzia ca prestatia echipei nationale i-a convins pe cei de la Acquila sa investeasca in jucatori romani… si asta inainte ca meciul sa fie jucat… Asa o fi sau suntem deja in Poltergeist! Spun acest lucru pentru ca unul dintre cei patru era sigur deja legitimat la club inainte de meci, iar un altul dintre ei era ce-i drept roman, dar nascut sau ma rog, crescut acolo la ei…  Unele zvonuri spun chiar ca cei 4 erau deja in Italia, s-au uitat la meci impreuna cu antrenorul lor Dragos Nicolae… Deci si italienii aplica metode de dezvoltarea a facultatilor paranormale, dar despre asta vom vorbi in cele ce urmeaza. Bine, baiatul crescut acolo tot roman ramane, dar prin procedeul pupic, atentie figura poate veni de oriunde si din orice directie picand napraznic pe orice parte a corpului, a ajuns in legendarul club italian (transferat din alt club italian) nu datorita calitatilor sale, ci datorita virtuozitatii demonstrate de nationala Romaniei…. Inainte ca meciul sa se joace!?… WOW! Reflectia este valabila pentru toti 4. De altfel este bine pentru noi toti, acum ca nationala Romaniei a convins, ma gandesc serios sa postulez ca antrenor intr-un club italian, la naiba cu ce-am invatat in Franta… niste fraieri! Glumesc! Acest exemplu este un caz tipic de pupic care poate darama orice constructie oricat de solida ar fi ea… O ARMA DEVASTATOARE… care te poate lasa fara meritul eforturilor tale intr-o secunda, fara ca cineva sa bage de seama – SMAC si gata, nu mai existi, nu ai facut nimic, cine naiba esti tu!? Am uitat sa spun ca este singurul procedeu in rugby cu dubla valenta… Merge atat in atac cat si in aparare!

3) Stejarii „extrema urgenta” au mare nevoie de mijlocasi la deschidere… aaa… pardon, la gramada. Cine ar fi crezut dupa generatii si generatii de nouari de exceptie – Florescu, Paraschiv, Neaga, Mitu va urma o asemenea seceta si nu i-am numit pe cei care nu au avut sansa sa ajunga la nationala, desi ar fi meritat… In zilele noastre eram obisnuti sa avem doar doi mijlocasi la deschidere in toata tara – Calafeteanu si Surugiu. Primul era atat de bun incat si-l imprumutau cluburile intre ele, de nu mai stia nici el saracu – Steaua, Arad, Timisoara… La un moment data era cat pe ce sa joace in acelasi meci pentru ambele echipe: Valentin vs Calafeteanu, dar cum si unuia si altuia le lipseau protectiile anti-pupice, arbitrul i-a interzis unuia dintre ei sa joace. Deci pana la Cupa Mondiala aveam doar doi mijlocasi la gramada Surugiu si Calafeteanu (la Valentin s-a renuntat ca sa nu-l streseze pe Calafeteanu), dar asta pana sa apara Tudorel Bratu pe teren. De atunci a mai ramas doar unul… 😀

4) Romania este prea buna pentru Rugby Union… Spunem asta fiindca au ales sa joace in 13 intr-un cod de 15… si s-au descurcat mai mult decat onorabil. Va dati seama ce rupere era daca jucam in League. Am putea conclude ca Romania este din ce in ce mai buna… Daca la Mondialul trecut am jucat in 14, lasandu-l pe Catalin Fercu acasa, de data asta chiar si cu Fercu in echipa, Stejarii au ales sa joace in 13.  Problema este insa alta. Stim cu totii despre rivalitatea istorica intre cele doua organizatii, League si Union. Cei de la International Board, de care apartinem,  sunt negri de manie si ameninta cu excluderea noastra din competitile sale.  Hari Dumitras a facut recurs spunand „cum, dar am fost 15, dovada este ca avem si doua eseuri date la aripa”. .. Oficialii au spus „de o aripa, prietene… Unde este a doua? Cand a atins ea mingea ultima oara!?”  Speriati cei de la FRR au facut demersuri discrete pe langa International Rugby League, codul in 13, in cazul in care vor fi sanctionati de Union… Insa au fost refuzati pentru ca s-a demonstrat clar ca in meciul cu Italia au folosit ilegal un jucator in plus, aripa Apostol care a si marcat 2 eseuri… Acum Federatia nu stie exact in ce directie sa apuce. Ar vrea sa ramana in Union, dar pentru asta trebuie sa joace in 15 si mai ales sa dea un eseu cu cealalta aripa… si chiar si asa rezultatul nu este sigur… cei de la Board au spus ca daca inscriu si cu aripa dreapta 😀 (hai ca nu v-ati prins – este partea pasei deficitare) atunci vor lua in considerare cererea noastra. Analistul Flo spune ca cel mai bine ar fi ca Romania sa inscrie in acelasi meci eseuri cu ambele aripi, iar asta va fi probabil dovada irefutabila ca Romania joaca rugby in 15 si va inchide definitiv gura contopistilor de la federatia internationala. Presedintele FRR, Hari Dumitras, a incercat sa explice ca desi Romania a jucat in 13 – RWC este totusi o competitie de 15 in care au fost aliniati 15 jucatori si in care ne-am descurcat onorabil, dovada este repriza a 2-a impotriva Italiei si victoria asupra Canadei… Dar cei de la Union i-au raspuns raspicat, dezvaluind si un secret nedorit: „Canada erau sa va bata jucand rugby in 7″… Cazul a ramas in stand-by.

5) In rugby-ul modern nu suntem nicicand la adapost de o surpriza – In sporturile colective se pot bate recorduri nationale in probe individuale – pasa lui Vlaicu la aripa din meciul cu Italia va intra cu siguranta in istoria rugby-ului romanesc ca fiind cea mai lunga facuta  vreodata de un troacar altui troacar si asta din alergare (ceva mai) rapida… Asteptam o executie similara si pentru aripa din dreapta. La anul si la multi ani!

6) Criticile nu fac bine moralului Stejarilor – Toate criticile inexistente la adresa staff-ului nationalei sunt COMPLET FARA ACOPERIRE. Romania spre deosebire de celelalte natiuni avea in organigrama si „Managerul de inalta performanta” in persoana lui Daniel Mitrea – o premiera in materie de management sportiv, functia, nu Daniel… Atentie, nu ne referim la staff-ul federatiei, ci la staff-ul nationalei… chiar daca uneori este aproape identic. Acesta, dupa cum spune si titulatura postului, a manageriat fiecare aspect punand la dispozitia lotului toate mijloacele si resursele necesare pregatirii la cel mai inalt nivel si tot el a elaborat si programa de antrenament. Printre altele, Romania a fost un pas inaintea celorlalti, fiind singura si natiune care a introdus in mod oficial in ciclul de pregatire si tehnici de dezvoltare a calitatilor PARANORMALE ale jucatorilor… Avem si dovada; privirea lui Daniel Carpo aruncata lui Calafeteanu la eseul lui Earls din meciul cu Irlanda in fata camerelor de luat vederi, cand a fost surprinsa unda de soc receptionata de capul lui Valentin emisa fiind de retina necrutatoare a inaintasului – vezi momentul in secventa de mai jos. De atunci profesorul Magneto, in cautare de un inlocuitor pentru Ciclop, cel pierit eroic in X-MEN 6, a pus ochii pe flankerul nostru pentru a respinge atacurile galactice cu meteoriti care ameninta civilizatia pe Terra. zzzzT – zzzzT – zzzzT!…

7) Tehnicile de inductie paranormala functioneaza – Dovada (!?): dupa privirea lui Carpo din meciul cu Irlanda, Valentin Calafeteanu a demonstrat cresterea pragului de agresivitate (e bine si pe la spate) lovind cu capul in ceafa unui canadian care comitea ilegalitati in maul-ul ce a precedat inscrierea unui eseu pentru Romania… I’m bad, I’m bad… youhooo!!! la momentul 1’40” din rezumatul meciului se vede clar!

8) FRR are nevoie de un clarvazator (paranormal) – Acum ca avem dovada eficientei stiintelor parnormale aplicate in sportul de performanta, Hari Dumitras si Daniel Mitrea ar trebui ca inainte de a fixa obiectivele nationalei, sa o consulte si pe Urania.

9) Romania este o tara a rugby-ului – Degeaba spune lumea ca in Romania rugby-ul este in (s)cadere; nu numai ca sportul gentlemen-ilor nu pierde teren, ba dimpotriva, s-a dovedit a fi si unul dintre cele mai populare sporturi nationale.  Dovada (!?); articolele si publicatiile aparute in media despre Stejari au intrunit cel mai mare numar de „like-uri” din partea cititorilor care nu le-au citit si chiar si a celor care nu s-au uitat in viata lor la un meci de rugby.

10) Avem in continuare mare nevoie de Lynn Howells care, culmea,  is alive... L-am vazut cu totii sarind de pe scaun… si nu o data; o spunem doar asa fiindca circulau vorbe pe la colturi ca ar fi fost inchiriat de FRR de la British Museum… Dar nu! Acum, dupa prelungirea contractului, in asteptarea primelor semne de aptitudine pentru inscrierea celui de-al 2-lea eseu cu aripa de pe partea dreapta, se pare ca FRR vor sa-l inchirieze la Antipa ca sa-si poate scoate o parte din investitie… Acolo conditiile de conservare sunt excelente, nu este departe de Casin, mai fac si un ban expunandu-l, deci toata lumea este fericita…Numai sa nu-l uite pe acolo, fiindca avem nevoie de cel de-al 2-lea eseu.  Ca sa nu se simta singur, dirgintiii FRR s-au gandit sa-l trimita si pe antrenorul emerit Achim, doar ca cei de la Antipa i-au rugat sa mai astepte putin pana vor repara senzorii de miscare. FRR insista explicand ca domul profesor Achim este el insusi un senzor de miscare si inca unul dintre cei mai sensibili… pornit impotriva a tot ceea ce se misca, in special a jucatorilor. Chiar si prezenta unei mingi de rugby face sa i se aprinda beculetele de alerta inainte ca acesteia sa-i treaca prin gand sa se miste… De aceea, cand este el de fata, mingile stau nemiscate… Nu zic nici pas, saracutele de ele, fiindca rugby-ul in miscare este interzis.

Nu a fost o lista exhaustiva a invatamintelor pe care le-am fi putut desprinde, dar credem ca cele evidentiate in articol stabilesc o ordine coerenta a prioritatilor pe care FRR ar trebui sa le ia in considerare pentru a aduce elemente solide de plus-valoare la strategia de dezvoltare  a miscarii rugby in Romania…

 – oricat vi s-ar parea ca da, Je ne suis pas Charlie –

%d blogeri au apreciat asta: