Sportlogic

Archive for the ‘Economia sportului’ Category

Noile Tehnologii ale Informației și Comunicării și aplicabilitatea lor în procesul pregătirii în vederea optimizarii performanței sportive – gadget sau plusvaloare reală

In Articole - publicatii, Economia sportului, Industria echipamentului, Resurse, Stiinte si educatie on Decembrie 7, 2016 at 12:08 PM

ANTENTIONARE – Cuvantul inainte, peste care puteti trece linistiti, este pentru a explica cum am ajuns sa publicam in culegerea de articole „stiintifice” si de ce am crezut ca este important sa sensibilizam tehnicienii si cluburile in privinta acestor tehnologii. Articolul de fata este un rezumat extras din cel publicat tipografic, iar cei curios pot gasi aici varianta completa (in format pdf.) .

Nu este un mix de copy-paste (la moda in ultimii 20 de ani), nici o lucrare stiintifica, ci un articol de informare/familiarizare pentru ca de cele mai multe ori toate aceste noutati intarzie sa fie adoptate in practica din diverse cauze – neincredere in fiabilitatea lor, fobia de tehnologie, teama de nou, lene, lipsa posibilitatilor, suficienta, aroganta sau ignoranta unora, etc. –  si alte ratiuni mai  mult sau mai putin justificate. Astfel de solutii nu mai costa scump si nici nu mai sunt greu de folosit asa cum a fost cazul primelor generatii, mai mult decat atat, aproape ca s-au banalizat, in multe scoli din diverse tari devenind obligatorii la orele de educatie fizica… Da, da!!!

Cuvant inainte  – Anul acesta m-am hotarat sa dau curs invitatiei unui fost coleg de facultate,  care imi propunea de ceva vreme sa scriu un articol pentru a fi publicat in culegerea de expuneri prezentate in sesiunea anuala de comunicari stiintifice organizata de INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN IAŞI, CASA CORPULUI DIDACTIC „SPIRU HARET” IAŞI si LICEUL CU PROGRAM SPORTIV IAŞI (coordonata de profesorul Viciu Tanase), motivat fiind de o observatie personala care scotea in evidenta intarzierea pe care cei din echipele de rugby din Romania o au fata de practica disciplinei  in alte parti ale lumii, chiar si atunci cand este vorba despre tot felul de noutati cu VALOARE APLICATIVA EVIDENTA, in cazul acesta specific fiind vorba despre sistemele de monitorizare a efortului, un instrument absolut necesar, fie si numai din ratiuni de securitate medicala.  Urasc cand viitorul da dreptate presimtirilor „urate” ale subsemnatului, dar la cateva saptamani dupa aparitia publicatiei in format print, Patrick Ekeng moare pe teren in urma unui stop-cardiorespirator! Astazi in continuare dupa tragedia din Stefan cel Mare, echipele de fotbal si rugby din Romania nu par interesate sa investeasca o suma modica pentru achizitia unor astfel de solutii integrate din motive greu de inteles; probabil pentru ca tehnologia ii depaseste sau ii sperie, stiinta si teoria sunt doar pentru „tocilari” sau pentru ca nu vor sa mai formeze/sa angajeze niste oameni… fiindca alte justificari, cele de genul insuficientei resurselor financiare, au devenit neverosimile.

Dela inceputul verii, perioada cand a avut loc nefericitul eveniment,  am observat o singura echipa care a facut efortul de a se „tehnologiza” – Saracens Timisoara, cu mentiunea ca prin acordul lor cu franciza din UK, au un oarecare „avans” la capitolul mentalitate. Mai circula „zvonuri” ca facultatile de profil au facut si ele in sfarsit pasul in secolul 21, dar ca sistemele au ramas in vitrina sau pentru uzul strict al „cercetatorilor”.

Iata doar un extras, cel mai important, cel despre functiile si utilitatea practica a acestor sisteme, cu alte cuvinte la ce pot servi, dintr-un articol mai lung care, chiar daca este publicat intr-o culegere de comunicari stiintifice, nu are nici o pretentie de genul, ci se vrea doar unul de informare pentru a-i ajuta pe „oamenii nostri de stiinta” si pe „tehnicienii” de Romania sa reia contactul cu stiintele sportului adica cu meseria lor… Si cu tehnologia, fiindca traim intr-o era tehnologica (nu-i asa!?), cu mentiunea ca la nici 3 luni dela publicarea articolului, frecventa de esantionare a solutiilor din gama medie propuse pe piata ajunsese la 35Hz (ceea ce inseamna precizie centimetrica), iar functii pe care le anuntam in Aprilie in faza de proiectare, testare, implementare, intre timp au devenit deja disponibile in solutiile comerciale de pe piata la costuri absolut abordabile… Cam atat de repede avanseaza tehnologia, iar la noi cluburile nici macar „nu au deschis poarta” ca sa intre in aceasta noua era.

Tinand cont de faptul ca solutiile avanseaza intr-un ritm debordant, afisand de la o generatie la alta functii noi, poate ca aceasta „intarziere” nu a fost cel mai rau lucru, dar in momentul de fata ele au devenit „complete”, si chiar daca mereu va fi loc de „si mai bine”, toate functiile majore si necesare tehnicienilor sunt acolo. Insistam pentru rugby, nu pentru ca ar fi „specialitatea casei, ci pentru ca prin natura jocului exista riscuri mari de accidentare grava, iar in astfel de cazuri „prospestimea” jucatorilor este un factor important de diminuare a acestor riscuri… Si asta fara sa mai luam in calcul ca astfel de noutati ne fac meseria frumoasa si pasionanta, fiindca nicicand practicianul de teren nu a fost mai aproape de laboratorul si universul oamenilor de stiinta… Cat despre importanta lor pe planul performantei sportive, poate ca exemplul francizei australiene Waratahs care din ultima clasata in 2012, ajunge ca la numai 2 ani dupa implementarea tehnologiei sa-si reduca numarul accidentarilor cu 80% si sa castige Campionatul de Super Rugby,  este cel mai elocvent.

Speram ca filmul de mai jos sa ilustreze in imagini convingatoare, importanta tehnologiei GPS in procesul pregatirii sportivilor sau invers, extrasul articolului aparut in publicatia sesiunii sa explice pe intelesul tuturor utilitatea si modul de functionare al acestor tehnologii.

______________________

_______________________

Sportul – de la concepte fundamentale la dimensiunea novatoare în societatea cunoaşterii. Sesiune de comunicări ştiinţifice (26 martie 2016 ; Iaşi) / Liceul cu Program Sportiv Iaşi. – Iaşi : Editura Spiru Haret, 2016 –  ISBN 978-973-579-265-7 – I. Liceul cu Program Sportiv  796(063)

coperta-sesiune-2016

Noile Tehnologii ale Informației și Comunicării și aplicabilitatea lor în procesul pregătirii în vederea optimizarii performanței sportive –gadget sau plusvaloare reală (pagina 56) – extras

_________________________

Ce ne oferă acest tip de tehnologie și la ce preț – Diversitatea indicatorilor monitorizați și a rapoartelor specifice se diversifică de la an la an, în funcție de competența dezvoltatorilor în  științele și metodologia antrenamentului sportiv. Limitările de acest tip nu împiedică însă ca utilizatorul, pornind de la baza de date creată, să-și elaboreze propriile referințe și indicatori de urmărit cu ajutorul unor foi de calcul de tip excel.

În mare, soluțiile integrate din gama superioară pun la dispoziție o sumă de funcții statistice și analitice prestabilite în oferta tehnico-comercială a produsului. Cele mai întrebuințate și abordabile ofera 3 categorii de statistici:

  1. Individuale de antrenament/joc și efort– intensitatea efortului (frecvența cardiacă), viteza de vârf, indentificarea și inregistrare momentelor/intervalelor de alergare la intensitate maximală, graficul temperaturii corpului, graficul complet pe intervale de câteva minute (între 4 și 6), distanța totală alergată, timpul de efort pe secvențe de intentistate, etc.;
  2. Individuale de gestiune jucător – oferă rapoarte de monitorizare în timp sau pe termen ale sportivilor/jucatorilor. Ele permit evaluare formei sportive și evoluția acesteia pe o durată determinata (ciclu de pregătire, sezon competițional, etc.), prin înregistrarea și generarea la cere a dinamicii (în timp) indicatorilor de efort, randament sau performanță menționati anterior;
  3. Evaluări comparative de raportare interindividuală – oferă statistici comparative a graficelor de travaliu între jucători. Coroborarea acestora cu cele precedente poate oferi un cadru de monitorizare a dinamicii formei fizice/sportive a jucatorilor pentru optimizarea performantei colective și implicit semnala nereguli care pot conduce mai devreme sau mai târziu la indisponibilități; finalitatea este menajarea sportivilor care dau semne de regresie, oboseală, etc. pentru a evita eventuale accidentări și evident depistarea cauzelor care provoacă scăderea nivelului de performanță individual.

Solutiile pot oferi și alte perspective de analiză decât cele specificate. În funcție de nevoile și căutările fiecăruia, ele permit evaluarea impactului altor factori conjugați asupra procesului de pregătire, indiferent dacă în caracteristicile sale nu figurează astfel de funcții. Sistemul în sine este doar un instrument de măsură, dar sarcina de diversificare a aplicațiilor posibile prin interpretarea indicatorilor pe care îi furnizează revine tehnicienilor. Un exemplu în acest sens ar fi faptul că în, urma observării, monitorizării sistematice a variației valorilor parametrilor înregistrați de la o ședință la alta sau de la un microciclu/ciclu de pregătire la altul, antrenorii ar putea aprecia sau evalua dinamica de recuperare, refacere sau regenerare a sportivilor, eficiența programului de regenerare la ritmul și parametrii programați în funcție de volumul și sarcina de antrenament impusă. În aceeași logică și demers poate valida spre exemplu calitatea planului de nutriție, medicației de susținere sau diete impuse sportivilor. La fel va fi și în  cazul eficacității diverselor metode sau programe de antrenament – la altitudine, în  condiții de hipoxie, în  camere hipobarice etc. Dacă o dieta preponderent bogată în carbohidrați ameliorează randamentul energetic la efort, atunci poate fi continuată, daca randamentul energetic se păstrează dar se modifică temperatura și apar inflamații pasagere mai persistente care jenează sportivul, în ciuda randamentului energetic superior, atunci poate că si dieta trebuie revizuită… În  cazul medicației de susținere, efectele devin și mai vizibile, iar monitorizarea este aproape obligatorie. S-au întâlnit destule cazuri în care sportivi, cărora li se administra creatină, au început să declare accidente musculare în lanț cand „toate mergeau ca pe roate”, fară ca nimeni sa ințeleagă cauza. Sunt doar câteva exemple pentru a ilustra posibilitățile pe care tehnicienii le au dispoziție, utilizând aceste soluții, chiar daca din punct de vedere conceptual ele nu au fost prevăzute cu astfel de functii.

Înregistrarea tuturor datelor pe termen lung și corelarea rapoartelor statistice vor facilita în  timp elaborarea unui model biofuncțional dinamic individual sau personalizat (N.A. – termen și concept propriu), în funcție de nivelul de pregătire, aptitudini-calități, capacitate de efort, etc. pentru fiecare sportiv sau jucător în parte care să ofere repere calitative sau funcționale interesante. În cele din urmă este vorba despre cunoașterea cât mai aprofundată a subiectului, eliminarea câtor mai multe necunoscute posibil și controlul câtor mai multe variabile ce ar putea influența procesul de pregătire – igiena și regimul de recuperare, refacere, alternanța ciclurilor și macrociclurilor biologice, răspunsul și capacitatea de adaptare în diverse condiții de efort, factori de risc și stress majori, nevoi nutriționale, etc. – care ar putea duce la anticiparea și evitarea unor riscuri, problematici sau dificultăți, aducând un plus de repere la fixarea obiectivelor de performanță, elaborarea planului de pregătire, și nu în ultimul rând pentru prezervarea integrității și sănătății sportivilor.

Dacă ar fi să ignorăm complet componenta GPS a sistemului și să ne limităm la monitorizarea frecvenței cardiace atât în  timp real sau chiar aposteriori, saltul de progres este deja remarcabil. Introducerea acestor instrumente a permis o monitorizare regulată a travaliului cardiac raportat la sarcina de efort, oferind astfel repere solide de evaluare a formei de moment a sportivului și deci a eficienței programului de pregătire în termeni de impact și rezultat (adaptare respectiv manifestare/expresia adaptărilor), precum și a coerenței diverselor cicluri de pregătire în succesiunea lor, așa cum le prevede programa de antrenament dată. Deși demersul în sine face parte din biblia antrenorilor, pentru mulți este ÎNCĂ o practică care ține mai degrabă de domeniul teoriei și al exigențelor decalate (in opinia lor) față de realitatea de pe teren. Daca este să ne gândim că dincolo de aspectul performanței sportive, la numărul de cazuri mult prea mare de morți subite după sau în timpul antrenamentelor, partidelor, ar trebui să ne oblige la o reflecție profundă înainte de a neglija un instrument ușor disponibil și de utilizat, și cu toate acestea insuficient folosit, cu toate că ar putea oferi posibilitatea identificării unor anomalii cu potențial patologic din timp, înainte ca astfel de tragedii să se consume.

Fără a căuta să forțam nota extremelor, până la colaps (din fericire foarte rar) avem bolile curente, inflamațiile, scăderile de formă, atenuarea motivației sportivului și dispariția poftei de antrenament, accidentările inexplicabile. Toate aceste neajunsuri și piedici în  ciclul de pregătire nu țin întotdeauna de traumatisme, igiena sau modul de viață, și nici de o aparentă armonie/dispozitie psiho-afectivă a sportivului, ele ascunzând uneori diverse alte cauze  independente de ceea ce poate părea „ușor observabil” sau „evidență”.

Ce ne rezervă viitorul – Astfel de sisteme își diversifică funcțiile și aplicabilitatea într-un ritm debordant pentru cei mai multi dintre noi obligandu-ne sa ne actualizam permanent cunostiintele. Primele încercări de testare a soluțiilor de monitorizare GPS a locomoției umane au avut loc în 1997 – terminalul cântarea 4 kg., avea o F.E. de un 1 Hz, iar la o viteză de aproximativ 6 km/h înregistra erori de peste 30%. Primele teste în domeniul sportului au avut loc în 2006. Măsurătorile de atunci lăsau loc unor marje de eroare încă importante în special în disciplinele cu deplasări pe distanțe scurte, la viteze maximale și schimbări multiple de direcție. În  2010 soluțiile erau deja disponibile, terminalul cântarea 80 gr., marjele de eroare erau sub 1% pe distanțe mai mari de 40 m cu GPS de 10 Hz. În 2010, accelerometrele portabile – mici procesoare dotate cu senzori inerțiali care măsoară variația vitezei tridimensional (inclusiv pe verticală – detenta și căderea) – erau doar un proiect. În 2012 au devenit disponibile, iar astăzi sunt o aplicație integrată în toate soluțiile de gamă decentă, permițând măsuratori precise ale variaților de viteză, cu marje de eroare de sub 0.1″ la 35km/h pe 40m în  parcurs variabil (!). În  2011 se căuta modalitatea folosirii acestor tehnologii în  sporturile de sală (indoor), în  anul 2012, în  SUA, arenele și patinoarele marilor echipe erau deja echipate cu senzori de localizare fără fir (wireless) care înregistrau  poziția subiectului în mișcare într-un cadru de referință spațial (hartă) reprezentând suprafața de joc. De asemeni, în 2010 GPS-urile individuale cu frecvență de eșantionare (F.E.) de 10Hz erau rare și la costuri importante, astăzi soluțiile din gama medie propuse la vânzare au F.E. de 25Hz, reducând marajele de eroare la valori imperceptibile… Adiacent trebuie spus că prețul acestor tehnologii a scăzut între 2010 și 1015 de peste 4 ori. Astăzi, un kit colectiv pentru sporturi de echipă cu licența programelor inclusă costă minim 2000 de euro, iar funcțiile disponibile și acurațrea măsurătorilor sunt aproape ireprosabile. În 2013 se vorbea (doar) despre posibila conectare a terminalelor la rețeaua informațională a operatorilor de televiziune, în 2015, în timpul transmisiei partidelor Campionatului Mondial de Rugby, telespectatorii erau informați în timpul transmisiei despre statisticile individuale ale diverșilor jucători. Cazul unor echipe naționale care nu dispun de tehnologie și merg pe site-urile competiției pentru a afla statisticile de joc, este în cel puțin amuzant, iar condițiile de lucru ale tehnicienilor lor aproape frustrante.

La nivelul componenelor tehnice bio-medicale progresul este și mai impresionant, unele aplicații fiind o raritate sau absențe chiar și în  centrele medicale tehnologizate. Primele generații transmiteau frecvența cardiacă. Astăzi, terminalele transmit temperatura corpului, se vorbește  despre nivelul acidului lactic în  sânge, parametri de ventilație și gradul de oxigenare a mușchilor, glicemia, concentrația unor compuși în  transpirație, gradul de deshidratare, etc. în acest moment absența acestor funcții nu este o problemă de ordin tehnologic, ci doar una de ordin comercial, și nu atât din punct de vedere al costurilor, cât datorită unei cereri foarte limitate… deocamdata!

Toate aceste funcții noi oferă materie inepuizabilă de lucru dezvoltatorilor de aplicații informatice pentru elaborarea unor programe capabile să opereze cu indicatori cantitativi-calitativi specifici de mare finețe și să genereze rapoarte a căror detaliere și precizie va fi  limitată doar de progresul cercetării în științele sportului și fiziologia efortului. Cu toate că procesarea tuturor datelor disponibile este încă laborioasă pentru a controla și gestiona ansamblul parametrilor funcționali și variabilelor inerente care pot influența performanța sportivă, ca și în  cazul precedent, integrarea unor noi funcții de calcul, statistice, de raportare sau chiar de diagnostic (pentru ca putem vorbi de diagnoza la nivelul posibilităților pe care tehnologia le oferă) nu mai reprezintă o problemă de ordin tehnic sau tehnologic, ci este doar una de rentabilitate care ține mai mai mult de cerințele pieței decât de complexitatea și costul dezvoltării lor.

Referitor la utilitatea functiilor GPS în aceste soluții, ele sunt evident interesante per ansamblu, dar nu oferă în nici un fel materie de lucru antrenorilor. Datele GPS reprezintă doar valori de coordonate cu funcție de raportare / localizare la sau într-un sistem de referință spațial și temporal. Nici chiar tehnologia video nu oferă repere metodologice și tehnice precise. Cu excepția funcției sale didactice în analiza și pregătirea tactică, tehnologia în sine nu oferă măsurători precise, indicatori și mai ales nu are un sistem de referință pentru evaluarea performanței sportive. Singura componentă a sistemului care pune la dispoziție indicatori și repere care pot ajuta-orienta antrenorul în procesul de pregătire, în respectul axiomei formatoare în  sport –  EVALUARE performanță PLANIFICARE program de pregătire PREGĂTIRE (RE)EVALUARE și analiza rezultatelor (RE)PLANFICARE și ajustare program Ș.A.M.D – este componenta tehnică biomedicală și biomecanică integrată: monitorul de frecvență cardiacă, podometrul sau accelerometrul, tensiometrul, termometrul, etc., căreia i se adaugă aplicațiile informatice specifice.

Dacă ar fi să folosim o parabola cu magicianul din povești care prepară un o elixir sau farmacistul (antrenorul) care prepară un leac (calea/metoda), atunci funcția GPS-ul ar fi adaos (excipiens) liantul care dă forma de agregare a leacului; tehnologia video – colorant și arome; programul de pregătire, igiena și alimentația, etc. – principiile sau substanțele active, cele care într-adevăr vindecă, iar balanța sau cântarul de precizie, subiectul care se exprimă prin efortul care îl produce, ne răspunde și asigură feed-back-ul prin componenta biomedicală, cea care citește și reda miligramele/gramele – adică cifrele referință pentru dozarea corectă a substanțelor, iar performanța ar fi vindecarea (eficiența medicamentului). Revenind la factorul uman, să nu uităm însă că rețeta elixirului sau a leacului o cunosc numai magicianul sau farmacistul. In același timp datorită acestor sisteme/soluții integrate tehnicianul nu a fost nicicând mai aproape de universul laboratorului de cercetare ; o lume în care faimosul ecart între teorie și practică tinde să se estompeze și în  care practicianul devine adevăratul cercetator pentru beneficiază de un un cadru de observare și testare mult mai vast decât cel care lucrează în laborator. În termeni de formare și capitalizare a experienței oportunitatea este aproape neprețuită pentru că oferă în sfârșit posibilitarea implementării bunelor practici și verificării și mai ales relativizarii obiective a diverselor teorii științifice.

Cu toate avantajele expuse aici, dilema celor care nu au folosit tot acest instrumentar tehnologic rămâne dacă multimea de “gadget-uri” care au pătruns în ultimii ani în cultura tehnică a antrenamentului sportiv conțin sau nu codul (sau cifrul) secret al reușitei celor care le folosesc – cel al performanței. Răspunsul nostru la această intrebare ar fi un NU categoric! În primul rând pentru că din momentul în care toți participanții le adoptă, atunci vom avea egalitate pe planul resurselor și mijloacelor, iar diferența o va face, ca aproape întotdeauna, calitatea pregătirii în  ansamblul ei și valoarea efectivului… Din punctul de vedere al competitivității însă, DA (!) cu siguranță, pentru ca ele pot orienta DECISIV procesul pregătirii. În al II-lea rând pentru că tehnologia sau soluția nu este decât un instrument, o unealtă, dar utilizarea ei ține de competențele și inspirația fiecăruia…

____________________________

– O-O Flo –

Olimpismul in Romania… despre bani – ce „ne dau” si cate „ne iau”…

In Bizz sport, Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Sportul si politica on August 19, 2016 at 6:39 PM

Recentele „amenintari” din partea celor care conduc sportul romanesc despre divulgarea „sumelor investite” in pregatirea sportivilor nostri mi-au sugerat tema acestui articol. Daca multe alte publicatii au facut acelasi demers din ratiuni care tineau strict de informarea/curiozitatea cititorilor, ei bine, in asteptarea „evenimentului” care urma sa ne lumineze pe toti, ne-am gandit sa „cosmetizam” putin continutul pentru a informa politicienii, sportivii, tehnicienii sportului si chibitii opiniatri sau „parerologii” de tot felul din Romania, despre cat castiga „olimpicii” de pe alte meleaguri.

Motivul este, pe de o parte, acela de a ilustra prin cifre exacte faptul ca performanta nu este sub nici o forma proportionala cu efortul financiar al natiunii si ca sportul romanesc are mai putina nevoie de a investi financiar in „EL”, cat are nevoie de o investitie morala, sufleteasca si afectiva, iar pe de alta parte si in primul rand fenomenul trebuie inteles ca o prioritate a politicilor sociale de dezvoltare, dar inainte de toate doar apreciat si practicat. Evident ca acest lucru necesita eforturi economice, dar sub nici o forma cele despre care ne vorbesc cei mentionati si carora le recomand aceasta lectura pantru ca de ani si ani incearca sa ne convinga de necesitatea unor miliarde irosite, in principal in infrastructura, turnat ciment si santiere sau organizarea de competitii internationale oneroase care nu vor face decat sa saraceasca si mai mult putinele resurse de care dispunem… A fost, este si va fi cazul tuturor tarilor haotice, categoria celor din care face parte si Romania . Oriunde  au fost facute astfel de investitii intr-o logica pe termen scurt, doar pentru ca unii au dorit sa puna mana pe niste contracte publice cu cifre astronomice… Pentru spioni si propagandisti, culmea, dar Rusia nu face parte din categoria celor care si-au batut joc de efortul depus. Franta, Grecia, Coreea de Sud, Slovenia, insa… DA!!! La noi avem deja experienta a numeroase exemple de baze la scara foarte mica care in absenta unui proiect complet (exploatare si valorificare) au ajuns fie inutilizabile, fie gauri de bani – Arena Nationala, sali de sport transformate in saloane de nunti… piscine si patinoare inchise. Daca nu s-a reusit administrarea unor astfel de structuri, este usor de intrevazut de ce am fi capabili in cazul unui mega proiect.

Nimeni nu se opune unor astfel de eforturi de dezvoltare, incercam doar sa semnalam ca „buba” nu este acolo pentru ca motivatia unui sportiv pe toata perioada formarii si pregatirii sale nu poate fi o  determinanta de ordin finaciar, iar multimea de „saraci” ai lumii care reusesc sa performeze ne-o demonstreaza zilnic, la fel cum si cei cativa sportivi romani care au dovedit nu o data ca in ciuda neajunsurilor financiare, performanta este inainte de toate un atribut al daruirii, pasiunii si din ce in ce mai mult al competentei. Cuba este cel mai bun exemplu; zeci de ani de blocada economica, infrastructura cu adevarat in paragina, dar cu educatia prin miscare si cercetarea in stiintele sportului printre pilonii de rezistenta ai strategiei nationale „de supravietuire” au reusit cumva sa ramana acolo nu foarte departe de elita sportului mondial.

Sa incepem asadar cu o scurta poveste „trivia”, asa doar de dragul detaliilor si ca sa intelegem visul pentru care un sportiv isi sacrifica ani din viata fiindca, dragi prieteni, puteti fi siguri ca majoritatea copiilor si juniorilor atunci cand incep sa fantasmeze despre „Everest”, chiar nu se gandesc la renta viagera sau la premiul in beni oferit de COSR si MTS, functii politice, etc., la fel cum nu se gandesc nici la valoare mercantila a medaliilor, ci evident la cea simbolica.

Cat valoreaza deci o medalie Olimpica (o tinichea in sine) ca obiect (?)

  1. Aur: $600  – medalia de aur nu este chiar de aur, ea contine doar 1% aur care se regaseste in stratul galvanizat care o inveleste, corpul sau fiind alcatuit din 92.5% argint si 6.16% cupru.
  2. Argint: $325 – este singura care isi respecta eticheta fiind facuta din argint, cam in aceeasi cantitate ca si in cazul medaliei de aur, doar ca nu mai este imbracata in aur, iar cuprul completeaza procentajul de 1% lipsa.
  3. Bronz: $3 – medalia de „bronz” este facuta din 97% cupru, 2.5% zinc si 0.5% staniu

Cifrele reprezinta doar valoarea pe piata a materialelor folosite. Acestor sume li se adauga costurile care tin de conceptie – design, personalizare, precum si cele de productie, de regula una artizanala si in serie relativ mica, posibil deci si destul de costisitoare; in mod normal si probabil undeva intre 500-3000$/buc, in functie de salariul mesterilor care le lucreaza… Daca pakistanezi sau afgani mai putin, daca nemti foarte scumpe…. Dar dintre toate rubricile chetuiala, cu  siguranta  ca cele din prima categorie  – conceptie/design – sunt cele mai incontrolabile, in functie de semnatura artistului, rubrica la care cred ca ai nostri s-ar ingramadi dandu-si frau liber creativitatii si generozitatii… Am divagat putin dela subiect cu gandul la episodul uniformelor delegatiei olimpice si  la cate ne-a costat noua sigla ANAF (2 milioane de euro – asa spun ziarele)…. Si cu toate acestea „boshii” indraznesc in continuare sa aduca pe tapet lipsa banilor in sport, fara rusine, in timp ce noi ne permitem sa ne imbracam delegatia in niste carpe ordinare facturate astronomic, ca sa nu mai vorbim despre dragostea si respectul pe care o au „boshii” pentru sportul romanesc si cei care ne reprezinta… Oare cam cat ni s-ar imputa o schita si o matrita pentru turnatorie.

In asteptarea cifrelor exacte si oficiale pentru Romania, specificate de maniera extrem de alambicata si stufoasa in diverse legi, H.G.-uri si alte acte oficiale astfel incat in grija lor de transparenta nimeni sa nu gaseasca sau sa inteleaga informatia pitita printre diverse paragrafe imposibil de citit, ne multumim cu cele anuntate in media, la fel si pentru sumele anuntate de forurile olimpice din alte tari…

Cat castiga Olimpicii in cateva dintre tarile participante
Publicatiile  care au  dat  cifrele de mai jos, au ales (presupunem) tarile in asa fel incat sa puna in antiteza culturi si societati cu specific diferit – „democratii” occidentale, tari in foame de imagine / faima si recunoastere internationala, tari mai „conservatoare” pana la autoritare, bogatii si saracii sportului , concurentii si aliatii (desi in sport nu prea exista aliante, mai degraba simpatii politice). Asa fac in fiecare an cand vor sa justifice o surpriza venita de undeva dintr-un colt mai putin stiut de lume sau concurenta serioasa facuta de sportivii rivali istorici, uneori de „dusmanii” politici sau diplomatici.

Inainte insa de a da cifrele pentru RIO (fiindca ele se schimba dela o editie la alta) este bine sa reamintim ca in antichitate participarea la J.O. nu aducea nici medalii si nici beneficii economice directe campionilor… Doar o coroana facuta din ramuri de maslin „sacru”, cu mentiunea ca acestia deveneau pe viata eroi ai comunitatilor din care faceau parte si ca ai lor concetateni aveau grija sa nu le lipseasca nimic din cele necesare traiului pentru tot restul zilelor. Un fel de renta viagera, daca vreti, care era asumata de populatie si nu de adminsitratia centrala. Din punctul acesta de vedere  Romania (care le da o renta sportivilor sai) si Marea Britanie (care nu le da nimic, nici macar o maslina) sunt tarile cele mai apropiate de practica  si respectiv de „spiritul olimpic traditional”… Este foarte probabil ca unele dintre tarile care conduc in  acest top absurd, ofera astfel de recompense pentru a atrage de partea sistemului pe toti fiii gloriosi (si deci populari) ai natiunii, ca sa mascheze prin acte de recunoastere a excelentei si/sau gratitudine exagerata o stare de injustitie si lipsuri sociale grave…. Daca aveti cumva sentimentul ca ati mai intalnit situatia „undeva”, puteti fi siguri ca nu este doar o impresie…. Faza este ca la noi in ciuda unor politici de pacaleala nationala similara, romanii raman si cu banii luati si fara „mandria scontata” (vina lor), adica performanta de care nu ne mai stauram si care de multe ori serveste drept pretext pentru a pompa si mai multi bani dela stat, in defavoarea educatiei prin miscare si a sportului de masa… In tabelul de mai jos puteti regasi cateva cifre care ar valida perspectiva expusa anterior, cu mentiunea ca in cateva dintre aceste tari, spre deosebire de Romania, chiar exista un fenomen sportiv de masa :

Loc TARA  AUR ARGINT BRONZ
1 Singapore US $757,000 $370,000 $189,000
2 Malaysia $600,000 (un lingou de aur) $300,000 $150,000
3 Azerbaidjan $510,000 $255,000 $130,000
4 Kazakhstan $250,000 $150,000 $75,000
5 Thailand  $314,000 (distribuiti pe o perioada de 20 de ani)
6 Philippines  $237,000 (distribuiti pe o perioada de 20 de ani)
7 Kyrgyzstan $200,000
8 Latvia $190,000
9 Italy $189,800 $95,000 $50,000
10 Uzbekistan $150,000
11 Belarus $150,000
12 Ukraine $150,000
13 Russia $180,000 $90,000 $45,000
14 Australia  $126,000
15 Tajikistan  $63,000
16 France $65,000
17 China  $31,400
18 USA  $25,000
19 Germany  $19,500
20 United Kingdom nici o recompensa financiara dela forul lor olimpic

Trebuie spus insa ca cifrele variaza de la sursa la sursa. Cele din tabelul de mai sus sunt luate de pe un site american care (evident) a avut grija sa fie exact pana la rubrica Rusia unde au triplat suma aproape (nu ne mai mira… stim cat le place adevarul), fiindca publicatia The Independent din UK da cu totul alte cifre pentru vecinii nostri (imaginea de mai jos)…. Atentie, cu atributul „massive cash” (!)…

IN COMPLETAREA ACESTUI „TOP” DIN CARE ROMANAIA LIPSESTE IN MOD INEXPLICABIL (OARE DE CE – MINCIUNA SAU OMISIE?) TREBUIE AMINTIT CA SINGURA TARA DIN LUME CARE PLATESTE O RENTA VIAGERA (DE STAT) CAMPIONILOR SAI, NU NUMAI OLIMPICI, CI SI MONDIALI SAU EUROPENI ESTE ROMANIA… SI ASA SA RAMANA, DOAR VA RUGAM SA NU NE MAI ASASINATI TIMPANELE CU SLAGARUL INVESTITIILOR SI LIPSEI BANULUI, SACRIFICIILOR DE TOT FELUL de parca cineva i-ar fi obligat sa-si aleaga cariera. Daca calculam doar 500 – 1000 de euro pe luna timp de 30 de ani, un sportiv roman medaliat va primi intre 150000 si 300000 de euro pana la varsta de aproximativ 60 de ani (dincolo de aceasta, suma este din partea nasului). La aceasta se adauga si premierea performantei, in jur de 70.000 euro, din care jumatate este asigurata de COSR, iar cealalta jumatate de statul roman… Valoarea premiilor oferite ne-ar plasa asadar pe locul 15 in lume, inaintea Frantei, SUA, Germaniei, Chinei, Marii Britanii, dupa cum se poate vedea, deloc modesta comparativ cu cele alocate de „marile puteri occidentale” care ne sunt date exemplu, mai ales daca recompensei anuntate in media ii aduagam si renta… Calculul nostru ar urca Romania pe locul 3 sau 4, acolo sus printre tarile model de „democratie”, transparenta si modernitate… cu siguranta doar o simpla coincidenta :D…  Pe onoarea mea, daca as fi un sprinter jamaican mai slabut sau un fondist kenian mai obosit sau anemic, daca nu as emigra in Romania,… fiindca ce ofera marile puteri, zau, este „par la ceas” fata de „raiul” dela noi… Este drept ca o astfel de miscare ar impune mici sacrificii si neplaceri de genul galeriei care ar imita strigate de maimute, unii colegi care m-ar trata de „cioara” in lipsa mea, Nae Marasescu daca ar mai comenta, nu m-ar scoate din bronzat, iar pe Facebook si in presa poza mea ar aparea din intamplare alaturi de un articol animalier sau despre mizeria dintr-o gradina zoologica… toate mici neajunsuri trecatoare in comparatie cu siguranta unei existente decente pana la adanci batraneti… In plus va trebui sa invat si un imn Science-Fiction-ist… „Desteapta-te romane!” care suna totusi bine si IMPERATIV daca stai sa-l analizezi cat de cat.

Pentru a ridica si mai multe semne de nedumerire celor care vorbesc despre sport pe oriunde ii prinde ploia gasindu-si adapost pe un platou de televiziune, vom aminti aici ca in urma unei statistici publicate  in Business Insider , doar 5 din clasamentul primilor 10 atleti americani (tara „Sport Bishnitz-ului” si a atletismului) castiga mai mult de 15000$/an din sport… suma ce ar putea sugera unora dintre ei ca cel mai bine (si mai prudent) pentru viitorul lor ar fi sa-si caute si un loc de munca in paralel cu activitatea sportiva.

______ SFARSITUL ARTCOLULUI ______

BONUS – Si acum naduful pentru cei care au timp
…De unde vin banii atunci? Evident din sponsorizari… Dar cum din sponsorizari!? Ei bine prin participarea societatii civile in proiectele de dezvoltare sociala. Asta pentru ca marile corporatii sau micii antreprenori locali nu se ingramadesc la usa comitetelor olimpice sau federatiilor pentru a semna contractele de sponsorizare, la fel cum contractele de sponsorizare nu se semneaza in urma unui telefon ocult… sau daca o fac, majoritatea dintre ele nu dau „ignore” sistematic micilor proiecte si initiative locale sau comunitare. Actorii dezvoltarii sociale au inteles ca trebuie sa sustina toate formele de dezvoltare sociala si educatie in comunitatile din care fac parte, probabil ca „parandaratul” daca are loc, atunci se face sub forma semne de atentie si recunostiinta formala si in limita bunului simt, nu pentru a frauda fiscul si nici in ideea da a-si lua o spaga grasa, in plus transparenta ofertelor de parteneriat si a exercitiilor financiare garanteaza cat de cat utilizarea banilor oferiti in scopurile anuntate. …Ceea ce la noi nu prea se intampla din motivele pe care le cunoastem cu totii si dintre care, dincolo de specificul cultural balcanic (foamea permanenta de bani si inavutire a unora.. smenuiala cu orice pret, daca foame nu este), cele mai suparatoare sunt pupincurismul national si blocadele politice sau legate de influenta unora, nevoia de afiliere oculta sau/si politica care  face ca o corporatie sau, la o scara mai mica IMM-urile, sa nu sustina evenimente si proiecte de dezvoltare „minuscule” initiate de cei care nu fac parte din „sistem”.

Concluzia (!) –  Atata vreme  cat sperantele unei reforme morale (sau cel putin de mentalitate/viziune la toate nivelurile – institutional, media, politic… si mai ales individual) sunt absolut minuscule, cat timp va persista gandirea „mica si meschina” intretinuta de un sistem de legi oculte, nescrise si mai necrutatoare decat gravitatia, cat miscarea si sportul vor fi considerate doar instrumente de imagine, control si „imbarligare politica” (fiindca acesta este termenul exact), judecate doar pe baza rezultatelor in competitii (medalii si faima) si nu pentru valorile, functia si calitatile lor de element formator si  dezvoltare individuala si sociala, cat politicienii vor fi preocupati strict de imagine, cei din media strict de rating si influenta, corporatiile strict de aranjamente si vizibilitate, iar romanul strict de faima, mandria sa sau de ce spune vreo legenda poreclita si NU de vigoarea generatiilor tinere, respectuoase fata de valorile colective,… daca miscarea sportiva nationala va ramane terenul de joaca rezervat unor cercuri, „legende”, „nepoti” si-a altor interese si NU vor fi considerate un bun public,  adica toate vorbele pe care le auzim si rostim (ma rog, nu chiar toti), cata vreme vorbim doar despre lipsa de bani, dar ne tragem „drepturi, obligatii” si alte spagi din putinul pe care il avem, atata timp cat intentia ramane doar la nivel de discurs, cat antrenorii si parintii vorbesc despre formare si miscare, dar imediat se lauda cu palmaresul si reusitele lor, in timp ce esecul si infrangerile le intuneca mintile sau cand natiunea uita functia principala sau care ii sunt prioritatile punandu-se accentul pe medalii, glorii apuse, rusine, umilinta si alte OZN-uri insultandu-si sportivii pentru lipsa de rezultate,… pe scurt, cata vreme Dedeman sau altii vor baga mana in buzunar NUMAI SI NUMAI in urma unui telefon venit de la etajul 33 si nu ca sa ajute un sportiv, echipa, club care nu are bani de pregatire sau ca sa participe la o competitie pentru care s-a pregatit, cata vreme pe platourile de televiziune vor fi invitati nechematii, politrucii sau tocmai cei vinovati de situatia existenta in chip de experti si consilieri, sansele „revenirii” (cititi renasterii) noastre vor fi minuscule… Iar cand vorbim despre REVENIRE nu ne referim la numarul de medalii, ci la numarul de copii care nu se impiedica cand traverseaza strada sau nu isi luxeaza clavicula pentru ca au calcat pe o coaja de banana… fiindca asta este situatia in momentul de fata si pentru ca, dragilor, miscarea si sportul sunt NECESITATI, in timp ce medaliile si performanta sunt doar un bonus, cireasa de pe tort, o consecinta fireasca a unui efort, munci sustinute de dezvoltare si formare si nu un scop in sine…. Cand vorbim despre inalta performanta putem avea cel mult dorinte si asteptari pentru ca adversarul nu este nici el din carton si care nu trebuie sa devina carul pus inaintea boilor, adica NU un scop in sine. Americanii, australienii, spaniolii, francezii si britanicii au inteles acest lucru si au gasit un echilbru, o armonie intre prioritati si dorinte, iar asta se vede de ceva vreme incoace numai si numai pentru ca sportul, cultura si educatia, cu sau fara performante notabile, trebuie sustinute neconditionat.

Dupa cum vedeti, daca suprematia mai americana nu surprinde pe nimeni, surclasarea marilor puteri de catre britanici, noua forta olimpica ascendenta,  premiile mari oferite de unele natiuni NU le-au propulsat deasupra celor care se pricep, la fel cum piramida gigantica a Chinei, sumele imense investite, cele cateva sute de centre de formare si excelenta, logica de specializare si profesionalizare timpurie nu le-au imbunatatit cu nimic rezultatul… Mai precis vorbim despre 51000 de sportivi recrutati in centrele de excelenta olimpica, 400.000 de copii inscrisi in scolile olimpice de formare si 1 miliard de dolari investitii de stat in infrastructura numai in 2013 (la costurile de la ei ar insemna dublu la noi ca valoare a investitiei si de doua ori mai putin in termeni de livrabile), mai mult decat orice alta tara… Si cu toate acestea, nu numai ca nu au reusit sa-i intreaca pe americani, dar nici macar pe Britzi… De ce!?… Pentru sportul nu este o afacere de incubator sau de eprubeta asa cum ne sugereaza „expertii” nostri. ci una de politica de masa si de educatie… Si pentru ca sportul de performanta este inainte de toate o rezultanta a unui fenomen de masa susitnut prin educatia prin miscare, o cale de formare si implinire, de ce nu chiar si o activitate de agrement si nicidecum vreo obligatie,  directiva cu miza de stat asa cum incearca sa ne convinga partizanii performantei cu orice pret si domnul Tiriac cu prorgamul sau de 3 miliarde… Sa fie primit, dar nu cu gestionarii de ieri si de astazi.

… Daca chinezilor cu toata cultura, sensul perfectionismului, dedicatia si disciplina lor proverbiala, nu le reuseste… ce sanse are Romania din aceasta perspectiva chiar si la scara redusa. In plus, in opinia noastra, chinezii trec pe langa virtutea, functia si calitatea fundamentala a conceptului de miscare sportiva in acceptiunea sa moderna si mai putin inregimentata… IMPLINIREA INDIVIDULUI!

Performanta este un cumul de factori – sansa, selectie, pregatire, dar mai ales competenta (90%)  pentru ca ea este cea care orienteaza calitatea pregatirii… Ori cu „legende fara voie”, spagari, nepoti, sortulete, pistonati, soldatei de plumb sau plagiatori in functiile cheie ale sistemului, sansele noastre raman minime.   In momentul in care o munca dedicata si asidua ramane fara razultate atunci urmatoarea intrebare legitima ar trebui sa puna in discutie selectia si competentele tehnicienilor, metodologia antrenamentului sportiv. Acestea odata confirmate, daca rezultatele intarzie totusi sa apara (nu neaparat in termeni de performanta fiindca celelalte natiuni continua si ele sa progreseze, dar la un nivel comparativ si subiectiv observabil), ceea ce este foarte putin probabil in situatia in care ne regasim, atunci  intr-adevar poate fi adus in discutie aspectul sustinerii economice – infrastructura, logistica, etc.  – pana atunci insa, nu-mi doresc decat sa vad parcurile si bazele pline de copii facand miscare, mai putine legende atotstiutoare la TV, mai multa sustinere (nu financiara, ci publica) pentru putinii sportivi care ne-au ramas, competitii de toate felurile, societarea civila responsabila si implicata, apreciere pentru efortul celor care se investesc cu adevarat (inclusiv pentru practicantii de toate varstele), cat mai multi copii impliniti… sau cat mai putini indivizi cu 4 membre stangi…. Adica exact ceea ce conteaza in toata acesta poveste! Deocamdata institutiile care guverneaza Miscarea Sportiva din Romania au devenit deliberat sau fara voie un mijloc de capatuire pentru unii, cadou de nunta sau cumatrie, refugiu pentru altii, un instrument politic postdecembrist… o clica antisport si antisportivi, numai o parghie de dezvoltare social-economica nu!

– O-O Flo –

_______________
P.S.  – Ma intreb cum ar fi reactionat publicul din Romania si cei care in urma promisiunilor si angajamentelor luate public – dirigintii infantili ai sportului romanesc care ne tin toata ziua „spiciuri” despre Everest, valori si olimpism – in foamea lor de medalii, glorie si galoane, daca un sportiv roman indraznea ce a facut Abbey D’Agostino atunci cand a renuntat la cursa de calificare in proba de 5000 pentru a ajuta o concurenta Nikki Hamblin (Noua Zeelanda) cazuta la sol

„Conspiratia steroizilor extended”(3) – Cazul Mildronat… „vitamina”, agent dopant sau „ce altceva (!)”

In Blog, Industria timpului liber on Martie 31, 2016 at 6:48 PM

IMPORTANT !Articolul nu are intentia de a incuraja sau promova folosirea unor produse ilegale pentr sustinerea  efortului fizic, cresterea capacitatii de efort sau ca stimulente ale performantei fizice-sportive. El este partea a 3-a dintr-o serie intitulata „Conspiratia steroizilor” dedicata problematicii dopajului si are scopul de a incuraja autoritatile si forurile specializate in a deschide orizontul dezbaterilor pe aceasta tema astfel incat sa nu fie periclitata sanatatea sportivilor si in scopul informarii cat mai complete a publicului, chiar si a pacientilor suferinzi de diverse patologii, total dezinformati sub pretextul eticii sau valorilor sportive si nu in ultimul rand de-a pune capat unui lupte invizibile intre interese de tot felul; de la concurenta sponsorilor, pana la ratiuni de ordin geopolitic . 

Pentru cei interesati sa citeasca si partea a 1-a, o puteti accesa aici  – „Conspiratia steroizilor” (1) – intre manipulare si realitate… fiindca adevarul nu-l cunoastempartea a 2-a  terminata acum 2 ani a ramas arhivata, in asteptarea unor vremuri „prielnice”.

_______________________

CONTEXT SI CADRUL DISCUTIEI – Recentul comunicat  al laboratoarelor de testare de la Koln (Germania) a erupt suprinzator de vehement in presa internationala datorita unui nume greu din tenis. Cazul respectiv a fos folosit ca pretext pentru ca dupa difuzarea stirii, „dezbaterea” a luat foarte repede o alta intorsatura.   Din comunicat aflam ca din 8360 de esantioane controlate, 2.2% dintre sportivi au fost gasiti pozitivi la o substanta noua pe lista (nu si in farmacii), iar dintre acestia doar patru sunt cu rezultate internationale remarcabile. Tapajul si amploarea media pe care o iau insa caz in particular este cel putin curioasa daca ne gandim ca procentual cifra nu este impresionanta in raport cu amploarea „discutiilor” starnite si incepe sa ridice numeroase intrebari in comunitatea sportului international, chiar daca nu sunt mereu formulate cu voce tare,  cu privire la o eventuala agenda ascunsa a autoritatii internationale pentru lupta anti-doping – World Anti-Doping Agency (WADA). De ce mass-media acorda atata atentie unui singur caz, cand de fapt nu este unicul, si mai ales, de ce linsajul mediatic cat si un nou gen de sanctiuni absurde sunt orientate exclusiv in directia celor gasiti pozitivi la un anumit produs ca si cum celelalte rezultate pozitive, in numar si mai mare, ar fi niste greseli nevinovate.. Ni se pare o intrebare fireasca, cu atat mai mult cu cat respectiva substanta a fost doar recent introdusa pe lista produselor interzise, fiind folosita pe scara din ce in ce mai larga inclusiv in tarile occidentale, chiar daca nu era autorizata pe pietele respective… Sau poate tocmai de aceea. In absenta oricarui raport de cercetare si studiu publicat, ni se pare util sa incercam sa intelegem de ce (?) si cum poate actiona un medicamant  folosit timp de mai bine de un deceniu de un numar semnificativ de sportivi (vom vedea care)  din toate disciplinele pentru a se proteja de riscul accidentelor cardiace, astfel incat sa ajunga dintr-o data un agent dopant pe lista substantelor interzise.

Explicatiile si interpretarile actiunii si efectelor posibile acestor substante apartin autorului si au la baza declaratiile creatorului medicamentului si coroborarea datelor furnizate de cercetarea stiintifica cu teoriile fiziologiei efortului, independente de cazul substantei luate in discutie, pe care ne-am straduit sa le prezentam cat mai simplu, intr-un limbaj cat mai putin tehnic si mai accesibil…. pe intelesul tuturora.

__________________________

Bomba dopajului a detonat si in lumea „sportului candva alb” – tenisul… Sharapova a esuat la testul antidoping fiind gasita pozitiv la meldonium, substanta interzisa de Agentia Internationala Anti-Doping (WADA) incepand cu 1 Ianurarie 2016. Meldonium este principul activ dintr-un medicament numit Mildronat(e) a carui licenta de productie (exclusiva) a fost acordata unei companii farmaceutice lituaniene – Grindex. De ce ne preocupa acest produs fata de altele a caror interzicere este (in opinia unora cel putin) o masura exagerata din punctul de vedere al proprietatilor dopante/stimulante ale medicamentui.

Mildronat

PENTRU A EVALUA EFECTELE MASURILOR LUATE DE WADA IN CAZUL MILDRONAT, ESTE IMPORTANT SA INCERCAM SA IDENTIFICAM ACTIUNEA POSIBILA A SUBSTANTEI SI CUM SAU IN CE SITUATIE AR PUTEA EA INFLUENTA PERFORMANTA SPORTIVA A CELOR CARE O FOLOSESC.
Da, Meldonium, „ultima noutate” in materie de dopaj „estic”, in vanzare pe piata din 1975 (deci de 40 de ani!!!), este principiul activ dintr-un medicament numit Mildronat(e) care se administreaza pentru a preveni infarctul miocardic si alte riscuri ischemice (insuficienta O2 in circulatia periferica din tesuturi si organe)… Dupa spusele creatorului sau, Dr. Ivars Kalvins din Letonia, substanta nu are absolut nici un efect stimulant, energizant sau de alta natura care ar putea oferi avantaj neloial in antrenamentul-competitia sportiva, cel putin asa rezulta din testele efectuate. In mod evident nu este si opinia celor de la WADA, desi nu au commandat nici un studiu ca sa se edifice asupra problemei, au decis contrariul. El poate in schimb ajuta in efortul fizic prin protectia functiei cardio-vasculare, in special pe bolnavii care prezinta semne de insuficenta cardiaca si alte patologii de acest gen. Are asadar un efect mai degraba modulator  – (de reglare) a unor procese fiziologice – decat unul energizant/stimulant.
Simplificand atat cat se poate explicatiile, este vorba despre „o replica” de sinteza a unei enzime – gamma-butyrobetaine (GBB). – care se gaseste in corp si careia ii scade nivelul dramatic in situatii limita (epuizare, stress), consumandu-se pentru a urma un ciclu de transformare in carnitina. Este prin urmare un (posibil) precursor al acesteia. S-a observat ca pe masura ce corpul este expus unor situatii de stress fizic sau/si nervos, nivelul de GBB scade dramatic, iar scaderea sa se coreleaza cu cresterea nivelului de carnitina, de unde  s-a tras si concluzia ca GBB participa la sinteza acesteia. Carnitina este o enzima indispensabila in metabolismul grasimilor (lipide), ea fiind cea care transporta acizii grasi in celule pentru procesare si producerea de energie, iar GBB este enzima din care organismul o sintetizeaza. Meldonium din medicamentul Mildronat se substituie sau preia functia GBB, devenind substanta de la care organismul  va sintetiza carnitina, dar in cantitati mult mai mici, conservand astfel nivelul GBB in organism; rolul sau il puteti gasi descris in  stanga imaginii de mai sus, cu textul preluat din  instructiunile medicamentului Mildronat. [N.A. – Carnitina este un ingredient obisnuit in reteta suplimentelor sustinatoare de efort legale. Majoritatea celor care folosesc produse de tipul fat-burners (in special culturistii si cei din zona fitness) sunt demult familiarizati cu  substanta.]
Actiunea Mildronat  inhiba doar partial transformarea GBB in carnitina, al carei nivel  scade pe masura ce este utilizata in catabolismul lipidelor fara a fi resintetizata la valorile initiale. Este procesul care face posbila „arderea” grasimilor in prezenta oxigenului (i se mai spune oxidare) in scopul producerii de energie pentru organism. Scazand nivelul carnitinei – al carei rol este, reamintim, transportul acizilor grasi in mitocondrii (sau uzina de energie a celulelor) – scade si gradul de utilizare al acizilor grasi ca sursa de energie, ceea ce duce implicit la diminuarea arderilor (reactiilor de oxidare) in celule, permitand astfel o economie a consumului de oxigen necesar pentru efortul fizic,  in favoarea necesarului de oxigen pentru nevoile interne, sanatatea si functionarea celulelor, in cazul de fata, specific a tesutului muschiului cardiac.

REFORMULAM PENTRU A EXPLICA PE SCURT ACTIUNEA SI ALTE EFECTE POSIBILE SAU PROBABILE ALE MEDICAMENTULUI (3) – Meldonium (principul activ din medicamentul Mildronate) este  o molecula de sinteza similara GBB care coboara nivelul carnitinei prin mecanismul explicat anterior, si reuseste sa conserve nivelul GBB care astfel ramane constant.  Scaderea nivelului de carnitina reduce deci reactiile de oxidare (mari consumatoare de oxigen) a acizilor grasi necesari in productia de energie. In absenta acestor resurse de energie este stimulata filiera glicolitica (folosirea glicogenului, un zahar complex depozitat in muschi si ficat, pentru sinteza de ATP care este de fapt unicul carburant al celulei – sursa sa de energie) si in felul acesta  oxigenul este economisit pentru nevoile vitale si functionarea corecta a celulelor inimii, prevenind astfel riscul accidentelor cardiace si vasculare datorate insuficientei oxigenului, in termeni medical – ischemie. Prin acest mecanism organismul va utiliza preponderent rezervele de zahar (glucidele) pentru a obtine energia necesara unui efort fizic spre exemplu, dar cu un consum mai mic de oxigen pentru efortul muscular, iar oxigenul ramas disponibil va fi folosit pentru a satisface nevoile interne ale celulelor tesutului inimii. Stimularea filierei glicolitice are ca efect si diminuarea necesarului de oxigen al acestor celule. [N.A. – Chiar daca actiunea sa terapeutica nu comporta specificatii de acest tip, nu este imposibil ca medicamentul sa preintampine riscul ischemic si in cazul altor organe – vom reveni asupra acestui aspect. Am reformulat pentru a sublinia actiunea protectiva a substantei.]

ALTE EFECTE INDIRECTE (!) SI POSIBILE (!) ALE ACTIUNII MILDRONAT ar consta in stimularea celeilalte filiere energetice (anaerobe lactice), care apare ca un raspuns de adaptare a organismului la inhibarea partiala a filierei oxidative (aerobe) pentru a asigura muschilor energia necesara in efort. Acest lucru care ar putea duce la accelerarea procesului de reciclare a acidului lactic rezulat in urma metabolismului zaharurilor in filiera glicogenica (de refacere a stocului energetic de glicogen/glucoza)… Daca scenariul este corect, stimularea filierei glicolitice ar putea fi considerata un efect dopant si probabil cel cautat in antrenamentul sau competii de catre sportivi. Trebuie insa amintit ca randamentul acestor doua filiere este limitat si de nivelul altor enzime care intervin in procesele de degradare si respectiv sinteza a glicogenului. Desi masuratorile arata ca in paralel cu  stimularea unei filiere energetice (cea glicolitica sau anaeroba lactica), in detrimentul celei oxidative (aerobe), apare si un fenomen de intarziere a acidozei musculare (acumularea acidului lactic in muschi), nu exista nici o evidenta sau macar ideea ca meldonium ar participa in vreun fel in filiera anaeroba lactica (glicogenica).  [N.A. – Folosim cuvantul aparent pentru ca atunci cand vorbim despre fiziologia efortului trebuie sa o facem cu multa rezerva]

Mai mult decat atat, din exprimarea doctorului Kalvins (3), putem intelege ca prezenta GBB in cantitati mari in creier sugereaza importanta sa in functionarea celulelor nervoase, chiar cu posibil rol de trasmitator. Aceasta observatie poate accentua preocuparea pentru interesul mentinerii nivelului de GBB in organism, mai ales in situatiile de stress intens, in special in timpul solicitarilor fizice cand productia de carnitina se intensifica.  [N.A. – IPOTEZA PERSONALA in absenta unor declaratii si rapoarte de studiu explicite: Intr-un astfel de model, in teorie, nu este exclus ca prin cresterea ponderei filierei glicolitice (utilizarea resurselor de zahar) in productia de energie  sa reduca si  nivelul productiei de radicali liberi rezultati in urma metabolismului oxidativ (aerob) despre care stim ca peste anumite concentratii devini toxici si un factor de imbatranire prematura a celulelor.]

CUM POATE AJUTA IN CELE DIN URMA MELDONIUM PE SPORTIVI IN TIMPUL EFORTULUI, COMPETITIILOR SI LA CRESTEREA PERFORMANTEI !?

Prin diminuarea ponderei productiei energetice aerobe (pe filiera lipolitica in prezenta O2) apare o crestere a ponderei glucidelor in metabolismul energetic care ar duce implicit la o crestere a productie de acid lactic. S-a constat ca la utilizatorii substantei apare si un fenomen de incetinire a acumularii acidului lactic in muschi, mentinand mai multa vreme acidoza musculara departe de valoarea maxima tolerata si deci aparitia senzatiei de oboseala care, conform cunostiintelor impamantenite, este determinata de asa-zisul prag lactic, principalul limitator in sustinerea eforturilor de intensitate ridicata. In acelasi timp insa produsul diminueaza drastic si posibilitatea de folosire a celei mai eficiente rezerve si surse de energie de care dispune organismul – trigliceridele. Asadar medicamentul reduce posibiltatea utilizarii unui anumit tip de resurse energetice (acizii grasi), dar in opinia unora ar stimula  disponibilitatea/capacitatea de efort intens pe fondul reducerii posibilitatii de utilizare a acestor resurse. „Paradoxul” despre care vorbim face ca orice explicatie a mecanismului fiziologic, ca si concluziile despre eficienta sa de altfel, sa devina „riscante” din punct de vedere stiintific. In primul rand ideea ca acidoza musculare limiteaza performanta, o teorie care dateaza de inaintea anilor ’70 si care inca se mai preda in scoli, este pusa serios la indoiala de cercetarile ultimilor 20-30 de ani (!) care demonstreaza ca acidul lactic prin transformarea sa in lactat (nu sunt acelasi lucru, desi multi fac aceasta confuzie) este o sursa pretioasa de energie de care dispune organismul in timpul efortului (1). Alte studii paralele indica ca de fapt senzatia de oboseala s-ar datora cresterii concentratiei de ioni de potasiu si de phosphat anorganic in muschi, rezultati in urma degradarii glicogenului (glicolizei) in timpul efortului (2). In aceste conditii, oricare ar fi cauzele aparitiei pragului critic – acumularea acidului lactic sau daca acordam credit vechii teorii, cresterea concentratiei de  fosfat anorganic sau/si a ionilor de potasiu in muschi – actiunea de stimulare a filierei lactice in detrimentul celei aerobe nu ar face decat sa accelereze aparatia senzatiei de oboseala .

In perspectiva utilitatii practice a substantei ca ajutator, stimulant de efort si al performantei fizice (sportive), efectul accentuarii rolului filierei lactice in economia efortului ar accelera procesele de regenerare/refacere a resurselor energetice specifice filierei, dar nu neaparat datorita substantei in sine, ci foarte posibil ca un raspuns de adaptare a organismului pe fondul diminuarii ponderii filierei oxidative (aerobe). Acest lucru presupune insa ca rezervele de glicogen se vor diminua la randul lor mai rapid fiindca ritmul de regenerare/refacere (sinteza) a glicogenului este mult mai lent decat cel al utilizarii sale in timpul travaliului . Prin urmare in toate tipurile de efort, fie ca este o incalzire usoara, intervale de efort de intensitate joasa sau moderata  sustenabile preponderent pe filiera aeroba,  energia va proveni in cea mai mare parte din aceeasi filiera – glicogenic (anaeroba lactica),  organismul fiind limitat sa folosirea filierei oxidative (aerobe) si celei de a 2-a sursa de energie ca importanta de care dispune, trigliceridele, care in regim de solicitare scazut-moderat ofera timp de refacere partiala a rezervelor de glicogen. Utilizand preponderent substratul de energie rapida in toate registrele de efort cu o rata de consum semnificativ mai mare,  intr-un scenariu simplificat si dus pana la absolut, sportivul risca sa ramana foarte repede „fara baterii”… Sau „datoria de oxigen” este redusa la maxim cel putin la nivelul organelor interne si in particular al inimii. Complicatiile unei astfel de supozitii ar revolutiona stiinta.

Acceptand insa ideea ca inhibitia filierei oxidative si stimularea fielierei lactice ar duce la o optimizare/accelerare a ciclurilor metabolice specific anaerobe, facand abstractie de factorii de limitare, necunoscute si efectele secundare posibile mentionate, putem valida ipoteza ca  meldonium fie si numai prin actiunea sa specifica la nivelul inimii si circulatiei periferice ar putea sustine  capacitea de efort intr-un regim se solicitare intens. Nu este deloc putin daca ne gandim ca viteza este factorul/elementul cheie al performantei in mai toate disciplinele,  calitatea cea mai cautata/dorita, dar si cea mai afectata de dimensiunea „timp” a efortului,  mai ales atunci cand subiectul este nevoit sa livreze frecvent eforturi la intensitati apropiate de valorile maximale. In aceste conditii apare intrebarea pe ce perioada poate filiera glicolitica sa asigure energia necesara travalilului, mai ales pe fondul preluarii unei sarcini energetice suplimentare care revenea filierei oxidative? Este o chestiune la care ar putea raspunde doar un studiu cu masuratori riguroase.

Cu siguranta ca intrebarile pe care le ridica cazul Mildronat pot avea mai multe raspunsuri, fiecare in functie de specificul solicitarilor disciplinei sportive luata in discutie, dar pe modelul actiunii descrise de fabricant punem la indoiala eficienta substantei pentru un maratonist sau schi-fondist. Si totusi 25% din cei testatati pozitiv proveneau din sporturile de anduranta…. Folosirea sa in aceste disicpline da nastere unor intrebari; care ar fi logica utilizarii sale, cand se administreaza, la ce doze, in asociere cu ce si de ce, care este scopul folosirii sale – energizant, stimulant sau unul de protectie/preventie?

In logica explicatiilor funizate si a rationamentelor simplificate sustinute de teoriilor acceptate in fiziologia efortului, nu ramane decat sa creditam doua optiune – a) ca medicamentul actioneaza ca protector al celulelor inimii, iar administrat sistematic sa functioneze ca un potentator/modulator al  filierelor energetice,  si aici se pune problema definitiei notiunii de dopaj pentru ca sportivul foloseste capacitatile / resursele bilogice naturale de care dispune, fara ca substanta sa joace un rol semnificativ in stimularea sau dezvoltarea lor, asa cum ar face-o spre exemplu steroizii, respectiv amfetaminele… Si (b), ca Mildronate mai contine si altceva sau are si alta actiune care optimizeaza filiera anaeroba lactica  despre care nici creatorul sau nu vorbeste si nici specialistii nu prea inteleg cum functioneaza sau se stie, dar nu se vorbeste. Daca este asa atunci WADA au toate motivele sa-l interzica, iar medicii sa ni-l prescrie 🙂 … Dar din perspectiva explicatiilor oferite de creatorul sau, de fabricant, precum si cea a teoriilor acceptate, in anumite tipuri de solicitare/discipline poate fi un factor de limitare a capacitatii de efort, chiar daca pentru bolnavii cardiaci este un sustinator oricum am considera-o.

Parerile specialistilor in schimb nu sunt deloc impartite. Pentru unii Mildronat este un medicament slab, actiunea sa de protectie impotriva riscului de infarct este si ea relativizata si sub nici o forma nu poate avea o actiune energizanta sau dopanta. Evident raspandirea folosirii sale, fie ca este vorba despre placebo sau de o actiune reala si eficienta, pare sa contrazica aceste opinii. Dr Sergei Illjukov, medic sportiv si consultant al agentiei antidoping din Estonia, critica deopotriva supra-aprecierea calitatilor produsului, dar si decizia WADA de a introduce medicamentul in clasa de hormoni modulatori pe baza unor probe indoielnice si in absenta oricarei dovezi stiintifice (4).

Pe baza studiilor efectuate singura certitudine este ca prin actiunea sa protejeaza celulele cardiace de riscul expunerii repetate a organismului la conditii de stress (fizic, nervos, etc. = biochimic), si este cazul majoritatii sportivilor, dar acest principiu generalist sta la baza utilizarii majoritatii produselor folosite in nutritia si medicatia de sustinere a efortului…   Dopant sau nu, pro sau contra, daca nu ar fi fost atat de multe cazuri de infarct sau atac ischemic, colaps sau  morti subite pe terenuri,  in timpul sau dupa antrenemente, uneori chiar in timpul competitiilor, interzicerea sa ar fi fost de inteles… Asta daca nu cumva notiunea de  „sport curat” este mai presus decat viata sportivilor. In conditiile de astazi normele de etica sportiva au obligatia de a tine cont de volumul de antrenament, solicitarile si performantele la care s-a ajuns, in asa fel incat sa faca distinctia intre dezvoltarea artificiala a potentialului de performanta si nevoia unei medicatii de preventie si sustinere.

Revenind la intrebarile despre care vorbeam la inceputul articolului, daca regelementarea ar fi fost fost facuta la inceputul ciclului de pregatire olimpica, la inceputul celui de al 2-lea an, masura ar fi fost o norma in plus impusa, inca un pas spre dezvoltarea pe cai naturale a potentialului performanta, spre „normalitate” cum se spune. Insa ordonarea restrictiei cu 7 luni inaintea competitiei pentru o substanta folosita de ani si ani intr-un cadru permisiv, cand se stia perfect tarile in care era folosit pe scare larga si mai ales ca pana si scoaterea sau reducerea ratiei/dozei de  vitamine, schimbarea planului de nutritie, renuntara la cafea, etc. pot afecta semnficativ performanta, suna deja a politica.

In functie de medicatia utilizata, pot fi necesare de la 2-3 saptamani pana la 2-3 luni de adaptare, ceea ce intr-un ciclu de pregatire, cu doar cateva luni inainte de competitia cea mai importanta din viata unui sportiv, poate insemna compromiterea definitiva a intregii munci depuse de-a lungul a 3 ani sau chiar mai mult (depinde de subiect si disciplina)… Ce se va intampla atunci cand suspendam o enzima – de care depinde intreaga functionare a celulelor unor organe vitale si care efectiv a formatat o cale metabolica-energetica specifica timp de ani si ani cat a fost administrata fara restrictii!?…  Proportia sau numarul foarte mic de campioni sau sportivi cu performante notabile din multimea utilizatorilor depistati nu relativizeaza in nici un fel proprietatile miraculoase atribuite produsului!?  Ce s-a urmarit prin interzicerea acestei substante atat de tarziu, practic inaintea Jocurilor!?.. Cine vor fi pagubitii si pagubasii… in episodul 4; atunci sa vedeti exercitiu de geopolitica aplicata si nu Cioroianu, Hurezeanu sau alti domni… (va urma)

– O-O Flo –
Note bibliografice si surse:
(1) – John C. Chatham : Lactate – the forgotten fuel! – Journal of Physiology,  July 2002
(2) – D. G. Allen & H. Westelbrad : Role of phosphate and calcium stores in muscle fatigue – Journal of Physiology. November 2001
(3)  si (4)- Jean- Pierre Vazel : Pr Kalvins, inventeur du meldonium : « ce n’est pas un produit dopant ! » – Le Monde, 5 Mars 2006

SESIUNE COMUNICARI STIINTIFICE „Sportul, de la concepte fundamentale la dimensiuni novatoare in societatea cunoasterii” editia a VIII-a

In Comunitate, Economia sociala, Educatia si sportul, Sport si societate on Martie 25, 2016 at 4:15 PM

Cu cativa ani urma am facut un anunt similar, il puteti gasi aici – Anunt (si nu numai) despre sesiune de comunicari pe tematica educatie fizica si sport- Iasi, martie 2013

De atunci cei din Iasi, sub egida Inspectoratului Scolar si la initiativa profesorului Viciu Tanase, continua sa organizeze in fiecare an un eveniment care in opinia noastra merita mai multa atentie din partea cadrelor didactice datorita tematicii sale  si ca proiect in sine, un exemplu de urmat de catre celelate academii teritoriale.

Manifestarea este destul de singulara in felul ei, cel putin din punctul de vedere al publicului tinta si al subiectelor propuse, oarecum injust ignorata intr-o tara in care dascalii se plang de prabusirea sistemului, altii de stingerea miscarii sportive, foarte multi isi mainifesta ingrijorarea cu privire la robustetea viitoarelor generatii cu toate consecintele posibile in ceea ce priveste sanatatea publica, iar majoritatea se declara dezamagiti de scaderea performantelor sportului romanesc pe plan international. Putinatatea acestui gen de manifestari si slaba participare la cele cateva care exista este oarecum de neinteles, mai ales daca acceptam ideea ca notiunea de educatie fizica si initierea in practica sportiva incepe in viata fiecarui copil in cadrul scolar.

Evenimentul vizeaza audienta si participarea profesorilor de educatie fizica si sport din scoli si licee, fara limitare geografica, si propune prin diversitatea temelor pe care le abordeaza o perspectiva multidiscplinara si transversala a tematicii sport sub toate aspectele sale – istorie, educatie, sport de masa, societate si economie, excelenta si sport de performanta,  noile tehnologii ale informatiei –  cu referire la interactiunea societate- educatie-sport si impactul educatiei prin miscare si al practicilor sportive in viata comunitatilor.  Efortul nu este chiar neglijabil avand in vedere ca la fiecare editie organizatorii au avut grija ca prin concursul Editurii Corpului Didactic „Spiru Haret” sa capitalizeze cunostiintele care s-au acumulat de-a lungul acestor editii intr-o aparitie editoriala referentiata ISBN ce confera vizibilitate si expunere efortului de documentare-cercetare depus de cadrele didactice care doresc sa comunice in cadrul sesiunii.

O initiativa laudabila careia ii dorim sa dobandeasca amploarea pe care astfel de proiecte o merita. In link-ul urmator veti puteti gasi tematicile acestei editii : TEMATICA SESIUNII

– O-O Flo

 

RECENZIE EMISIUNE DOLCE SPORT – RUGBY NATION (ULTIMA PANA LA IMBUNATATIRI)

In Bizz sport, Comunitate, Economia sportului on Martie 17, 2016 at 12:11 PM

ACTUALIZARE INAINTEA EMISIUNII NR. 4 –  Imi luasem orice speranta de la aceasta emisiune… Dar felicitari si BIG-LIKE pentru ca a  invitat jucatori, desi in opinia mea (numai a mea) invitatii ar trebui sa fie cumva amestecati… Nu conteaza, este un progres… Sa vedem cum va fi folosit timpul. Oricum carismul baietilor va da o alta atmosfera… Chiar si stangaci, fara exercitiul comunicarii media – (multumim „specialistilor” FRR care in sfarsit au inteles ca NU cumetrii, fostele glorii si alte „eminente” pot constitui parghia de sarcina in promovarea disciplinei, ci cei care sunt acum pe val) – nesiguranta lor este mult mai interesanta si mai charmanta decat certitudinile, platitudinea si mereu acelasi discurs al unor „insarcinati”. Este inadmisibil ca baietii astia sa NU aiba parte de un training specializat in comunicare, sa se poata exprima in toata splendoarea lor, mai ales cand te lauzi ca vrei sa promovezi rugby-ul. Cu mici exceptii este o faza obligatorie pentru toti sportivii cu vizibilitate, fiindca in fata camerei sau audientei publice, oricine poate da rateuri. Cum altfel sa interesezi sponsorii (in afara de cei din agenda de contacte a „baietilor smecheri”) daca nu arati caractere sau personalitati. Abea astept si oricat de dificil le-ar fi fost  cu speranta ca animatorul nu i-a hingherit ca sa dea bine sau ca FRR si menajerii nu le-au dictat discursul!.. Stiu despre ce vorbesc. Sper sa fie ei insisi, asa cum sunt intre prieteni ! Este primul <+> important al acestei emisiuni care are nevoie de mai multa relaxare, punch si deschidere decat fetele scrobite de rictusuri acre si oficiale… In sfarsit realizatorii au inteles ca 2 invitati nu este suficient… mai ales daca sunt si „gemeni” deghizati.

Rugby Nation
CRONICA CELOR 3 EMISIUNI ANTERIOARE – Am asteptat cu totii (poate ca aici exagerez putin) primul magazin audio-vizual Rugby Nation produs de Dolce Sport, care devine mai nou partenerul media al rugby-ului romanesc si pare-se din ce in ce mai interesati de aceasta disciplina. Am urmat sfatul animatorului/realizatorului ei Florin Caruceru, printre putinii din comentatorii romani capabili sa acopere sportul oval, alaturi de Bogdan Cosmescu (tot de la Dolce) si care nu te obliga sistematic sa-ti iei campii cautand un streaming de import pentru a viziona meciurile.

Dupa primul numar pe pagina sa Facebook, realizatorul a adresat un apel de sugestii pentru imbunatatirea formatului. Subsemnatul, voluntar ca intotdeauna si cu zel de dat, a incercat sa-si indeplineasca atributiile de fan. Nu stim daca au fost si altii care si-au dat osteneala, cert este ca au fost discutii in culise pentru ca am asistat la schimbari de la un numar la altul. Nu vorbim despre imbunatitiri cum a fost cazul intre editia 1 si 2, ci despre o schimbare de format. Din acest motiv credem ca o recenzie blogistica se impune…. De ce am ales aceasta editie pentru a publica o recenzie (?); ei bine pentru ca am avut impresia unei satistfactii depline din partea realizatorului si mai ales am avut parte de laudele invitatilor in direct… Iar cand se intampla asa ceva, stim cu totii ca lucrurile sunt pe cale de a lua o intorsatura trista.

Ce am retinut deci din acest numar :
A) DISCUTIILE PE PLATOU
1) Ca am asteptat, nu mai socotesc cati ani, pentru a intelege niste baze – si anume ca jocul diversificat  a fost dintotdeauna singura optiune valida pentru a performa si oferi spectacol. Ma plateste cineva pentru ani si ani de lupta cu morile de vant… macar in (Y) – uri, daca nu un cec… Nu ca ar fi o noutate, ci pentru simplul motiv ca ani de zile oficialii nostri (ACEIASI) s-au justificat ca nu stim sa jucam altfel, ca asta este cultura noastra de joc sau ca accentul trebuie pus pe ceea ce stim sa facem mai bine… Se pare ca nu!…. Evident ca rugby-ul, un joc complet (cum nu mai obosesc sa ne tot explice invitatii de vaza de la FRR) este rugby doar atunci cand se joaca complet… Adica rugby-total.

2)  Ca a trebuit sa inceteze interferenta FRR cu staff-ul… „Adaptat foarte usor” (LORIN) mi se pare laudarosenie pentru ca au trebuit ani si ani ca sa avem niste semne timide de implementare a bunelor practici… Mai ieri aminteam cum presedintele FRR de atunci dicta schimbarile din tribuna. Asta a fost posibil datorita evolutiei mentalitatii si mai ales criticilor si sugestiilor „fanilor” :D… pardon ale subsemnatului , pentru ca nu am intalnit inca un altul care sa nu aiba mandatul FRR in buzunarul de la piept cu intrebarile notate pe spatele fituicii.  Chiar daca propos-urile mele au intrecut masura unor norme intelese gresit (regret, dar altfel nu s-ar fi putut), iata ca in cele din urma au dat roade. Glumesc… Nevoia sau ambitiile i-au obligat!… Pacat de timpul pierdut si de o parte si de alta.

3) Florin Caruceru este un tip fain, am facut cunostiinta, dar un fel de meteahna (jurnalistica) sau o doza de narcisism incontrolabila il impiedica sa se abtina de la vorbe pe care le leaga fortat de contex… Poate este doar o problema de inspiratie de moment, cine stie (!?), dar i se intampla si la meciuri. Nu vad unde este pasul inaintea celuilalt!… Si nu am inteles daca la o astfel de maxima trebuie sa cadem pe spate, sa aplaudam sau sa ne ingrijoram. La fel cum nu am inteles de ce trebuie sa conceptualizam in limba engleza ceva ce se poate exprima foarte bine in romana – „strength in depth”. In plus cu 1/3 din jucatorii nationalei de origine straina ma indoiesc ca este cazul… Toate natiunile nordice au jucatori de imprumut, dar inlocuirea acestora nu ar modifica in nici un fel nivelul general al echipei. Nu este insa si cazul nostru. Ionita este la nu stiu a cata selectie, Nistor are deja doi ani ca si primul.

Toate aceste vorbe fac parte dintr-o manie de a pozitiva fortat – este mult mai bine decat pupice, recunosc – insa nimeni nu spune sa criticam de dragul criticii (desi ea este cea care ne face sa avansam… mai putin in Romania, unde ne face inamici), la fel cum nimeni nu ne obliga sa pozitivam mai mult decat trebuie. Ma tem ca usor, usor ne indreptam spre acelasi format slabut in care toata lumea este de acord, divergentele de opinie sunt de ochii lumii sau fara argumente, mai putin pupicele repet (ceea ce este un progres pentru rugby-ul romanesc) si in care ne vom alapta de la tata (tzatza) seaca a degetelor ridicate pe FB –  unele de incurajare, altele din amicitie/simpatie, foarte multe smack si smack sau slurp si slurp – RECUNOASTEREA PROBLEMELOR DIN TRECUT TREBUIA FACUTA ATUNCI si NU ANI SI ANI DUPA. ASTA NU CRESTE NOTA OBIECTIVITATII EMISIUNII… FIINDCA IMI AMINTESC PERFECT CUM CA SI IN 2007 ERAM O MARE FAMILIE, atat de mare incat eram siguri ca vom castiga 2 meciuri la RWC(!).

4) Da, Hari Dumitras are dreptate… In sfarsit avem linii a 3-a mobile, il avem si pe Nistor…  Cele mai bune din ultimii 20 de ani! Daca Burcea este atat de bun, de ce la RWC a fost rezerva, desi l-am mentionat in sedintele de coaching virtual…. In plus, si ca niciodata, mai avem si variante sau optiuni – Nistor si sa nu-l uitam pe Carpo… Un jucator la care am impresia ca se renunta prea usor. Ma rog, avem de ales… Daca nu lasa vreun gol in linia a 2-a, Van Herden poate fi si el reciclat sau pregatit pentru alte sarcini… s-ar putea sa va surprinda… cel putin ca solutie de criza! De ce!? Ei bine pentru ca jucatorii mai obosesc, unii se lovesc, altii isi pierd forma si atunci trebuie sa ai de unde alege… mai mult nu spun, desi „marii antrenori” ar trebui sa o stie fiindca face parte din bazele psihologiei performantei.

Ce legatura au toate astea cu emisiunea… E clar ca scopul nu este sa fac nationala, dar este genul de continut tehnic interesant – ipoteze, pareri – care lipseste cu desarvarsire in emisiune (actualizare: asa cum vor lipsi probabil si astazi)… De ce nu intreaba animatorul „Ce se intampla cu x sau y”!? Altfel mereu aceleasi strofe chiar daca domnul Dumitras a precizat calitatile celor 3 titulari… Daca tot a fost mentionat Burcea, poate ca o intrebare de genul… „De ce nu a fost folosit mai mult la RWC” ne-ar fi lamurit si adus detalii despre problematicile nationalei la vremea respectiva, cand totul parea atat de roz si toti erau optimisti. Si daca tot vrem sa vorbim despre nationala, unde este interactiunea emisiunii cu suporterii, fanii care au si ei pareri; sau emisiunea este (ca toate celelalte) un bust in cariera jurnalistica si un buffer al ezitarilor FRR… Sau poate ca nationala nu joaca pentru fani, la fel cum emisiunea nu este facuta pentru telespectatori. Pai atunci uitati-va  „voi”, cu federatia si restul pupaciosilor cum s-a intamplat si la rugby show… rugby-ul va supravietui cu aceeasi duzina de devotati, o picatura intr-un ocean. De unde stiti voi sau nu sunteti curiosi sa aflati daca simularile coachingului  virtual al fanilor (toti facem) nu sunt mai inspirate decat cele ale staff-ului. Ne-am saturat de aceeasi cultura SRI-istica mereu si mereu. Burcea trebuia sa joace la RWC, nu sa faca tusa, iar acum iete ca-l redescoperiti voi … De ce trebuie sa se justifice telespectatorul „cine este el” ca sa se tina cont de parerile sale. Poate faptul ca Matt Giteau sau Beale a fost adusi la nationala datorita presiunii fanilor, la fel cum Morne Stein a fost indepartat de la nationala SA, ar trebui sa va sugereze cama cat se pricep fanii si sa va invete  despre cum se face o emisiune interesanta si atragatoare. De ce nu aveti putine incredere in subsemnatul care se pricepe, CEL PUTIN TOT ATAT de bine cat invitatii vostri; o  stiu, o simt, este in codul meu genetic 😉 E simplu… Buna ziua, ma numesc Mozart! Si cu asta am spus tot! Fa Si Do Sol Do! Ei bine, este mai mult decat posibil ca acolo in decor sa fie alti tipi care sa se priceapa de 1000 de ori mai bine decat mine, dar despre care voi nu ati auzit pentru ca sunt timizi sau nu vor sa se remarce, dar mai ales pentru ca nu stiti sa creati un cadru pentru ai lasa sa se exprime sau pentru a genera o dinamica de audienta – se cheama INTERACTIVITATE, care apropos este deja fumata, in mintile treze se vorbeste de ani buni deja despre PROACTIVITATE, adica a veni in intampinarea asteptarilor clientilor, partenerilor… sotiei, etc.  😀 .

„Nu stiu altii cum sunt”, dar pe mine ma intereseaza sa auzim despre lucuri concrete, nu recituri si ode despre marea familie , blah, blah, mult talent, etc., toate solfegii pe care le-am auzit si tot rasauzit, ce ne-au fost servite pana la saturatie. Aceleasi strofe au fost rostite si de toti cei 6 invitati de pana acum, fiecare in felul lor. Discutiile trebuie sa fie libere si nu planificate, altfel avem o vaga impresie de naclaiala, gripare, claustrare… sufocare a gandurilor si evident a reflectiei care este asasinata din fasa si stiu ca nu este doar vina invitatilor – am vazut cum Cosmescu a vrut sa-si spuna punctul de vedere si Zebega a incercat sa nu spuna „da” la orice.

Imi amintesc raspunsul de carton a lui Lucian Lorin la intrebarea legata de desemnarea omului meciului – lamentabil – „Nu este (sau este mai putin) important!”… OK nu este, dar nu el este acela care decide ce vrem noi sa aflam sau care sunt asteptarile noastre intr-o emisiune… Nu vrei sa dai din casa, spui „nu stiu!”. Feudalismul asta informational exaspereaza… Poate ca toata lumea este curioasa sa stie care sunt criteriile prin care se desemneaza omul meciului si mai ales procedura… Cine desemneaza? Nu suntem noi, telespectatorii, care ar trebui sa o facem!? Cum se face (!?) … Si iarasi vorbim despre respectul fata de telespectator, interactiunea cu acesta si dinamica audientei. Nu sunt filme, cei de la Eurosport o fac de ani si ani, la radio la fel. Caruceru stie cum se poate face, i-am si sugerat cum…  In mare nu este vorba despre raspuns in sine, ci despre atitudine! Eu nu l-as fi lasat sa scape pe Lorin cu asta… Si cred ca aici am raspuns (in locul sau) si la intrebarea „PENTRU CINE ESTE FACUTA EMISIUNEA”.

Poate ca ii este frica de ei, poate nu vrea sa-i supere, dar trebuie sa-i reamintim ca „stapanii” unei emisiuni de genul asta sunt telespectatorii (audienta) si nu el sau FRR!  Daca critica nu este dorita, atunci oferiti-ne cel putin sansa unor intrebari, lamuriri, precizari (!!!) si daca se poate… nu formale si cu raspunsuri pregatite. Nu-i nimic daca se sifoneaza unii, uite asa se decanteaza lucrurile  si aflam cine are capacitatea animarii unor astfel de discutii sau personajele cu carisma care pot sustine mediatic un demers/campanie de promovare a disciplinei.

FORMATUL EMISIUNII
a) Structura emisiunii s-a schimbat – o pastila rezumat, discutii despre atmosfera, o pastila istorica si o minimizarea a continutului 6 N. Se pare ca Florin Caruceru a inteles ca inainte de a incepe un proiect trebuie sa-si puna o intrebare… pe care in sfarsit si-a pus-o…. Pentru cine sau ce face emisiunea!? Acum avem si raspunsul cel putin pentru editia a 3-a, clar orientata pe rugby-ul romanesc si nationala… foarte bine!

b) ALTE CRITICI  – Ei bine, ca de obicei romanul este un extremist fara convingeri si ratiuni valide… sau cel mult un Xerox defect. La fel ca si cu fumatul, normele anti-incendiu dupa Collectif, destinul maidanezilor, actiunile fiscale, permisele de conducere, coruptia… cand dupa 20 de ani de jaf la drumul mare, banuim sau arestam oameni pentru ca au fost vazuti in compania unui „corupt”, dar culmea, el nu pateste nimic… Toate astea in conditiile in care suntem un popor extrem de moderat… Adica excesiv, doar si numai, in moderatia sa! Odata iesiti din casa insa, trecem de la o extrema la alta fara absolut nici un fel de jena sau perioada de adaptare si  doar de ochii lumii. Asta a fost o aluzie la rezumatul meciului cu Rusia, la ponderea detinuta de subiectul 6 N in structura emisiunii care a trecut de la peste 40%, la cateva secunde care nu ne-au spus nimic, mai bine nu le punea!!!…  Daca avea insa nevoie de un generic la sfarsit, atunci il intelegem.

Dupa ce au schimbat genericul (Y) din prima emisiune (nu mi-a multumit inca), iata o noutate care din pacate denota  „know-how-ul” 😀 relativ al realizatorilor de televiziune din Romania in materie de emisiuni sport. Ca sa fac legatura cu ce spuneam, ne confrutnam mereu cu aceleasi  extreme. Astfel dupa ani si ani s-a trecut de la rezumate searbade, in care ni se prezentau punctele marcate fara nici o tranzitie si ilustratie sonora, la o extrema fortata – un rezumat la limita manelismului productiei video, cu montaje de imagini care-ti spulbera creierii si muzica epica care nu justifica imaginile prezentate, cu efecte aproape stroboscopice si din care nimeni nu intelege nimic despre meciul pe care ar trebui sa ni-l prezinte pe scurt, de ca si cum nu am avea imagini care sa sustina fondul comentariului (laudaros)… Evident cand folosesti toata ziua superlative (pozitive sau din contra – scoala jurnalistica de Romania), dar nu ai imagini care sa sustina discursul, faci apel la artificii; in speta muzica si montajul.

Un sfat… telespectatorul nu este stupid… (sper) sau daca nu sesizeaza astfel de subtilitati, cu siguranta va ramane cu un gust neinteles, in plus are la dispozitie o multime de materiale online care puse alaturi vor umbri interesul pentru magazinul Rugby Nation. Remediere posibila – comentariul sa fie pe masura prestatiei, el fiind cel care conditioneaza selectia de imagini si ilustratia sonora astfel incat rezultatul sa fie unul armonios… si mai ales respectand bunul simt despre care tot vorbim. In media din Romania bunul simt circula numai in discurs, nu si in faptele celor care il aclama si  tot reclama.

Evident toate cele spuse reflecta doar opinia si asteptarile subsemnatului, perfect constient ca mijloacele si resursele sunt limitate, de aceea vreau sa precizez ca insasi existenta acestei emisiuni este deja un aspect pozitiv pentru care vreau sa felicit echipa de realizare care probabil au avut de dus niste lupte serioase in culise pentru a-i face loc in grila de programe. Inutil sa adaug ca toate aceste critici nu au intentia unui asasinat mediatic, voi continua sa urmaresc emisiunea, si ca scopul este este elaborarea unui produs audio-vizual de calitate care sa ajute la promovarea acestui sport.

––––- FISA DE EVALUARE––––––

Per ansamblu dupa 3 editii… inregistram o crestere de la un episod la altul…
Editia numarul 1 – nota 2 (pentru existenta) i-as aduaga un punct pentru onestitatea lui Cosmescu chiar daca au fost excese.

Editia numarul 2 – nota 3.5-4 (pentru divergenta dintre opinii, nu foarte flagrante dar prezentate oarecum de maniera ludica) si pentru ca au schimbat genericul

Editia numarul 3 – nota de la 1 la 5 – ma explic  (pentru stabilirea unei structuri care in sfarsit va defini publicul tinta al emisiunii – nota 5)… DIN PUNCTUL DE VEDERE AL MATERIALELOR VIDEO A FOST SUB NIVELUL PRIMEI EMISIUNI – NOTA 1 – MAI JOS NU SE POATE… Din pacate am avut dreptul la un rezumat din MATRIX :)))).

_________________________

IN CONCLUZIE – daca structura a  fost clar mai bine legata, calitatea materialelor video a fost absolut SARACA la numarul 3, recomandam o intoarcere la editiile precedente mai putin genericul de la 1… Evident cei din echipa tehnica nu stapanesc cultura acestui sport. Nestapanind cultura sa, nu au cum sa-si modeleze maniera de expresie audio-vizuala a continutului oricat de coerent ar fi el ca concept. In plus se resimt semne clare de preferinte/gusturi impuse ca un fel de amprenta personala in realizare, ceea ce in opinia mea constituie o eroare  atunci cand se aplica la estetica expresiei audio-vizuale… Astfel de „marcaje” se recomanda cu siguranta in dezbaterea de platou, in felul in care este condusa discutia sau animata emisiunea si nu prin impunera preferintelor muzicale ale realizatorilor. Ele nu prea intereseaza pe nimeni (cred) in acest context, si cu siguranta NU pe juniorii (sau miile de copii… as paria ca nici pe majoritatea seniorilor sau familiile acestora) care, in opinia mea, ar putea deveni un public tinta de preferat sutelor de cumetri, fini, amici sau verisori ai invitatilor… Este doar o directie sugerata, un exemplu de raspuns posbil la intrebarea – PENTRU CINE ESTE FACUTA RUGBY NATION ??? PENTRU PORMOVAREA RUGBYului SAU CEA PERSONALA, A FRR, ETC.

In cele din urma cat de interesanta sau nu, daca ne place sau nu emisiunea, este alta discutie. Eu abea acum mi-am oferit timp pentru a o viziona pentru ca pur si simplu nu ma interesa continutul,  cat felul in care realizatorii au fost capabili sa-si imbunatateasca formatul.

– oricat ar semana cu CTP, nu este decat pur

– O-O Flo –

😀  😀 😀

_______________________________

P.S. – Pastila cu analiza video  a fost cel putin hilara…. Analiza video in timpul meciului… La ce!? :)))) Ce nu se poate observa cu ochiul liber? :)))) Fiindca detaliile ma indoiesc ca pot fi analizate in timp real, si mai ales corectate; probabil inca un complex federal dupa ce MisteRugby Romania a (am) prezentat clipuri cu situatiile defensive in care nationala a incasat eseuri in meciurile din trecut.  Este un alt exemplu pe care il sugerez cu privire la asteptarile posibile ale unei categorii de telespectatori… altfel stim de inainte ce vor spune Dumitras, Mitrea, Petrache, Matei sau altii pentru ca de 20 de ani auzim aceleasi banalitati si generalitati! Sceneta despre analiza video din ultima emisiune a fost absolut sterila si goala de continut, ca o nuca in perete, din care nimeni nu a inteles nimic dacat ca chipurile avem analist video (ce realizare), in loc de un moment de analiza video reala in emisiune sau, de ce nu, statiticile pe care nepretuitul analist al nationalei le-a inregistrat in timpul partidei :)))) – PENIBIL!

__________________________________

Dincolo de a sti sau a nu sti, a putea sau a nu putea face o emisiune din diverse cauze (saracie informationala adica meciuri anoste, putinatatea resurselor, competente, CREATIVITATE, etc… cele din urma vin cu timpul (sa speram), deci nu este grav…invatam pe masura ce avansam) atunci evaluarea spectatorului se va raporta LA INTENTIE…

ESTE ULTIMA OARA CAND VOI FACE RECENZIA… Ne-am facut cu prisosinta datoria de activist rugby chiar daca  nu avem garantia ca cei pe care incercam sa-i ajutam pot intelege nuantele de forma si fond sau daca vor da curs liber sugestiilor si recomadarilor noastre….  Cand voi fi cucerit de emisiune, voi fi primul care voi da de stire, onest ca de obicei 😀

.

„DEZVALUIRE” IN „PREMIERA” – DACIA si DACII SPONSORII NR 1 IN RUGBY-ul ALTORA

In Blog, Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Istoria sportului, Sportul si politica on Martie 16, 2016 at 9:05 PM

„… Stiu. stiu, multe ghilimele… asta ca sa facem economie de injuraturi…”

Cititi tot, pana la capat, ca sa nu ne iasa vorbe!

––––––––––

GATA AM DECIS SA DEZVALUI „BOMBA”…PE ASTA N-ATI STIUT-O SI DACA ATI STIUT-O SI NU ATI FACUT NIMIC … NU STIAM DACA SA ABANDONEZ, SA LAS COMUNITATEA RUGBY-ului DIN ROMANIA IN PASIVITATEA SI SERVILISMUL in care se complace, amagindu-se singura ca ar gandi pozitiv sau sa lupt in continuare singur si deprimat. Am pastrat-o la cald si am ezitat sa o afisez de teama sa nu se intample ceva mai rau… Cine stie, poate iese vreun scandal de-si iau Renault jucariile si pleaca si din cauza mea raman cateva mii de oameni fara munca… Glumim! FOSTII „prieteni” stiu de ce! Dar sa trecem la subiect… Asadar „BOMBA” despre care vorbim este ca:

Dacia sponsors World Club Series

Intr-una din cele cateva discutii, am incercat sa sugerez o idee ancora  „matroanelor” cu perciuni de la FRR.. Ma rog, nu mai conteaza, raspunsul a fost unui clasic – „Nooooooo… Nu se poate”… Ideea de baza era ca rugby-ul oricat ar fi el de englezesc , cel romanesc este de radacina „frantuza”.

Dintr-un motiv care-mi este neclar inca, astazi m-am hotarat sa refac legatura istorica si culturala cu prezentul si sa postez o informatie publica si in limba romana, „cine stie (mi-am zis), poate se zbarleste ovalul”… Sau cel putin ca sa inteleaga fratia cam cum functioneaza strategia de dezvoltare si promovare rugby in Romania, precum si riscul ca cei implicati in ea sa faca parte din tabere de influenta (lucru poate mai putin grav), dar mai ales daca dau dovada de exces de zel in pupaciuni pe unde nu trebuie…Pe de alta parte este bine sa se stie  cam cat de vizionari si de abili sunt cei care au misiunea dezvoltarii disciplinei in a deschide usi atunci cand interlocutorul ridica piciorul si urineaza pe sortuletul lor, fiindca, dragilor, in abseta unei viziuni si plan de dezvoltare sau cand proiectul pe termen lung se schimba de la an la an, cand singurele argumente raman vorbaria si poeziile invatate pe de rost la scoala (facuta pe spaga), atunci nu ai alta sansa sa deschizi usi decat cu stanga de fier a politicii, ca in cazul tuturor afacerilor din Romania, altfel nimeni nu se uita la tine.

Un cititor Facebook al paginii Misterugby Romania se plangea recent ca de ce avem tongani in campionat si nu avem copii care sa vina din spate, chiar daca un jurnalist sportiv de-al nostru incerca sa ne convinga recent intr-o emisiune ca Romania avea „strength in depth” :)))). Am incercat sa-i explic ca problema nu sunt tonganii, ci doar faptul ca nu avem copii (antrenori sau baze dupa cum reclama domnia sa), explicand ca una nu o impiedica pe cealalta si abtinandu-ma sa dezvolt fiindca din nou (si din nou) mi se vor imputa tot felul ce tendinte carcotase. Am inteles ca adevarul (nu supara… ci) provoaca suferinta si m-am hotarat sa depun eforturi sa nu mai fac lumea sa sufere, dar cu o conditie; sa nu ma mai faca nici ei sa sufar… Ori conditia aceasta de reciprocitate pare imposibila, cel putin deocamdata… Asadar, ca sa nu mai vin cu analize personale, vom expune in cele ce urmeaza o situatie care vorbeste de la sine si in bonus cateva reflectii proprii, fiindca asa se cade pe un blog de atitudine care nu se dezminte.

DACIA fabricantul de autoturisme roman, brandul nostru national, este sponsorul celei mai intinse (geografic) competitii SPORTIVE IN UNIVERSUL DESTUL DE VAST AL DISCIPLINELOR COLECTIVE DIN LUME – WORLD CLUB SERIES – adica un campionat international intercluburi din RUGBY LEAGUE (sau codul de XIII cum i se mai spune) care se desfasoara efectiv pe toata harta planetei… si atentie nu pe conferinte neaparat, in timp ce in Romania disciplina NICI MACAR NU EXISTA…  Cu alte cuvinte, DACIA noastra sponsorizeaza un sport inexistent in ROMANIA si o competitie in care echipele calatoresc intre emisfere si de la estul la vestul globului pamantesc pe toata durata sezonului, iar aici la noi rugby-ul national „moare de foame”… Cel putin asa zic ai nostri, nu eu.  Imi este strain daca pana acum uzina care produce autoturismul national, una din cele mai vandute marci din Europa, a bagat in rugby-ul intern mai mult de 3 baloane si 5 tricouri.

Este posibil ca cei de la Dacia sa nu fie rauvoitori, iar intr-o astfel de situatie CONTRARIANTA ipotezele  pot fi multiple:

  • Dacia comunica pe piata externa si vrea sa-si extinda piata in emisfera sudica;
  • Dacia scoate bani afara ca sa nu plateasca toate darile tarii in care a vazut lumina zilei si unde s-a consacrat si a care-i cetateni muncesc ca sa o construiasca, fara sa mai spunem ca in caz de crash al economiei constructoare de autoturisme,  piata din Romania ar fi suficienta ca sa mentina viabila uzina;
  • Dacia nu este interesata de audienta execrabila a rugby-ului romanesc (cine ii poate condamna pentru asta?). In plus rugby-ul intern este nespectaculos (idem);
  • Federatia romana si cluburile sunt absolut „stangace” in materie de management, gestiune, strategie de comunicare (mai putin Timisoara… deci din nou idem… adica cine ii poate blama?)… La limita, pe fondul absentei banilor invariabil reclamata de mai toti actorii de dezvoltare ai disciplinei si intr-o totala lipsa de transparenta, parca prea multi din cei care se plang o duc peste pragul saraciei lucii, ba chiar dimpotriva (idem din nou);
  • Manariile din campionatul Romaniei descurajeaza orice sponsor onest. Cine ar dori sa-si asocieze imaginea cu o disciplina care numai de „domni” nu mai este patronata (si iarasi idem)…
  • Cei dela Dacia chiar au dat lovitura pentru ca Rugby League le-au oferit parteneriatul cadou fiindca nu aveau sponsor si dadea rau… Dar ultima optiune este foarte putin probabila… Incerc doar sa le gasesc o scuza pentru ca vreau sa cred ca nu suntem chiar ultimii fraieri din lume.

…Cam asta ar fi nota plata pe care sportul o plateste intereselor, complicitatii, lipsei transparentei, nepotismului de toate felurile, cumetrilor si fistonilor neterminati insarcinati cu responsabilitati de dezvoltare pe ici pe colo…  tacerii, fricii si pasivitatii… era sa zic noastre, dar nu… a celor care pup-pup-pup toata ziua… si nu-s putini, ci dimpotriva, ei reprezinta majoritatea… Ii intelegem si pe cei de la Dacia, isi cunosc musteriii, maine sunt capabili sa  faca o federatie de 13 ca sa puna mana pe niste banuti, iar poimaine vor avea grija sa faca inainte. Oups, knock on… C’est la vie!   Am uitat sa mentionez,  credeam ca este deja cunoscut;  o veste similara a aparut in Ianuarei sau Februarie pe web-ul din Romania, insa incompleta; fara cea de la inceput anuntata de noi. Cu toate acestea, toti au vazut doar lovitura pe care a dat-o Dacia, dar fara toate declaratiile si nimeni nu a sesizat absurdul situatiei ca si cum ar fi ceva firesc si foarte pozitiv. Dacia sponsorizeaza si campionatul profesionist de XIII din UK printr-un acord incheait pe 3 ani, care (zau) nu poate sa fie Liga CEC Bank…si pe care s-au grabit sa-l „securizeze”, spun sursele, ca sa nu le fure careva asemenea castana… Oh la laaaa:

Dacia secures three-year sponsorship deal with the Rugby Football League

Stati asa, ca nu s-a terminat, mai avem si un extras din articol fara traducere pe care il dedic cititorului paginii de rugby (Dom Traian) – „In addition to their support for the professional game, Dacia will also be working with the RFL to support local communities to benefit the game at the grassroots level. Sam Tomkins of Wigan Warriors said: “Having Dacia on board for the World Club Series is great boost for the game. It’s definitely one of the highlights of the season, so I’m looking forward to seeing what Dacia adds to the experience.”… si-l rog sa ma „sune” sa-mi spuna daca mai este „superat” pe tongani. Pai „a qui le dis tu, Mon Cher… a qui le dis tu, Robert!?”

In concluzie noi romanii, pe langa ca sponsorizam o liga profesionista de rugby in tara sa de bastina, intamplator si capitala financiara a planetei,  in timp cei ei ne trimit camioane cu tricouri 2nd hand, mai  finantam si cea mai vasta competitie internationala intr-o disciplina care in Romania NU EXISTA (un fel de H-Cup si Super Rugby la un loc), iar copiii muncitorilor dela Dacia nu au unde sa faca sport… sau hai sa spunem sa joace rugby daca vor. Cel putin Tiriac cand facea turneul de la Madrid, avea grija si de cel din tara… CUM ESTE POSIBIL ASA CEVA!? MAI INTREB O DATA: CUM ESTE POSIBIL ASA CEVA!?!?!? Sa mai spuna cineva ca nu platim bir, ca moare in teapa! Colac peste pup-pup-pupaza, ne mai lipim si ca musca de desertul ei preferat, de cel mai rusinos partener posibil in Romania, „Gold Corporation” pe motiv ca nu sunt bani… , si ne vindem tara pe vreo 20000 de euro…. Pe bune!?

Mai putin a 2-a ipoteza, deloc imposibila, sau cine stie (sa ne spuna cei de la ANAF), poate ca avem cate putin din fiecare, toate aceste argumente sunt plauzibile si perfect legale, dar sunt ele echitabile? Nu vad cu ce l-ar impiedica pe constructorul de automobile sa dea o mana de ajutor rugby-ului juvenil autohton… Nu stiu, poate prntr-o o fundatie de sponsorizare pe proiect, daca nu au incredere in institutia care ne guverneaza (ii inteleg si aici)… Macar o echipa in orasul lor unde fotbalul a cazut si el tot datorita acelorasi metehne din sportul romanesc… Poate ca „romanilor” de la Dacia li s-a aplecat de parteneriate cu confratii din sportul local… In acelasi timp ma gandesc daca toate astea nu sunt oarecum rezultanta fireasca a unei situatii in care toata ziua vorbim despre „management”, marketing, comunicare, PR, etc. (de unde !?, daca toti au devenit peste noapte experti intr-o disciplina aproape inexistenta, fara un cadru de formare  si fara nici o traditie.. se vede si in campaniile electorale), dar unul nu stie sa tina pixul bine, institutiile au scos pe portile lor numai glume proaste, obligand corporatiile sa-si caute un sef de departament de import,  in cazul de fata un brit… Pai da (!), seful biroului „COM” dela DACIA este „inglish”,  ce mai conteaza ca este un brand romanesc de inspiratie franceza, la fel ca si rugby-ul nostru national… Deh, pacatele globalizarii…  Romania si romanii, din motive de neinteles pentru mine, s-a reorientat pe zona vorbitorilor de barbara, spalati pe creier de muzica Doamnei Gaga, inspirati de sfanta Madona (aia cu portjartele) sau de filmele cu Bruce Willis, isi neaga istoria si trecutul fara sa inteleaga ca fara ele n-au nici un viitor… Noi cei care candva ne dadeam de ceasul mortii ca sa ni se recunoasca  „latinitatea” , mai nou vorbim 1 cuvant din 3 pe engleza, ii uram pe francezi care au fost acolo si in ‘848, si in nouasutepaispce (mai alea atunci can nu stiam pe ce buton sa apasam ca sa traga tunul), asa cum au fost si la Versailles in 1871 si in 1918, sustinandu-ne si recunoscandu-ne ca stat cu toata opozitia celor care nu ne-au ajutat nicicand cu nimic… Rugby-ul a aparut in Romania datorita lor, prima participare la Olimpiada cu ajutorul lor, la fel si prima medalie olimpica obtinuta afost tot gratie lor, stadionul Arcul de Triumf este cadoul unei banci franceze (BRD), Romania a devenit natiune cunoscuta in rugby multumita atentiei si sansei pe care ne-au acordat-o francezii, am intrat in lumea rugby-ului  datorita FIRA (si ea creata de francezi, al carei post de presedinte este ocupat acum de un roman, la randul sau sustinut tot de filiera franceza… din echipa Marelui Rasarit)… Academia in care s-au pregatit generatii de educatori este un proiect francez si tot ei sunt si cei care dau o sansa din cand in cand jucatorilor din Romania, atat cat ii duce capul sau ii tin calitatile si talentul. Sa nu mai vorbim despre respectul si solidaritatea pe care unii dintre ai nostri au gasit-o in Hexagon.. Binenteles doar cei care au meritat.. Cam tot ceea ce defineste rugby-ul national, cu reperele sale si realizarile cu care ne mandrim, a fost posibil pentru ca Romania a fost in relatii bune cu Franta, fiindca niste tipi din asa-zisele elite ale vremurilor aveau legaturi stranse si un proiect comun inca de pe vremea cand petrolul nu reprezenta o miza, iar notiunea de romanism abea se contura. Aici nu este vorba despre partizanat, fiecare sustine ce echipa vrea, dar ma intrebam de unde ura asta  impotriva simpatizantilor si sustinatorilor istorici!?

De cealalta parte Printul Charlie este conservatorul si salvatorul sufletului national prin Ardeal si cumpara paduri la 1 leu hectarul, iar in UK suntem ultimii dintre nedoriti…. Mai nou suntem toti pui de daci, desi baietii aia nu prea au trecut muntii (si nici romanii de altfel), si ma intreb daca toata aceasta miscare zamolxistica (sau zamolxiana) nu are drept scop stergerea oricarui reper cultural si sentiment pro-latin, pe care evident vor avea grija sa le inlocuiasca cu surogate MTV. In timp ce in America tin conferinte francezii, iar tendintele „chic” tot ei le lanseaza, la noi nu mai putem parca de „traineri” anglo-saxoni si ne invadeaza toti vacarii (ca deh, cioban la cioban trage) sa ne invete viata si mai ales cum sa gatim. Cand vad asta innebunesc. Creatorii Mc Donalds si KFC vin sa ne invete arta culinara, iar noi facem sezi si rdicam manutele frante in aer, cu limba scoasa de bucurie. Ma rog, toti cei care nu au facut nimic pentru noi, dar nimic, in nici un moment istoric al existentei noastre, ba ne-au si bombardat razand orasul Ploiesti de pe harta, au devenit in prezent strandarde si repere civilizatoare  pe meleagurile mioritice,  in timp ce toata intelectualitatea revolutionara a Romaniei Moderne care au facut posibil proiectul cu acelasi nume, ROMANIA MARE,  tara de grija careia astazi „nu mai putem”, a fost un proiect gandit (as adauga si partial finantat de) la Paris… In plus flocarii astia din noile valuri se mai si cred baieti buni si patrioti in ingoranta lor monumentala… Ba unii au si pretentia sa fie si formatori de opinie!… Culmea, chiar si atunci cand diversi alesi politici britanici sterg cu noi pe jos in tot felul de declaratii mediatizate… ei isi pastreaza grimasa, cu buzele tuguiate si ofertante, siliconate parca, ca sa nu existe indoieli si suspiciuni referitor la preferintele lor afirmate cu tarie. Sper ca unii sa inteleaga ca nu vorbim despre aliante sau afinitati politice, ci despre repere culturale si nu in ultimul rand despre bun gust si civilizatie… Aia adevarata!

…. In toata aceasta nebunie, DACIA, firma din Romania, tara in care copiii sunt stravezii de foame sau/si de nemiscare – de unde atata miscare cu tot felul de griji pe cap si in burta –  unde cel putin 1/4 de tara folosesc masini produse de ei, unii mai circula si cu tricolorul fluturand,  sponsorizeaza rugby-ul englez si international la nivel de elita!!!… Mai mult decat atat, se mai si implica „proudly” in rugby-ul juvenil, in viata si dezvoltarea comunitatilor…  In mod normal doar articolul din presa britanica sustinut de  un simplu „fara alte comentarii”, ar fi fost suficient, dar ca sa evit aleatele inerente ale comunicarii voi incheia cu o voma in poalele voastre  – DACIA, STAFF-ul FRR SI PARTIZANII LOR, „MINTILOR LIBERALE” (sanchi), DACILOR LIBERI SI VAMPIRILOR CARE SUG ORICE, NUMAI SANGE NU… NICI UN NO COMMENT… PANA CAND NO COMMENT!… Este bine ca un brand romanesc sa ne reprezinte la nivel international si in elita unei discipline sportive spectaculoase, cu o dinamica de crestere semnificativa in ultima vreme, chiar daca din pacate  este total absenta la noi (dar poate c-a venit vremea s-o infiintam ca sa scap si eu de amante si cohorta lor de dame de companie)… Daca totusi cumva s-au infundat tevile s-au rupt puntile fiindca indigenii „marelui rasarit” au pupat prea mult kiltul scotian, nu este vina noastra, a muritorilor de rand… Se intampla ca sotii si soatele sa-si mai ierte partenerii adulteri…. Pai chiar asa, sa nu faci cumva, ceva, sa reconstruiesti o punte (fara simboluri), sa nu te gandesti la ai tai, este INADMISIBIL SI DE NEINTELES! # DACIA SPAM, FRR SPAM, BOICOT DACIA# hash tag pacalici de tara, hash tag!

– O-O Flo –

P.S.am mers pe pagina FB a celor de la Dacia Renault – imaginile de profil ale paginii reprezinta o poza din Londra si drapelul britanic pe care scrie „Keep calm, we shall do it quick and dirty”… Ce se intampla „Mestere”?

%d blogeri au apreciat asta: