Sportlogic

Archive for the ‘Sportul si politica’ Category

Revelatii dintr-un dosar conspirativ – ROMANIA ESTE INVADATA!… de o specie extraterestra de romani

In Blog, Comunitate, Economia sociala, Educatia si sportul, Ganduri, Sport si societate, Sportul si politica on Septembrie 21, 2017 at 2:17 PM

BREAKING – Este oficial: suntem invadati!!! Nu este un pamflet, ci o certitudine si o catastrofa! Acum intelegem de unde si schimbarile (reformele chiar) din miscarea olimpica, un for vizionar care dupa cum bine stim lanseaza tenditele mergand chiar pana la formatarea viitorului… Exemplu : scoaterea luptelor  si introducerea patinajului pe rotile… sau a baschetului in 3,  in curand si a streapteas-ului… sau alte forme de expresie a gratiei asa cum o inteleg unii!… Si acum VESTEA INGRIJORATOARE: ne vom limita la fapte , fara a intra deocamdata in dedesubturile fenomenului.

___________________

___________________

Profesorii de educatie fizica si sport de pe tot teritoriul raporteaza o invazie de extraterestri in efectivele clasei a 9-a, promotia 2017/2018. Fenomenul a fost obsevat inca de acum 4-5 ani. In crestere constanta de atunci, schimbarile au atras atentia cadrelor didactice, fara insa a alerta Agentia Nationala pentru Supravegherea Spatiului si a Cosmosului. Exista insa indicii serioase ca Serviciile de Informatii erau la curent cu schimbarile in curs, iar fenomenul nu a trecut neobservat nici in sectorul privat… Astfel, multe asociatii sportive si-au actualizat dotarea pentru a se adapta la transformarile care se anuntau. Sportlogic a lansat o investigatie/ancheta pentru a  stabili premizele care au dus la situatia mai mult decat evidenta in manifestarile ei, dar si gradul de constientizare (awareness cum se spune) in societatea civila si, eventual, a reactiilor de raspuns si adaptare, daca exista, a celor din prima linie, adica cei aflati in contact direct cu fenomenul… Iata ce am descoperit (cateva exemple care demonstreaza clar ca nimeni nu este inocent):

  • de cativa ani cresc vanzarile de baloane umflate cu Heliu catre cluburile de fotbal. Se pare ca antrenorii le folosesc la antrenament in locul mingilor clasice in scopul de a reduce riscurile de fracturi metatarsiene si tibiale in cazul in care elevii lor ar nimeri ^closca^ in timpul miutelor si pentru a facilita invatarea lovirii mingii din voleu… Astfel de baloane, cu o balistica diferita, ar oferi si un ragaz mai mare necesar timpului de procesare de catre practicanti a diverselor situatii tactice in timpul jocului… iar prin dimenisiunile mari cresc sansele de a fi atinse de catre jucatori. Un alt avantaj deloc neglijabil al folosirii lor este ca ar crea situatii cu incetinitorul, dand inpresia jucatorului ca „este la televizor”, pe Youtube sau in Matrix, ceea ce ar constitui un factor deosebit de motivant pentru noile generatii… Motivul principa insa este lipsa de vigoare si robustete osoasa a celor clonati in spatiul intergalatc datorita gravitatii mici sau nule.
  • La rugby unde posibilitatile de adaptare a jocului sunt mai limitate, cluburile s-au echipat cu Play Station si X-Box-uri, au introdus prezenta facultativa la antrenamente si MECIURI, iar altii si-au infiintat in mediul rural (aici intra si orasele precum Tandarei, Faurei, Caracal, etc. mult mai sanatos decat cel urban… spune lumea) ferme bio de crestere a hominidelor. Mai nou in cluburile cu posibilitati se pun la dispozitia jucatorilor truse personale care contin: pensete de sprancene, lotiune pentru epilare, pastile, seringi si produse injectabile care sa-i ajute sa faca fata efortului si sa supravietuiasca conditiilor de pe Terra unde atmosfera incepe sa saraceasca in Oxigen… substitute de ardere se mai numesc. Aceste aspecte demonstreaza clar ca cei din rugby stiau perfect ce se intampla – despre schimbarile in curs.

(N.A. – nu va lasati pacaliti de kit-ul inaintasului, hormonii sunt mascati in puii de la KFC)
Mai nou, ingrijorati de noua tendinta in continua crestere, cei din rugby si-au extins arealul de selectie in toate colturile lumii, pe meleaguri indepartate si tari mai putin afectate de migratia alienilor, unde genomul uman a ramas cat de cat intact, cum ar fi niste insule uitate de prin Pacific.  Nici o ironie si nici o critica in vorbele noastre, ba chiar salutam si incurajam initiativa; daca asta poate fi una din solutiile care ar putea salva speciile endemice, de ce nu!?… Mai ramane de rezolvat problema adaptarii lor in scopul stimularii capacitatii de reproducere, fiindca altfel toate aceste eforturi vor fi fost in zadar. Mai mult decat atat, eu in locul lor cred ca as trimite acolo, departe, si cateva exemplare sanatoase de la noi, fie si numai  pentru a le proteja de contaminarea invaziei cu intentia de a tezauriza / salva zestrea genetica autohtona… macar asa, din ratiuni de conservare a biodiversitatii planetare.

  • In baschet antrenorii incep sa vorbeasca despre dotarea cu catalige sau cu incaltaminte pe arcuri pentru a invinge gravitatia terestra care ar afecta serios capacitatile de exprimare motrica ale viitorilor sportivi emigranti din alte galaxii. In alte parti nu se exclude posibilitatea maririi diametrului inelului la 100 cm si coborarea inaltimii sale la 2.30m. Bine asta ultima este si pentru pamanteni, poate asa o baga si Ciortanu de la libere intr-o finala.

  • Astazi profesorii de educatie fizica si sport raporteaza fenotipuri bizare, morfologii stranii insotite de o crestere alarmanta a accidentarilor la orele lor – entorse de glezna, luxatii de umeri (chiar si fracturi) in urma efectuarii unor exercitii simple cum ar fi rostogolirea inainte (pe saltea), sarituri in lungime de pe loc care nu depasesc 1m (tot gravitatia este de vina), modele locomotorii nemaiintalnite la speciile vertebrate cum ar fi alergarea in crab (intr-o parte) sau specifice speciilor exoscheletice… Cea mai mare surpriza au avut-o insa la exercitile de adresa care depasec orice imaginatie pentru ca subiectii incearca sa trimita mingea sau proiectilul inspre tinta cu puterea mintii…. Si acum bomboana de pe tort: pana si mingea de fotbal ii lasa reci… Orice incercare de a propune o miuta in curtea scolii ramane fara ecou in sufletele lor lipsite de orice pasiune si slabiciune umana. Mai mult decat atat, profesorii in nevoia lor de a comunica cu noile forme de viata aparute in ecosistemele claselor, fac eforturi disperate de a invata limbi si limbaje noi… dar pentru moment singura posibilitate este pedagogia modelului… De unde si numarul crescut de accidente profesionale – rupturi musculare, contracturi sciatice, lombalgii agravate… nu mai spunem despre depresii nervoase si alte manifestari mai putin vizibile. [Ex: – anul trecut un Liceu din Mangalia a solicitat de vreo 8 ori serviciile de urgenta in urma accidentelor la ora de E.F. toate survenite in urma sariturii la capra sau a unei rostogoliri inainte… pe saltea, evident.]

Acestea au fost cateva din transformarile simptomatice indentificate de ancheta noastra, iar faptul ca in 100% dintre cazuri cauza ramane incapacitatea de a gestiona gravitatia terestra, ne confirma ipoteza ca avem de a face cu specii extraterestre. Datele culese concluzia anchetei ne obliga sa avertizam natiunea ca vremea pasivitatii inertiale sau/si a pesimismului contemplativ – sentimentul de descumpanire si dezarmare cauzat de noile tehnologii – a trecut fiindca, dragilor,  toate simularile de laborator dezvaluie scenarii si perspective apocaliptice…

…Dar ca de obicei, „necuratul nu este niciodata chiar asa de negru”, in aceasta „antecamera” a mortii exista niste licariri timide de speranta fiindca speranta, nu-i asa, moare ultima. Specialistii unor ONG-uri de toate orizontorile si tipurile, din pacate prea putine la numar,  s-au pus pe treaba pentru a gasi solutii prin care sa controleze (cat de cat) dinamica acestor schimbari, in speranta gasirii unei solutii pentru a stopa invazia si pentru a le face reversibile (N.A. – macar in urmatorii 20 de ani… daca nu se poate imediat).

Tinand cont de iminenta catstrofei, toate optiunile merita sa fie luate in considerare, ca este vorba de salvarea ultimelor specimene si rezerve genetice ale Homo Sapiens din multiversul si spatiul cyber-mioritic, ca ar putea fi tehnologii care sa permita mutatii genetice la speciile invadatoare… nu mai conteaza, ceva trebuie facut. Asadar totul nu este pierdut daca parintii incubatori de „goaulzi” (fara a generaliza) vor incerca sa puna umarul la aceasta tentativa de salvare / conservare si vor refuza sa creasca sub acoperisurile lor creaturi zamislite sau venite parca din alte lumi, si mai ales daca agentiile guvernamentale, ministerele (etc.) vor lua la cunostiinta si actiona la toate nivelele ; perfectionarea cadrelor si angajatilor, intarirea cadrului legsilativ pentru a actiona toate parghiile de influenta posibile – mass-media, legislatia educatiei, sanitara si de securitate alimentara, etc.

Nu va fi o misiune usoara pentru ca si aici exista zone de incertitudine. Surse neconfirmate sustin ca de fapt invazia ar fi inceput acum vreo 20 de ani, in zona de sus, prin infiltrarea piramidei puterii de catre elemente extraterestre care, in timp, au pus control de functiile manageriale si decizionale ale institutiilor statului si care au promovat in diversele esaloane ale puterii fie factori umani corupti, fie imbecili cu legitimatie sau alte specii de iresponsabili.

In asteptarea trezirii nationale specia Homo Sapisn Mioriticus va fi probabil nevoita sa treaca in mod supravietuire cu optimismul, energia si convingerile care o caracterizeaza… Atata vreme cat exista parinti care au inteles importanta vitala a problematicilor si pericolelor expuse in raportul nostru (tinem sa le multumim celor deja constienti pentru eforturile depuse spre binele si viitorul copiilor lor care vor fi probabil vectorii de transmisie in timp a mostenirii si continuitatii neamului si intru salvarea speciei indigene, dandu-le astfel sanse si avantaj socio-reproductiv) stim ca inca mai exista sanse minime de redresare… Si mai stim ca se poate si ca totul nu este pierdut fiindca toate acestea nu se intampla decat in Romania…. cel putin la scara despre care vorbim.  Daca cei din jur au reusit sa controleze fenomenul, cu siguranta ar trebui sa putem si noi… Daca nu, s-ar putea ca singura solutie sa fie permiterea unor debarcari masive de refugiati pe litoralul Marii Negre, si pe toate canalele de migratie posibile, ca o infuzie genetica sau de sange proaspat si viguros, lipsit de fite si impresii, populatii cu ajutorul carora am putea incerca vindecarea genomului autohton. In caz contrar  s-ar putea ca cei care vor apasa primii butonul rosu sa fie chiar aliatii nostri din NATO si nu „inamicii”  istorici din Est, daca nu chiar toate puterile mondiale pentru a izola si controla invazia extraterestra…. Va urma… daca nu vom fi ridicati si rapiti de vreun carnat zburator, in partea a 2-a „dedesubturile” si cauzele care au dus la acest dezastru al „GENERATIILOR DEGENERATE” (expresie aflata sub incidenta legilor proprietatii intelectuale – paradigma oxymoronica… marca subsemnatului)

– O-O Flo – 

P.S. –  Nu este vorba despre o situatie 100% generalizata… Inca mai exista copii frumosi, parinti constienti si profesori constiinciosi si, ca de obicei, exista si partea plina a paharului; se pare ca indivizii din speciile astea de alieni nevinovati, desi au degete lungi si subtiri, nu au nici o inclinatie pentru mangleala (cel putin nu ca cei din Vest)… Altfel spus parca sunt mai curati decat parintii presupusi. Desi au fost trimisi sa se nasca in tara hotiei, este probabil o reactie de rezistenta si inadaptare la mediu sau un fenomen de incompatibilitate / respingere imuna declansata de natura noastra de panacoti rustici, serios pusa la incercare de sofisticarea gandirii estraterestre, in care tarele celor doua specii se anihileaza reciproc. Cum s-ar spune cui pe cui se scoate…. si mai grav: nici marleti vigurosi si smecheri, nici debili fizic, dar gneial… Si genetica asta. ce coarda curva penala; ne-a dat ce aveau nevoie…  altii pentru noi – batuti in cap, debili fizic si ascultatori. Dar sa nu dramatizam fiindca exista leac pentru orice boala, totul este sa-l gasim. Ne gadim ca poate cu putin efort, prin educatie (adevarata… adica si prin sport) sa cultivam cumva trasaturile lor morale (de ce nu si intleligenta) cu robustetea homo sapiensului autohton…si cine stie, poate ca dupa 20 de ani de demolare, alterare si distrugere continua, vor urma in sfarsit cei 20 de ani reconstructie promisi in 89, si poate ca, spunem poate, peste vreo 20/40 ani sa avem si noi o tara si din nou un popor.

 

Anunțuri

Copiii Centrului Olimpic de sabie din Brasov nu mai au ce manca de 1 saptamana… si eu ce pot sa fac (ganduri)

In Blog, Comunitate, Ganduri, Sportul si politica on Septembrie 19, 2016 at 3:17 PM

Noutati pe Frontul de Est… Ce ghinion ca s-a inchis!… Da voi scrie mai mult despre mine fiindca a venit momentul dulce al „razbunarii”; cel in care pot sa-i arat cu degetul pe „prosti” (creduli) si sa le cer compensatie morala.. !!!

Am primit vineri un mesaj cu o poveste care m-a intors putin pe dos…. dar mult mai putin decat m-ar fi intors cu ceva vreme in urma. Nu am publicat-o imediat pentru ca nu stiam cat de adevarata este, iar trogloditii din sportul romanesc abea asteapta sa facem un pas gresit ca sa ne decredibilizeze, ca sa nu mai spunem ca ne-am gandit si la alternativa unui complot stangaci impotriva lui Rares Dumitrescu sau Covaliu… Sau poate invers, cei 2 mari strategi ai lamei si-au inchipuit ca si-au gasit fraierul. Nu ca ne-ar pasa de carierea lor de „manageri”, niste glume, dar pentru am hotarat ca binele colectiv sa nu mai fie oala noastra de bors. Pe de alta parte Sportslogic este un proiect care mi-a luat ani din viata… destui ca sa ma imbolnaveasca la propriu. Da, m-am imbolnavit dela stat in fund cu ochii in ecran fiindca in ciuda celor despre care va vorbesc medicii si alti neaveniti, ochii pironiti intr-o sursa luminoasa cu anumite caracteristici (exact alea pe care le au computerele, tabletele si smartphone-urile) nu strica doar ochii, ci modifica complet echilibrul endocrin al persoanei, iar cand acest lucru se intampla toate se dau peste cap si primul care pica este sistemul imunitar care sufera mutatii… Iar cand pica sistemul imunitar, toate se duc pe apa sambetei intr-o avalansa fara sfarsit. Atentie mare Piticule! Cand am inteles asta a fost prea tarziu, dar am continuat pentru ca aveam impresia ca ma zbat pentru ceva important, nu pentru sportivi, ci pentru o cauza. Altfel spus pentru educatie si viitor; probabil asa inteleg eu patriotismul si din oroare fata de aplaudaci si indiferenti… Cat despre marea masa a oamenilor nostri am inteles demult ca nu sunt decat o sursa permanenta de deceptie – tac malc, spun mereu da stapanului, se dau cu cel mai tare oricat de corupt sau incompetent ar fi acesta, lasi si fara mila, mereu pe val, crezandu-se smecheri atunci cand ies din expectativa si profita de munca altora care invariabil sfarsesc zdrobiti de o stanca. Iar daca valul este prea slab, atunci mai dau si o mana de ajutor, punand umarul la desavarsirea operei legilor naturii de genul „cel mai pervers supravietuieste”.

Astazi, cand in sfarsit dupa aproape 5 ani de strofocari „am picat” si eu intr-o „supa” mai pe gustul meu – adica colegi  inteligenti si cu caracter, agreabili si cu spirit, oameni pe care ii cunosc de tot atatia ani, mi-am spus ca a venit momentul sa-mi vad de ale mele, atat cat voi mai putea. Adica chiar ma simt bine acolo unde sunt – ne „injuram”, ne „certam”, ne „descoperim” zilnic unii pe altii, invatam unii dela altii si invatam sa ne apreciem si mai mult… Polemizam ore intregi despre antrenament, despre stiintele sportului,  despre politica…. „despre una despre alta ca un zbor cu parapanta”, ajungem acasa si ne gandim din nou la ce-am discutat, sfarsind prin a ne da dreptate (fie doar si partial) unii altora. Nu a fost usor, am sadit samanta acum 3 ani… iar ei dupa o serie de glumite enervante, au stropit-o si crescut-o, iar cand aceasta a incoltit, m-au invitat in gradina lor sa ma bucur de floricica…  Mai este mult pana departe, dar cel putin mai sunt sperante si sper ca pana la sfarsit, drumul sa fie cel pe care mi l-am dorit. Pacat de timpul pierdut, dar ce frumos si ce bucurie sa vezi ca printre noi mai exista bun simt. Este adevarat ca nici nu prea aveau de unde alege :)))), fiindca visatori ca subsemnatul „nu se gaseste” la fiecare colt. De fapt chestia care m-a motivat sa ma „lipesc” definitiv este un episod petrecut in aceasta vara cand un fost junior,  a venit si m-a intrebat daca-l pot ajuta cu un raspuns la o dilema pe care o avea. Un club ii propusese o suma de bani, iar el la noi (binenteles….cum as fi putut pica in alta parte) ca si toti ceilalti care suntem campioniii voluntariatului, era pe vorbe frumoase. Suma era interesanta… iar nevoile sale erau mari. I-am spus ce gandeam si dupa cateva zile l-am intrebat daca s-a decis. Cand am auzit raspunsul sau – „mai da-i in PLM cu banii lor” – am inteles ca eram acolo unde trebuia si ce munca frumoasa a facut cel care i-a crescut. Chapeau dragi colegi, nici nu stiti cat a cantarit asta si ce mare lucru ati realizat… Desi va banui de un mic scenariu regizat acolo :))), dar chiar si asa pentru mine o minciuna frumoasa are si ea pana la urma farmecul ei :)))… Acum 5 ani am fost martor la modul in care o generatie interesanta de rugbisti, renuntand la visul lor de copii (un titlu national), s-au tradat singuri pentru 200-600 de lei luna si vise despre o glorie promisa de viitori profesionisti, un proiect „flash”, adica un foc de paie care s-a stins exact asa cum s-a si pornit, aprins de o echipa de „experti si somitati”… Se intampla la Pantelimon in anul 2011. Astazi, in afara de 2-3, nici unul nu mai joaca, echipa a murit dupa 2 ani de existenta glorioasa , iar cei care mai joaca o fac si ei asa cum pot. Nu-i crescusem eu, dar credeam ca anul petrecut impreuna si entuziasmul  ii va molipsi si va ramane marcat in constructia lor, cu speranta ca vom fi putut realiza impreuna lucruri frumoase… Dar ca de obicei nu a fost alltceva decat inca o TEAPA in palmaresul subsemnatului!… Ce antiteza spectaculoasa (!?); „tradatori” pentru 600 lei vs „devotati” renuntand la 2500 lei… un copil de 19 ani… TARE! Rugby vs Baschet – in human contest, castiga baschet (chestie de educatie si orizont – de la inaltime poti vedea ceva mai departe), lumea s-a intors pe dos… Mai nou (glumesc cand spun nou) rugby-ul a devenit o lume de contabili, iar baschetul una de visatori si romantici, cand de obicei, pardon, cand toata viata mea am crezut (impotrivindu-ma evidentelor) ca lucrurile stateau invers… Este destul sa comparati salariile in cele doua sporturi, chiar si in Romania (tara tuturor anomaliilor) ca sa intelegeti ca lucrurile stau asa cum va spun eu.

… Ma rog… Acum suntem la momentul in care „atitudinea din sport” vrem sa o predam sportivilor nostri, fiindca pe Facebook, zau, strigatul se stinge in ecou intr-un colt ascuns al contiintei fiecaruia. Mii de postari si reflectii, mii de ore pierdute pentru documentare, redactare, corectare si o boala la sfarsit, toate astea pentru cateva aprecieri si distribuiri care sa imprastie sovaielnic grandirea sanatoasa, determinarea si entuziasmul nostru, in speranta ca cei carora le mai pasa inca se vor contamina si ei… Dar „canci” sau „din parti”, desi este oarecum usor de imaginat pentru toti cei care-si doresc schimbare ca atunci cand o dorinta sau o tendinta se naste, cand o nevoie se exprima, pentru ca acestea sa se materializeze, pentru ca nevoia sa-si gaseasca raspuns, este nevoie de sprijin si audienta…. Dar NU, pe nimeni nu intereseaza decat propria situatie, nimanui nu-i pasa de problemele celuilalt, ba dimpotriva, mai aveam putin si defetismul unora, resemnarea generala, erau cat pe ce sa ne contamineze, dar am fost ajutat si multumesc pentru ca asa ceva nu puteam lasa sa se intample.

Dragilor, noi nu suntem jurnalisti, de altfel nu inteleg de ce mi se mai intampla sa mai vorbesc la plural, ci un tehnician din sport revoltat (sau poate doar deceptionat) care, datorita unor „intarzieri” legislative si unor piedici administrative, nu-si poate face meseria in tara sa de bastina… Si daca ar putea si tot i-ar fi imposibil datorita mentalitatilor, influentelor de tot felul, finilor, nasilor, cumetrilor si altor soiuri de „experti” care au ocupat toate pozitiile si circuitele… Dar in prezent nu mai este cazul pentru ca ajutat de cei  care m-au inteles si s-au hotarat sa ma accepte asa cum sunt, acum am sansa sa-mi fac din nou meseria si asta este de nepretuit. Multumesc Nea Costica (profesorul Constantin Dumitrescu), multumesc Piticule, multumesc Directore!.. Multumesc ca m-ati scos din casa, dela calculator… Sa revenim!…

___ imaginea print screen a mesajului ___

mesaj___________________________

Sa trecem la obiectul, mai bine zis pretextul, acestei interventii cu un „copy-paste” al mesajului primit pe Facebook, fara poza de profil sau alte indicatii… I-am scos numele din ratiuni lesne de inteles, in cazul in care o fi cel adevarat:

______ copy-paste text mesaj______

Buna ziua, va citesc recunosc nu destul de des dar imi place tare mult felul dvs de a aborda o problema . Vrem ca sportul romanesc sa mai fie in varf , nu prea se mai poate deoarece nu stim sa gestionam nici un fel de problema. De exemplu daca ai fost campion olimpic nu inseamna ca esti si un bun manager, jos palaria pentru ce ai facut ca sportiv dar pentru restul….

Centrul de scrima de la brasov nu mai au mancare de marti , asa pur si simplu. iar cei de la bucuresti doar le-au comunicat ca de miercuri nu mai aveti masa fara sa-i intereseze totusi acei copii ce mananca nu se gandesc ca acolo sunt copii de 15 – 16 -17 ani care au in buzunar 5 sau 10 lei in cel mai fericit caz iar el trebuie sa manance de 3 ori pe zi ca face si scoala si antrenament. (sfarsitul mesajului)

________________________

Gandurile care urmeaza pleaca de la premiza ca vestea trista este adevarata si ca problema este asa cum ne-a fost prezentata, una reala, si anume ca sportivii dela Centrul Olimpic (juniori, adica minori) au fost abdandonati de autoritati. Revenind la criza din titlu, imi amintesc perfect reactia celor din comunitatea scrimei cand m-am luat de „legenda” Covaliu pentru cumul de functii sau pentru ca a creat la Brasov o jucarie fostului coleg de lot, „elev” si concetatean, Rares Dumitrescu, nu mai spun despre „ofensiva” dusa impotriva camarilei Petrache si toti presedintii de federatii care au jurat supunere noului prodigiu crezand ca ei vor pune mana pe putere si face gaura in ocean. Sportul nu se face cu doar cu „somitati”, „legende” si „agende”, ci mai ales cu competente. Este suficient sa ne reamintim ca pe cei mai multi dintre ei nu i-au crescut si format legende, la fel cum in fruntea forurilor sportive nu erau fosti campioni, ci camarila de partid care, asa proasta cum era, stia totusi sa tina fraiele organizatiei.

…Le fel cum imi amintesc ca am criticat ideea de a concentra toate talentele la un loc, o optiune toxica din varii motive. In primul rand acest lucru urma sa duca la disparitia competitiei reale dintre diversele scoli de scrima din tara (pentru ca evident copiii urmau sa se ataseze afectiv noii structuri, chiar daca ramaneau afiliati in cluburile lor… iar un asalt intr-un meci oficial ar fi devenit prelungirea rutinei de antrenament cu aceiasi adversari) ; fara competitie acerba intre scoli nu exista performanta, oricat de mare ar fi concurenta in interiorul unui nucleu de elita. In al 2-lea rand retragerea varfurilor din cluburi (vorbim despre prezenta lor fizica si in acte) nu putea duce decat la plafonarea restului efectivului acestora, fiindca varful este mereu cel vizat de cei cu aspiratii care vor sa-l intreaca, el consituind un reper si o motivatie pentru colegii sai. In al 3-lea rand, daca tu federatie te tot plangi ca nu ai bani, de ce ai mai face eforturi suplimentare pentru a-ti asuma intretinerea si formarea unor juniori, retragandu-i din centrele si familiile lor, de acolo de unde au fost formati si crescuti „bine” (presupunem), fiindca altfel nu punea nimeni ochii pe ei. Nimeni nu critica centrele de excelenta sportiva si programele de perfectionare daca se tin regulat si se fac sub forma de stagii; poate ca intr-o zi antrenorii si restul „expertilor” nostri vor intelege ca ce este prea mult strica, ca un tanar pentru a se implini si desavarsi fie chiar si pe plan sportiv mai are nevoie si de altceva decat sa faca tumbe cat este ziua de lunga… Mai are nevoie de familie, de prieteni, de camera sa, de un rol social, de timp ca sa citeasca o carte, sa se uite in oglinda, sa joace ceva, sa socializeze etc.

Sa va mai spun de ce se intampla toate astea in sportul romanesc!? Fiindca avem experti facuti din spaga si din imagine,  multi dintre ei lacomi si tot felul alti boi pe lumea asta (sa ma ierte onorabilele animele)  care si-au facut rost sau li s-a dat cadou asa si  dintr-odata (peste noapte la un pahar de vorba) o legitimatie/reputatie de somitate, expert, smecher si alte „baze”…. cand ei de fapt rup penita stiloului daca-i pui sa semneze. Imi mai aduc aminte si cum am criticat felul in care s-au debarasat de Bituca la Iasi, iar astazi centrul de acolo abea daca mai da din aripi – (la capitolul performanta, nu mai stiu nimic despre efectiv).

…Si acum ca m-am enervat, imi mai aduc aminte cum au fost primite toate aceste critici de voi, mica mare familie a scrimerilor si parintilor de muschetari, la fel cum imi aduc aminte ca prietenii mei juniori dela Pantelimon incepusera sa-mi dea ZAP la semnale pentru ca-si imaginau ca de fapt eram ciudos si cum acum regreta anii pierduti, visele naruite si vanataile. Imi aduc aminte perfect cum am spus-o aici si pe pagina Facebook a blogului ca fara educatie si valori etice, performanta este o iluzie si cum primeam retururi de genul Don Quijote, carcotas, se baga in seama, etc. Acum primesc mesaje de suparare despre prostia si incompetenta celor pe care i-am criticat, din disperarea celor care i-au propulsat acolo dandu-si coate si intrecandu-se in aplauze.

Copy-paste-ul modelelor de afara nu va rezolva nici o problema daca nu exista competenta si stiinta implementarii si a organizarii (pe romaneasca noua a imbecililor corporatisti – „know how”-ul) , iar cea mai reusita dintre implementari nu va dura daca totul s-a facut strict pe baza unui telefon si influentelor politice sau de alta natura. Ecuatia este simpla – Petrache aplecat, Covaliu a ramas in fundul gol, acum trebuie sa plece si Covaliu pentru ca devotat Petrache, sufera deci Centrul Olimpic infiintat de Covaliu cu dedicatie pentru Rares Dumitrescu… Ar fi bine, dar sufera niste copii smulsi din paturile lor si carora peste cativa ani le veti reprosa banii cheltuiti cu ei pentru ca nu au dat totul ca sa vedeti voi drapelul pe podiumul olimpiadei – banda de idioti…. Este daca nu cazul, cel putin genul de scenariu de infiintare si functionare a proiectelor de Romania, gen „Centrului Olimpic” creat la Brasov care, iata, acum dupa plecarea lui Alin Petrache, la nici 3 ani de existenta se confrunta cu probleme mari… Daca o fi asa… Asta pentru ca la noi „legendele” nu considera ca au nevoie de competente,  ci de o medalie si juramant de slugarnicie fata  de potentati, nu concep o viata retrasa si indestulata, ei vor sa raman acolo sus pe Everest sau Olimp pana la sfarsitul zilelor, dom’le… Cum eu care am adus medalii!?

… Nici ramanerea lui Alin Petrache in functie nu ar fi fost o solutie, fara nici o aluzie la diversele anomalii cum ar fi si cazul uniformelor sau olimpiadelor scolare, acordurilor semnate cu sponsori de anvergura si nici cum din toate acestea sportul romanesc nu a ramas decat cu comunicate de presa, articole sau reportaje media si strangeri de mana imortalizate de lumina blitz-urilor… Stie cineva cine a castigat „olimpiadele scolare”, a ramas in urma acestor olimpiade vreo baza de selectie, s-au inmultit copiii in cluburi??? Acum parca imi pare rau ca Alin Petrache nu a ramas, sa-i fi pus aceste intrebari atunci cand se va fi laudat in viitoarea campanie de alegeri… La ce au servit „milioanele” si sponsorizarile trambitate daca in cele din urma cu toate „milioanele” COSR-ului, MTS-ului sau cine se mai ocupa de aceste centre olimpice, nu  mai au resurse sa plateasca viitorilor campioni ai lumii (glumesc) o masa calda??? Intr-o astfel de situatie nu vedem alta solutie  decat ca parintii sa-si retraga copiii si sa se ocupe de educatia lor, sa practice in continuare sportul pe care il indragesc, dar in masura posibilitatilor pe care le au…

Incheiem totusi cu cateva nedumeriri  – Doamna Lipa, Domnule Nicu Vlad in interim la COSR, Domnule Rares Dumitrescu „legenda proaspata” si pur produs al scolii de management din Romania (glumesc.. despre scoala) , daca „tatuca” sau „mamuca” isi rup gatul alunecand pe sapun in baie, planeta inceteaza sa se mai invarta???… Chiar nu-l duce pe nici unul capul dintre cei care se ocupa de acest centru cum sa faca in asa fel incat activitatea sa continue!? Se pare ca nu!..  Bai legendo si managerule, si daca ii luai pe toti la tine acasa sa manance si tot rezolvai cumva situatia asta… Macar din punct de vedere uman. Maybe after all, nu esti chiar cel care crezi ca esti de nu gasesti o cantina sa-i primeasca… Sau totul nu a fost decat inca o mica afacere incubata la sanul closcutei federale… Si din nou Bravo Boc, Ciolos, Ponta si restul „somitatilor” care s-au perindat in ultimii ani pe la carma guvernelor pentru a fi numit in fruntea sportului romanesc tot felul de legende… „blonde” si alti analfabeti profesional.

– O-O Flo –

P.S. – Anonimule, acum ca am dat curs dorintei tale neformulate, sper cel putin sa ai O-Ole la locul lor si sa distribui acest articol pentru cele inca cateva ore din viata pierdute pentru  odraslele  unor necunoscuti (ipotetice prodigii) carora nu le datorez nimic…. si care nu si-au facut niciodata simtita prezenta sau sprijinul in toti acesti ani… De ce nu-i scriti lui Tolontan fratilor, nu este el noua stea a jurnalismului sportiv din Romanica… general cu stele si cu cifrul tuturor „seifurilor” cu secrete din sportul romanesc!?

Olimpismul in Romania… despre bani – ce „ne dau” si cate „ne iau”…

In Bizz sport, Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Sportul si politica on August 19, 2016 at 6:39 PM

Recentele „amenintari” din partea celor care conduc sportul romanesc despre divulgarea „sumelor investite” in pregatirea sportivilor nostri mi-au sugerat tema acestui articol. Daca multe alte publicatii au facut acelasi demers din ratiuni care tineau strict de informarea/curiozitatea cititorilor, ei bine, in asteptarea „evenimentului” care urma sa ne lumineze pe toti, ne-am gandit sa „cosmetizam” putin continutul pentru a informa politicienii, sportivii, tehnicienii sportului si chibitii opiniatri sau „parerologii” de tot felul din Romania, despre cat castiga „olimpicii” de pe alte meleaguri.

Motivul este, pe de o parte, acela de a ilustra prin cifre exacte faptul ca performanta nu este sub nici o forma proportionala cu efortul financiar al natiunii si ca sportul romanesc are mai putina nevoie de a investi financiar in „EL”, cat are nevoie de o investitie morala, sufleteasca si afectiva, iar pe de alta parte si in primul rand fenomenul trebuie inteles ca o prioritate a politicilor sociale de dezvoltare, dar inainte de toate doar apreciat si practicat. Evident ca acest lucru necesita eforturi economice, dar sub nici o forma cele despre care ne vorbesc cei mentionati si carora le recomand aceasta lectura pantru ca de ani si ani incearca sa ne convinga de necesitatea unor miliarde irosite, in principal in infrastructura, turnat ciment si santiere sau organizarea de competitii internationale oneroase care nu vor face decat sa saraceasca si mai mult putinele resurse de care dispunem… A fost, este si va fi cazul tuturor tarilor haotice, categoria celor din care face parte si Romania . Oriunde  au fost facute astfel de investitii intr-o logica pe termen scurt, doar pentru ca unii au dorit sa puna mana pe niste contracte publice cu cifre astronomice… Pentru spioni si propagandisti, culmea, dar Rusia nu face parte din categoria celor care si-au batut joc de efortul depus. Franta, Grecia, Coreea de Sud, Slovenia, insa… DA!!! La noi avem deja experienta a numeroase exemple de baze la scara foarte mica care in absenta unui proiect complet (exploatare si valorificare) au ajuns fie inutilizabile, fie gauri de bani – Arena Nationala, sali de sport transformate in saloane de nunti… piscine si patinoare inchise. Daca nu s-a reusit administrarea unor astfel de structuri, este usor de intrevazut de ce am fi capabili in cazul unui mega proiect.

Nimeni nu se opune unor astfel de eforturi de dezvoltare, incercam doar sa semnalam ca „buba” nu este acolo pentru ca motivatia unui sportiv pe toata perioada formarii si pregatirii sale nu poate fi o  determinanta de ordin finaciar, iar multimea de „saraci” ai lumii care reusesc sa performeze ne-o demonstreaza zilnic, la fel cum si cei cativa sportivi romani care au dovedit nu o data ca in ciuda neajunsurilor financiare, performanta este inainte de toate un atribut al daruirii, pasiunii si din ce in ce mai mult al competentei. Cuba este cel mai bun exemplu; zeci de ani de blocada economica, infrastructura cu adevarat in paragina, dar cu educatia prin miscare si cercetarea in stiintele sportului printre pilonii de rezistenta ai strategiei nationale „de supravietuire” au reusit cumva sa ramana acolo nu foarte departe de elita sportului mondial.

Sa incepem asadar cu o scurta poveste „trivia”, asa doar de dragul detaliilor si ca sa intelegem visul pentru care un sportiv isi sacrifica ani din viata fiindca, dragi prieteni, puteti fi siguri ca majoritatea copiilor si juniorilor atunci cand incep sa fantasmeze despre „Everest”, chiar nu se gandesc la renta viagera sau la premiul in beni oferit de COSR si MTS, functii politice, etc., la fel cum nu se gandesc nici la valoare mercantila a medaliilor, ci evident la cea simbolica.

Cat valoreaza deci o medalie Olimpica (o tinichea in sine) ca obiect (?)

  1. Aur: $600  – medalia de aur nu este chiar de aur, ea contine doar 1% aur care se regaseste in stratul galvanizat care o inveleste, corpul sau fiind alcatuit din 92.5% argint si 6.16% cupru.
  2. Argint: $325 – este singura care isi respecta eticheta fiind facuta din argint, cam in aceeasi cantitate ca si in cazul medaliei de aur, doar ca nu mai este imbracata in aur, iar cuprul completeaza procentajul de 1% lipsa.
  3. Bronz: $3 – medalia de „bronz” este facuta din 97% cupru, 2.5% zinc si 0.5% staniu

Cifrele reprezinta doar valoarea pe piata a materialelor folosite. Acestor sume li se adauga costurile care tin de conceptie – design, personalizare, precum si cele de productie, de regula una artizanala si in serie relativ mica, posibil deci si destul de costisitoare; in mod normal si probabil undeva intre 500-3000$/buc, in functie de salariul mesterilor care le lucreaza… Daca pakistanezi sau afgani mai putin, daca nemti foarte scumpe…. Dar dintre toate rubricile chetuiala, cu  siguranta  ca cele din prima categorie  – conceptie/design – sunt cele mai incontrolabile, in functie de semnatura artistului, rubrica la care cred ca ai nostri s-ar ingramadi dandu-si frau liber creativitatii si generozitatii… Am divagat putin dela subiect cu gandul la episodul uniformelor delegatiei olimpice si  la cate ne-a costat noua sigla ANAF (2 milioane de euro – asa spun ziarele)…. Si cu toate acestea „boshii” indraznesc in continuare sa aduca pe tapet lipsa banilor in sport, fara rusine, in timp ce noi ne permitem sa ne imbracam delegatia in niste carpe ordinare facturate astronomic, ca sa nu mai vorbim despre dragostea si respectul pe care o au „boshii” pentru sportul romanesc si cei care ne reprezinta… Oare cam cat ni s-ar imputa o schita si o matrita pentru turnatorie.

In asteptarea cifrelor exacte si oficiale pentru Romania, specificate de maniera extrem de alambicata si stufoasa in diverse legi, H.G.-uri si alte acte oficiale astfel incat in grija lor de transparenta nimeni sa nu gaseasca sau sa inteleaga informatia pitita printre diverse paragrafe imposibil de citit, ne multumim cu cele anuntate in media, la fel si pentru sumele anuntate de forurile olimpice din alte tari…

Cat castiga Olimpicii in cateva dintre tarile participante
Publicatiile  care au  dat  cifrele de mai jos, au ales (presupunem) tarile in asa fel incat sa puna in antiteza culturi si societati cu specific diferit – „democratii” occidentale, tari in foame de imagine / faima si recunoastere internationala, tari mai „conservatoare” pana la autoritare, bogatii si saracii sportului , concurentii si aliatii (desi in sport nu prea exista aliante, mai degraba simpatii politice). Asa fac in fiecare an cand vor sa justifice o surpriza venita de undeva dintr-un colt mai putin stiut de lume sau concurenta serioasa facuta de sportivii rivali istorici, uneori de „dusmanii” politici sau diplomatici.

Inainte insa de a da cifrele pentru RIO (fiindca ele se schimba dela o editie la alta) este bine sa reamintim ca in antichitate participarea la J.O. nu aducea nici medalii si nici beneficii economice directe campionilor… Doar o coroana facuta din ramuri de maslin „sacru”, cu mentiunea ca acestia deveneau pe viata eroi ai comunitatilor din care faceau parte si ca ai lor concetateni aveau grija sa nu le lipseasca nimic din cele necesare traiului pentru tot restul zilelor. Un fel de renta viagera, daca vreti, care era asumata de populatie si nu de adminsitratia centrala. Din punctul acesta de vedere  Romania (care le da o renta sportivilor sai) si Marea Britanie (care nu le da nimic, nici macar o maslina) sunt tarile cele mai apropiate de practica  si respectiv de „spiritul olimpic traditional”… Este foarte probabil ca unele dintre tarile care conduc in  acest top absurd, ofera astfel de recompense pentru a atrage de partea sistemului pe toti fiii gloriosi (si deci populari) ai natiunii, ca sa mascheze prin acte de recunoastere a excelentei si/sau gratitudine exagerata o stare de injustitie si lipsuri sociale grave…. Daca aveti cumva sentimentul ca ati mai intalnit situatia „undeva”, puteti fi siguri ca nu este doar o impresie…. Faza este ca la noi in ciuda unor politici de pacaleala nationala similara, romanii raman si cu banii luati si fara „mandria scontata” (vina lor), adica performanta de care nu ne mai stauram si care de multe ori serveste drept pretext pentru a pompa si mai multi bani dela stat, in defavoarea educatiei prin miscare si a sportului de masa… In tabelul de mai jos puteti regasi cateva cifre care ar valida perspectiva expusa anterior, cu mentiunea ca in cateva dintre aceste tari, spre deosebire de Romania, chiar exista un fenomen sportiv de masa :

Loc TARA  AUR ARGINT BRONZ
1 Singapore US $757,000 $370,000 $189,000
2 Malaysia $600,000 (un lingou de aur) $300,000 $150,000
3 Azerbaidjan $510,000 $255,000 $130,000
4 Kazakhstan $250,000 $150,000 $75,000
5 Thailand  $314,000 (distribuiti pe o perioada de 20 de ani)
6 Philippines  $237,000 (distribuiti pe o perioada de 20 de ani)
7 Kyrgyzstan $200,000
8 Latvia $190,000
9 Italy $189,800 $95,000 $50,000
10 Uzbekistan $150,000
11 Belarus $150,000
12 Ukraine $150,000
13 Russia $180,000 $90,000 $45,000
14 Australia  $126,000
15 Tajikistan  $63,000
16 France $65,000
17 China  $31,400
18 USA  $25,000
19 Germany  $19,500
20 United Kingdom nici o recompensa financiara dela forul lor olimpic

Trebuie spus insa ca cifrele variaza de la sursa la sursa. Cele din tabelul de mai sus sunt luate de pe un site american care (evident) a avut grija sa fie exact pana la rubrica Rusia unde au triplat suma aproape (nu ne mai mira… stim cat le place adevarul), fiindca publicatia The Independent din UK da cu totul alte cifre pentru vecinii nostri (imaginea de mai jos)…. Atentie, cu atributul „massive cash” (!)…

IN COMPLETAREA ACESTUI „TOP” DIN CARE ROMANAIA LIPSESTE IN MOD INEXPLICABIL (OARE DE CE – MINCIUNA SAU OMISIE?) TREBUIE AMINTIT CA SINGURA TARA DIN LUME CARE PLATESTE O RENTA VIAGERA (DE STAT) CAMPIONILOR SAI, NU NUMAI OLIMPICI, CI SI MONDIALI SAU EUROPENI ESTE ROMANIA… SI ASA SA RAMANA, DOAR VA RUGAM SA NU NE MAI ASASINATI TIMPANELE CU SLAGARUL INVESTITIILOR SI LIPSEI BANULUI, SACRIFICIILOR DE TOT FELUL de parca cineva i-ar fi obligat sa-si aleaga cariera. Daca calculam doar 500 – 1000 de euro pe luna timp de 30 de ani, un sportiv roman medaliat va primi intre 150000 si 300000 de euro pana la varsta de aproximativ 60 de ani (dincolo de aceasta, suma este din partea nasului). La aceasta se adauga si premierea performantei, in jur de 70.000 euro, din care jumatate este asigurata de COSR, iar cealalta jumatate de statul roman… Valoarea premiilor oferite ne-ar plasa asadar pe locul 15 in lume, inaintea Frantei, SUA, Germaniei, Chinei, Marii Britanii, dupa cum se poate vedea, deloc modesta comparativ cu cele alocate de „marile puteri occidentale” care ne sunt date exemplu, mai ales daca recompensei anuntate in media ii aduagam si renta… Calculul nostru ar urca Romania pe locul 3 sau 4, acolo sus printre tarile model de „democratie”, transparenta si modernitate… cu siguranta doar o simpla coincidenta :D…  Pe onoarea mea, daca as fi un sprinter jamaican mai slabut sau un fondist kenian mai obosit sau anemic, daca nu as emigra in Romania,… fiindca ce ofera marile puteri, zau, este „par la ceas” fata de „raiul” dela noi… Este drept ca o astfel de miscare ar impune mici sacrificii si neplaceri de genul galeriei care ar imita strigate de maimute, unii colegi care m-ar trata de „cioara” in lipsa mea, Nae Marasescu daca ar mai comenta, nu m-ar scoate din bronzat, iar pe Facebook si in presa poza mea ar aparea din intamplare alaturi de un articol animalier sau despre mizeria dintr-o gradina zoologica… toate mici neajunsuri trecatoare in comparatie cu siguranta unei existente decente pana la adanci batraneti… In plus va trebui sa invat si un imn Science-Fiction-ist… „Desteapta-te romane!” care suna totusi bine si IMPERATIV daca stai sa-l analizezi cat de cat.

Pentru a ridica si mai multe semne de nedumerire celor care vorbesc despre sport pe oriunde ii prinde ploia gasindu-si adapost pe un platou de televiziune, vom aminti aici ca in urma unei statistici publicate  in Business Insider , doar 5 din clasamentul primilor 10 atleti americani (tara „Sport Bishnitz-ului” si a atletismului) castiga mai mult de 15000$/an din sport… suma ce ar putea sugera unora dintre ei ca cel mai bine (si mai prudent) pentru viitorul lor ar fi sa-si caute si un loc de munca in paralel cu activitatea sportiva.

______ SFARSITUL ARTCOLULUI ______

BONUS – Si acum naduful pentru cei care au timp
…De unde vin banii atunci? Evident din sponsorizari… Dar cum din sponsorizari!? Ei bine prin participarea societatii civile in proiectele de dezvoltare sociala. Asta pentru ca marile corporatii sau micii antreprenori locali nu se ingramadesc la usa comitetelor olimpice sau federatiilor pentru a semna contractele de sponsorizare, la fel cum contractele de sponsorizare nu se semneaza in urma unui telefon ocult… sau daca o fac, majoritatea dintre ele nu dau „ignore” sistematic micilor proiecte si initiative locale sau comunitare. Actorii dezvoltarii sociale au inteles ca trebuie sa sustina toate formele de dezvoltare sociala si educatie in comunitatile din care fac parte, probabil ca „parandaratul” daca are loc, atunci se face sub forma semne de atentie si recunostiinta formala si in limita bunului simt, nu pentru a frauda fiscul si nici in ideea da a-si lua o spaga grasa, in plus transparenta ofertelor de parteneriat si a exercitiilor financiare garanteaza cat de cat utilizarea banilor oferiti in scopurile anuntate. …Ceea ce la noi nu prea se intampla din motivele pe care le cunoastem cu totii si dintre care, dincolo de specificul cultural balcanic (foamea permanenta de bani si inavutire a unora.. smenuiala cu orice pret, daca foame nu este), cele mai suparatoare sunt pupincurismul national si blocadele politice sau legate de influenta unora, nevoia de afiliere oculta sau/si politica care  face ca o corporatie sau, la o scara mai mica IMM-urile, sa nu sustina evenimente si proiecte de dezvoltare „minuscule” initiate de cei care nu fac parte din „sistem”.

Concluzia (!) –  Atata vreme  cat sperantele unei reforme morale (sau cel putin de mentalitate/viziune la toate nivelurile – institutional, media, politic… si mai ales individual) sunt absolut minuscule, cat timp va persista gandirea „mica si meschina” intretinuta de un sistem de legi oculte, nescrise si mai necrutatoare decat gravitatia, cat miscarea si sportul vor fi considerate doar instrumente de imagine, control si „imbarligare politica” (fiindca acesta este termenul exact), judecate doar pe baza rezultatelor in competitii (medalii si faima) si nu pentru valorile, functia si calitatile lor de element formator si  dezvoltare individuala si sociala, cat politicienii vor fi preocupati strict de imagine, cei din media strict de rating si influenta, corporatiile strict de aranjamente si vizibilitate, iar romanul strict de faima, mandria sa sau de ce spune vreo legenda poreclita si NU de vigoarea generatiilor tinere, respectuoase fata de valorile colective,… daca miscarea sportiva nationala va ramane terenul de joaca rezervat unor cercuri, „legende”, „nepoti” si-a altor interese si NU vor fi considerate un bun public,  adica toate vorbele pe care le auzim si rostim (ma rog, nu chiar toti), cata vreme vorbim doar despre lipsa de bani, dar ne tragem „drepturi, obligatii” si alte spagi din putinul pe care il avem, atata timp cat intentia ramane doar la nivel de discurs, cat antrenorii si parintii vorbesc despre formare si miscare, dar imediat se lauda cu palmaresul si reusitele lor, in timp ce esecul si infrangerile le intuneca mintile sau cand natiunea uita functia principala sau care ii sunt prioritatile punandu-se accentul pe medalii, glorii apuse, rusine, umilinta si alte OZN-uri insultandu-si sportivii pentru lipsa de rezultate,… pe scurt, cata vreme Dedeman sau altii vor baga mana in buzunar NUMAI SI NUMAI in urma unui telefon venit de la etajul 33 si nu ca sa ajute un sportiv, echipa, club care nu are bani de pregatire sau ca sa participe la o competitie pentru care s-a pregatit, cata vreme pe platourile de televiziune vor fi invitati nechematii, politrucii sau tocmai cei vinovati de situatia existenta in chip de experti si consilieri, sansele „revenirii” (cititi renasterii) noastre vor fi minuscule… Iar cand vorbim despre REVENIRE nu ne referim la numarul de medalii, ci la numarul de copii care nu se impiedica cand traverseaza strada sau nu isi luxeaza clavicula pentru ca au calcat pe o coaja de banana… fiindca asta este situatia in momentul de fata si pentru ca, dragilor, miscarea si sportul sunt NECESITATI, in timp ce medaliile si performanta sunt doar un bonus, cireasa de pe tort, o consecinta fireasca a unui efort, munci sustinute de dezvoltare si formare si nu un scop in sine…. Cand vorbim despre inalta performanta putem avea cel mult dorinte si asteptari pentru ca adversarul nu este nici el din carton si care nu trebuie sa devina carul pus inaintea boilor, adica NU un scop in sine. Americanii, australienii, spaniolii, francezii si britanicii au inteles acest lucru si au gasit un echilbru, o armonie intre prioritati si dorinte, iar asta se vede de ceva vreme incoace numai si numai pentru ca sportul, cultura si educatia, cu sau fara performante notabile, trebuie sustinute neconditionat.

Dupa cum vedeti, daca suprematia mai americana nu surprinde pe nimeni, surclasarea marilor puteri de catre britanici, noua forta olimpica ascendenta,  premiile mari oferite de unele natiuni NU le-au propulsat deasupra celor care se pricep, la fel cum piramida gigantica a Chinei, sumele imense investite, cele cateva sute de centre de formare si excelenta, logica de specializare si profesionalizare timpurie nu le-au imbunatatit cu nimic rezultatul… Mai precis vorbim despre 51000 de sportivi recrutati in centrele de excelenta olimpica, 400.000 de copii inscrisi in scolile olimpice de formare si 1 miliard de dolari investitii de stat in infrastructura numai in 2013 (la costurile de la ei ar insemna dublu la noi ca valoare a investitiei si de doua ori mai putin in termeni de livrabile), mai mult decat orice alta tara… Si cu toate acestea, nu numai ca nu au reusit sa-i intreaca pe americani, dar nici macar pe Britzi… De ce!?… Pentru sportul nu este o afacere de incubator sau de eprubeta asa cum ne sugereaza „expertii” nostri. ci una de politica de masa si de educatie… Si pentru ca sportul de performanta este inainte de toate o rezultanta a unui fenomen de masa susitnut prin educatia prin miscare, o cale de formare si implinire, de ce nu chiar si o activitate de agrement si nicidecum vreo obligatie,  directiva cu miza de stat asa cum incearca sa ne convinga partizanii performantei cu orice pret si domnul Tiriac cu prorgamul sau de 3 miliarde… Sa fie primit, dar nu cu gestionarii de ieri si de astazi.

… Daca chinezilor cu toata cultura, sensul perfectionismului, dedicatia si disciplina lor proverbiala, nu le reuseste… ce sanse are Romania din aceasta perspectiva chiar si la scara redusa. In plus, in opinia noastra, chinezii trec pe langa virtutea, functia si calitatea fundamentala a conceptului de miscare sportiva in acceptiunea sa moderna si mai putin inregimentata… IMPLINIREA INDIVIDULUI!

Performanta este un cumul de factori – sansa, selectie, pregatire, dar mai ales competenta (90%)  pentru ca ea este cea care orienteaza calitatea pregatirii… Ori cu „legende fara voie”, spagari, nepoti, sortulete, pistonati, soldatei de plumb sau plagiatori in functiile cheie ale sistemului, sansele noastre raman minime.   In momentul in care o munca dedicata si asidua ramane fara razultate atunci urmatoarea intrebare legitima ar trebui sa puna in discutie selectia si competentele tehnicienilor, metodologia antrenamentului sportiv. Acestea odata confirmate, daca rezultatele intarzie totusi sa apara (nu neaparat in termeni de performanta fiindca celelalte natiuni continua si ele sa progreseze, dar la un nivel comparativ si subiectiv observabil), ceea ce este foarte putin probabil in situatia in care ne regasim, atunci  intr-adevar poate fi adus in discutie aspectul sustinerii economice – infrastructura, logistica, etc.  – pana atunci insa, nu-mi doresc decat sa vad parcurile si bazele pline de copii facand miscare, mai putine legende atotstiutoare la TV, mai multa sustinere (nu financiara, ci publica) pentru putinii sportivi care ne-au ramas, competitii de toate felurile, societarea civila responsabila si implicata, apreciere pentru efortul celor care se investesc cu adevarat (inclusiv pentru practicantii de toate varstele), cat mai multi copii impliniti… sau cat mai putini indivizi cu 4 membre stangi…. Adica exact ceea ce conteaza in toata acesta poveste! Deocamdata institutiile care guverneaza Miscarea Sportiva din Romania au devenit deliberat sau fara voie un mijloc de capatuire pentru unii, cadou de nunta sau cumatrie, refugiu pentru altii, un instrument politic postdecembrist… o clica antisport si antisportivi, numai o parghie de dezvoltare social-economica nu!

– O-O Flo –

_______________
P.S.  – Ma intreb cum ar fi reactionat publicul din Romania si cei care in urma promisiunilor si angajamentelor luate public – dirigintii infantili ai sportului romanesc care ne tin toata ziua „spiciuri” despre Everest, valori si olimpism – in foamea lor de medalii, glorie si galoane, daca un sportiv roman indraznea ce a facut Abbey D’Agostino atunci cand a renuntat la cursa de calificare in proba de 5000 pentru a ajuta o concurenta Nikki Hamblin (Noua Zeelanda) cazuta la sol

„DEZVALUIRE” IN „PREMIERA” – DACIA si DACII SPONSORII NR 1 IN RUGBY-ul ALTORA

In Blog, Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Istoria sportului, Sportul si politica on Martie 16, 2016 at 9:05 PM

„… Stiu. stiu, multe ghilimele… asta ca sa facem economie de injuraturi…”

Cititi tot, pana la capat, ca sa nu ne iasa vorbe!

––––––––––

GATA AM DECIS SA DEZVALUI „BOMBA”…PE ASTA N-ATI STIUT-O SI DACA ATI STIUT-O SI NU ATI FACUT NIMIC … NU STIAM DACA SA ABANDONEZ, SA LAS COMUNITATEA RUGBY-ului DIN ROMANIA IN PASIVITATEA SI SERVILISMUL in care se complace, amagindu-se singura ca ar gandi pozitiv sau sa lupt in continuare singur si deprimat. Am pastrat-o la cald si am ezitat sa o afisez de teama sa nu se intample ceva mai rau… Cine stie, poate iese vreun scandal de-si iau Renault jucariile si pleaca si din cauza mea raman cateva mii de oameni fara munca… Glumim! FOSTII „prieteni” stiu de ce! Dar sa trecem la subiect… Asadar „BOMBA” despre care vorbim este ca:

Dacia sponsors World Club Series

Intr-una din cele cateva discutii, am incercat sa sugerez o idee ancora  „matroanelor” cu perciuni de la FRR.. Ma rog, nu mai conteaza, raspunsul a fost unui clasic – „Nooooooo… Nu se poate”… Ideea de baza era ca rugby-ul oricat ar fi el de englezesc , cel romanesc este de radacina „frantuza”.

Dintr-un motiv care-mi este neclar inca, astazi m-am hotarat sa refac legatura istorica si culturala cu prezentul si sa postez o informatie publica si in limba romana, „cine stie (mi-am zis), poate se zbarleste ovalul”… Sau cel putin ca sa inteleaga fratia cam cum functioneaza strategia de dezvoltare si promovare rugby in Romania, precum si riscul ca cei implicati in ea sa faca parte din tabere de influenta (lucru poate mai putin grav), dar mai ales daca dau dovada de exces de zel in pupaciuni pe unde nu trebuie…Pe de alta parte este bine sa se stie  cam cat de vizionari si de abili sunt cei care au misiunea dezvoltarii disciplinei in a deschide usi atunci cand interlocutorul ridica piciorul si urineaza pe sortuletul lor, fiindca, dragilor, in abseta unei viziuni si plan de dezvoltare sau cand proiectul pe termen lung se schimba de la an la an, cand singurele argumente raman vorbaria si poeziile invatate pe de rost la scoala (facuta pe spaga), atunci nu ai alta sansa sa deschizi usi decat cu stanga de fier a politicii, ca in cazul tuturor afacerilor din Romania, altfel nimeni nu se uita la tine.

Un cititor Facebook al paginii Misterugby Romania se plangea recent ca de ce avem tongani in campionat si nu avem copii care sa vina din spate, chiar daca un jurnalist sportiv de-al nostru incerca sa ne convinga recent intr-o emisiune ca Romania avea „strength in depth” :)))). Am incercat sa-i explic ca problema nu sunt tonganii, ci doar faptul ca nu avem copii (antrenori sau baze dupa cum reclama domnia sa), explicand ca una nu o impiedica pe cealalta si abtinandu-ma sa dezvolt fiindca din nou (si din nou) mi se vor imputa tot felul ce tendinte carcotase. Am inteles ca adevarul (nu supara… ci) provoaca suferinta si m-am hotarat sa depun eforturi sa nu mai fac lumea sa sufere, dar cu o conditie; sa nu ma mai faca nici ei sa sufar… Ori conditia aceasta de reciprocitate pare imposibila, cel putin deocamdata… Asadar, ca sa nu mai vin cu analize personale, vom expune in cele ce urmeaza o situatie care vorbeste de la sine si in bonus cateva reflectii proprii, fiindca asa se cade pe un blog de atitudine care nu se dezminte.

DACIA fabricantul de autoturisme roman, brandul nostru national, este sponsorul celei mai intinse (geografic) competitii SPORTIVE IN UNIVERSUL DESTUL DE VAST AL DISCIPLINELOR COLECTIVE DIN LUME – WORLD CLUB SERIES – adica un campionat international intercluburi din RUGBY LEAGUE (sau codul de XIII cum i se mai spune) care se desfasoara efectiv pe toata harta planetei… si atentie nu pe conferinte neaparat, in timp ce in Romania disciplina NICI MACAR NU EXISTA…  Cu alte cuvinte, DACIA noastra sponsorizeaza un sport inexistent in ROMANIA si o competitie in care echipele calatoresc intre emisfere si de la estul la vestul globului pamantesc pe toata durata sezonului, iar aici la noi rugby-ul national „moare de foame”… Cel putin asa zic ai nostri, nu eu.  Imi este strain daca pana acum uzina care produce autoturismul national, una din cele mai vandute marci din Europa, a bagat in rugby-ul intern mai mult de 3 baloane si 5 tricouri.

Este posibil ca cei de la Dacia sa nu fie rauvoitori, iar intr-o astfel de situatie CONTRARIANTA ipotezele  pot fi multiple:

  • Dacia comunica pe piata externa si vrea sa-si extinda piata in emisfera sudica;
  • Dacia scoate bani afara ca sa nu plateasca toate darile tarii in care a vazut lumina zilei si unde s-a consacrat si a care-i cetateni muncesc ca sa o construiasca, fara sa mai spunem ca in caz de crash al economiei constructoare de autoturisme,  piata din Romania ar fi suficienta ca sa mentina viabila uzina;
  • Dacia nu este interesata de audienta execrabila a rugby-ului romanesc (cine ii poate condamna pentru asta?). In plus rugby-ul intern este nespectaculos (idem);
  • Federatia romana si cluburile sunt absolut „stangace” in materie de management, gestiune, strategie de comunicare (mai putin Timisoara… deci din nou idem… adica cine ii poate blama?)… La limita, pe fondul absentei banilor invariabil reclamata de mai toti actorii de dezvoltare ai disciplinei si intr-o totala lipsa de transparenta, parca prea multi din cei care se plang o duc peste pragul saraciei lucii, ba chiar dimpotriva (idem din nou);
  • Manariile din campionatul Romaniei descurajeaza orice sponsor onest. Cine ar dori sa-si asocieze imaginea cu o disciplina care numai de „domni” nu mai este patronata (si iarasi idem)…
  • Cei dela Dacia chiar au dat lovitura pentru ca Rugby League le-au oferit parteneriatul cadou fiindca nu aveau sponsor si dadea rau… Dar ultima optiune este foarte putin probabila… Incerc doar sa le gasesc o scuza pentru ca vreau sa cred ca nu suntem chiar ultimii fraieri din lume.

…Cam asta ar fi nota plata pe care sportul o plateste intereselor, complicitatii, lipsei transparentei, nepotismului de toate felurile, cumetrilor si fistonilor neterminati insarcinati cu responsabilitati de dezvoltare pe ici pe colo…  tacerii, fricii si pasivitatii… era sa zic noastre, dar nu… a celor care pup-pup-pup toata ziua… si nu-s putini, ci dimpotriva, ei reprezinta majoritatea… Ii intelegem si pe cei de la Dacia, isi cunosc musteriii, maine sunt capabili sa  faca o federatie de 13 ca sa puna mana pe niste banuti, iar poimaine vor avea grija sa faca inainte. Oups, knock on… C’est la vie!   Am uitat sa mentionez,  credeam ca este deja cunoscut;  o veste similara a aparut in Ianuarei sau Februarie pe web-ul din Romania, insa incompleta; fara cea de la inceput anuntata de noi. Cu toate acestea, toti au vazut doar lovitura pe care a dat-o Dacia, dar fara toate declaratiile si nimeni nu a sesizat absurdul situatiei ca si cum ar fi ceva firesc si foarte pozitiv. Dacia sponsorizeaza si campionatul profesionist de XIII din UK printr-un acord incheait pe 3 ani, care (zau) nu poate sa fie Liga CEC Bank…si pe care s-au grabit sa-l „securizeze”, spun sursele, ca sa nu le fure careva asemenea castana… Oh la laaaa:

Dacia secures three-year sponsorship deal with the Rugby Football League

Stati asa, ca nu s-a terminat, mai avem si un extras din articol fara traducere pe care il dedic cititorului paginii de rugby (Dom Traian) – „In addition to their support for the professional game, Dacia will also be working with the RFL to support local communities to benefit the game at the grassroots level. Sam Tomkins of Wigan Warriors said: “Having Dacia on board for the World Club Series is great boost for the game. It’s definitely one of the highlights of the season, so I’m looking forward to seeing what Dacia adds to the experience.”… si-l rog sa ma „sune” sa-mi spuna daca mai este „superat” pe tongani. Pai „a qui le dis tu, Mon Cher… a qui le dis tu, Robert!?”

In concluzie noi romanii, pe langa ca sponsorizam o liga profesionista de rugby in tara sa de bastina, intamplator si capitala financiara a planetei,  in timp cei ei ne trimit camioane cu tricouri 2nd hand, mai  finantam si cea mai vasta competitie internationala intr-o disciplina care in Romania NU EXISTA (un fel de H-Cup si Super Rugby la un loc), iar copiii muncitorilor dela Dacia nu au unde sa faca sport… sau hai sa spunem sa joace rugby daca vor. Cel putin Tiriac cand facea turneul de la Madrid, avea grija si de cel din tara… CUM ESTE POSIBIL ASA CEVA!? MAI INTREB O DATA: CUM ESTE POSIBIL ASA CEVA!?!?!? Sa mai spuna cineva ca nu platim bir, ca moare in teapa! Colac peste pup-pup-pupaza, ne mai lipim si ca musca de desertul ei preferat, de cel mai rusinos partener posibil in Romania, „Gold Corporation” pe motiv ca nu sunt bani… , si ne vindem tara pe vreo 20000 de euro…. Pe bune!?

Mai putin a 2-a ipoteza, deloc imposibila, sau cine stie (sa ne spuna cei de la ANAF), poate ca avem cate putin din fiecare, toate aceste argumente sunt plauzibile si perfect legale, dar sunt ele echitabile? Nu vad cu ce l-ar impiedica pe constructorul de automobile sa dea o mana de ajutor rugby-ului juvenil autohton… Nu stiu, poate prntr-o o fundatie de sponsorizare pe proiect, daca nu au incredere in institutia care ne guverneaza (ii inteleg si aici)… Macar o echipa in orasul lor unde fotbalul a cazut si el tot datorita acelorasi metehne din sportul romanesc… Poate ca „romanilor” de la Dacia li s-a aplecat de parteneriate cu confratii din sportul local… In acelasi timp ma gandesc daca toate astea nu sunt oarecum rezultanta fireasca a unei situatii in care toata ziua vorbim despre „management”, marketing, comunicare, PR, etc. (de unde !?, daca toti au devenit peste noapte experti intr-o disciplina aproape inexistenta, fara un cadru de formare  si fara nici o traditie.. se vede si in campaniile electorale), dar unul nu stie sa tina pixul bine, institutiile au scos pe portile lor numai glume proaste, obligand corporatiile sa-si caute un sef de departament de import,  in cazul de fata un brit… Pai da (!), seful biroului „COM” dela DACIA este „inglish”,  ce mai conteaza ca este un brand romanesc de inspiratie franceza, la fel ca si rugby-ul nostru national… Deh, pacatele globalizarii…  Romania si romanii, din motive de neinteles pentru mine, s-a reorientat pe zona vorbitorilor de barbara, spalati pe creier de muzica Doamnei Gaga, inspirati de sfanta Madona (aia cu portjartele) sau de filmele cu Bruce Willis, isi neaga istoria si trecutul fara sa inteleaga ca fara ele n-au nici un viitor… Noi cei care candva ne dadeam de ceasul mortii ca sa ni se recunoasca  „latinitatea” , mai nou vorbim 1 cuvant din 3 pe engleza, ii uram pe francezi care au fost acolo si in ‘848, si in nouasutepaispce (mai alea atunci can nu stiam pe ce buton sa apasam ca sa traga tunul), asa cum au fost si la Versailles in 1871 si in 1918, sustinandu-ne si recunoscandu-ne ca stat cu toata opozitia celor care nu ne-au ajutat nicicand cu nimic… Rugby-ul a aparut in Romania datorita lor, prima participare la Olimpiada cu ajutorul lor, la fel si prima medalie olimpica obtinuta afost tot gratie lor, stadionul Arcul de Triumf este cadoul unei banci franceze (BRD), Romania a devenit natiune cunoscuta in rugby multumita atentiei si sansei pe care ne-au acordat-o francezii, am intrat in lumea rugby-ului  datorita FIRA (si ea creata de francezi, al carei post de presedinte este ocupat acum de un roman, la randul sau sustinut tot de filiera franceza… din echipa Marelui Rasarit)… Academia in care s-au pregatit generatii de educatori este un proiect francez si tot ei sunt si cei care dau o sansa din cand in cand jucatorilor din Romania, atat cat ii duce capul sau ii tin calitatile si talentul. Sa nu mai vorbim despre respectul si solidaritatea pe care unii dintre ai nostri au gasit-o in Hexagon.. Binenteles doar cei care au meritat.. Cam tot ceea ce defineste rugby-ul national, cu reperele sale si realizarile cu care ne mandrim, a fost posibil pentru ca Romania a fost in relatii bune cu Franta, fiindca niste tipi din asa-zisele elite ale vremurilor aveau legaturi stranse si un proiect comun inca de pe vremea cand petrolul nu reprezenta o miza, iar notiunea de romanism abea se contura. Aici nu este vorba despre partizanat, fiecare sustine ce echipa vrea, dar ma intrebam de unde ura asta  impotriva simpatizantilor si sustinatorilor istorici!?

De cealalta parte Printul Charlie este conservatorul si salvatorul sufletului national prin Ardeal si cumpara paduri la 1 leu hectarul, iar in UK suntem ultimii dintre nedoriti…. Mai nou suntem toti pui de daci, desi baietii aia nu prea au trecut muntii (si nici romanii de altfel), si ma intreb daca toata aceasta miscare zamolxistica (sau zamolxiana) nu are drept scop stergerea oricarui reper cultural si sentiment pro-latin, pe care evident vor avea grija sa le inlocuiasca cu surogate MTV. In timp ce in America tin conferinte francezii, iar tendintele „chic” tot ei le lanseaza, la noi nu mai putem parca de „traineri” anglo-saxoni si ne invadeaza toti vacarii (ca deh, cioban la cioban trage) sa ne invete viata si mai ales cum sa gatim. Cand vad asta innebunesc. Creatorii Mc Donalds si KFC vin sa ne invete arta culinara, iar noi facem sezi si rdicam manutele frante in aer, cu limba scoasa de bucurie. Ma rog, toti cei care nu au facut nimic pentru noi, dar nimic, in nici un moment istoric al existentei noastre, ba ne-au si bombardat razand orasul Ploiesti de pe harta, au devenit in prezent strandarde si repere civilizatoare  pe meleagurile mioritice,  in timp ce toata intelectualitatea revolutionara a Romaniei Moderne care au facut posibil proiectul cu acelasi nume, ROMANIA MARE,  tara de grija careia astazi „nu mai putem”, a fost un proiect gandit (as adauga si partial finantat de) la Paris… In plus flocarii astia din noile valuri se mai si cred baieti buni si patrioti in ingoranta lor monumentala… Ba unii au si pretentia sa fie si formatori de opinie!… Culmea, chiar si atunci cand diversi alesi politici britanici sterg cu noi pe jos in tot felul de declaratii mediatizate… ei isi pastreaza grimasa, cu buzele tuguiate si ofertante, siliconate parca, ca sa nu existe indoieli si suspiciuni referitor la preferintele lor afirmate cu tarie. Sper ca unii sa inteleaga ca nu vorbim despre aliante sau afinitati politice, ci despre repere culturale si nu in ultimul rand despre bun gust si civilizatie… Aia adevarata!

…. In toata aceasta nebunie, DACIA, firma din Romania, tara in care copiii sunt stravezii de foame sau/si de nemiscare – de unde atata miscare cu tot felul de griji pe cap si in burta –  unde cel putin 1/4 de tara folosesc masini produse de ei, unii mai circula si cu tricolorul fluturand,  sponsorizeaza rugby-ul englez si international la nivel de elita!!!… Mai mult decat atat, se mai si implica „proudly” in rugby-ul juvenil, in viata si dezvoltarea comunitatilor…  In mod normal doar articolul din presa britanica sustinut de  un simplu „fara alte comentarii”, ar fi fost suficient, dar ca sa evit aleatele inerente ale comunicarii voi incheia cu o voma in poalele voastre  – DACIA, STAFF-ul FRR SI PARTIZANII LOR, „MINTILOR LIBERALE” (sanchi), DACILOR LIBERI SI VAMPIRILOR CARE SUG ORICE, NUMAI SANGE NU… NICI UN NO COMMENT… PANA CAND NO COMMENT!… Este bine ca un brand romanesc sa ne reprezinte la nivel international si in elita unei discipline sportive spectaculoase, cu o dinamica de crestere semnificativa in ultima vreme, chiar daca din pacate  este total absenta la noi (dar poate c-a venit vremea s-o infiintam ca sa scap si eu de amante si cohorta lor de dame de companie)… Daca totusi cumva s-au infundat tevile s-au rupt puntile fiindca indigenii „marelui rasarit” au pupat prea mult kiltul scotian, nu este vina noastra, a muritorilor de rand… Se intampla ca sotii si soatele sa-si mai ierte partenerii adulteri…. Pai chiar asa, sa nu faci cumva, ceva, sa reconstruiesti o punte (fara simboluri), sa nu te gandesti la ai tai, este INADMISIBIL SI DE NEINTELES! # DACIA SPAM, FRR SPAM, BOICOT DACIA# hash tag pacalici de tara, hash tag!

– O-O Flo –

P.S.am mers pe pagina FB a celor de la Dacia Renault – imaginile de profil ale paginii reprezinta o poza din Londra si drapelul britanic pe care scrie „Keep calm, we shall do it quick and dirty”… Ce se intampla „Mestere”?

UNDE SUNT (SAU NU SUNT) BANII DIN SPORT – Partea a 1-a: Rezultatul auditului Curtii Nationale de Conturi 2012

In Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Sport si societate, Sportul si politica on Februarie 6, 2016 at 4:09 PM

Spuneam intr-un comentariu pe FB ca mare parte din colegii din sport cand se uita la un buget isi luxeaza pupilele. Nu au trecut 2 saptamani si iata ca o declaratie a Ministrei Sportului – ^Banii sunt, lipsesc insa rezultatele^ sau ceva de genul – face sa curga cerneala in spatiile de socializare virtuala. Confratii sunt intrigati la maxim de declaratiile ministrei pe care nu tin sa o apar, dimpotriva, nu este in natura mea sa tin cu ministrii, dar de data aceasta are dreptate cand spune ca performanta nu depinde doar de bani… Altii vorbesc despre statui campionilor, altii despre burti goale, dar cati stiu spre exemplu ca ani la rand lotul olimpic de gimnastica a avut ani la rand un contract de sponsorizare cu OMV-Petrom (unde si statul are o cota importanta de actiuni) in valoare de aproximativ 1 milion de euro anual… Spun gurile rele, daca nu-i adevarat atunci sa ne spuna partile fiindca asa se cade intr-o tara de drept si europeana. Daca impartiti suma per/capita veti vedea ca nu este chiar putin. Va asigur ca intr-o saracie lucie chiar si fetele de la gimnastica ar fi decrosat pentru federatiile altor tari, asa cum au facut alti sportivi romani cand au simtit ca duc o existenta precara.

Sa vorbim putin despre articolul cu pricina (semnat de Mirela Neag – link aici), cel care a starnit aceasta reactie. Pentru cei grabiti care vor sa afle repede concluzia… Ei bine, inca o piesa insipida, tipica jurnalismului de doua parale de la GPS care in loc sa-i plateasca lui Catalin Tolontan 30000 de euro/ luna pe articole de genul scrisuri din dosarele secreete ale justitiei, ajunse nu stim cum pe masa sa, mai bine ar finanta un lot de juniori intr-o disciplina la alegerea lor.

Autoarea, cu siguranta geniala in viata de zi cu zi (:D ), sare de la o referinta la alta (nu stim daca intentionat, pierduta in statistici sau daca ne ia de fraieri)… Ceva de genul ba ca unii care au ratat olimpiada merita mai mult pentru ca au medalii in competitiile internationale, ba ca cei care au luat medalii in competitiile internationale ^dar mai ai un hop^ pana la Rio nu merita mariri (cazul handbalului), in timp ce canotajul nu ar justifica mariri pentru ca si-a calificat doar 3 echipaje din 4 la Rio… adica doar 75% reusita, spre deosebire de scrima care… mai nimic, dar au luat medalii la niste competitii. Sa mai amintim si faptul ca lotul de scrima este de vreo 3-4 ori mai putin numeros decat cel de canotaj si ca o ambarcatiune de competitie costa de la 20000 de euro in sus (alea din gama de jos). Daca stabilim un ratio pe cap de membru lot, vedem ca de fapt scrima ia mai multi bani decat canotajul, avand in vedere ca floreta este la pamant si ca sabia fete sau ca spada baieti nu exista. Daca calculam pe numarul de afiliati, evident scrima merita toata atentia si chiar este pacat ca nu reuseste sa se raspandeasca. Canotajul are rezultate cert, dar in schimb este aproape inexistent daca ar fi  sa ne raportam la numarul de practicanti. De ani buni supravietuieste datorita unei celule de performanta aproape fortata, dupa modelul gimnasticii. In ultima vreme cei de la FRG au facut totusi eforturi vizibile si iata ca in sfarsit baza de selectie nu se mai numara pe degetele de la maini.

Sa continuam cu propos-urile aceleeasi profesioniste care a intrunit mii si mii de (Y)-uri si sute de distribuiri din partea oamenilor de bine, care a uitat sa mentioneze subventiile statului pentru COSR, CSM-uri si SS-uri intr-o confuzie jalnica intre bugetul federatiilor si cel al sportului la care consiliile locale (unele) participa cu sume importante , urmata in pas sincron de foarte multi ingrijorati de soarta miscarii sportive… dar doar atunci cand vorbim vorbe goale si nicicand atunci cand se propune continut sustenabil.  Cand propui dezbateri de fond, salut, ma intorc imediat, plecat in vacanta, scuze sunt ocupat… si vai nu am observat. (Y)… Incep sa inteleg de ce scrierea in caractere a iconitei ^like^ pe Facebook – un Y mare in paranteze – are de fapt forma unor fese…. Am inteles, pe mine ^nimeni nu ma iubeste^…. sa revenim… Autoarea de bine a uitat o multime de alte federatii sportive, inclusiv pe cea a sportului pentru toti, inclusiv subventiile de la Ministerul Educatiei pentru sportul scolar si universitar sau pentru infrastructuri si instalatii sportive a caror lipsa o deplange toata tara, mai ales federatiile, dar nici una dintre ele nu a depus in ultimii ani o cerere si un proiect de reabilitare a acestora. Banii sunt, dar cineva trebuie sa-i ceara, si nu oricum, ci depunand un proiect…. Este exact situatia fondurilor europene, doar ca cineva trebuie sa-i ceara (repetam cu sprijinul unui proiect), cu mentiunea ca aici se pot obtine mai usor fiindca concurenta este intre federatii; daca una pierde, cu siguranta alta va obtine finantarea proiectului, deci sportul castiga.

…Suntem cu totii de acord ca niste cifre raportate la dimensiuni macro intr-un labirint procedural stufos sunt mai greu de inteles pentru publicul larg… Uneori chiar si pentru cei din sport mai putin preocupati de aspectele administrative… Nu poate fi o scuza, dar poate fi dificil uneori chiar si pentru cei preocupati/interesati, si asta datorita lipsei de transparenta sau a unei scheme explicite de circulatie a fondurilor. De aceea logic ar fi ca intr-o prima etapa sa explicam cititorilor, oricine ar fi ei, sursele de finantare posibile in sport, dar vom lasa acest demers pentru partea a 2-a a seriei pentru ca sunt nerabdator sa va invit la lectura unor documente oficiale/institutionale, si anume RAPORTUL CURTII DE CONTURI REFERITOR LA UTILIZAREA RESURSELOR DISPONIBILE DE CATRE INSTITUTIILE NATIONALE ALE SPORTULUI pentru ca toata lumea vorbeste de bani si Lista de propuneri venite din partea federatiilor in vederea modificarii Legii 69, cunoscuta si sub numele de Legea Sportului

Din studiul comparativ a celor doua documente putem lesne sa ne imaginam ca atunci cand s-a facut lista de propuneri, mai toti cei convocati spre consultare in momentul intentiei de a reforma legea sportului romanesc, nu citisera RAPORTUL.

Intr-o discutie despre putinatatea banilor, cineva ma intreba daca am alta idee despre alta sursa de finatare decat statul… DA, AM, chiar despre cum ar trebui facuti si utilizati acesti bani si cum circula aceste fonduri si nu sunt singurul… Asta intr-o societate normala evident. In primul rand banii alocati federatiilor nu reprezinta bugetul sportului. In al 2-lea rand, ar fi bine ca banii in sport sa vina cel putin in aceeasi proportie din sectorul privat.. Iar atunci cand vin din sectorul privat, recomandabil ar fi sa vina pe o filiera transparenta si pentru ca societatea privata, civila, etc. va fi reusit sa inteleaga importanta dezvoltarii miscarii sportive si nu pentru ca X sau Y sunt amici la catarama, frati de cruce sau „cumatri”. Peste tot in lume functioneaza carnetul de adrese, dar una este sa ai contacte si alta este sa fii singurul care ai acces la niste resurse. Ce se intampla daca maine mantuitorii sportului romanesc fac pojar si nu mai pot veni la servici niciodata!? Vor fi capabili adjunctii sau sagetile lor sa le ia locul si sa se aseze la masa negocierilor cu partenerii privati – banci, corporatii, etc.? Le va mai deschide cineva usile. Cati sponsori a adus Covaliu la FRS de cand este presedinte? Sau poate ca l-au pus presedinte doar ca sa antreneze lotul :)))… Si cand ma gandesc ca Daniel Mitrea de la FRR posta intr-o zi pe FB o imagine pe care erau scrise gandurile unei eminente, nu mai stiu care… care sunau cam asa ^ Un conducator adevarat creaza lideri si nu adepti^… WOW…  Nu cred ca vorbea despre mine. Uite de asta tin eu la Daniel, chiar daca il critic si ma face banuitor. Este diplomat, subtil uneori hmmm… chiar si dizident. Ma gandesc mereu la postarea aia si sper din suflet ca NU vorbea despre vreun conducator de la FRR, fiindca fratilor, bonjour les leaders du rugby roumain… Scuze, m-am lasat dus de val, sa revenim la problemele miscarii sportive din Romania.

In urma  lecturii auditului am tras o concluzie cel putin ingrijoratoare; expertii Curtii de Conturi a Romaniei au o intelegere mai profunda a cadrului si fenomenului miscarii sportive decat confratii din sport, reusind sa indentifice probleme de natura diversa – sistemice, procedurale, legislative, functionale,  etc., ba mai mult, au reamintit surse si programe de finantare, facand pana si efortul de a pune la dispozitia institutiilor sportului solutii si recomandari, plan de masuri, etc. pentru toti cei  care stiu sa citeasca chiar si printre randuri (cine or fi), pe scurt au livrat o multitudine de repere solide pentru ai ajuta la elaborarea unei strategii de redresare/dezvoltare ADEVARATE…

Evident, un astfel de efort si studiu ca sa fie folositor, trebuie ca cineva sa-si dea osteneala sa-l citeasca, dar solutia este acolo, exista, iar baile de multime ale savatorilor carismatici sunt inutile pentru ca in Romania chiar exista oameni priceputi… Dar din pacate sau cel putin in aparenta, nu si cea mai mare parte a celor vizati, adica gestionarii sportului, adica tocmai cei pusi acolo sa vegheze la buna functionare a activitatii… Si nici macar nu este foarte complicat sau dificil.

Este de atfel si motivul pentru care insistam in desertul nepasarii si indiferentei (de multe ori si ce al ignorantei) fiindca stim ca solutii exista si ca din nefericire, marii dusmani ai sportului romanesc sunt de multe ori oamenii de sport (nu toti), unii din motive de incompetenta, altii din lacomie sau din toate cate putin, cu sprijinul clasei politice ale carei interese unii dintre ei le reprezinta.

Concluzia este dezarmanata; mai toate legendele care s-au perindat pana acum in fruntea sportului romanesc, altii mai putin legende oricat s-ar stradui ei sa-i consideram ca atare, sporadic inlocuiti cu marionetele politicii romanesti, UNII (dar prea multi) deciozanari din federatii care au facut din institutia disciplinei lor propria mosie, aproape toti v-au mintit timp de 25 de ani,  devenind factori participativi la sabotarea miscarii sportive din Romania… In ce scop si care sunt rezultantele acestui istorii le vom explica intr-o posibila parte a 3-a. In  Partea a 2-a (sigura) vom veni cu explicatiile promise spre intelesul celor care nu au avut timp, chef, rabdarea sau priceperea de a citi documentul despre care 99,99% din oamenii din sport nu stiu ca exista si in care sunt rezumate proceduri administrative,  sunt stipulate drepturile pe care unii si le reclama fara a face cel mai mic efort de ale dobandi, sursele si procedurile de finatarea, pe scurt chintesenta Legii 69, precum si lipsurile cadrului legilsativ care necesita modificare. Cat despre cei care il stiu si au nevoie de el pentru ca macar o data in viata lor sa dea doavada de profesionalism si eficienta, in marea lor majoritate (presupun ca) nu l-au citit desi este munca lor si sunt platiti pentru asta. Evident nu generalizam, exista in sportul romanesc multi oameni priceputi si constiinciosi, unii chiar si in functii decizionale, dar nimeni nu poate (sau nu vrea) sa se puna in calea tzunamiului de incompetenta, reavointa si intereselor de tot felul. De fapt asta si este mesajul demersului noatru – daca puteti, ar fi bine sa si vreti… sau trebuie sa vreti fratilor ca la un moment dat sa spuneti BASTA!

Auditul a fost comandat de guvernarea PONTA 1, dupa Jocurile Olimpice de la Londra, cu siguranta nu din cauza celor mai proaste rezultate din istoria olimpica din ultimii 50 de ani, o aiureala de altfel (nu exista asa ceva), ci probabil in perspectiva modificarii legii sportului, un proiect promis natiunii pentru 2013. Schimbarea nu a mai avut loc datorita incompetentei, coruptiei, conspiratiei crase a echipei de tineri, noi si mari manageri sportivi care au ocupat functiile decizionale la MTS in momentul schimbarii politice (stim cu totii cine sunt), a unor presedinti de federatii si directii judetene, consultanti si toata fauna care a inceput sa roiasca prin localurile ANST-ului, devenit mai tarziu MTS. sub patronatul lui Banicioiu si care s-au servit de de valul se simpatie sau antipatie si dorinta de a schimba lucrurile dand aparenta unei elaborari participative prin consultarea federatiilor, care la randul lor au consultat cluburile si tot asa, ca sa strecoare intre cele cateva sute de propuneri de bun simt venite din teritoriu si cateva modificari care puteau da ireversibil peste cap orice sansa de redresare – devalizarea MST de activele sale (bazele sportive, etc.) si gestiunea aproape integrala a fondurilor Ministerului… Incredibil cum nici unul dintre aceste genii nu si-au pus intrebarea ^LA CE AR MAI SERVI ATUNCI MINISTERUL TINERETULUI SI SPORTULUI !?^… Sau cum s-ar fi putut controla afectarea resurselor si traseul banilor odata intrati in conturile unei institutii private!?… Sau ce se vor fi facut federatiile sporturilor care nu sunt discipline olimpice!?

La inceput am crezut MB a fost numit acolo ca sa poata fi manevrat la discretie pentru ca tipul nu avea nici in clin nici in maneca cu sportul, dar mai tarziu am inceput sa cred ca de fapt a pus acolo ca sa tina la distanta rechinii din sport. Glumesc, bunul simt, expertii adevarati in legile administratiei si administratie, vocile razlete pe la colturi din federatii si din sport, poate si noi chiar au dus soaptele la urechea cui trebuia. Miscare reusita pentru ca in cele din urma legea respectiva nu a trecut. Mai tarziu, in guvernul Ponta 2 functia ministeriala a fost ocupata de Zana Everestului… Modificarea legii sportului a fost uitata si locul vointei de reformare a fost luat de erorile de comunicare penibile, nici o viziune sau strategie asa cum Raportul citat recomanda, doar perspective marete;  Everest,  Campionate Mondiale, Universiade, Mausolee, Piramide si altele de genul… Cui sa-i mai pese de pustii batuti de antrenori cu picioarele, injurati in timpul meciului si alte astea, mici si pierduti prin hatisurie de la poalele muntilor, de formarea tehnicienilor, de sportul scolar, de echivalarea diplomelor celor care s-au scolit in alte parti si vin cu o experienta, de ralaxarile fiscale pentru a incuraja initiativele private sau sponsorizarile… Nu, totul se rezuma si este despre activele si bugetul statului.  Ma rog, ideea principala este cineva dintre ei (sau vreun consilier al instantelor superioare) au citit cu siguranta Raportul si astfel noul proiect de modificare a legii NU a trecut pentru ca propunerile marilor iubitori ai sportului si ale salvatorilor sai erau inadmisibile si imposibile din punct de vedere juridic, etic, procedural-institutional.

Punem la dispozitie cele doua documente Raportul Curtii de Conturi  si Propunerilor oamenilor din sport in vederea modificarii legii 69, spre a compara gandirea celor care revendica autogestiunea si expertiza in domeniul lor, cu a celor care au facut auditul pe care il puteti descarca pe link-ul spre pagina site-ului Curtii de Conturi a Romaniei. Imaginea postata mai jos este un ^print screen^ ca sa dovedesc sursa listei de propuneri – (vezi marcajele in rosu) / etichetele negre au evident scopul de a proteja sursa).

Print mail Legea Sportului

Va recomandam atentie la modificarile articolului 20 al legii 69 din 2000, si nu numai.. Cu alte cuvinte stimati cititori, asta-i martoaga cu asta defilam, cu diferenta ca martoaga cuvanta si are mereu functii in stat – lectura placuta, am vrut sa o ilustrez cu caricaturi, dar mai bine nu, parce-que Je ne suis pas Charlie. Daca totusi exista interes, intr-o zi putem dezbate si pe tema viziunii confratilor din breasla, cu conditia ca dezbaterea sa fie participativa. Printre ei sunt multi care s-au opus acestei abominatii, si profitam de ocazie sa le multumim(!), la fel cum sunt multi care au venit cu propuneri interesante.

Ca sa nu dispara o postam si pe baginile blogului nostru. Pana nu o cititi, nu va mai plangeti de bani si mai ales, inainte de a lua cuvantul incercati un minim de documentare… Recomandam de asemeni si ceva mai mult discernamant oricare ar fi preferintele fiecaruia sau cel putin un minim de documentare in promovarea diverselor figuri in stucturile de putere ale sportului si bineteles a articolelor ^habarnautilor^ de tot felul… Cred ca am inventat un termen… Cel putin incercati sa apreciati munca celor care incearca sa aduca putine rigoare si mai putine fese dezvelite in aceasta pledoarie interminabila pentru salvarea/conservarea miscarii sportive din Romania in care regasim anagajata o armata pestrita  formata din soldati, mercenari si foarte putini activisti independenti care nu-si schimba haina in functie de rotatia cadrelor in ministere si federatii… FACE BINE IN OGLINDA DIMINEATA… ZAU!

LECTURA PLACUTA!… ATENTIE, NU ESTE DECAT O SINTEZA (CINE STIE CE MAI CONTINE DOCUMENTUL SI CARE FEDERATII NU (SAU) AU FOST CONTROLATE, DAR NU SUNT MENTIONATE IN SINTEZA)… IDEA DE BAZA NU ESTE CA SPORTUL ROMANESC SURFEAZA PE MILIARDE, CI CA RESURSELE SI FONDURILE EXISTENTE SUNT GESTIONATE ANAPODA, IAR IN ACESTE CONDITII ORICE MARIRE AR FI RISIPA…  CAM LUNG, DAR INSTRUCTIV SI MAI ALES NECESAR!… va urma!…
– O-O Flo –

 

2016 incepe cu recordul absurdului la atletism (pamflet des_cifrat si serios)

In Bizz sport, Blog, Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Industria echipamentului, PORNO SPORT, Sportul si politica, Star System on Ianuarie 16, 2016 at 11:39 PM

ACTUALIZARE – de la publicarea articolului (pe care intre timp l-am arhivat), au luat atitudine si alte nume din atletims. Dintre toti, Paula Radcliffe si Mike Powell au fost cei mai transanti.

Ceea ce anticipam (mai jos in text) in momentul publicarii, iata ca s-a si intamplat; la nici 10 zile dupa lansarea ^dezbaterii^, firma Adidas si-a suspendat  (sau nu a reinnoit, dar mai conteaza) contractul de sponsorizare cu Federatia Italiana de Atletism – 7 milioane de euro – pe motiv ca nu doreste sa-si asocieze imaginea cu scandaluri de acest gen, ce ar putea aduce prejudicii valorilor ^sportului curat… murdar^, asta in conditiile in care federatia italiana nu este cea mai infestata dintre cele vizate de acest scandal ramas in coada de peste… Asta a fost apropos de implicatiile economice ale sustinerii si promovarii acestei aberatii… Actualizarile de mai sus ar fi suficiente, dar pentru cei care vor sa afle mai in detaliu despre toata aceasta tarasenie, aveti in continuare articolul initial

_________________________________

Incepem anul sportiv si olimpic 2016 cu o bomba ouata de scafarliile unor oficiali si sustinatori ai noii ere in atletism – era feciorelor neprihanite – de inspiratie britanica, mai precis a celor de la federatia britanica… Nici nu se putea altfel. Credeam ca postasem vestea pe pagina Facebook a blogului, Sportlogic, dar nu. De atunci nimeni nu  luat nici o atitudine in spatiul public. Pe retelele de socializare, ca de obicei, s-a trezit orzul in gloata de moralisti,  dar pana ieri nici un nume mare nu s-a gandit sa-si dea cu parerea despre aceasta idee originala… Cand era cat pe ce sa cred ca atletismul a devenit un sport de struti, iata ca Usain Bolt (cine altul) a iesit la rampa si a incercat sa explice ca el apreciaza munca celor care vor sa mentina sportul curat, dar ca el si multi altii ca el, toti cei care au fost cautati de toti cromozomii si carora nu li s-a gasit nimic, nu prea sunt de acord cu astfel de masuri… declarandu-se chiar socat de gaselnita mintilor crete si de bine. Evident, il intelegem si ii salutam curajul, pentru ca in zilele noastre sa spui ce gandesti a devenit un risc, daca nu un act de sacrificiu. Pai cum!? Cine a tras 20 de ani ca un animal de povara, muncind mii si mii de ore ca sa ajunga acolo, doar nu mascaricii care au lansat ideea… Iata raspusnul/declaratia lui Usain la auzul propunerii:

Bolt Vomita

Si daca cumva  functionarul cu pricina nu a inteles ce si cum, poate ca un filmulet l-ar ajuta sa-si faca si el o idee… Un filmulet care incearca sa rezume si sa ilustreze cam despre ce este vorba, care este pretul pe care il plateste, atentie, un talent, ce sa mai spunem despre parcursul si munca pe care ar trebui sa o depuna un atlet mai putin dotat si a carui arja de eroare este deci mult mai mica. Sa alergi nu este usor;  in antrenamentele celor care participa la probele de alergare, sarituri, aruncari nu exista diversitatea pe care o regasesti la alte discipline… Fie numai si pentru rutina mentala, repetitii fara sfarsit pentru dobandirea gestului perfect, in care perfectiunea nu o stabileste nici un standard cu specifcari… ci doar cronometrul si alte unitati de masura; mii si mii de ore pentru cateva secunde de implinire si cateva sutimi de diferenta. Un furuncul mutilat afectiv vine si ne testeaza discernamantul, fara pic de respect si empatie cu cei pe care ar trebui sa-i respecte si sa-i ajute, cei care fac sa sa geama stadioanele, adica sa le mearga lor afacerea.

Dar despre ce este vorba!? Cu putin inainte de sfarsitul anului trecut, ^niste moralisti^ (niste inglishi mai precis) din cercul IAAF, s-au gandit ei ashea, la un ^faiv o cloc^, ce cadou sa faca lumii de Craciun… si au propus stergerea tuturor recordurilor din atletism pentru a marca inceputul noii ere, cea a atletismului curat, era antidoping…. Hotarat lucru, oligofrenia nu este o boala endemica… Sunt tot felul de ^baieti dashtepti^  care nu se dau in laturi de la nimic pentru a falsifica cultura atletismului in ; vorbim despre generatii si generatii de sportivi (si suporteri), despre decenii de competitii. Deci cineva pus acolo sa apere interesele atletismului, vrea sa mature pe jos cu istoria si blazonul disciplinei fara de care probabil nu ar exista alte sporturi… Este un fel de a spune pentru a sugera importanta culturii atletice in mai toate ramurile sportive. Putem sau puteti fi siguri (eu unul sunt deja) ca o tara fara atletism este o tara fara sport, iar o tara fara sport nu exista… Nu credeti(!?), uitati-va la noi. Pe de alta parte, in industria atletismului (fiindca este o industrie) implicatiile financiare si economice vor fi resimtite la toate nivelurile. Aici nu este vorba despre recorduri… sau despre sport curat, ci despre politica, bani, audienta, sponsori si influenta… Niste calcule aberante fiindca cu toata multimea cazurilor de dopaj audienta nu a incetat sa creasca in ultimii 20 de ani, doar ca sunt mai multi la masa si nu intotdeauna cei doriti.

Putem fantaza cat dorim, dar avand in vedere ca UK de foarte putina vreme marcheaza cumva scena atletismului mondial – in ultimii 50 de ani au avut cativa semifondisti, fondisti si din cand in cand cate o surpriza in stafetele de sprint… + o legenda Johnathan Edwards… – suntem indreptatiti sa credem ca isi doresc un loc la masa celor foarte mari.  In ultimii 6 ani atlelismul britanic s-a instalat intr-o pozitie dominanta in Europa si nu numai, avand si cativa atleti de exceptie in topul ierahiei internationale. Nu mai ramane decat sa-i imbranceasca pe unii ca sa (re)faca putin loc pentru ai lor, iar cand spunem ai lor nu ne referim la atleti, ci la absolut totul – institutii, sponsori, organizatori, la aliatii istorici si la tot Commonwealthul…. inclusiv laboratoarele lor farmaceutice.

Pai cum altfel va putea saluta omenirea (si sponsorii) primele recorduri mondiale si olimpice la Rio, dintre care, cu putina sansa, vor fi si vreo 3-4 recorduri mondiale britanice – 5000/10000, heptatlon fete, lungime baieti – iar restul plombele imperiului, fiindca deh, prestigiul coroanei. Culmea este cum vin astfel de idei nastrusnice in momentul in care incepe sa se confirme scaderea performantelor prietenilor americani in mai toate probele, chiar si cele cu ^staif^ pe care acestia le controlau si a caror piata reprezinta o cota importanta din economia atletismului mondial.

Ma intreb cum vad ei asta… Sa o luam ianpoi in timp; Usain Bolt 9.58 la gunoi, ramane urmatorul timp 9. 62 tot el, jamaican… nu este bine, 9.69… iarasi jamaicani, commonwealthul il iubim, dar totusi ce ne facem… si tot asa, retrospectiv in istorie, pana cand!? Dopati, dopati, dar pana cand sau pana unde; pana la Carl Lewis poate!? Sa-l lasam pe el ultimul campion recordman oficial la sprint…Nu!? S-a dopat si el!? Nasol… Pana la Jesse Owens atunci, asa ca o consolare fiindca Hitler n-a vrut sa-i stranga mana!?… Cine este (sau a fost) omul cel mai rapid de pe planeta in cazul asta!?… Ok si ce facem cu recordurile mondiale care sunt si recorduri nationale – altfel spus performanta lui Lavillenie va ramane record national in Franta, dar nu si mondial… Ma rog, suna ca si cum toti ^fraierii^ astia au muncit degeaba, iar mai tarziu in istorie pentru generatiile urmatoare nici nu vor fi existat. Intr-o zi nu foarte indepartata, toti ^ratatii^ care vor sa marcheze istoria intr-un fel si nu au reusit inca, sunt invitati ca imediat dupa intrarea in vigoare a acestei masuri briliante, sa bage repede un circuit atletic si sa trimita rezultatele cu inregistrarea video pentru ca cel putin vreo 2 miliarde dintre noi vom avea sansa sa devenim fie si pentru 3 secunde recordmeni mondiali la toate probele pistei… Sansa unica si pentru schiopi la saritura cu prajina.. sau ma rog, in carje… Ii sfatuim sa fie vigilenti pentru ca va fi un moment unic si istoric care nu trebuie ratat.

Ne-am mai putea imagina ca de fapt britzii si amerlocii au descoperit piatra filosofala – 3 picaturi de vitamina X… care se transforma in aur… si care, evident, are o formula secreta, numai si numai de ei stiuta, magica si mai ales nedectabila…. Sa fie ingineria genetica unde sunt lideri pe piata!?… S-o creada ei. Fac pariu ca si asa vor pierde cursa inarmarilor; unii au inceput deja sa se alarmeze de numarul finalistilor ^galbeni^ – (inseamna asiatici in limba lui Nae Marasescu… scuze nu m-am putut abtine sa nu citez din acest mare umanist al sportului autohton) – in finalele competiilor internationale de sprint. S-au inmultit ^ingrijorator^, Doamneee, si asta nu-i a bine… Sa speram ca nu vom trai era in care sprinterilor, dupa incheierea carierei sportive le vor creste  copite sau gheare in loc de unghii la picioare, saritorii pensionari isi vor purta cumparaturile in propriul marsupiu, prajinistii vor dansa pe la nunti pe  cantecul ploii cu pene pe spate sau aruncatorii nu-si vor depurica unii altora coama de par argintiu de pe greaban…  Glumim, dar gluma noastra nu poate fi mai proasta decat delirul deontologic al unor federatii… Sau poate ca nu ne-am prins; pamfletistii sunt ei, si asta a fost de fapt o demonstratie de umor britanic.

Sa admitem ca toti ar fi dopati, ei bine atunci recordurile pot ramane valabile (nu e vina nimanui ca altii au chimisti mai buni)…. Cine ii impiedica pe acesti politruci sa lupte in continuare pentru mentinerea sportului *curat*… murdar. Pe cine vor ei sa prosteasca!? Este limpede ca pe fondul improbabilitatii inregistrarii unor noi recorduri mondiale intr-un viitor foarte apropiat, din simplul motiv ca performanta umana este limitata, baietii s-au gandit sa dechida o noua carte a recordurilor… Si-au facut probabil calculele si au inteles ca sunt foarte mici sansele ca cineva sa mai fuga prea curand 100m in 9.54 (dopat sau nu). Din cate in cate zeci de ani se vor mai naste unii care  sara peste 2.46 in inaltime, peste 9 m in lungime sau peste 18,45 la triplu… Fiindca dragii mei, in opina unora atletismul are nevoie de fețe noi si de recorduri ca sa traiasca, altfel is bad for the business… very bad.

Putem specula la infinit, enervant este insa faptul ca acesti papitoi invoca etica pentru a justifica masuri cu finalitate mercantila intr-un context favorabil lor si dificil pentru concurenti, inchipuindu-si ca o planeta de ranjiti vor asista holbati la competitiile lor ca sa vada in sfarsit care este cel mai curat si mai rapid alergaret (sau saritor…whatever) de pe planeta. Ce ma distreaza cel mai tare este naivitatea unora care isi imagineaza ca debutul unei noi ^ere^ va impiedica atletii sa se dopeze atata vreme cat miza sponsorilor care finanteaza sportul international este recordul pentru ca, cred ei, recordurile ar fi cele care o genereaza. Si ce ma enerveaza cel mai tare este ca in fruntea sportului mondial au aparut secretarii de stat – colenelul Powell, Condoleaza si alti cavaleri ai luminii… Adica niste clowni tristi care ne iau de prosti si ne calca in picioare visele, aminitirile, emotiile, bucuria si mandria, chiar si deceptiile (mai rau atunci) unor generatii si a milioane si milioane dintre noi!

Cei de la federatia britanica  nu au spus cum vad ei asta; daca de maine se creaza o noua baza de referinta (statistica), daca vechile recorduri vor ramane totusi mentionate undeva de dragul istoriei sau spre comparatie, au dat o duma, au facut o poza, asa de jos in sus, si gata… La fel cum IAAF nu s-au pronuntat daca au de gand sa dea curs anularii tuturor recordurilor si totusi legatura dintre cele doua institutii nu este foarte greu de stabilit. Suntem asadar intr-un moment istoric si reformator… Care la fel ca in toate revolutiile, Primavara Araba, lupta impotriva terorismului, drogurilor, evaziunii fiscale, etc… pentru o lume ma buna, nu-i asa, singurul scop este ingroparea celorlalti si cum altfel s-ar putea realiza mai cu surle si fanfare decat negandu-le realizarile in numele unor valori de nimeni respectate, stergand din analele istoriei trecutul sau fundatia altora, adica reperele, recordurile, toti marii campioni care au fost controlati si rascontrolati pe durata intregii cariere fara sa fi fost gasiti vreodata pozitivi…  Intreaga mostenire lasata de generatii cu bune si cu rele, pe scurt intreaga cultura a disciplinei in unele tari, valorile lor, dar care (SÎC) au fost adoptate universal, inchipuindu-si ca pot construi viitorul pe nimic.

– O-O Flo –

%d blogeri au apreciat asta: