Sportlogic

Archive for the ‘Lifestyle si tendinte’ Category

De ziua voastra – „atletele” din viata noastra!… si putin despre sport, cultura, societate

In Blog, Educatia si sportul, Ganduri, Istoria sportului, Lifestyle si tendinte, Olimpismul, Origini si "preistorie", Sport si societate on martie 8, 2018 at 10:00 PM
Intro : Dedic acest articol in semn de dragoste si respect pentru Anca, ce-a mai puternica femeie din viata mea anterioara, prezenta si viitoare… cu voia „destinului”!
________________________
De ziua fetelor si doamnelor care apreciaza sportul trebuie sa stiti ca pasiunea voastra pentru sport nu este nici pe departe o noutate, asa cum tinde sa creada „lumea”,chiar si cei mai vechi dintre noi care au prins „alte vremuri”. Nu este nici o dobandire sociala al miscarii de emancipare feminina din secolul trecut (pe care l-am prins cu totii, nu-i asa) si care in zilele noastre pare sa atinga un alt nivel, aproape vecin cu absurdul. Este, cum se spune, „de cand lumea si pamantul”
Prima competitie sportiva exclusiv feminina Jocurile Hereene – nici nu stiu cum s-ar putea scrie pentru ca povestea asta nu a ajuns inca la urechile istoricilor de Romania, deci nimeni nu s-a straduit sa traduca – dedicate zeitei Hera, protectoarea familiei care sunt mentiunate istoric incepand cu secolul 600 IEN… Exista cronici din China antica, datate in urma cu aproximativ 5000 de ani, care fac referinta la competitii martiale feminine. Astfel de cronici atesta participarea mai peste tot in lume a femeilor in competitii la diverse discipline, dar frecventa mentiunilor indica totusi un fenomen sporadic. Insa atestarea si existenta cluburilor sportive feminine, inca din secolul al XVIII-lea, in special in Regatul Unit si mai tarziu in SUA, demonstreaza deja o raspandire a fenomenului. Surpriza si mai mare ne vine din istoria sportului pro feminin, care inseamna totusi o industrie lucrativa, unde pentru multi este mai degraba un fenomen de societate recent, patronat de lumea show-bizz-ului… Ei bine, nu, teapa si de data asta, pentru ca prima echipa PROFESIONISTA (!!!) feminina a aparut in 1867 – The Dolly Vardens din Philadelphia, in baseball…
De atunci, chiar si in zilele noastre, la mai mult de un veac de istorie moderna a sportului feminin , auzim tot felul de politici si activisti care ne macelaresc timpanele despre egalitate si premiere peste premiere in lumea Occidentala , mai ales in viata doamnelor sportive din UK si de peste Atlantic…. Da, este din nou la moda si o intreaga fauna de „social warriors” revendica  monopolul  bunelor intentii si cel al progresismului social. Ei bine din nou nu, teapa, fiindca prima femeie din lume care a particpat la un maraton, s-a intamplat la Olimpiada din 1896 a fost o atleta din Grecia – Stamata Revithi – in imagine (apropos frumoasa si parca prea indrazneata pentru vremea respectiva).  Ei bine, inchipuiti-va ca COI-ul :D) de atunci i-a refuzat participarea fara explicatii, la fel cum si preotul a refuzat sa o binecuvanteze inaintea cursei dupa cum era obiceiul pe atunci, toti probabil din aceleasi ratiuni de ordin sexist. Cu toate acestea ea a luat startul a 2-a zi, alergand singura, dar acompaniata si supravegheata de un dascal, primarul si notarul orasului Marathon.
Revithi a incheiat cursa in 5h30, din cronica tinuta de cei care au insotit-o pare-se fara sa se opreasca, alergand la un ritm constant si probabil in sandale, dar odata ajunsa la sosire i-a fost refuzata intrarea pe Stadionul Olimpic. Alergatorare nu a renuntat si a cerut a cerut militarilor care pazeau accesul sa-i semneze un certificat de sosire care ar fi trebuit sa-i ateste performanta. Lucru pe care acestia l-au si facut, in prezenta si sub marturia celor care au insotit-o. Mai tarziu oficialii jocurilor au refuzat orice explicatie referitoare la obstructiile pe care atleta le-a intampinat, in ciuda interesului multimii si al jurnalistilor care acopereau evenimentul. Nu trebuie sa ne revoltam pentru ca americanii, teoreticienii egalitatii de sanse si ai democratiei, au interzis participarea femeilor in cursele de tip maraton pana tarziu in anii 70  ai secolului XX pe motiv medical… Desi stiintele  la vremea respectiva erau deja evoluate, aproape la nivelul celor de astazi, mai putin progresele tehnologice inregistrate intre timp, specialistii sustineau ca in cazul unei curse pe o asemenea distanta, femeile ar risca sa le cada uterul… Evident se refereau la prolaps uterin si nu la pierderea sa pe drum. Astazi, in urma observatiilor acumulate in ultramaratoane (curse de peste 50 km), se stie deja ca cu cat distanta creste, cu atat diferenta dintre performantele dintre sexe scade…  Nu numai ca performantele sunt asemanatoare, dar recent a avut loc si o premiera istorica: pe 15 octombrie 2017 – Courtney Dauwalter (in imaginea de mai jos) – a castigat cursa Moab 240 Mile Endurance cu un avans de 10H (zece ore) fata de al 2-lea clasat, un barbat al carui nume nici nu m-am mai straduit sa-l aflu :))) … Well that’s it guys… ciocu mic si puneti-va pe treaba
Nici in sporturile de combat fenomenul nu este o noutate. Primul combat de box  femin in epoca moderna este mentionat undeva pe la 1876 cand Nell Saunders a invins-o pe Rose Harland  intr-un meci cu audienta impresionanta care s-a tinut la NY . Cu mult inainte de acest eveniment insa, exista mentiuni care dateaza inca de la inceputul secolului al XVIII-lea, vorbim despre anii 1700 atentie,  despre o oarecare Elizabeth Wilkinson care s-a autoproclamat campioana europeana absoluta si suprema de box dupa un turneu tinut la Londra in care a luptat atat impotriva unei concurente feminine, dar si a unor barbati… despre care tind sa cred ca nu erau copiii corului bisericii. WOW!!! Bine, regulile boxului pe vremea aceea permiteau atat zgariatul cat si bagatul degetelor in ochi, dar pana la urma erau aceleasi pentru toata lumea… In toata povestea asta, scuzati-mi machism-ul, banui si un oarece amestec al caselor de pariuri sau fata era sora mai mare intr-o familie irlandeza cu multi frati :))) …
Dincolo de latura folclorica, prezenta timpurie a boxului feminim in miscarea olimpica moderna  – 1904 a III-a editie, Saint Louis, USA  (imaginea alaturata) – ca sport demonstrativ sugereaza la randul ei posibilitatea existentei unui circuit competitional feminin al disciplinei si ca doamnele nu au fost straine nici chiar de lumea sporturilor mai violente.
Cele povestite mai sus nu reprezinta decat o fractie zecimala din istoria sportului feminin… Cum ca cumva povestea asta cu sexul slab (sau frumos) este un cretinism specific unei culturi incerte, transmise din generatie in generatie care a facut ca pana si un tip ca subsemnatul sa priveasca cu recul evolutia anumitor discipline la feminin; spre exemplu amploare dezvoltarii rugby-ului din anii 90/2000…  Cum la fel imi amintesc foarte bine amuzamnetul iubitorilor de fotbal in aceeasi perioada, cand media a inceput sa vorbeasca despre fotbal si cupa mondiala de fotbal feminin… un sport pe care de fapt fetele il practica inca din secolul 19… Eram cu totii incercati de un fel de sentiment confuz, de reticenta amestecat cu surpriza, cu atat mai inexplicabil cu cat competitii feminine la alte discpline erau deja mediatizate si se bucurau de mare audienta la vremea respectiva… Mai tarziu am inteles ; nu erau barbatii de vina, ci noi barbatii din Romania… Am inteles asta mai tarziu, in Canada, cand mi-au cerut sa antrenez o echipa de fete si cand luat prin surprindere m-a pufnit rasul. Am inteles repede din reactia interlocutorilor mei ca facusem o greseala, iar acum dupa ani si ani pot sa spun ca fetele sunt pe departe mai usor de antrenat decat baietii… Aproape prea usor ca sa fie pasionant, dar simtul datoriei, devotamentul si implicarea de care dau dovada este ceva la puterea x fata de cea a baietilor.
De atunci, de la experienta mea de coach al unei echipe feminine, am devenit fanul absolut al sportului feminin in toate disciplinele, dar nu al feminismului gratuit in care nu mai este vorba despre egalitatea de sanse, ci despre o vanatoare de vrajitoare si in care cineva a hotarat sa se foloseasca de orice diferenta dintre noi pentru ca este mai bine pentru nu stu cine ca barbatii si femeile sa fie dusmani si nu aliati.  Ramane asadar  un lucru cu care nu reusesc sa ma impac, nici in Romania sau oriunde in lume, iar el nu are legatura nici cu feminismul , nici cu machismul, sexismul sau cu sportul feminin si in care doamnele au o influenta din ce in ce mai resimtita si anume „pizdificarea” barbatului (scuze… este doar o expresie, cunostem si recunoastem foarte bine puterea absoluta a vaginului !)… Si aici ma refer in special la pizdificarea baiatului din Romania fiindca, pe onoarea mea, daca iei statsiticile performantelor sportivilor si sportivelor din tara noastra pe ultimii 20 de ani, rezultatele la masculin nu reusesc sa oboseasca degetele de la o mana, zau! … Si asta o pun pe seama  preferintelor de petrecere a timpului liber despre care stiu perfect ca sunt oarecum orientate de sugestia si optiunele doamnelor…. De aceea as avea o doleanta pentru sexul prieten si camarad de viata pentru cei mai multi dintre barbati (cel putin deocamdata): fetelor si doamnelor, sportul nu este o lume a barbatilor, nu confundati sportul cu fotbalul si cu imaginea prietenului si amicilor supraponderali inmocirliti in canapea cu faramituri de nachos pe piept si spuma de bere  pe la gurita… Sportul este pentru toata lumea, pentru toata familia, este excitant, pasionant, spectaculos, formator si unificator. De aceea va rog astazi de ziua voastra, sa va deschideti orizontul si incercati sa va implicati activ si poate cine stie il veti avea mai viguros si la datorie , cu mai multi ani de garantie, la fel si copii mai dezghetati, sanatosi si inzestrati,  o natie robusta si un viitor probabil mai sigur…  A venit vremea sa preluati initiativa familiala, daca nu cumva o aveati deja, si sa faceti cu ea ce trebuie, iar asta inseamna inainte de toate exemplu  personal… fiindca mama este cea care are cel mai profund impact in cresterea si dezvoltarea copilului… din ce in ce mai frecvent chiar si in cea a sotului :)))!… Va multumin ca existati si ca ne suportati… La multi ani si un praz verde!
– O-O Flo – 
Reclame

Stejarul, un copac care mai creste doar din inima fiindca radacinile i-au fost taiate!

In Bizz sport, Blog, Comunitate, Cultura si sportul, Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Ganduri, Industria timpului liber, Lifestyle si tendinte, Sport si societate, Sport viata si destine, Sportul si politica, Star System on noiembrie 12, 2014 at 12:18 PM
Nu i-am pus frunze de Stejar fiindca nu i-am gasit organele dar nu mi-am pierdut speranta - creatie proprie

Nu i-am pus frunze de Stejar fiindca in momentul asta mi-am pierdut „feeling-ul”… – creatie proprie

DOAR ASA CA SA NU NE UITE LUMEA SAU CA SA NU SE CREADA CA AM UITAT / ABANDONAT CAUZA OVALA

As fi putut scrie un articol cum am facut la seriile toamnei anului trecut… Dar zau, nu am mai gasit energia necesara; abia daca am reusit sa urmaresc meciul dintre Stejari si Vulturi… In mare este o fabula despre o pasare care incepe sa-si faca sau sa-si consolideze cuibul pe la noi, de cand cu NATO… In cuib si pe copac Vulturul nu face mare lucru, cloceste, mananca si se usureaza, in rest se bucura de inaltimi in timp ce stejarul ramane pironit la sol… Ce blestem! Stiam ce se va intampla si atunci cand cunosti dinainte rezultatul este ca si cum te-ai apuca sa filozofezi pe tema umiditatii apei. In loc de analiza jocului ma voi multumi sa reamintesc cateva aspecte. Pachetul nostru a aratat un plus de dinamism, dar este evident ca imediat ce incercam sa ne „diversificam” registrul ofensiv, chiar si numai pe inaintare, ies la suprafata carentele tehnice ale jucatorilor datorate fie unei formari insuficiente/incomplete pe planul tehnicii individuale in conditii de crestere a vitezei de joc, fie a neglijentei fata de detalii>>> Este destul sa facem statistica numarului de baloane pierdute in contact si confruntari la sol in conditiile in care pachetul nostru parea a fi dominant. Oricare ar fi cauza, sunt slabiciuni identificate de mult pe care probabil unii jucatori le-au constientizat, dar asta nu inseamna ca pregatirea lor include si elemente care sa ajute la eliminarea acestora. Ramane un aspect pozitiv, acela al cresterii capacitatii de conservare a balonului, dar pe care nu prea stim cum sa-l folosim daca cumva arbitrul uita sa ne ofere penalitati.

Ma rog, lista nu s-a incheiat; aceleasi greseli de aparare, gestiune a efortului si resurselor si aceeasi echipa rupta in doua – un pachet decent si muncitor si liniile de 3/4 care someaza pana la sictirul total al jucatorilor. Ma intreb daca reusesc sa se pastreze „calzi” si ne mai miram ca din 5 atacuri primim 3 eseuri…fiindca deh multi stiu (dar putini „intelege”) ca participarea tuturor jucatorilor in fazele de atac are va mentine constant nivelul de concentrare si responsivitate – pe scurt capacitatea lor de reactie la schimbari si neprevazut. Acest tip de plan de meci ne obliga sa propunem un joc limitat, previzibil si absolut plictisitor. Nu este vina nimanui, atat putem, acestea ne sunt limitele, cel putin deocamdata… A fost o ocazie excelenta pentru a-i ajuta pe optimisti sa inteleaga ca oricare ar fi fost grupa de la mondiale, sansa de a castiga traditionalul meci pentru a evita ultimul loc este una minima.

DAR MOTIVUL PENTRU CARE AM HOTARAT TOTUSI SA-MI SCRIU IMPRESIILE A FOST ALTUL DE FAPT. ACELA DE A SUBLINIA INCA O DATA LIPSA PROFESIONALISMULUI FRR: ACEIASI FACTORI SI ACELEASI ASPECTE CARE FAC CA RUGBY-ul NATIONAL SA NU PROGRESEZE… IMPOSTURA OMNIPREZENTA CARE GUVERNEAZA DIN CULISE VIATA FRR SUB TOATE ASPECTELE EI.

In primul rand imaginea si din nou neglijenta fata de detaliu dusa pana la prostie. Cei care au fost atenti au putut remarca ca buchetul de flori primit de solista care a intonat imnul american era cam de 3 ori mai mic decat cel oferit celei care a intonat imnul national… Ar putea fi considerat un gest de o meschinarie jalnica daca nu as sti ca la mijloc este incompetenta organizatorica… Mi-i pot chiar imagina cum au incropit buchetul „cel meschin” cu cateva flori smulse din jungla pregatita initial pentru diva nationala… Si asta pentru ca ne amintim cu totii ca la IRB NC 2013 noua ni se canta imnul pe vibratii de Metropolitan Opera, in timp ce adversarilor nostri pe un mag Kashthan cu palnie de pathephon in loc de boxe…. Este drept, pare un aspect minor, nu a fost sfarsitul lumii, dar este elocvent cu privire la notiunea de respect, valoare suprema in sportul nostru, si inca o dovada a incompetentei celor doi nechemati, Florin Matei si Lucian Lorin, care au nevoie serioasa de un curs intensiv de educatie si bun simt, cel putin la capitolul ospitalitate.

Un prieten, suporter infocat al Stejarilor, se plange in mod regulat ca in ultima vreme la tribuna oficiala raman sistematic multe locuri libere care chipurile ar fi rezervate pentru sponsori si ca fanii care fac ore de drum pentru a asista la meciurile nationalei nu pot beneficia de aceste locuri in conditiile in care doresc sa le si plateasca, frustrant atunci cand isi sacrifica ziua pentru a fi obligati sa stea in ploaie si frig pentru a striga Hai Romania… Si din nou respectul bata-l vina. Cine are cea mai mica experienta stie ca un organizator de evenimente trebuie sa se asigure cu cateva zile inainte de prezenta invitatilor… Locurile se pot rezerva fara a trimite neaparat biletele, se pot face liste si pot fi inmanate la o intrare separata daca rugby-ul national debordeaza de „VIP-uri” si amici care nu vor sa stea la coada. Bine, asta a fost doar de dragul sacaielii pentru ca in realitate despre ce sponsori vorbim(!?); cei  afisati pe stadion fara sa plateasca un ban, doar pentru a da impresia unei activitati sustinute de „marketare” a brandului national rugbistic, cei care dau cat pot pentru ca „au obligatii” (de partid, sindicat sau alte organizatii 😀 ) si vor liniste si pace, cei care ne ofera niste sticle de vin si niste carnati pentru bufetul de protocol (vorbim despre echipa nationala de rugby totusi), cei carora le-au crescut cefile si falcile de cand sponsorizeaza FRR, cei pupaciosi care asteapta mantuirea si gratia seniorului, sau cei care dau mai mult decat face pentru ca vor chiar sa sustina sportul nostru… Nu sunt multi – probabil CEC Bank si berea Stejar.

Care sponsori (!?), pen’ ca nu exista sponsori..pentru ca echipa nu are sponsori care sa se implice activ, carora sa le pese intradevar de acest parteneriat si care sa-si coroboreze campaniile de comunicare cu cele ale FRR (fiindca evident in federatia avem niste „completati voi cu epitetul adecvat” in materie de comunicare-dezvoltare)… Vorbim despre campanii cu adevarat eficiente care sa se transforme intr-un instrument in serviciul proiectelor de dezvoltare… In cazul nostru sponsorii sunt niste tovarasi care si-au pus semnatura pentru pacea „sufletului”, pentru a-si „crea creante” fiindca, deh, stim  acolo un domn care poate rezulva multe, numai problema rugby-ului national nu… Dar rugby-ul romanesc nu a avut nicicand un sponsor pasionat si interesat fie chiar si numai din ratiuni pragmatice de promovare a brand-ului sau… pentru ca nu are audienta, pentru ca este o lume inchisa, rezerva de vanatoare a unor trogloditi privilegiati.

Boala nationala se reflecta in toate domeniile vietii sociale; lepre la varf, lepre in fruntea bisericii, lepre in sport, lepre… peste tot… si o tara a vorbelor goale, sloganelor si a lucrului facut de mantuiala. Cum putem aspira la performanta si sa ne imaginam ca sportivii nostri pot da tot intr-o tara condusa timp de 25 de ani de smenari, gestionati de federatii de smenari, intr-o tara cu intinderi nesfarsite de nauci  sau somitati capabile doar de rea vointa. In aceste conditii cum mai putem spera sa cultivam dimensiunea patriotica si afectiva a suporterilor si a sportivilor nostri, motivatia in a-si reprezenta tara… Revenind la rugby, in tribune abia daca se aude gangurind imnul… si pe buna dreptate!!! Nu-i condamna nimeni, ii intelegem…. Baietilor nostri nu le ramane decat sa joace pentru ei insisi, pentru familiile si prietenii lor si asta pen’ ca tot felul de „oficiali” si-au inchipuit ca noi toti (inclusiv jucatorii) suntem plamaditi dupa chipul si asemanarea lor… „ca multi vede si putini cunoaste” … ca lumea nu gandeste… nicicand preocupati de consecintele actelor lor… Exact asa cum lumea nu merge la vot, la fel nu mai merge nici la stadion… Povestea cu sponsorii este o gaselnita; putin confort nu face rau nimanui  – unul pe 3 locuri… „in familie” cum se spune, marea familie a rugby-ului – nasi, fini, cumetri, frati, tovarasi de partid etc.

Pe de alta parte daca pe vremurile astea de restriste scot si cele cateva sute de rezervari la vanzare, risca sa goleasca cam un 1/4 din tribuna B, iar camerele de luat vederi care asigura transmisiile bat („ghinion de nesansa”) tocmai pe tribuna B, ceea ce in ultima vreme ar fi sinonim cu impresia de stadion gol, expresia vizuala de necontestat a unui sport in cadere libera (asa cum si este) spre deosebire de baschet spre exemplu, care desi afiseaza tribune goale la meciurile nationalei, au totusi sali pline in meciurile de campionat (este drept sali mici) si are o dinamica de crestere de peste o mie la suta in ultimii ani, unde iata ca rezultatele incep sa se si vada…

In rest toate bune, seria „succesurilor” continua, la juniori locul 7 din  8 echipe (cred) la Campionatul European, la seniori tribune din ce in ce mai goale… Sambata doar 50% din „stadion” umplut,  fata de anul trecut cand aproape ca simteam scrasnind si strivinidu-se fierul sub greutatea suporterilor…  Probabil ca „lumea” a inteles cu cine are de a face, Rosia Montana, alegerile COSR, ciorania din semifinale si telenovela Timisoara, masluiala si nepotismul ne-au ajuns pana peste cap… Dar nu-i nimic… Vom indemna iubitorii sportului sa continue sa mearga la meciuri, spectacolul sportiv este asigurat… daca nu de „Stejari”, atunci de adversari… Sunt rautacios, pentru ca prestatia baietilor nostri a fost una decenta, as spune aproape exceptionala, daca tinem cont de conditiile interne – baza de selectie, competitivitatea campionatului, fair-play-ul si corectitudinea cluburilor si arbitrilor, manariile din campionat… Chiar ne intrebam de unde mai gasesc rugbistii resurse ca sa tina steagul sus, sa nu se faca de ras, pentru ca la meciul de sambata trecuta singurii care si-au dat din nou in stamba au fost organizatorii, echipa nationala demonstrand si confirmand inca o data ca are caracter.

din beci, corespondentul Sportlogic O-O Flo

 

Mai in gluma… mai in serios, LIPOVENII SUNT PE FACEBOOK

In Blog, Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Ganduri, Industria echipamentului, Industria timpului liber, Lifestyle si tendinte on iulie 29, 2014 at 11:26 AM

navod

____________________________

Am inteles mesajul cititorilor! Cum politica va lasa reci, nu la fel de reci precum ii lasa israelienii pe palestinieni, dar totusi reci, probabil nu este de vacanta, asa ca m-am gandit sa va postez ceva mai „estival”, mai ales ca este vorba despre un „sport” pe care confratii ex-rugbisti il practica la scara larga… si anume pescuitul.

Azi dimineata cand m-am logat, am gasit o publicitate noua in partea dreapta a paginii mele…De unde s-or fi prins ei ca m-ar pasiona subiectul…nu stiu… dar nu, I don’t give a penny, pe romaneste 😉 … Da deci sportul ar fi pescuitul, doar ca reclama era la navoade.

Pun la o parte faptul ca in apele dulci romane traiesc, pardon traiau, doar vreo 6 specii de pesti considerate delicatese in toate mai toate culturile culinare – pana la urma este chestie de preferinte… nu te poti screme in gustul omului – din care una a disparut din cauza poluarii (lostrita), alta a fost monopolizata de dom’ Nastase – salaul… DA… PSD-ul si meritele sale universitare i-au dat dreptul sa-i priveze pe consumatorii romani de aceasta bucurie, oricum cocalarii habar nu aveau despre fineturile papilei, in plus populatia de „salai” 😀 trebuie controlata, altfel se lasa cu anarhie. A 3-a ar fi pastravul… Noroc ca mai sunt crescatorii. A 4-a, habar nu am daca mai exista si oricum parerile sunt impartite… LIPANUL (nu am mai auzit pronuntat cuvantul asta de cand era ciutan), iar a 5-a are prea multe oase spune romanul…De fapt cam tot atatea cate are si salaul, doar ca trebuie sa stii sa-l prepari. Noroc cu Jamie Olivier si cu deschiderea granitelor ca au mai aflat si poporul de geniu nerecunoscut „despre una despre alta, ca-ntr-un zbor cu parapanta”…  A 6-a specie  nu am sa o numesc fiindca deja este scumpa, deci „prietenii stiu de ce” si merg pe „blat”. In plus, in aceasta primavara baietii destepti dintr-o zona a Dunarii – Galati, Braila – au pus plase peste tot si i-au blocat migratia (fiindca nu este de apa dulce decat „horny”) compromitand tot ciclul reproductiv al speciei… da, toata promotia… si nimeni nu a spus o vorba, nu am avut nici o reforma sau vreo o programa schimbata pe aceasta tema.

Nu-i spun numele, dar v-ati prins, ca sa nu dispara, exact asa cum plajele de la Vadu si Lupu s-au dus pe „apa Sambetei” din cauza prostiei unor „iubitori” care au vrut sa impartaseasca cu anturajul originalitatea vizunii lor despre o vacanta reusita, dragostea de natura si vocatia lor de exploratori… Am facut si eu greseala candva, doar 1 data, si am inteles repede riscurile… Daca gasiti un loc frumos, postati fratilor, dar nu spuneti nimanui unde este decat dupa ce l-ati facut sa semneze un tratat de non-agresiune fata de natura si daca si numai daca aveti incredere deplina in constiinta si responsabilitatea celui caruia ii veti dezvalui „taina”, fiindca altfel in maximum 3 ani dupa pasul primului meltean in zona, minunea care v-a incantat sufletul va fi compromisa ireversibil. Nu este o idee noua. Inainte de 89 cluburile de alpinism si speo mergeau „inchis” ori de cate ori gaseau un perete abrupt cu floare de colt pe el. Ba chiar zideau si intrarile in pesterile sau orice gaura promitatoare pe care o descopereau. Numai frate-miu’ Mircea si acolitii sai au zidit peste 100 de vizuini prin Cheile Bicazului cand erau ceva mai chipesi, adica prin anii 70.

Deci da, azi dimineata am descoperit o reclama la navoade pe feisbuc… „Apres tout”, pescuitul chiar este sportul national, nu-i asa…si atunci de ce sa nu le creem conditii conationalilor nostri sa rada tot… Daca politicienii, adica alesii si angajatii lor pusi acolo sa-i reprezinte au voie, cum sa nu aiba voie si cei care i-au mandatat… Sau, uite la asta nu m-am gandit, lipovenii, baietii aia aspri batuti de soare, ploaie si de vant, care vaslesc de rup intre doua „gatlejuri” de vodca, sunt toti niste „acro” ai socializarii. Pai daca Ghita Ciobanu are voie si initiativa, ei de ce nu ar avea!?

Dincolo de glumele mele discutabile, in momentul de fata orice „pasionat de natura” si pescar „sportiv” poate sa-si procure pentru o suma modica o plasa care sa lase balta fara peste… Acu’ cine profita de distrugerea apelor romane (!?); cu siguranta toti gascarii care au pus  patria si resursele ei pe chituci, fiindca concesiunea administrarii unui luciu de apa nu este data oricui… Da, lacul privat este singura optiune care mai prezinta garantia unor ape nepoluate si deci a consumului de peste sanatos. Vrei sa faci o baie sa te racoresti (!?), mergi la strand coane’ (riscant, densitate mare) sau dai un milion… Altfel iese stapanul si te aliceste ca pe o potarniche fiindca oricum au disparut si nu de alta da-i rugineste flinta-n cui.

Cu siguranta nu va profita industria turismului „natura si aventura”, o nisa importanta si de perspectiva spun ei, fiindca despaduririle si contaminarea apelor fac anosta orice forma de turism similara in astfel de zone – rafting, canioning, pescuit cu adevarat sportiv, foto-safari si observatia faunei – si sunt multe… Daca faci o baie poti sa-ti iei programare direct la dermatolog. Am patit-o pe Bistrita. oricum este mai bine decat inainte de a fi vandut astia fabricile la fier vechi, singurul avantaj rezultant al jafului institutionalizat, desi as fi preferat statii de epurare performante in loc… pana la urma este bine si asa si fara absolut nici o ironie, chiar vreau sa le multumesc. In ziua de azi in schimb, daca nu te loveste micoza, ai toate sansele sa iesi la suprafata, dupa o „randunica” perfect executata pentru a impresiona mandra cu buze carnoase din audienta, cu un pet in chip de coif, sau un tampon utilizat in gura… La faza asta nu-ti mai ramane decat sa strigi tare cand iesi din apa ca ai vazut o sirena…si ca era cat pe ce, dar era pe ciclu.

Da, uite nu m-am gandit ca si industria farmaceutica poate profita. Ba chiar si cea auto-moto… De acum baietii sofisticati, managerii tineri si dinamici, corporatiile pot face linistiti offroad, motocross si „timbilding-uri” prin albiile raurilor ca nu mai au ce strica. Pana la urma si astea sunt sporturi, nu-i asa!? Bine poate exageram putin, mai sunt cateva locuri prin tara, dar uneori trebuie sa stai la rand la intrarea in cheiuri si defilee, poate mai interesant decat la NESS si portocale, dar zau, cateodata ma intreb daca dictatura nu a fost singura solutie rezonabila in aceasta tara… Iar ma bantuie fantomele… Intr-o zi cand ma pierdusem pe platoul Bucegilor, complexat de romanii cu initiativa de la „vodacon”, ma gandeam ca daca as fi cizmar, as deschide un atelier acolo sus pe platou… Zau, la cate tocuri cui pierdute poti gasi pe pajistea alpina, de ce nu!? Doar romanii au initiativa, nu-i asa!?

Gata cu caterinca….Catre toti prestatarii de turism aventura; fratilor, uniti-va, impuneti un cadru legal pentru aceste actvitati, educati-va clientii… si catre lipoveni; la fel, impuneti un cadru legal sau ameliorati-l pe cel care exista…Spre exemplu obligativitatea prezentarii unei licente de exploatare piscicole la achizitinarea unui navod ar fi o idee, fiindca „sportivii” astia va vor lasa fara paine si nu va puteti face toti „webdiveloperi”.

– O-O Flo –

„Conspiratia steroizilor” (1) – intre manipulare si realitate… fiindca adevarul nu-l cunoastem

In Bizz sport, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Industria timpului liber, Lifestyle si tendinte, PORNO SPORT, Sport si societate, Sportul si politica, Star System on iulie 9, 2014 at 6:11 PM
MARION JONES

MARION JONES o campioana olimpica unica in felul ei

Cuvant inainte  – In urma vizionarii acestui documentar si inainte de a lansa „dezbaterea”, in primul rand vrem sa subliniem inca o data curajul si personalitatea exceptionala a lui Marion Jones, apropos de diferenta intre un competitor performant si un campion adevarat. Cand a devenit campioana olimpica Marion era o competitoare de exceptie; dupa recunoasterea folosirii steroizilor Marion a devenit Campioana pe care o asteptam cu totii… culmea renuntand la un titlu pentru care altii ar fi fost capabili chiar si de crima daca ne amintim de cazul Harding – Kerringan. Doamna Jones este singura olimpica in analele jocurilor care a recunoscut ca a folosit substante interzise, o adevarata eroina, dar si renegata a inelelor. Un gest absolut de neimaginat la „altii” de pe alte meleaguri… Feri Doamne, cum sa-si piarda ei sau ele renta. In al 2-lea rand. in acest film bulversant avem confirmarea faptului ca dom’ Carl Lewis este o teapa patetica (din punct de vedere uman vorbind, nu din cel al performantelor atletice bine inteles, afirmatie facuta in repetate randuri pe Sportlogic si chiar nu intelegem de ce autoritatile si federatiile de specialitate nu-i retrag titlurile acestui pacalici cu gura mare si absolut jalnic, asa cum s-a facut in cazul Lance Armstrong).

Platoul de rezistenta in acest articol (sau gand) este de fapt un documentar destul de lung (100′) pe tema uzului steroizilor in USA. Daca veti „rezista” subtitrarii in poloneza – am cautat din greu si rasputeri o inregistrare mai buna si fara inscrisuri –  documentarul va propune un subiect de reflexie si dezbatere…pentru multi dintre ai nostri un subiect necunoscut (sau mai bine spus „nerecunoscut”), dar care, credem noi, a devenit in ultimii ani un fenomen destul de raspandit si in Romania – consumul de anabolizante – afirmatie bazata atat pe informatiile provenind din surse fiabile cat si din observatiile personale, dat fiind numarul imens si complexant de „cefati” pe care ii intersectem pe strada si care acum 30 de ani erau quasi-inexistenti in „fenotipul” natiunii….poate prin cluburile sportive, dar si acolo foarte rar pentru ca tot procesul era atent „supravegheat”.

…Astazi situatia este pe dos…C-o fi specia umana in proces accelerat de mutatie , c-o fi de la mancare, de la folosirea fara discernament a „proteinelor” sau a steroizilor, a modului de viata sau din toate cate putin…cine stie!?… Raspunsul il vom afla peste vreo 10-20 de ani din statisticile ministerului sanatatii, daca il vom afla, dar cum la americani dupa zeci de ani de abuz situatia nu este chiar grava, exista motive serioase care ne obliga sa relativizam punctele de vedere ale ambeleor tabere – cei pentru consumul de anabolizante si alti hormoni si cei care combat folosirea lor. Variabilele sunt prea multe pentru a trage o concluzie generala…. Gata cu vorbaria, imediat aici documentarul si mai departe gandurile si informatiile noastre, speram noi, la fel de interesante.

_____________________________________


_____________________________________

Nu este prima oara cand subiectul face obiectul preocuparii politicienilor si „eticienilor”, ba chiar am spune ca este vechi „de cand lumea”. Mai precis de cand cu explozia industriei fitness si wellness extinsa acum la scara planetara, in paralel cu progresele in tehnologie si cercetare in acest domeniu, toate incurajate de o societate competitiva pana la degenerare in ceea ce priveste imperativele de aparenta care ne sunt servite zilnic in media prin publicitati, filme si alte productii video si care par sa fie adoptate la rang de conditie obligatorie in lumea muncii (a celor care traiesc din munca altora), corporatii  si chiar la nivelul relatiilor sociale si interumane.  „C-o fi bine, c-o fi rau”…Nu stim! Nu stim nici macar daca mai exista bine sau rau; este greu de ales in tre OGM si foamete, intre complexe si suferinta in fata reusitei sociale, intre natural si „ameliorat/optimizat”, intre saracie si succes. Am avea  „niste teorii”si  pe tema asta, dar pana la urma cine suntem noi sa le spunem celorlalti cum sa-si traiasca viata. Cat despre folosirea lor in sportul de performanta, ei bine situatia frizeaza penibilul, ridicolul, jena, rusinea si toti ce vreti dumnevoastra, nu atat pentru ca este un fenomen probabil generalizat, justificat sau nu ramane discutabil, cat prin modul de abordare si atitudinea autoritatilor si forurilor de tot felul care reglementeaza si „oranduiesc” mersurile in sportul de performanta la nivel national si international vis-a-vis de subiect si poate chiar si mai tragic inca, datorita discursului unor medici specialisti acreditati de aceste institutii, care, daca ar fi sinceri, zau ne-am intreba cum de au ajuns acolo unde sunt si a caror probitate pofesionala sau morala avem tot dreptul de a o pune la mare indoiala.

Credem totusi ca dilema ar inceta sa existe, cel putin pentru cei cu scaun la cap, atunci cand in discutie este adusa securitatea, integritatea, sanatatea si chiar viata individului. Cred ca sanatatea le anuleaza pe toate cele care dintr-odata, in comparatie si confruntate cu suferinta bolii,  se vor transforma imediat  in simple mofturi si fite de minti nematurizate, daca nu chiar in regrete. (N.A. – nu va grabiti nu este inca un articol despre omul negru si cat de „rau” este testosteronul injectabil… si nu as zice nici…”dimpotriva”)…  Ori  ne este extrem de greu sa discernem adevarul intr-un „conflict de interese” care opune o piata a produselor de reconstructie corporala si ameliorare a performantei care depasea acum cativa ani (buni) cifra de 5 miliarde USD numai in USA si numai in cazul consumului „domestic” (in scop cosmetic sau narcisistic daca putem folosi acest cuvant), fara sa punem la socoteala miza imensa impusa de industria spectacolului sportiv si a sportului de performanta  (cu multele miliarde de dolari…mult mai multe… vehiculate in acest sector) si cea a confratiilor lor mai mari, colosii farmaceutici (aproape, daca nu chiar stapanii lumii si evident conectati la cea economia alimentara), care au tot interesul sa mentina o populatie bolnava… Pentru ca da, „Aspirina cea de toate zilele” genereaza inca si mai multe miliarde de dolari decat toti steroizii din lume… De altfel statisticile care va vor fi prezentate in acest documentar sunt cel putin tulburatoare.

M-am intors in tara in 2006; aveam peste 40 de ani. Aveam 85 kg la 1.79 inaltime…eram bine pentru cineva care facuse aproape 30 de ani de sport, antrenandu-se cativa ani buni – vreo 12 – la nivelul sportivilor de inalt nivel fara a fi unul … Ei bine, intr-un an de la sosire m-am facut de 96 de „kile”…Si in  2 de „106”; porcul era mic copil… Am fost un sportiv „curat” si mai tarziu dupa incetarea activitatii, un individ disciplinat alimentar,  mancam atent, dar cum nu a fost cine sa ma invete, am aflat pe propria-mi piele si mai tarziu de la Mikey Rourke (ascultand un interviu si nu dintr-o discutie personala :D) ca organismul nostru poate imbatrani”intr-o  noapte” !!! Ei bine important este ce faci incepand de a 2-a zi dupa ce postasul a sunat (si nu de 2 ori) sa-ti aduca pensia. In cazul meu a mai durat pana sa iau masuri, dar in cele din urma am reusit sa  renunt absolut la orice produs cumparat provenind din marea distributie si sa trag vreo 4 luni ca un maniac in sala pentru a reveni la 88 de kilograme si sunt in curs de ameliorare…de data asta fara sa mai fac nimic. Cine stie poate ca oi fi bolnav, cert este ca am „taiat-o” cu supermaketurile… Si se pare ca este un aspect pe care din ce in ce mai multi  dintre noi il constientizeaza, hotarati sa nu ne mai lasam otraviti pentru ca altfel nu reusesc sa-mi explic cum dintr-odata au trimis ei oameni la tara care sa-i invete pe producatori cum „sa-si prepare” comenzile pentru ca marfa lor sa poata fi vanduta in lanturile mari de distributie. De ce tocmai acum dupa 20 de ani!?… Probabil ca pasul urmator vor fi si niste seminte din soiurri mai „productive”, impuse de „managementul” corporatiilor.. Atentie nu va lasati pacaliti! Evident avertismentul nostru ramane valabil doar daca intr-adevar s-or fi hotarat sa distribuie doar marfa romaneasca (MIRA-M-AS!). Atlfel spus dragilor, nici nu stiu daca mai este nevoie sa ne punem problema „dopajului” atata vreme cat astia ne „injecteaza” pe cale orala, iar noi deschidem bucurosi gura mare, ba chiar „punem laba si luam cu botul…pentru a inghiti… totul”. Nu va speriati, la noi situatia inca nu este dezastruoasa; cine a fost in America de Nord, a mers la magazin si si-a cumparat un „steack” pe care l-a pus la prajit si a avut supriza sa constate cum dupa 5 minute pe foc fierbe practic intr-o tigaie plina de apa, iar ceea ce era nu de mult era o „halca de carne” s-a transformat intr-un fel de jumara nenorocita, a inteles ca problema dopajului si a suferintei este demult rezolvata  „in mai toate performanta societate americana”. In conditiile date, zau ca nu mai are nici un sens pentru colegii de peste ocean daca sa-si mai puna problema mentinerii interzicerii uzului anabolizantelor si steroizilor. Filmele lor porno cu caucazieni care incep sa-i complexeze pana si cei din triburile bantu o dovedesc…Glumim putin ca sa pastram nota pestrita a acestui blog….Sau poate ca interdictia lor nu este decat o noua gaselnita menita sa intretina lucrativa o intreaga industrie „clandestina” si extraordinar de lucrativa. si de ce nu, poate si un scenariu alternativ in lupta lor antidrog pentru ca, dragilor, se pare ca consumul de steroizi da dependenta… Nu exista nici o dovada stiintifica care sa o confirme, dar conform opiniilor impamantenite se pare ca da, desi si in cazul asta poate ca ara trebui sa definim precis notiunea de „dependenta”. Al 2-lea motiv ar fi ca manifestarile antisociale sunt mai putin evidente si grave… daca intr-adevar ele exista si 3), aproape ultimul dar nu cel din urma, hormonii in doza zilnica fabrica niste specimene cu o putere de tractiune adica de munca fabuloasa, care, de ce sa nu o recunoastem, este calitatea numarul 1 a unui sclav si la mare cautare in orice societate liberala… Ei numesc asta mai nou societate competitiva si performanta. Apropos de dependenta, partizanii folosirii substantelor interzise sustin ca toti cei au gustat la „testo”, zau ca nu mai vor incerca nimic altceva pe lumea asta decat suc de „cojones” viguros…:D Gata cu Maria Ioana… o urata, nu tu alcool, nu tu tabac, banii toti intr-un singur buzunar… cei ai industriei farmaceutice. Glumim (!), ba chiar dimpotriva, avem o banuiala cum ca tot ei ar fi promotorii si sustinatorii tuturor viciilor consumeriste ale omenirii, pentru ca va amintiti desigur, tot ei sunt cei care detin si „leacul”, nu-i asa!? Evident competitia cu celelalte droguri o va castiga continutul primei injectii…Dar ce sanse mai pot avea floarea de mac si pasiunea botanica (ultimul recurs pentru looseri) in fata unor exemple de succes si modele sociale umflate cu pompa, care plesnesc de sanatate si reusita, de la quarter-back-ul dandi din curtea liceului, pana la Arnold guvernatorul statului de vis. Da, Da!   Ipocrizia este mare!…Si ca sa ne intelegem; daca denuntam ceva in acest articol, ei bine nu este nici consumul de anabolizante (care uneori pot salva viata celor cu probleme de orice tip, chiar si cea sociala, da!), nici interdictia lor pentru ca orice produs care da dependenta si prezinta un risc pentru sanatate trebuie intr-adevar reglementat si controlat, ci IPOCRIZIA stapanilor si manipularea maselor… Refuzul de a face cercetari, sechestrarea informatiei disponibile si dictatura moralei de doi bani.

…Nu stiu ce sa spun; pe langa complexitatea si „delicatetea” subiectului, eu unul am retinut din acest film o singura vorba, ce-i drept cu aer de speculatie metaforica, dar ce speculatie!?… „Steroizii te fac ceea ce esti, dar mai mult decat ceea ce poti fi / deveni in conditii date (impuse – n.r.); daca esti un rahat, vei fi un rahat si mai mare… si invers…”

O dezbatere care merita cumva dusa pana la capat, dar pe care in mod curios autoritatile din toate tarile o refuza din motive pe care le putem intui… Pentru noi cateva aspecte devin din ce in ce mai evidente – autoritatile de peste tot se opun invocand ratiuni etice, adevarate sperietori de ciori cantate intr-o limba naclaita de nisip, clisee si asa-zise valori morale…Iar adevarul este cu siguranta undeva la mijloc…Nu o spun eu, ci sunt studii facute!…si tinute in sertar…dar se mai intampla ca unele sa  mai scape de sub cheie 😉

Ma rog pentru cei care doresc sa cunoasca si opiniile celor preocupati sa afle adevarul, cei care dincolo de pozitia adoptata public (o alegere personala), refuza sa prosteasca lumea, avem acest interviu facut de o echipa britanica.

Nu, nu incercam sa bagam anabolizantele pe usa din spate, ci va propunem un minimum de informatie care sa permita formarea onor opinii cat mai pertinente, in speranta ca intr-o zi societatea romaneasca va putea dezbate avizat pe acest subiect. Problemele nu sunt numai la noi, autoritatile americane refuza sistematic finantarea sau autorizarea oricarui studiu pe motive de etica… justificare aproape hilara avand in vedere riscurile anuntate tot de cei care refuza autorizarea acestor studii. Studii exista evident, dar nu pot fi validate si mai ales sunt tinute secrete pentru ca reprezinta in primul rand un avantaj tehnologic si strategic pentru unii sau, cine stie, poate ca ar risca sa compromita asa cum spuneam o industrie profitabila, in defavoarea altora pe care nu le controleaza cum ar fi cea a stupefiantelor spre exemplu.

… Nu ne putem abtine insa de la un simplu exercitiu de luciditate;  este greu sa ne imaginam ca marile trusturi farmaceutice nu au condus la randul lor studii respectand cele mai stricte protocoluri pentru a eluda aceasta dilema a insteresului si riscului folosirii steroizilor. Iar daca au facut-o, mai mult ca sigur ca da, atunci de ce nu le publica!? Primul raspuns ar fi pentru ca le-au facut cumva ilegal fiindca etica medicala si cea a cercetarii nu le-ar permite-o, desi stim ca nu de cobai si soareci duc lipsa si culmea, cand ne gandim ca am ajuns la manipularea genomului uman, despre ce etica mai poate fi vorba!?… Fiindca sincer avem dificultati mari in a intelege astfel de „rezerve” si ezitari in vremurile pe care le traim!?. Al 2-lea motiv ar fi pentru ca ar putea sa le ruineze multimea de produse inutile care se vand pe „rupte” cu recomandarile de bine ale medicilor de familie si superiorilor lor din industria medicala…si s-ar putea ca steroizii sa devina un fel de panaceu universal, mai ales ca statisticile americane plaseaza anabolizantele pe locul 141 in cauzele tratate in serviciile de urgenta americane cu mult dupa (sau cu mult mai putine) decat intoxicatiile cu aspirina si vitamina C (incredibil nu-i asa !? – aveti toata informatia in film)… 3) Pentru ca ei sunt in topul cercetarilor in materie furnizand astfel informatia, conceptele si formulelor fabricantilor , nimic altceva decat niste subzidiari sau un fel de instrumente docile, dar mai ales pentru ca ei insisi fabrica si comercializeaza astfel de produse pentru uz medical… greu de presupus ca nu s-au aplecat si asupra riscurilor utilizarii…Si 4)… Pentru ca sunt cu adevarat toxice si cu cat se vor imbolnavi mai multi, cu atat cifra lor de afaceri va fi mai frumoasa… De parca mai conteaza cand ne tin ostateci cu tot felul de virusi; si atunci sa nu  te intrebi daca teoriile astea ale conspiratiei n-or fi pe ici pe colo cata de cat „fondate”!? Sanchi…Normal ca sunt; era doar de dragul monologului si a retoricii la misto!… Revenind la nota serioasa, nu ne putem impiedica sa nu constatam ca oricare ar fi urgentele medicale intr-o situatie data; fie ca este vorba despre o operatie, un transplant, un accident, cancer, o alergie sau o intoxicatie grava, pentru orice urgenta, intotdeauna medicii te vor scoate din necaz cu o injectie cu hormoni…si aceiasi medici te sfatuiesc dandu-se de ceasul mortii ca nu cumva sa te puna impielitatul sa consumi steroizi. Reteta de hormoni prescrisa de domniile lor va fi in schimb cu atat mai diversificata si variata cucat  esti mai bogat si deci te vor dori in viata si in forma maxima… Ma rog, cel putin asa in aparente. Sa nu uitam de cazul Lance Armstrong care revine, revine si iar revine, care s-ar putea sa se fi imbolnavit de cancer testicular din cauza hormonilor, dar pe care cu siguranta tot ei l-au vindecat si ajutat sa devina campion mai tarziu…  Mai mult chiar, exista chiar o teorie antropogentica (curios tinuta sub tacere) care sustine ca pana si evolutia speciei umane si diferentierea ei de celelalte primate se datoreaza tot consumului de hormoni si dependentei intervenite in urma ingerarii diverselor glande cu ocazia fenomenelor de canibalism…Si ca mai toate populatiile humanoide primitive erau de fapt mari vanatori de frati, veri si alte rude, de unde probabil si explicatia ca suntem singura specie animala cu un gust pronuntat pentru uciderea semenilor chiar si fara un motiv anume.

Pe plan deontologic initiativa „deschiderii dialogului” cu privire la acest tabu apartine si de data aceasta tot Frantei, unde dezbaterea a luat turnuri cu note aproape dramatice pentru cei mai curajosi dintre „razvratiti”. Doctorul  Francois Bellocq este primul medic sportiv din lume care, in 1976, indrazneste sa lanseze public in teza sa de doctorat conceptul de „reechilibrare hormonala” pe care mai tarziu alti specialisti l-au denumit „dopaj de compensare”, sustinand faptul ca sportul de performanta este o boala cronica impotriva careia medicina trebuie sa lupte cu toate mijloacele pe care le are la dispozitie. Daca stam sa ne gandim putin, exista sporturi in care observatiile si concluziile sale sunt absolut pertinente si aici ne gandim mai ales la probele de  fond, ciclism, inot si altele de genul care solicita pana la absurd organismul atletilor; evident ca uzura indusa de antrenament si competitie in cazul unui sprinter nu se compara cu solicitarile la care este supus un ciclist de „tur”, ceea ce la fel de evident ar putea sugera oricarei minti posedate de cel mai elementar bun simt ca „tratamentul” sprinterului nu poate fi acelasi cu cel al ciclistului. Efectiv, pe baza masuratorilor efectuate la ciclisti profesionisti in calitate de medic sportiv al celebrei dream team Peugeot – BNP – Michelin dupa sedinte intense de antrenament, tanarul medic a descoperit ca nivelul de testosteron atingea limite critice (foarte joase), constituind o amenintare nu numai pentru sanatatea sportivului, dar chiar si pentru viata sa. In fata acestor evidente acesta a decis sa treaca la reechilibrarea hormonala a sportivilor, injectandu-le dozele de testosteron necesare pentru atingerea limitelor normale. Evident ca acest lucru pe langa reechilibrare hormonala permitea si o recuperare mai rapida si deci intensificarea antrenamentelor, reducand printre altele si alte riscuri inerente practicii intensive – accidentari datorate uzurii, imbolnaviri, etc… Da! doctorul nostru trisa chiar daca intentia sa era cea de prezervare a sanatatii individului, dar cel putin a avut curajul sa o spuna, ceea ne trimite cu gandul ca din punct de vedere moral, intentia sa nu fost nicicand aceea de a-si pacali adversarii. Ba mai mult, lupta sa pentru reglementarea/legalizarea practicii vizand astfel ca toti sportivii sa poata beneficia de acelasi tratament pentru ca competitia sa se desfasoare pe baze egale, nu poate reprezenta decat garantia bunei sale credinte; ce alta dovada de deontologie si fair-play putem cere mai mult(!?)… Si atunci ne simtim indreptatiti sa ne intrebam cine sunt adevaratii aparatori ai eticii!? Mai tarziu, in 1991, frustrat de autismul autoritatilor si fara ca pacientii sai sa fi fost testati pozitiv in vreo competitie, Dr. Bellock a decis sa publice o carte – „Sport si dopaj, marea ipocrizie” – (atentie prefatata de Alain Prost) – cu  rezultatul observatiilor si practicilor sale, in speranta ca va sensibiliza forurile conducatoare, breasla profesionala si de ce nu, mai ales opinia publica. Pana la urma tot demersul sau viza o schimbare a mentalitatii generale si succesul tentativei depindea de modul in care suporterii si publicul vor percepe si primi „noutatea”, de impactul asupra imaginii sportului si sportivilor in general si de modul in care aceasta practica ar putea afecta valorile miscarii sportive.

Sport et Dopage_BEllocq

In cele din urma indrazneala sa avea sa-l coste pierderea dreptului de practica si excluderea din ordinul medicilor.. Omul va sfarsi 2  ani mai tarziu cu dreptatea pe piept, efectiv de inima rea, in urma unui infarct . Spunem cu dreptatea pe piept pentru ca exemplul sau a fost urmat (cu mai multa diplomatie de aceasta data) si de alti specialisti si fara legatura aparenta cu sportul de performanta – (Lignière serviciul de endocrinologie si medicina a fertilitatii de la spitalul Necker, Paris si Koralsztein, medic chef la centrul de medicina sportiva al electricienilor si lucratorilor din energie din regiunea pariziana… ca sa vezi) – care 16 ani mai tarziu si dupa alte studii efectuate, probabil „bagati in fata” de confratii din medicina sportiva, vor cere la randul lor, in 2007, „Comitetului National de Etica pentru tratarea sportivilor cu hormoni” legalizarea practicii reechilibrarii hormonale. Trebuie sa recunoastem ca „dopaj compensator”… suna urat.  Propunerea a fost refuzata fara explicatii sustinute, dar si fara alte consecinte pentru cei doi.

Cam atat pentru astazi. Acest articol ramane unul „deschis”. Pe masura ce vom gasi informatii complementare, vom posta si alte materiale care sa respecte un minim de reguli deontologice si anume le vom publica doar pe cele care vor propune o dezbatere rationala, stiintifica si/sau dialectica (pro si contra) pe tema subiectului, nu pentru ca nu am avea incredere in discernamantul cititorului, ci pentru ca scopul acestui articol nu este sa incite la consumul steroizilor, la fel cum nu este nici diabolizarea folosirii lor in conditiile in care tratamentul este necesar pentru prezervarea sanatatii sportivilor, ci acela de a informa si educa publicul cititor, antrenorii si mai ales pe tinerii sportivi…

Evident cu putin spirit practic, competenta si buna credinta dezbaterea poate fi asasinata inca din fasa, ceea ce unele natiuni au si inteles ca trebuie sa faca… Dar cum etica isi are si ea rostul ei in dezvoltarea societatii, poate ca un astfel de subiect ar trebui aprofundat si de dirigintii sportului romanesc, mai ales cand ministrul este o fosta alergatoare de semifond si cu atat mai mult cu cat iti propui sa relansezi sportul romanesc cu sloganuri de genul „Romania vrea campioni”… de altfel destul de puerile in opinia noastra, ceea ce demonstreaza inca o data parerea care o au despre mase „liderii” nostri. Ma intreb in schimb daca domniile lor vor sa auda si parerea pe care o masele despre ei. Ei bine, mai oameni buni, sunteti siguri de asta…de sloganul vostru!? Sunteti siguri ca stapaniti portanta sau „bataia” propriilor propos-uri mai ales pe fondul situatiei existente: jurisdictie depasita, cunostiinte insuficiente, tabu-uri ca pe vremea inchizitiei, frauda generalizata in toate domeniile si la scara nationala, zero fonduri in cercetare, intr-o tara in care legislatia condamna drastic uzul acestor produse si culmea, in care etnobotanicele erau pana nu de mult legale chiar si dupa ce am avut sute si sute de victime, dar in care exista site-uri ce propun in vanzare libera anabolizante, steroizi si alte substante fara nici o posibilitate de monitorizare si mai ales asistenta a produselor si consumatorilor!?… „va urma sau nu..”

– O-O Flo –

Am gasit (Sport)Logica terenului de fotbal in panta din Finis, judetul Bihor

In Comunitate, Cultura si sportul, Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Ganduri, Industria timpului liber, Lifestyle si tendinte, Sport si societate, Sport viata si destine, Sportul si politica on aprilie 1, 2014 at 12:37 PM

___________________________________

Terenul de fotbal din comuna Finis, judetul Bihor Romania

Terenul de fotbal din comuna Finis, judetul Bihor Romania

_____________________________

O stim cu totii, dar nici dupa atata vreme nu-mi vine sa cred inca; suntem absolut convinsi ca este una din minunile lumii si ca in nici o alta tara nu mai exista asa ceva… Si cand spun asta ma gandesc la mandria celor care se iau de tigani, ii critica pe rusi, folosesc expresii precum „turcisme”, „chinezarii”, „republica bananiera” desemnand astfel anumite tari despre care isi inchipuie ca ar fi cumva referinta in materie de „necivilizatie” si „proasta calitate”…Inca ar fi bine sa definim si cuvantul civilizatie pentru ca am senzatia ca multi dintre noi nu prea inteleg ce cuprinde „notiunea” (si nu este singura).

Romania tara tuturor posibilitatilor…. intr-adevar (!)… sau „sunt roman deci pot”… sigur ca poti frate :))) …sau „eu nu am cerut sa fiu roman, am avut norocul sa ma nasc” si alte pagini facebook cu denumiri care mai de care mai imbecile, toate au trecut pe langa aceasta superba realizare a unei comunitati din Romania, mai precis din comuna Finis, judetul Bihor. As adauga aceasta poza si la faimoasa pagina „nu stiu cate locuri de vazut inainte de a pleca din Romania”… Daca as fi un lider respectat al comunitatii globale as cere suspendarea Romaniei din toate forurile si organizatiile, inclusiv din UE pana cand ultimul faptas al acestei minuni nu va fi fost divulgat, rambursat paguba si va fi plantat arbori pe suprafata respectiva.

Nu mai vorbim despre spitale ucigase, despre coruptie, despre blocarea tuturor initiativelor si circuitelor antreprenoriale pentru cei care nu fac parte din gasti, despre incompetenta sau in cel mai bun caz indiferenta generalizata la toate nivelurile posibile si sa ramanem doar la acest caz care este absolut suficient sa ne intrebam cum de mai existam, care mai este legitimitatea institutiilor statului (si pe aceasta cale vreau sa-i felicit pentru cei care dau dovada de nesupunere civica, neplatind impozite acestor bande „praduitori” de drumul mare), cum de anumite formatiuni politice mai pot exista si pot pretinde ca ei ar avea solutia care ar putea ajuta la redresarea tarii… Evident asta nu-i crediteaza cu nimic pe cei care se aflau in opozitie. Terenul de fotbal din Finis este pentru cei mai multi dintre noi culmea absurdului, intamplarea deasupra oricarei logici, atat de flagrant incat a trecut practic nesanctionat, un fel de culme a geniului infractional, la a carui pomenire compatriotul meu cetatean rade tamp fara nici cea mai mica tresarire de indignare. Eu l-as cataloga in top 10 al jafurilor tuturor timpurilor, crimelor perfecte, peste toate tepele cosmice pe care le-am indurat in Romania pentru simplul motiv ca este singura realizare terestra care sfideaza legile gravitatiei. Degeaba va ofuscati cu privire la dosarele privatizarilor si retrocedarilor abuzive, la cele 2 milioane de euro noua sigla a ANAF-ului despre care, culmea, dupa o scurta exclamare de genul „vai de mine, cum se poate asa ceva” nimeni nu mai spune nimic, bine ca ne-am iesit din minti cu scena de 50000 de euro a lui Rizti-Pitzi… Nu va speriati, nu ma erijez intr-un fel de avocat-procuror al poporului, veti vedea ca nu joc catusi de putin rolul justitiarului, ci dimpotriva cel al aparatorului acestei minuni, fiindca Sportlogic a sfarsit prin a gasi o functionalitate acestui proiect despre care veti afla ca ar putea deveni cea mai rentabila investitie din Romania ultimilor 20 de ani. Sunt atat de optimist incat in cele din urma nici nu stiu daca sa-i mai critic sau sa-i laud pe autorii celei mai bune glume din istoria omenirii… Zau, Charlie Chaplin, Buster Keaton, Benny Hill, Mr Bean, Stan si Bran sunt mici copii pe langa baietii astia.

Pe de alta parte, pasivitatea colectiva vis-a-vis de aceasta „erezie” ma complexeaza; ma face sa cred ca nu am nici cel mai mic procentaj de simt al umorului in gene si prin urmare nici de inteligenta. „Dilema” nu este chiar lipsita de miza; ma intreb daca in tara in care s-a construit acest teren, isi mai are rostul un proiect intitulat „Sportlogic” si de ce mi-as manca zilele cu chestii pentru unii de nuanta, cand astfel de realizari flagrante trec practic „neobservate” si nesanctionate. Ba mai grav decat atat, incep sa-mi pun probleme serioase despre capacitatea mea de intelegere si daca edilii din comuna Finiş (nume predestinat :D) nu au hotarat construirea lui in scopul de a suscita discutii si face cunoscuta la nivel planetar o localitate despre care nu au auzit poate nici multi dintre bihoreni; un fel de strategie diabolica de dezvoltare a turismului si care, ” ma gandesc eu in sinea mea”, ar depasi absolut toate inchipuirile celor mai mari strategi ai lumii….Sfinte Sisoe, atunci chiar nu vreau sa fiu mai prejos decat ei! Ma voi stradui sa-i dau un sens, cel putin in inchipuirile mele, sa caut „sportlogica” acestui proiect, la care pe masura ce ma gandesc, incep sa-l gasesc din ce in ce mai genial.

Serios, ce-ar fi ca sa incurajam edilii sa organizeze acolo „singura si unica competitie” din analele sportului planetar de fotbal in panta!?!?!? Le pot chiar sugera si segmentul de piata pe care comunicarea ar putea avea succes – o anumita categorie de public britanic, nu vreau sa generalizez cum fac ei cu romanii, dar este o natiune cu multe antecedente in zona excentrica dusa pana la decadenta, ca sa nu spunem degenerare. Cine poate omora in bataie suporterii altor echipe, face bani din a plimba o persona in lesa si in 4 labe , cine poate controla piata finaciara mondiala fara nici o resursa, cu siguranta poate juca si fotbal in panta. Pana la urma nu este decat ducerea sportului rege inventat de ei intr-o alta dimensiune, una la care nici creatorii sai nu s-au gandit. Fac pariu ca bine asortat cu un rezervor inepuizabil de bere ieftina si muzica pentru prosti (la care tot ei sunt neintrecuti, manelistii nostri fiind adevarti barzi pe langa artistii lor pop) are toate sansele unui succes rasunator la scara planetara si cu siguranta se vor gasi si canale de sport care sa ceara exclusivitatea transmisiei competitiei… Ar mai fi si fanii de punk-rock, dar nu mi-as dori ca terenul sa devina loc pentru concerte si sa vad „satanele” cum distrug bunatate de peluza 😀

…Dincolo de glumitele ( serioase) cine vrea sa afle mai mult despre „dedesubturile” si istoria acestui proiect infam, nu pentru ca terenul ar fi construit in panta, cat pentru faptul ca afost construit din bani publici, care nu inseamna neaparat ai nimanui, ci ai vostri si ai nostri, poate citi articolul aparut demult si deja fumat (de sabotori) in Evenimentul Zilei – EXCLUSIV. Povestea reală a celui mai celebru TEREN DE FOTBAL din România. Un caz ca la RADIO EREVAN”

…Noi il readucem in actualitate pentru simplul motiv ca aveam impresia ca o frauda INCREDIBILA (nu conteaza de cat) a fost prea usor uitata… Daca totusi nu este loc de „drept” si ne place panta, cel putin sa-l expunem pe autorul proiectului (de geniu in opinia noastra) fiindca pana acum aproape nici o media nu au publicat poze cu el in articole asociate acestei „minunatii” – Ioan Man il cheama..He is the man…si sa ne mai indoim „de metafizica” sau ca ar exista legatura intre nume si destine. Credem ca romanul a carui minte a zamislit probabil singura realizare cu adevarat remarcabila din perioada post-decembrista, isi merita momentul sau de celebritate…pe masura realizarii sale.

Ioan Man - primarul comunei Finis, autorul proiectului

Ioan Man – primarul comunei Finis, autorul proiectului

Acum frauda ca frauda, dar ce sa mai spunem despre sfidare, insulta ultragianta adusa celui mai elementar bun simt si mai ales gravitatiei…despre care incep sa ma indoiesc…la fel cum incep sa ma indoiesc de toate legile domnului Newton atata vreme cat faptasii nu cad catusi de putin „la vale”…

– O-O Flo –

Despre retelele de socializare in timpul Jocurilor Olimpice

In Lifestyle si tendinte, Sport si societate on septembrie 15, 2012 at 5:08 PM

un articol de Jimson Lee,

Daca v-ati saturat putin de tonul prea grav sau patetic al articolelor mele, “voila” un subiect mai lejer din categoria – Sport si societate – tendinte – despre „social media”. Se pare ca in zilele noastre cu greu se mai poate „trai-exista in afara” acestor site-uri…

______________________________

Autorul este si proprietarul unuia dintre cele mai populare si respectate site-uri de atletism, specializat in educarea vitezei, fiind citat regulat de ESPN, BBC, NBC si ABC – www.speedendurance.com – de unde a si fost preluat articolul. (articolul original aici – http://speedendurance.com/2012/09/11/social-media-at-the-olympics/#)

_______________________________

Multe se pot intampla in 4 ani. Aruncati o privire la puterea de retelelor de socializare Facebook și Twitter, în timpul Jocurilor Olimpice de la Londra 2012 față de la Beijing 2008. Ce diferenta!? (n.t. – vorbim despre milioane de interventii in plus anul acesta Comitetul Olimpic International au creat un serviciu insarcinati special pentru relatia cu retelele de socializare… Poate ca astfel voi fi luat mai putin la misto in urma insistentelor mele de a da share articolelor de pe sport logic si nu neaparat like – nu esti pe facebook, nici „nu existi”, de fapt incet, incet acestia aproape ca au luat painea de la gura celor de la google…cui ii mai pasa despre referentierea pe motoarele de cautare)

Twitter – Care au fost primele 3 mesaje Twitter in timpul jocurilor? Iată numărătoarea inversă:
Numărul 3: Usain Bolt inainte de finala la 100m, cu 74,000 tweets pe minut. Mult!
Numărul 2: Confruntarea dintre Usain Bolt și Yohan Blake și in finala de 200m cu 80.000 de tweets pe minut (Jimson  a fost responsabil pentru o parte din ea)
Numărul 1: Spice Girls Reunion, cu mai mult de 116000 tweets pe minut la ceremonia de inchidere.
Morala: Fanii muzicii, industria divertismentului și tinerii conduc lumea, cel puțin la nivel de social media…

Facebook – fani ai paginilor diversilor protagonisti la 11 septembrie 2012
Usain Bolt: 8.8 milioane de fani (sau aprecieri – like-uri)
Yohan Blake: 468240 de fani (inainte de Jocuri abia daca avea 40000 – in Romania nici nu stiau cine este – N.T. – crainicii citeau din fise)

N.R – Gata cu „starurile” sa vedem cum au evoluat „revelatiile” (vorba vine revelatii, dominau specialitatea de mult, dar deh… asa este lumea)

Jessica Ennis – campioana olimpica la decatlon – Marea Britanie: 995805 Fani (când autorul dat „like” paginii sale – inainte de Olimpiada – avea doar 86,000 fani)
Sally Pearson campioana de la 100 m garduri feminin – Australia: 31915 Fani (nainte de Olimpiada) cateva sute de fani
SpeedEndurance.com: 2945 Fani J, (completarea mea – iar Sportlogic 39 L), avem o multime de recuperat . Ajută-mă, făcând clic pe „Like”! Sau faceți clic in stanga jos.

Dacă sunteți curioși, Poker Texas Holdem este pagina Facebook care conduce relaxata topul cu peste 65 de milioane de fani.

Observatia mea – Audienta si „participarea” pe retelele de socializare era pana acum un barometru pentu partenereii comerciali ai J.O… Evident nu vorbim despre o banca sau vreo companie aeriana , ci despre firmele implicate in mod direct in competitiile sportive – fabricantii de echipament.  La editia de la Londra, fenomenul capata o noua dimensiune; din ce in ce mai multi amatori ai sportului, fani ai atletilor sau diverselor echipe isi manifesta in mod direct preferintele pentru marcile de echipament. Si pe buna dreptate fiindca unele dintre acestea s-au aratat si au reusit sa convinga ca pasiunea lor merge dincolo de latura pur economica, ba unele au facut chiar eforturi sincere sa confere brand-ului si o dimensiune „quasi-ideologica”.

Pentru încălțăminte și îmbrăcăminte cei 3 piloni ai industriei sportive nu se dezmint (2 europeni si un american):

–         Adidas Originals atinge impresionanta cifra de15 milioane de fani;

–         Nike are peste 10 milioane de like-uri;

–         iar Puma are peste 7 milioane.

Morala (imi apartine, desi ma intreb cum poate cineva sa fie fanul unui pantof…adica il cumpar, il apreciez, dar sa-l pun la masa cu prietenii…) – cine va purta Adidas, va fi cel mai putin original J…Aaaa da era sa uit, multi fani nu inseamna neaparat cel mai bun echipament.

%d blogeri au apreciat asta: