Sportlogic

Archive for the ‘Industria echipamentului’ Category

Noile Tehnologii ale Informației și Comunicării și aplicabilitatea lor în procesul pregătirii în vederea optimizarii performanței sportive – gadget sau plusvaloare reală

In Articole - publicatii, Economia sportului, Industria echipamentului, Resurse, Stiinte si educatie on Decembrie 7, 2016 at 12:08 PM

ANTENTIONARE – Cuvantul inainte, peste care puteti trece linistiti, este pentru a explica cum am ajuns sa publicam in culegerea de articole „stiintifice” si de ce am crezut ca este important sa sensibilizam tehnicienii si cluburile in privinta acestor tehnologii. Articolul de fata este un rezumat extras din cel publicat tipografic, iar cei curios pot gasi aici varianta completa (in format pdf.) .

Nu este un mix de copy-paste (la moda in ultimii 20 de ani), nici o lucrare stiintifica, ci un articol de informare/familiarizare pentru ca de cele mai multe ori toate aceste noutati intarzie sa fie adoptate in practica din diverse cauze – neincredere in fiabilitatea lor, fobia de tehnologie, teama de nou, lene, lipsa posibilitatilor, suficienta, aroganta sau ignoranta unora, etc. –  si alte ratiuni mai  mult sau mai putin justificate. Astfel de solutii nu mai costa scump si nici nu mai sunt greu de folosit asa cum a fost cazul primelor generatii, mai mult decat atat, aproape ca s-au banalizat, in multe scoli din diverse tari devenind obligatorii la orele de educatie fizica… Da, da!!!

Cuvant inainte  – Anul acesta m-am hotarat sa dau curs invitatiei unui fost coleg de facultate,  care imi propunea de ceva vreme sa scriu un articol pentru a fi publicat in culegerea de expuneri prezentate in sesiunea anuala de comunicari stiintifice organizata de INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN IAŞI, CASA CORPULUI DIDACTIC „SPIRU HARET” IAŞI si LICEUL CU PROGRAM SPORTIV IAŞI (coordonata de profesorul Viciu Tanase), motivat fiind de o observatie personala care scotea in evidenta intarzierea pe care cei din echipele de rugby din Romania o au fata de practica disciplinei  in alte parti ale lumii, chiar si atunci cand este vorba despre tot felul de noutati cu VALOARE APLICATIVA EVIDENTA, in cazul acesta specific fiind vorba despre sistemele de monitorizare a efortului, un instrument absolut necesar, fie si numai din ratiuni de securitate medicala.  Urasc cand viitorul da dreptate presimtirilor „urate” ale subsemnatului, dar la cateva saptamani dupa aparitia publicatiei in format print, Patrick Ekeng moare pe teren in urma unui stop-cardiorespirator! Astazi in continuare dupa tragedia din Stefan cel Mare, echipele de fotbal si rugby din Romania nu par interesate sa investeasca o suma modica pentru achizitia unor astfel de solutii integrate din motive greu de inteles; probabil pentru ca tehnologia ii depaseste sau ii sperie, stiinta si teoria sunt doar pentru „tocilari” sau pentru ca nu vor sa mai formeze/sa angajeze niste oameni… fiindca alte justificari, cele de genul insuficientei resurselor financiare, au devenit neverosimile.

Dela inceputul verii, perioada cand a avut loc nefericitul eveniment,  am observat o singura echipa care a facut efortul de a se „tehnologiza” – Saracens Timisoara, cu mentiunea ca prin acordul lor cu franciza din UK, au un oarecare „avans” la capitolul mentalitate. Mai circula „zvonuri” ca facultatile de profil au facut si ele in sfarsit pasul in secolul 21, dar ca sistemele au ramas in vitrina sau pentru uzul strict al „cercetatorilor”.

Iata doar un extras, cel mai important, cel despre functiile si utilitatea practica a acestor sisteme, cu alte cuvinte la ce pot servi, dintr-un articol mai lung care, chiar daca este publicat intr-o culegere de comunicari stiintifice, nu are nici o pretentie de genul, ci se vrea doar unul de informare pentru a-i ajuta pe „oamenii nostri de stiinta” si pe „tehnicienii” de Romania sa reia contactul cu stiintele sportului adica cu meseria lor… Si cu tehnologia, fiindca traim intr-o era tehnologica (nu-i asa!?), cu mentiunea ca la nici 3 luni dela publicarea articolului, frecventa de esantionare a solutiilor din gama medie propuse pe piata ajunsese la 35Hz (ceea ce inseamna precizie centimetrica), iar functii pe care le anuntam in Aprilie in faza de proiectare, testare, implementare, intre timp au devenit deja disponibile in solutiile comerciale de pe piata la costuri absolut abordabile… Cam atat de repede avanseaza tehnologia, iar la noi cluburile nici macar „nu au deschis poarta” ca sa intre in aceasta noua era.

Tinand cont de faptul ca solutiile avanseaza intr-un ritm debordant, afisand de la o generatie la alta functii noi, poate ca aceasta „intarziere” nu a fost cel mai rau lucru, dar in momentul de fata ele au devenit „complete”, si chiar daca mereu va fi loc de „si mai bine”, toate functiile majore si necesare tehnicienilor sunt acolo. Insistam pentru rugby, nu pentru ca ar fi „specialitatea casei, ci pentru ca prin natura jocului exista riscuri mari de accidentare grava, iar in astfel de cazuri „prospestimea” jucatorilor este un factor important de diminuare a acestor riscuri… Si asta fara sa mai luam in calcul ca astfel de noutati ne fac meseria frumoasa si pasionanta, fiindca nicicand practicianul de teren nu a fost mai aproape de laboratorul si universul oamenilor de stiinta… Cat despre importanta lor pe planul performantei sportive, poate ca exemplul francizei australiene Waratahs care din ultima clasata in 2012, ajunge ca la numai 2 ani dupa implementarea tehnologiei sa-si reduca numarul accidentarilor cu 80% si sa castige Campionatul de Super Rugby,  este cel mai elocvent.

Speram ca filmul de mai jos sa ilustreze in imagini convingatoare, importanta tehnologiei GPS in procesul pregatirii sportivilor sau invers, extrasul articolului aparut in publicatia sesiunii sa explice pe intelesul tuturor utilitatea si modul de functionare al acestor tehnologii.

______________________

_______________________

Sportul – de la concepte fundamentale la dimensiunea novatoare în societatea cunoaşterii. Sesiune de comunicări ştiinţifice (26 martie 2016 ; Iaşi) / Liceul cu Program Sportiv Iaşi. – Iaşi : Editura Spiru Haret, 2016 –  ISBN 978-973-579-265-7 – I. Liceul cu Program Sportiv  796(063)

coperta-sesiune-2016

Noile Tehnologii ale Informației și Comunicării și aplicabilitatea lor în procesul pregătirii în vederea optimizarii performanței sportive –gadget sau plusvaloare reală (pagina 56) – extras

_________________________

Ce ne oferă acest tip de tehnologie și la ce preț – Diversitatea indicatorilor monitorizați și a rapoartelor specifice se diversifică de la an la an, în funcție de competența dezvoltatorilor în  științele și metodologia antrenamentului sportiv. Limitările de acest tip nu împiedică însă ca utilizatorul, pornind de la baza de date creată, să-și elaboreze propriile referințe și indicatori de urmărit cu ajutorul unor foi de calcul de tip excel.

În mare, soluțiile integrate din gama superioară pun la dispoziție o sumă de funcții statistice și analitice prestabilite în oferta tehnico-comercială a produsului. Cele mai întrebuințate și abordabile ofera 3 categorii de statistici:

  1. Individuale de antrenament/joc și efort– intensitatea efortului (frecvența cardiacă), viteza de vârf, indentificarea și inregistrare momentelor/intervalelor de alergare la intensitate maximală, graficul temperaturii corpului, graficul complet pe intervale de câteva minute (între 4 și 6), distanța totală alergată, timpul de efort pe secvențe de intentistate, etc.;
  2. Individuale de gestiune jucător – oferă rapoarte de monitorizare în timp sau pe termen ale sportivilor/jucatorilor. Ele permit evaluare formei sportive și evoluția acesteia pe o durată determinata (ciclu de pregătire, sezon competițional, etc.), prin înregistrarea și generarea la cere a dinamicii (în timp) indicatorilor de efort, randament sau performanță menționati anterior;
  3. Evaluări comparative de raportare interindividuală – oferă statistici comparative a graficelor de travaliu între jucători. Coroborarea acestora cu cele precedente poate oferi un cadru de monitorizare a dinamicii formei fizice/sportive a jucatorilor pentru optimizarea performantei colective și implicit semnala nereguli care pot conduce mai devreme sau mai târziu la indisponibilități; finalitatea este menajarea sportivilor care dau semne de regresie, oboseală, etc. pentru a evita eventuale accidentări și evident depistarea cauzelor care provoacă scăderea nivelului de performanță individual.

Solutiile pot oferi și alte perspective de analiză decât cele specificate. În funcție de nevoile și căutările fiecăruia, ele permit evaluarea impactului altor factori conjugați asupra procesului de pregătire, indiferent dacă în caracteristicile sale nu figurează astfel de funcții. Sistemul în sine este doar un instrument de măsură, dar sarcina de diversificare a aplicațiilor posibile prin interpretarea indicatorilor pe care îi furnizează revine tehnicienilor. Un exemplu în acest sens ar fi faptul că în, urma observării, monitorizării sistematice a variației valorilor parametrilor înregistrați de la o ședință la alta sau de la un microciclu/ciclu de pregătire la altul, antrenorii ar putea aprecia sau evalua dinamica de recuperare, refacere sau regenerare a sportivilor, eficiența programului de regenerare la ritmul și parametrii programați în funcție de volumul și sarcina de antrenament impusă. În aceeași logică și demers poate valida spre exemplu calitatea planului de nutriție, medicației de susținere sau diete impuse sportivilor. La fel va fi și în  cazul eficacității diverselor metode sau programe de antrenament – la altitudine, în  condiții de hipoxie, în  camere hipobarice etc. Dacă o dieta preponderent bogată în carbohidrați ameliorează randamentul energetic la efort, atunci poate fi continuată, daca randamentul energetic se păstrează dar se modifică temperatura și apar inflamații pasagere mai persistente care jenează sportivul, în ciuda randamentului energetic superior, atunci poate că si dieta trebuie revizuită… În  cazul medicației de susținere, efectele devin și mai vizibile, iar monitorizarea este aproape obligatorie. S-au întâlnit destule cazuri în care sportivi, cărora li se administra creatină, au început să declare accidente musculare în lanț cand „toate mergeau ca pe roate”, fară ca nimeni sa ințeleagă cauza. Sunt doar câteva exemple pentru a ilustra posibilitățile pe care tehnicienii le au dispoziție, utilizând aceste soluții, chiar daca din punct de vedere conceptual ele nu au fost prevăzute cu astfel de functii.

Înregistrarea tuturor datelor pe termen lung și corelarea rapoartelor statistice vor facilita în  timp elaborarea unui model biofuncțional dinamic individual sau personalizat (N.A. – termen și concept propriu), în funcție de nivelul de pregătire, aptitudini-calități, capacitate de efort, etc. pentru fiecare sportiv sau jucător în parte care să ofere repere calitative sau funcționale interesante. În cele din urmă este vorba despre cunoașterea cât mai aprofundată a subiectului, eliminarea câtor mai multe necunoscute posibil și controlul câtor mai multe variabile ce ar putea influența procesul de pregătire – igiena și regimul de recuperare, refacere, alternanța ciclurilor și macrociclurilor biologice, răspunsul și capacitatea de adaptare în diverse condiții de efort, factori de risc și stress majori, nevoi nutriționale, etc. – care ar putea duce la anticiparea și evitarea unor riscuri, problematici sau dificultăți, aducând un plus de repere la fixarea obiectivelor de performanță, elaborarea planului de pregătire, și nu în ultimul rând pentru prezervarea integrității și sănătății sportivilor.

Dacă ar fi să ignorăm complet componenta GPS a sistemului și să ne limităm la monitorizarea frecvenței cardiace atât în  timp real sau chiar aposteriori, saltul de progres este deja remarcabil. Introducerea acestor instrumente a permis o monitorizare regulată a travaliului cardiac raportat la sarcina de efort, oferind astfel repere solide de evaluare a formei de moment a sportivului și deci a eficienței programului de pregătire în termeni de impact și rezultat (adaptare respectiv manifestare/expresia adaptărilor), precum și a coerenței diverselor cicluri de pregătire în succesiunea lor, așa cum le prevede programa de antrenament dată. Deși demersul în sine face parte din biblia antrenorilor, pentru mulți este ÎNCĂ o practică care ține mai degrabă de domeniul teoriei și al exigențelor decalate (in opinia lor) față de realitatea de pe teren. Daca este să ne gândim că dincolo de aspectul performanței sportive, la numărul de cazuri mult prea mare de morți subite după sau în timpul antrenamentelor, partidelor, ar trebui să ne oblige la o reflecție profundă înainte de a neglija un instrument ușor disponibil și de utilizat, și cu toate acestea insuficient folosit, cu toate că ar putea oferi posibilitatea identificării unor anomalii cu potențial patologic din timp, înainte ca astfel de tragedii să se consume.

Fără a căuta să forțam nota extremelor, până la colaps (din fericire foarte rar) avem bolile curente, inflamațiile, scăderile de formă, atenuarea motivației sportivului și dispariția poftei de antrenament, accidentările inexplicabile. Toate aceste neajunsuri și piedici în  ciclul de pregătire nu țin întotdeauna de traumatisme, igiena sau modul de viață, și nici de o aparentă armonie/dispozitie psiho-afectivă a sportivului, ele ascunzând uneori diverse alte cauze  independente de ceea ce poate părea „ușor observabil” sau „evidență”.

Ce ne rezervă viitorul – Astfel de sisteme își diversifică funcțiile și aplicabilitatea într-un ritm debordant pentru cei mai multi dintre noi obligandu-ne sa ne actualizam permanent cunostiintele. Primele încercări de testare a soluțiilor de monitorizare GPS a locomoției umane au avut loc în 1997 – terminalul cântarea 4 kg., avea o F.E. de un 1 Hz, iar la o viteză de aproximativ 6 km/h înregistra erori de peste 30%. Primele teste în domeniul sportului au avut loc în 2006. Măsurătorile de atunci lăsau loc unor marje de eroare încă importante în special în disciplinele cu deplasări pe distanțe scurte, la viteze maximale și schimbări multiple de direcție. În  2010 soluțiile erau deja disponibile, terminalul cântarea 80 gr., marjele de eroare erau sub 1% pe distanțe mai mari de 40 m cu GPS de 10 Hz. În 2010, accelerometrele portabile – mici procesoare dotate cu senzori inerțiali care măsoară variația vitezei tridimensional (inclusiv pe verticală – detenta și căderea) – erau doar un proiect. În 2012 au devenit disponibile, iar astăzi sunt o aplicație integrată în toate soluțiile de gamă decentă, permițând măsuratori precise ale variaților de viteză, cu marje de eroare de sub 0.1″ la 35km/h pe 40m în  parcurs variabil (!). În  2011 se căuta modalitatea folosirii acestor tehnologii în  sporturile de sală (indoor), în  anul 2012, în  SUA, arenele și patinoarele marilor echipe erau deja echipate cu senzori de localizare fără fir (wireless) care înregistrau  poziția subiectului în mișcare într-un cadru de referință spațial (hartă) reprezentând suprafața de joc. De asemeni, în 2010 GPS-urile individuale cu frecvență de eșantionare (F.E.) de 10Hz erau rare și la costuri importante, astăzi soluțiile din gama medie propuse la vânzare au F.E. de 25Hz, reducând marajele de eroare la valori imperceptibile… Adiacent trebuie spus că prețul acestor tehnologii a scăzut între 2010 și 1015 de peste 4 ori. Astăzi, un kit colectiv pentru sporturi de echipă cu licența programelor inclusă costă minim 2000 de euro, iar funcțiile disponibile și acurațrea măsurătorilor sunt aproape ireprosabile. În 2013 se vorbea (doar) despre posibila conectare a terminalelor la rețeaua informațională a operatorilor de televiziune, în 2015, în timpul transmisiei partidelor Campionatului Mondial de Rugby, telespectatorii erau informați în timpul transmisiei despre statisticile individuale ale diverșilor jucători. Cazul unor echipe naționale care nu dispun de tehnologie și merg pe site-urile competiției pentru a afla statisticile de joc, este în cel puțin amuzant, iar condițiile de lucru ale tehnicienilor lor aproape frustrante.

La nivelul componenelor tehnice bio-medicale progresul este și mai impresionant, unele aplicații fiind o raritate sau absențe chiar și în  centrele medicale tehnologizate. Primele generații transmiteau frecvența cardiacă. Astăzi, terminalele transmit temperatura corpului, se vorbește  despre nivelul acidului lactic în  sânge, parametri de ventilație și gradul de oxigenare a mușchilor, glicemia, concentrația unor compuși în  transpirație, gradul de deshidratare, etc. în acest moment absența acestor funcții nu este o problemă de ordin tehnologic, ci doar una de ordin comercial, și nu atât din punct de vedere al costurilor, cât datorită unei cereri foarte limitate… deocamdata!

Toate aceste funcții noi oferă materie inepuizabilă de lucru dezvoltatorilor de aplicații informatice pentru elaborarea unor programe capabile să opereze cu indicatori cantitativi-calitativi specifici de mare finețe și să genereze rapoarte a căror detaliere și precizie va fi  limitată doar de progresul cercetării în științele sportului și fiziologia efortului. Cu toate că procesarea tuturor datelor disponibile este încă laborioasă pentru a controla și gestiona ansamblul parametrilor funcționali și variabilelor inerente care pot influența performanța sportivă, ca și în  cazul precedent, integrarea unor noi funcții de calcul, statistice, de raportare sau chiar de diagnostic (pentru ca putem vorbi de diagnoza la nivelul posibilităților pe care tehnologia le oferă) nu mai reprezintă o problemă de ordin tehnic sau tehnologic, ci este doar una de rentabilitate care ține mai mai mult de cerințele pieței decât de complexitatea și costul dezvoltării lor.

Referitor la utilitatea functiilor GPS în aceste soluții, ele sunt evident interesante per ansamblu, dar nu oferă în nici un fel materie de lucru antrenorilor. Datele GPS reprezintă doar valori de coordonate cu funcție de raportare / localizare la sau într-un sistem de referință spațial și temporal. Nici chiar tehnologia video nu oferă repere metodologice și tehnice precise. Cu excepția funcției sale didactice în analiza și pregătirea tactică, tehnologia în sine nu oferă măsurători precise, indicatori și mai ales nu are un sistem de referință pentru evaluarea performanței sportive. Singura componentă a sistemului care pune la dispoziție indicatori și repere care pot ajuta-orienta antrenorul în procesul de pregătire, în respectul axiomei formatoare în  sport –  EVALUARE performanță PLANIFICARE program de pregătire PREGĂTIRE (RE)EVALUARE și analiza rezultatelor (RE)PLANFICARE și ajustare program Ș.A.M.D – este componenta tehnică biomedicală și biomecanică integrată: monitorul de frecvență cardiacă, podometrul sau accelerometrul, tensiometrul, termometrul, etc., căreia i se adaugă aplicațiile informatice specifice.

Dacă ar fi să folosim o parabola cu magicianul din povești care prepară un o elixir sau farmacistul (antrenorul) care prepară un leac (calea/metoda), atunci funcția GPS-ul ar fi adaos (excipiens) liantul care dă forma de agregare a leacului; tehnologia video – colorant și arome; programul de pregătire, igiena și alimentația, etc. – principiile sau substanțele active, cele care într-adevăr vindecă, iar balanța sau cântarul de precizie, subiectul care se exprimă prin efortul care îl produce, ne răspunde și asigură feed-back-ul prin componenta biomedicală, cea care citește și reda miligramele/gramele – adică cifrele referință pentru dozarea corectă a substanțelor, iar performanța ar fi vindecarea (eficiența medicamentului). Revenind la factorul uman, să nu uităm însă că rețeta elixirului sau a leacului o cunosc numai magicianul sau farmacistul. In același timp datorită acestor sisteme/soluții integrate tehnicianul nu a fost nicicând mai aproape de universul laboratorului de cercetare ; o lume în care faimosul ecart între teorie și practică tinde să se estompeze și în  care practicianul devine adevăratul cercetator pentru beneficiază de un un cadru de observare și testare mult mai vast decât cel care lucrează în laborator. În termeni de formare și capitalizare a experienței oportunitatea este aproape neprețuită pentru că oferă în sfârșit posibilitarea implementării bunelor practici și verificării și mai ales relativizarii obiective a diverselor teorii științifice.

Cu toate avantajele expuse aici, dilema celor care nu au folosit tot acest instrumentar tehnologic rămâne dacă multimea de “gadget-uri” care au pătruns în ultimii ani în cultura tehnică a antrenamentului sportiv conțin sau nu codul (sau cifrul) secret al reușitei celor care le folosesc – cel al performanței. Răspunsul nostru la această intrebare ar fi un NU categoric! În primul rând pentru că din momentul în care toți participanții le adoptă, atunci vom avea egalitate pe planul resurselor și mijloacelor, iar diferența o va face, ca aproape întotdeauna, calitatea pregătirii în  ansamblul ei și valoarea efectivului… Din punctul de vedere al competitivității însă, DA (!) cu siguranță, pentru ca ele pot orienta DECISIV procesul pregătirii. În al II-lea rând pentru că tehnologia sau soluția nu este decât un instrument, o unealtă, dar utilizarea ei ține de competențele și inspirația fiecăruia…

____________________________

– O-O Flo –

Anunțuri

2016 incepe cu recordul absurdului la atletism (pamflet des_cifrat si serios)

In Bizz sport, Blog, Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Industria echipamentului, PORNO SPORT, Sportul si politica, Star System on Ianuarie 16, 2016 at 11:39 PM

ACTUALIZARE – de la publicarea articolului (pe care intre timp l-am arhivat), au luat atitudine si alte nume din atletims. Dintre toti, Paula Radcliffe si Mike Powell au fost cei mai transanti.

Ceea ce anticipam (mai jos in text) in momentul publicarii, iata ca s-a si intamplat; la nici 10 zile dupa lansarea ^dezbaterii^, firma Adidas si-a suspendat  (sau nu a reinnoit, dar mai conteaza) contractul de sponsorizare cu Federatia Italiana de Atletism – 7 milioane de euro – pe motiv ca nu doreste sa-si asocieze imaginea cu scandaluri de acest gen, ce ar putea aduce prejudicii valorilor ^sportului curat… murdar^, asta in conditiile in care federatia italiana nu este cea mai infestata dintre cele vizate de acest scandal ramas in coada de peste… Asta a fost apropos de implicatiile economice ale sustinerii si promovarii acestei aberatii… Actualizarile de mai sus ar fi suficiente, dar pentru cei care vor sa afle mai in detaliu despre toata aceasta tarasenie, aveti in continuare articolul initial

_________________________________

Incepem anul sportiv si olimpic 2016 cu o bomba ouata de scafarliile unor oficiali si sustinatori ai noii ere in atletism – era feciorelor neprihanite – de inspiratie britanica, mai precis a celor de la federatia britanica… Nici nu se putea altfel. Credeam ca postasem vestea pe pagina Facebook a blogului, Sportlogic, dar nu. De atunci nimeni nu  luat nici o atitudine in spatiul public. Pe retelele de socializare, ca de obicei, s-a trezit orzul in gloata de moralisti,  dar pana ieri nici un nume mare nu s-a gandit sa-si dea cu parerea despre aceasta idee originala… Cand era cat pe ce sa cred ca atletismul a devenit un sport de struti, iata ca Usain Bolt (cine altul) a iesit la rampa si a incercat sa explice ca el apreciaza munca celor care vor sa mentina sportul curat, dar ca el si multi altii ca el, toti cei care au fost cautati de toti cromozomii si carora nu li s-a gasit nimic, nu prea sunt de acord cu astfel de masuri… declarandu-se chiar socat de gaselnita mintilor crete si de bine. Evident, il intelegem si ii salutam curajul, pentru ca in zilele noastre sa spui ce gandesti a devenit un risc, daca nu un act de sacrificiu. Pai cum!? Cine a tras 20 de ani ca un animal de povara, muncind mii si mii de ore ca sa ajunga acolo, doar nu mascaricii care au lansat ideea… Iata raspusnul/declaratia lui Usain la auzul propunerii:

Bolt Vomita

Si daca cumva  functionarul cu pricina nu a inteles ce si cum, poate ca un filmulet l-ar ajuta sa-si faca si el o idee… Un filmulet care incearca sa rezume si sa ilustreze cam despre ce este vorba, care este pretul pe care il plateste, atentie, un talent, ce sa mai spunem despre parcursul si munca pe care ar trebui sa o depuna un atlet mai putin dotat si a carui arja de eroare este deci mult mai mica. Sa alergi nu este usor;  in antrenamentele celor care participa la probele de alergare, sarituri, aruncari nu exista diversitatea pe care o regasesti la alte discipline… Fie numai si pentru rutina mentala, repetitii fara sfarsit pentru dobandirea gestului perfect, in care perfectiunea nu o stabileste nici un standard cu specifcari… ci doar cronometrul si alte unitati de masura; mii si mii de ore pentru cateva secunde de implinire si cateva sutimi de diferenta. Un furuncul mutilat afectiv vine si ne testeaza discernamantul, fara pic de respect si empatie cu cei pe care ar trebui sa-i respecte si sa-i ajute, cei care fac sa sa geama stadioanele, adica sa le mearga lor afacerea.

Dar despre ce este vorba!? Cu putin inainte de sfarsitul anului trecut, ^niste moralisti^ (niste inglishi mai precis) din cercul IAAF, s-au gandit ei ashea, la un ^faiv o cloc^, ce cadou sa faca lumii de Craciun… si au propus stergerea tuturor recordurilor din atletism pentru a marca inceputul noii ere, cea a atletismului curat, era antidoping…. Hotarat lucru, oligofrenia nu este o boala endemica… Sunt tot felul de ^baieti dashtepti^  care nu se dau in laturi de la nimic pentru a falsifica cultura atletismului in ; vorbim despre generatii si generatii de sportivi (si suporteri), despre decenii de competitii. Deci cineva pus acolo sa apere interesele atletismului, vrea sa mature pe jos cu istoria si blazonul disciplinei fara de care probabil nu ar exista alte sporturi… Este un fel de a spune pentru a sugera importanta culturii atletice in mai toate ramurile sportive. Putem sau puteti fi siguri (eu unul sunt deja) ca o tara fara atletism este o tara fara sport, iar o tara fara sport nu exista… Nu credeti(!?), uitati-va la noi. Pe de alta parte, in industria atletismului (fiindca este o industrie) implicatiile financiare si economice vor fi resimtite la toate nivelurile. Aici nu este vorba despre recorduri… sau despre sport curat, ci despre politica, bani, audienta, sponsori si influenta… Niste calcule aberante fiindca cu toata multimea cazurilor de dopaj audienta nu a incetat sa creasca in ultimii 20 de ani, doar ca sunt mai multi la masa si nu intotdeauna cei doriti.

Putem fantaza cat dorim, dar avand in vedere ca UK de foarte putina vreme marcheaza cumva scena atletismului mondial – in ultimii 50 de ani au avut cativa semifondisti, fondisti si din cand in cand cate o surpriza in stafetele de sprint… + o legenda Johnathan Edwards… – suntem indreptatiti sa credem ca isi doresc un loc la masa celor foarte mari.  In ultimii 6 ani atlelismul britanic s-a instalat intr-o pozitie dominanta in Europa si nu numai, avand si cativa atleti de exceptie in topul ierahiei internationale. Nu mai ramane decat sa-i imbranceasca pe unii ca sa (re)faca putin loc pentru ai lor, iar cand spunem ai lor nu ne referim la atleti, ci la absolut totul – institutii, sponsori, organizatori, la aliatii istorici si la tot Commonwealthul…. inclusiv laboratoarele lor farmaceutice.

Pai cum altfel va putea saluta omenirea (si sponsorii) primele recorduri mondiale si olimpice la Rio, dintre care, cu putina sansa, vor fi si vreo 3-4 recorduri mondiale britanice – 5000/10000, heptatlon fete, lungime baieti – iar restul plombele imperiului, fiindca deh, prestigiul coroanei. Culmea este cum vin astfel de idei nastrusnice in momentul in care incepe sa se confirme scaderea performantelor prietenilor americani in mai toate probele, chiar si cele cu ^staif^ pe care acestia le controlau si a caror piata reprezinta o cota importanta din economia atletismului mondial.

Ma intreb cum vad ei asta… Sa o luam ianpoi in timp; Usain Bolt 9.58 la gunoi, ramane urmatorul timp 9. 62 tot el, jamaican… nu este bine, 9.69… iarasi jamaicani, commonwealthul il iubim, dar totusi ce ne facem… si tot asa, retrospectiv in istorie, pana cand!? Dopati, dopati, dar pana cand sau pana unde; pana la Carl Lewis poate!? Sa-l lasam pe el ultimul campion recordman oficial la sprint…Nu!? S-a dopat si el!? Nasol… Pana la Jesse Owens atunci, asa ca o consolare fiindca Hitler n-a vrut sa-i stranga mana!?… Cine este (sau a fost) omul cel mai rapid de pe planeta in cazul asta!?… Ok si ce facem cu recordurile mondiale care sunt si recorduri nationale – altfel spus performanta lui Lavillenie va ramane record national in Franta, dar nu si mondial… Ma rog, suna ca si cum toti ^fraierii^ astia au muncit degeaba, iar mai tarziu in istorie pentru generatiile urmatoare nici nu vor fi existat. Intr-o zi nu foarte indepartata, toti ^ratatii^ care vor sa marcheze istoria intr-un fel si nu au reusit inca, sunt invitati ca imediat dupa intrarea in vigoare a acestei masuri briliante, sa bage repede un circuit atletic si sa trimita rezultatele cu inregistrarea video pentru ca cel putin vreo 2 miliarde dintre noi vom avea sansa sa devenim fie si pentru 3 secunde recordmeni mondiali la toate probele pistei… Sansa unica si pentru schiopi la saritura cu prajina.. sau ma rog, in carje… Ii sfatuim sa fie vigilenti pentru ca va fi un moment unic si istoric care nu trebuie ratat.

Ne-am mai putea imagina ca de fapt britzii si amerlocii au descoperit piatra filosofala – 3 picaturi de vitamina X… care se transforma in aur… si care, evident, are o formula secreta, numai si numai de ei stiuta, magica si mai ales nedectabila…. Sa fie ingineria genetica unde sunt lideri pe piata!?… S-o creada ei. Fac pariu ca si asa vor pierde cursa inarmarilor; unii au inceput deja sa se alarmeze de numarul finalistilor ^galbeni^ – (inseamna asiatici in limba lui Nae Marasescu… scuze nu m-am putut abtine sa nu citez din acest mare umanist al sportului autohton) – in finalele competiilor internationale de sprint. S-au inmultit ^ingrijorator^, Doamneee, si asta nu-i a bine… Sa speram ca nu vom trai era in care sprinterilor, dupa incheierea carierei sportive le vor creste  copite sau gheare in loc de unghii la picioare, saritorii pensionari isi vor purta cumparaturile in propriul marsupiu, prajinistii vor dansa pe la nunti pe  cantecul ploii cu pene pe spate sau aruncatorii nu-si vor depurica unii altora coama de par argintiu de pe greaban…  Glumim, dar gluma noastra nu poate fi mai proasta decat delirul deontologic al unor federatii… Sau poate ca nu ne-am prins; pamfletistii sunt ei, si asta a fost de fapt o demonstratie de umor britanic.

Sa admitem ca toti ar fi dopati, ei bine atunci recordurile pot ramane valabile (nu e vina nimanui ca altii au chimisti mai buni)…. Cine ii impiedica pe acesti politruci sa lupte in continuare pentru mentinerea sportului *curat*… murdar. Pe cine vor ei sa prosteasca!? Este limpede ca pe fondul improbabilitatii inregistrarii unor noi recorduri mondiale intr-un viitor foarte apropiat, din simplul motiv ca performanta umana este limitata, baietii s-au gandit sa dechida o noua carte a recordurilor… Si-au facut probabil calculele si au inteles ca sunt foarte mici sansele ca cineva sa mai fuga prea curand 100m in 9.54 (dopat sau nu). Din cate in cate zeci de ani se vor mai naste unii care  sara peste 2.46 in inaltime, peste 9 m in lungime sau peste 18,45 la triplu… Fiindca dragii mei, in opina unora atletismul are nevoie de fețe noi si de recorduri ca sa traiasca, altfel is bad for the business… very bad.

Putem specula la infinit, enervant este insa faptul ca acesti papitoi invoca etica pentru a justifica masuri cu finalitate mercantila intr-un context favorabil lor si dificil pentru concurenti, inchipuindu-si ca o planeta de ranjiti vor asista holbati la competitiile lor ca sa vada in sfarsit care este cel mai curat si mai rapid alergaret (sau saritor…whatever) de pe planeta. Ce ma distreaza cel mai tare este naivitatea unora care isi imagineaza ca debutul unei noi ^ere^ va impiedica atletii sa se dopeze atata vreme cat miza sponsorilor care finanteaza sportul international este recordul pentru ca, cred ei, recordurile ar fi cele care o genereaza. Si ce ma enerveaza cel mai tare este ca in fruntea sportului mondial au aparut secretarii de stat – colenelul Powell, Condoleaza si alti cavaleri ai luminii… Adica niste clowni tristi care ne iau de prosti si ne calca in picioare visele, aminitirile, emotiile, bucuria si mandria, chiar si deceptiile (mai rau atunci) unor generatii si a milioane si milioane dintre noi!

Cei de la federatia britanica  nu au spus cum vad ei asta; daca de maine se creaza o noua baza de referinta (statistica), daca vechile recorduri vor ramane totusi mentionate undeva de dragul istoriei sau spre comparatie, au dat o duma, au facut o poza, asa de jos in sus, si gata… La fel cum IAAF nu s-au pronuntat daca au de gand sa dea curs anularii tuturor recordurilor si totusi legatura dintre cele doua institutii nu este foarte greu de stabilit. Suntem asadar intr-un moment istoric si reformator… Care la fel ca in toate revolutiile, Primavara Araba, lupta impotriva terorismului, drogurilor, evaziunii fiscale, etc… pentru o lume ma buna, nu-i asa, singurul scop este ingroparea celorlalti si cum altfel s-ar putea realiza mai cu surle si fanfare decat negandu-le realizarile in numele unor valori de nimeni respectate, stergand din analele istoriei trecutul sau fundatia altora, adica reperele, recordurile, toti marii campioni care au fost controlati si rascontrolati pe durata intregii cariere fara sa fi fost gasiti vreodata pozitivi…  Intreaga mostenire lasata de generatii cu bune si cu rele, pe scurt intreaga cultura a disciplinei in unele tari, valorile lor, dar care (SÎC) au fost adoptate universal, inchipuindu-si ca pot construi viitorul pe nimic.

– O-O Flo –

Mai in gluma… mai in serios, LIPOVENII SUNT PE FACEBOOK

In Blog, Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Ganduri, Industria echipamentului, Industria timpului liber, Lifestyle si tendinte on Iulie 29, 2014 at 11:26 AM

navod

____________________________

Am inteles mesajul cititorilor! Cum politica va lasa reci, nu la fel de reci precum ii lasa israelienii pe palestinieni, dar totusi reci, probabil nu este de vacanta, asa ca m-am gandit sa va postez ceva mai „estival”, mai ales ca este vorba despre un „sport” pe care confratii ex-rugbisti il practica la scara larga… si anume pescuitul.

Azi dimineata cand m-am logat, am gasit o publicitate noua in partea dreapta a paginii mele…De unde s-or fi prins ei ca m-ar pasiona subiectul…nu stiu… dar nu, I don’t give a penny, pe romaneste 😉 … Da deci sportul ar fi pescuitul, doar ca reclama era la navoade.

Pun la o parte faptul ca in apele dulci romane traiesc, pardon traiau, doar vreo 6 specii de pesti considerate delicatese in toate mai toate culturile culinare – pana la urma este chestie de preferinte… nu te poti screme in gustul omului – din care una a disparut din cauza poluarii (lostrita), alta a fost monopolizata de dom’ Nastase – salaul… DA… PSD-ul si meritele sale universitare i-au dat dreptul sa-i priveze pe consumatorii romani de aceasta bucurie, oricum cocalarii habar nu aveau despre fineturile papilei, in plus populatia de „salai” 😀 trebuie controlata, altfel se lasa cu anarhie. A 3-a ar fi pastravul… Noroc ca mai sunt crescatorii. A 4-a, habar nu am daca mai exista si oricum parerile sunt impartite… LIPANUL (nu am mai auzit pronuntat cuvantul asta de cand era ciutan), iar a 5-a are prea multe oase spune romanul…De fapt cam tot atatea cate are si salaul, doar ca trebuie sa stii sa-l prepari. Noroc cu Jamie Olivier si cu deschiderea granitelor ca au mai aflat si poporul de geniu nerecunoscut „despre una despre alta, ca-ntr-un zbor cu parapanta”…  A 6-a specie  nu am sa o numesc fiindca deja este scumpa, deci „prietenii stiu de ce” si merg pe „blat”. In plus, in aceasta primavara baietii destepti dintr-o zona a Dunarii – Galati, Braila – au pus plase peste tot si i-au blocat migratia (fiindca nu este de apa dulce decat „horny”) compromitand tot ciclul reproductiv al speciei… da, toata promotia… si nimeni nu a spus o vorba, nu am avut nici o reforma sau vreo o programa schimbata pe aceasta tema.

Nu-i spun numele, dar v-ati prins, ca sa nu dispara, exact asa cum plajele de la Vadu si Lupu s-au dus pe „apa Sambetei” din cauza prostiei unor „iubitori” care au vrut sa impartaseasca cu anturajul originalitatea vizunii lor despre o vacanta reusita, dragostea de natura si vocatia lor de exploratori… Am facut si eu greseala candva, doar 1 data, si am inteles repede riscurile… Daca gasiti un loc frumos, postati fratilor, dar nu spuneti nimanui unde este decat dupa ce l-ati facut sa semneze un tratat de non-agresiune fata de natura si daca si numai daca aveti incredere deplina in constiinta si responsabilitatea celui caruia ii veti dezvalui „taina”, fiindca altfel in maximum 3 ani dupa pasul primului meltean in zona, minunea care v-a incantat sufletul va fi compromisa ireversibil. Nu este o idee noua. Inainte de 89 cluburile de alpinism si speo mergeau „inchis” ori de cate ori gaseau un perete abrupt cu floare de colt pe el. Ba chiar zideau si intrarile in pesterile sau orice gaura promitatoare pe care o descopereau. Numai frate-miu’ Mircea si acolitii sai au zidit peste 100 de vizuini prin Cheile Bicazului cand erau ceva mai chipesi, adica prin anii 70.

Deci da, azi dimineata am descoperit o reclama la navoade pe feisbuc… „Apres tout”, pescuitul chiar este sportul national, nu-i asa…si atunci de ce sa nu le creem conditii conationalilor nostri sa rada tot… Daca politicienii, adica alesii si angajatii lor pusi acolo sa-i reprezinte au voie, cum sa nu aiba voie si cei care i-au mandatat… Sau, uite la asta nu m-am gandit, lipovenii, baietii aia aspri batuti de soare, ploaie si de vant, care vaslesc de rup intre doua „gatlejuri” de vodca, sunt toti niste „acro” ai socializarii. Pai daca Ghita Ciobanu are voie si initiativa, ei de ce nu ar avea!?

Dincolo de glumele mele discutabile, in momentul de fata orice „pasionat de natura” si pescar „sportiv” poate sa-si procure pentru o suma modica o plasa care sa lase balta fara peste… Acu’ cine profita de distrugerea apelor romane (!?); cu siguranta toti gascarii care au pus  patria si resursele ei pe chituci, fiindca concesiunea administrarii unui luciu de apa nu este data oricui… Da, lacul privat este singura optiune care mai prezinta garantia unor ape nepoluate si deci a consumului de peste sanatos. Vrei sa faci o baie sa te racoresti (!?), mergi la strand coane’ (riscant, densitate mare) sau dai un milion… Altfel iese stapanul si te aliceste ca pe o potarniche fiindca oricum au disparut si nu de alta da-i rugineste flinta-n cui.

Cu siguranta nu va profita industria turismului „natura si aventura”, o nisa importanta si de perspectiva spun ei, fiindca despaduririle si contaminarea apelor fac anosta orice forma de turism similara in astfel de zone – rafting, canioning, pescuit cu adevarat sportiv, foto-safari si observatia faunei – si sunt multe… Daca faci o baie poti sa-ti iei programare direct la dermatolog. Am patit-o pe Bistrita. oricum este mai bine decat inainte de a fi vandut astia fabricile la fier vechi, singurul avantaj rezultant al jafului institutionalizat, desi as fi preferat statii de epurare performante in loc… pana la urma este bine si asa si fara absolut nici o ironie, chiar vreau sa le multumesc. In ziua de azi in schimb, daca nu te loveste micoza, ai toate sansele sa iesi la suprafata, dupa o „randunica” perfect executata pentru a impresiona mandra cu buze carnoase din audienta, cu un pet in chip de coif, sau un tampon utilizat in gura… La faza asta nu-ti mai ramane decat sa strigi tare cand iesi din apa ca ai vazut o sirena…si ca era cat pe ce, dar era pe ciclu.

Da, uite nu m-am gandit ca si industria farmaceutica poate profita. Ba chiar si cea auto-moto… De acum baietii sofisticati, managerii tineri si dinamici, corporatiile pot face linistiti offroad, motocross si „timbilding-uri” prin albiile raurilor ca nu mai au ce strica. Pana la urma si astea sunt sporturi, nu-i asa!? Bine poate exageram putin, mai sunt cateva locuri prin tara, dar uneori trebuie sa stai la rand la intrarea in cheiuri si defilee, poate mai interesant decat la NESS si portocale, dar zau, cateodata ma intreb daca dictatura nu a fost singura solutie rezonabila in aceasta tara… Iar ma bantuie fantomele… Intr-o zi cand ma pierdusem pe platoul Bucegilor, complexat de romanii cu initiativa de la „vodacon”, ma gandeam ca daca as fi cizmar, as deschide un atelier acolo sus pe platou… Zau, la cate tocuri cui pierdute poti gasi pe pajistea alpina, de ce nu!? Doar romanii au initiativa, nu-i asa!?

Gata cu caterinca….Catre toti prestatarii de turism aventura; fratilor, uniti-va, impuneti un cadru legal pentru aceste actvitati, educati-va clientii… si catre lipoveni; la fel, impuneti un cadru legal sau ameliorati-l pe cel care exista…Spre exemplu obligativitatea prezentarii unei licente de exploatare piscicole la achizitinarea unui navod ar fi o idee, fiindca „sportivii” astia va vor lasa fara paine si nu va puteti face toti „webdiveloperi”.

– O-O Flo –

%d blogeri au apreciat asta: