Sportlogic

Archive for the ‘Star System’ Category

2016 incepe cu recordul absurdului la atletism (pamflet des_cifrat si serios)

In Bizz sport, Blog, Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Industria echipamentului, PORNO SPORT, Sportul si politica, Star System on Ianuarie 16, 2016 at 11:39 PM

ACTUALIZARE – de la publicarea articolului (pe care intre timp l-am arhivat), au luat atitudine si alte nume din atletims. Dintre toti, Paula Radcliffe si Mike Powell au fost cei mai transanti.

Ceea ce anticipam (mai jos in text) in momentul publicarii, iata ca s-a si intamplat; la nici 10 zile dupa lansarea ^dezbaterii^, firma Adidas si-a suspendat  (sau nu a reinnoit, dar mai conteaza) contractul de sponsorizare cu Federatia Italiana de Atletism – 7 milioane de euro – pe motiv ca nu doreste sa-si asocieze imaginea cu scandaluri de acest gen, ce ar putea aduce prejudicii valorilor ^sportului curat… murdar^, asta in conditiile in care federatia italiana nu este cea mai infestata dintre cele vizate de acest scandal ramas in coada de peste… Asta a fost apropos de implicatiile economice ale sustinerii si promovarii acestei aberatii… Actualizarile de mai sus ar fi suficiente, dar pentru cei care vor sa afle mai in detaliu despre toata aceasta tarasenie, aveti in continuare articolul initial

_________________________________

Incepem anul sportiv si olimpic 2016 cu o bomba ouata de scafarliile unor oficiali si sustinatori ai noii ere in atletism – era feciorelor neprihanite – de inspiratie britanica, mai precis a celor de la federatia britanica… Nici nu se putea altfel. Credeam ca postasem vestea pe pagina Facebook a blogului, Sportlogic, dar nu. De atunci nimeni nu  luat nici o atitudine in spatiul public. Pe retelele de socializare, ca de obicei, s-a trezit orzul in gloata de moralisti,  dar pana ieri nici un nume mare nu s-a gandit sa-si dea cu parerea despre aceasta idee originala… Cand era cat pe ce sa cred ca atletismul a devenit un sport de struti, iata ca Usain Bolt (cine altul) a iesit la rampa si a incercat sa explice ca el apreciaza munca celor care vor sa mentina sportul curat, dar ca el si multi altii ca el, toti cei care au fost cautati de toti cromozomii si carora nu li s-a gasit nimic, nu prea sunt de acord cu astfel de masuri… declarandu-se chiar socat de gaselnita mintilor crete si de bine. Evident, il intelegem si ii salutam curajul, pentru ca in zilele noastre sa spui ce gandesti a devenit un risc, daca nu un act de sacrificiu. Pai cum!? Cine a tras 20 de ani ca un animal de povara, muncind mii si mii de ore ca sa ajunga acolo, doar nu mascaricii care au lansat ideea… Iata raspusnul/declaratia lui Usain la auzul propunerii:

Bolt Vomita

Si daca cumva  functionarul cu pricina nu a inteles ce si cum, poate ca un filmulet l-ar ajuta sa-si faca si el o idee… Un filmulet care incearca sa rezume si sa ilustreze cam despre ce este vorba, care este pretul pe care il plateste, atentie, un talent, ce sa mai spunem despre parcursul si munca pe care ar trebui sa o depuna un atlet mai putin dotat si a carui arja de eroare este deci mult mai mica. Sa alergi nu este usor;  in antrenamentele celor care participa la probele de alergare, sarituri, aruncari nu exista diversitatea pe care o regasesti la alte discipline… Fie numai si pentru rutina mentala, repetitii fara sfarsit pentru dobandirea gestului perfect, in care perfectiunea nu o stabileste nici un standard cu specifcari… ci doar cronometrul si alte unitati de masura; mii si mii de ore pentru cateva secunde de implinire si cateva sutimi de diferenta. Un furuncul mutilat afectiv vine si ne testeaza discernamantul, fara pic de respect si empatie cu cei pe care ar trebui sa-i respecte si sa-i ajute, cei care fac sa sa geama stadioanele, adica sa le mearga lor afacerea.

Dar despre ce este vorba!? Cu putin inainte de sfarsitul anului trecut, ^niste moralisti^ (niste inglishi mai precis) din cercul IAAF, s-au gandit ei ashea, la un ^faiv o cloc^, ce cadou sa faca lumii de Craciun… si au propus stergerea tuturor recordurilor din atletism pentru a marca inceputul noii ere, cea a atletismului curat, era antidoping…. Hotarat lucru, oligofrenia nu este o boala endemica… Sunt tot felul de ^baieti dashtepti^  care nu se dau in laturi de la nimic pentru a falsifica cultura atletismului in ; vorbim despre generatii si generatii de sportivi (si suporteri), despre decenii de competitii. Deci cineva pus acolo sa apere interesele atletismului, vrea sa mature pe jos cu istoria si blazonul disciplinei fara de care probabil nu ar exista alte sporturi… Este un fel de a spune pentru a sugera importanta culturii atletice in mai toate ramurile sportive. Putem sau puteti fi siguri (eu unul sunt deja) ca o tara fara atletism este o tara fara sport, iar o tara fara sport nu exista… Nu credeti(!?), uitati-va la noi. Pe de alta parte, in industria atletismului (fiindca este o industrie) implicatiile financiare si economice vor fi resimtite la toate nivelurile. Aici nu este vorba despre recorduri… sau despre sport curat, ci despre politica, bani, audienta, sponsori si influenta… Niste calcule aberante fiindca cu toata multimea cazurilor de dopaj audienta nu a incetat sa creasca in ultimii 20 de ani, doar ca sunt mai multi la masa si nu intotdeauna cei doriti.

Putem fantaza cat dorim, dar avand in vedere ca UK de foarte putina vreme marcheaza cumva scena atletismului mondial – in ultimii 50 de ani au avut cativa semifondisti, fondisti si din cand in cand cate o surpriza in stafetele de sprint… + o legenda Johnathan Edwards… – suntem indreptatiti sa credem ca isi doresc un loc la masa celor foarte mari.  In ultimii 6 ani atlelismul britanic s-a instalat intr-o pozitie dominanta in Europa si nu numai, avand si cativa atleti de exceptie in topul ierahiei internationale. Nu mai ramane decat sa-i imbranceasca pe unii ca sa (re)faca putin loc pentru ai lor, iar cand spunem ai lor nu ne referim la atleti, ci la absolut totul – institutii, sponsori, organizatori, la aliatii istorici si la tot Commonwealthul…. inclusiv laboratoarele lor farmaceutice.

Pai cum altfel va putea saluta omenirea (si sponsorii) primele recorduri mondiale si olimpice la Rio, dintre care, cu putina sansa, vor fi si vreo 3-4 recorduri mondiale britanice – 5000/10000, heptatlon fete, lungime baieti – iar restul plombele imperiului, fiindca deh, prestigiul coroanei. Culmea este cum vin astfel de idei nastrusnice in momentul in care incepe sa se confirme scaderea performantelor prietenilor americani in mai toate probele, chiar si cele cu ^staif^ pe care acestia le controlau si a caror piata reprezinta o cota importanta din economia atletismului mondial.

Ma intreb cum vad ei asta… Sa o luam ianpoi in timp; Usain Bolt 9.58 la gunoi, ramane urmatorul timp 9. 62 tot el, jamaican… nu este bine, 9.69… iarasi jamaicani, commonwealthul il iubim, dar totusi ce ne facem… si tot asa, retrospectiv in istorie, pana cand!? Dopati, dopati, dar pana cand sau pana unde; pana la Carl Lewis poate!? Sa-l lasam pe el ultimul campion recordman oficial la sprint…Nu!? S-a dopat si el!? Nasol… Pana la Jesse Owens atunci, asa ca o consolare fiindca Hitler n-a vrut sa-i stranga mana!?… Cine este (sau a fost) omul cel mai rapid de pe planeta in cazul asta!?… Ok si ce facem cu recordurile mondiale care sunt si recorduri nationale – altfel spus performanta lui Lavillenie va ramane record national in Franta, dar nu si mondial… Ma rog, suna ca si cum toti ^fraierii^ astia au muncit degeaba, iar mai tarziu in istorie pentru generatiile urmatoare nici nu vor fi existat. Intr-o zi nu foarte indepartata, toti ^ratatii^ care vor sa marcheze istoria intr-un fel si nu au reusit inca, sunt invitati ca imediat dupa intrarea in vigoare a acestei masuri briliante, sa bage repede un circuit atletic si sa trimita rezultatele cu inregistrarea video pentru ca cel putin vreo 2 miliarde dintre noi vom avea sansa sa devenim fie si pentru 3 secunde recordmeni mondiali la toate probele pistei… Sansa unica si pentru schiopi la saritura cu prajina.. sau ma rog, in carje… Ii sfatuim sa fie vigilenti pentru ca va fi un moment unic si istoric care nu trebuie ratat.

Ne-am mai putea imagina ca de fapt britzii si amerlocii au descoperit piatra filosofala – 3 picaturi de vitamina X… care se transforma in aur… si care, evident, are o formula secreta, numai si numai de ei stiuta, magica si mai ales nedectabila…. Sa fie ingineria genetica unde sunt lideri pe piata!?… S-o creada ei. Fac pariu ca si asa vor pierde cursa inarmarilor; unii au inceput deja sa se alarmeze de numarul finalistilor ^galbeni^ – (inseamna asiatici in limba lui Nae Marasescu… scuze nu m-am putut abtine sa nu citez din acest mare umanist al sportului autohton) – in finalele competiilor internationale de sprint. S-au inmultit ^ingrijorator^, Doamneee, si asta nu-i a bine… Sa speram ca nu vom trai era in care sprinterilor, dupa incheierea carierei sportive le vor creste  copite sau gheare in loc de unghii la picioare, saritorii pensionari isi vor purta cumparaturile in propriul marsupiu, prajinistii vor dansa pe la nunti pe  cantecul ploii cu pene pe spate sau aruncatorii nu-si vor depurica unii altora coama de par argintiu de pe greaban…  Glumim, dar gluma noastra nu poate fi mai proasta decat delirul deontologic al unor federatii… Sau poate ca nu ne-am prins; pamfletistii sunt ei, si asta a fost de fapt o demonstratie de umor britanic.

Sa admitem ca toti ar fi dopati, ei bine atunci recordurile pot ramane valabile (nu e vina nimanui ca altii au chimisti mai buni)…. Cine ii impiedica pe acesti politruci sa lupte in continuare pentru mentinerea sportului *curat*… murdar. Pe cine vor ei sa prosteasca!? Este limpede ca pe fondul improbabilitatii inregistrarii unor noi recorduri mondiale intr-un viitor foarte apropiat, din simplul motiv ca performanta umana este limitata, baietii s-au gandit sa dechida o noua carte a recordurilor… Si-au facut probabil calculele si au inteles ca sunt foarte mici sansele ca cineva sa mai fuga prea curand 100m in 9.54 (dopat sau nu). Din cate in cate zeci de ani se vor mai naste unii care  sara peste 2.46 in inaltime, peste 9 m in lungime sau peste 18,45 la triplu… Fiindca dragii mei, in opina unora atletismul are nevoie de fețe noi si de recorduri ca sa traiasca, altfel is bad for the business… very bad.

Putem specula la infinit, enervant este insa faptul ca acesti papitoi invoca etica pentru a justifica masuri cu finalitate mercantila intr-un context favorabil lor si dificil pentru concurenti, inchipuindu-si ca o planeta de ranjiti vor asista holbati la competitiile lor ca sa vada in sfarsit care este cel mai curat si mai rapid alergaret (sau saritor…whatever) de pe planeta. Ce ma distreaza cel mai tare este naivitatea unora care isi imagineaza ca debutul unei noi ^ere^ va impiedica atletii sa se dopeze atata vreme cat miza sponsorilor care finanteaza sportul international este recordul pentru ca, cred ei, recordurile ar fi cele care o genereaza. Si ce ma enerveaza cel mai tare este ca in fruntea sportului mondial au aparut secretarii de stat – colenelul Powell, Condoleaza si alti cavaleri ai luminii… Adica niste clowni tristi care ne iau de prosti si ne calca in picioare visele, aminitirile, emotiile, bucuria si mandria, chiar si deceptiile (mai rau atunci) unor generatii si a milioane si milioane dintre noi!

Cei de la federatia britanica  nu au spus cum vad ei asta; daca de maine se creaza o noua baza de referinta (statistica), daca vechile recorduri vor ramane totusi mentionate undeva de dragul istoriei sau spre comparatie, au dat o duma, au facut o poza, asa de jos in sus, si gata… La fel cum IAAF nu s-au pronuntat daca au de gand sa dea curs anularii tuturor recordurilor si totusi legatura dintre cele doua institutii nu este foarte greu de stabilit. Suntem asadar intr-un moment istoric si reformator… Care la fel ca in toate revolutiile, Primavara Araba, lupta impotriva terorismului, drogurilor, evaziunii fiscale, etc… pentru o lume ma buna, nu-i asa, singurul scop este ingroparea celorlalti si cum altfel s-ar putea realiza mai cu surle si fanfare decat negandu-le realizarile in numele unor valori de nimeni respectate, stergand din analele istoriei trecutul sau fundatia altora, adica reperele, recordurile, toti marii campioni care au fost controlati si rascontrolati pe durata intregii cariere fara sa fi fost gasiti vreodata pozitivi…  Intreaga mostenire lasata de generatii cu bune si cu rele, pe scurt intreaga cultura a disciplinei in unele tari, valorile lor, dar care (SÎC) au fost adoptate universal, inchipuindu-si ca pot construi viitorul pe nimic.

– O-O Flo –

Anunțuri

RUGBY OR NOT TO BE – TOP-ul „revenitilor printre cei vii” la Rugby World Cup 2015

In Bizz sport, Blog, Comunitate, Economia sportului, Ganduri, Sport viata si destine, Star System on Octombrie 21, 2015 at 2:12 PM

Rugby or not to be

Parafrazand faimoasa dilema Shakespear-iana ” to be or not to be” – Rugby or not to be este TOPUL „MisteRugby Romania” AL REVENITILOR PRINTRE VII  – jucatori pe care ii credeam „epuizati”/ „expirati” vorba lui Dinca – „is not about skills, is about balamale” (buna Coane!) si care au surprins pe toata lumea demonstrand ca mai au un cuvant de spus … Puteam sa-i spun „Die Hard”, „welcome back boys” sau in alte 7 feluri… Prezenta lor ma bucura enorm pentru ca inainte de competitie, datorita retragerii sau iesirii din forma/ accidentarii sau intrebarilor legate de conditia unui numar mare dintre jucatorii emblematici, ma asteptam la o Cupa Mondiala, daca nu trista, cel putin  enervanta cu fata lui Mc Caw si Owen „Fartwell” peste tot… Si cand colo, iata ca am avut parte de cea mai pasionanta dintre toate editiile de pana acum, mai ales ca Romania a reusit sa reinnoade traditia cu victoria minima si istorica ca o conditie a participarii sale in instoria competitiei dupa un trist si istoric zero la editia 2011…. Cu o mentiune speciala: de data aceasta, pentru prima oara dupa cea impotriva Insuleleor Fidji din 1991 (!), Romania a castigat (cu putina sansa ce-i drept, dar asa este in sport) cu o echipa care joaca rugby si inca unul de o mare frumusete – Canada si nu Portugalia sau Zimbabwe! Welcome back boys too!

Ca in cazul celui publicat anterior (doar pe pagina „MisteRugby Romania”) – „Cele mai frumoase meciuri ale editiei” – TOPUL nostru face  abstractie de notiunea aberanta de ordine valorica. Nici nu am avea cum pentru ca nu se pot face ierarhizari intre jucatori care joaca pe posturi diferite apartinand unor colective total diferite… Evident nu-i vom mentiona pe cei despre care antrenorii lor au crezut ca sunt „acolo” si i-au impus in ciuda evidentelor (daca mai putem vorbi despre evidente… atata vreme cat iata putem avea surprize) sau pe cei ce nu au fost folositi decat prea putin de antrenori in meciurile disputate pana acum… Si binenteles ca nu i-am uitat pe cei care desi prezenti, nu au putut juca (cum ar fi Parise care ne-a oferit o secventa scurta, dar suficient de explicita) sau pe marii absenti, ignorati fie de ideile (sau orbirea antrenorilor), cum ar fi Abendanon… la SA nu mai vorbim fiindca acolo este obsitnatie, si nici pe  cei pe care speram sa-i vedem refacand legatura cu reusita si care parca ne lipsesc de pe terenuri… pentru ca undeva s-au pierdut pe drum… Ma gandesc la James O’Connor sau chiar la controversatul Quade Cooper. Iata lista celor despre care va vorbeam, aproape zombies exorcizati, pe care talentul si alte calitati i-au adus spre bucuria noastra printre cei vii, demonstrand ca totul nu a fost doar conjunctura sau intamplare:

– Fourie Du Preez 33 de ani – 9-rul SA-filor considerat de multi unul dintre cei mai mari mijlocasi ai lumii, s-a retras brusc din varful piramidei pentru  o lunga vacanta „binemeritata” in Japonia. Pana la RWC – intre cele 2 cupe mondiale – nu jucase decat 2 meciuri ca titular la nationala  intr-un test in toamna trecuta… si unul anul acesta.  Fanii Springboks (SUNT UNUL SI RAU INCA… la propriu si la figurat), il asteptam cu rezerve. Ei bine, a inscris un eseu salvator in meciul cu Tara Galilor asigurand calficarea in semi si mai ales a adunat cu farasul resturile unei echipe daramate dupa infrangerea cu Japonia, pardon de Heinke Meyer. Il banui cumva si de reformatarea listei titularilor. Mersi Fourie, ne-ai salvat pe toti de la un atac de apoplexie.

– Schalk Burger (Scalc poate invata si comentatorii nostri cum se pronunta) 32 de ani SA – dupa o absenta medicala de aproape 4 ani, a revenit in forta in ultimul sezon din Super… Nu este o surpriza la RWC, dar totusi dupa 4 ani de lupte cu o boala potential mortala – meningita bacteriana (luni si luni de antibiotice si anti-inflamatorii) – ne intrebam daca inca mai poate juca la un asemenea nivel…Ei bine poate…  si inca bine!… Evident nu in pozitia de 8 cum si-a imaginat Meyer.

– Drew Mitchell, 31 de ani, Australia, „terminat” cum se spune si fara sanse in tara sa de origine, a fost din „respect’ luat de Laporte la Toulon ca pensionar de lux (CE INSEAMNA SA AI OCHI SI EXPERIENTA), unde multa vreme a facut tusa… pana la urma insa, investitia a dat roade, in ultimul sezon a renascut parca din propria-i cenusa… Nu putem spune ca fost in vacanta, dar nici foarte solicitat.. Oricum aducerea sa la nationala parea riscanta pentru unii… Admirabil flerul coach-ului Michael Cheika si cat curaj in tara aripilor de meserie, unde se putea gasi usor  un Speigth, Tomani si altii mai mlt decat decenti.

– Ashley Adam Cooper (31), Australia – mereu conectat, nu era subiect de indoieli, dar ne intrebam cu totii cat va mai rezista, mai ales ca in jocul pe care il practica este nemilos fata de el insusi… Adica jos palaria pentru continuitate… si mai ales pentru faptul ca in toata cariera sa de club sau nationala, nu stiu daca a lipsit vreodata pe un motiv sau altul – accidentare, lipsa de forma etc… La felul in care joaca si se angajeaza, ar trebui bagat cred in cartea recordurilor… CE BARBAT!!!

– Matt Giteau 33 de ani, Australia – aici trisam, dar OMU’ MERITA O EXCEPTIE – nu a fost o secunda un „zombi” si nici pensionar de lux, adica iesit din forma, si nici nu a pierdut contactul cu rugby-ul de inalt nivel, fiind mereu un adevarat animator, inima sau macar un ventricul al ei in echipele in care a jucat….Din nou Michael Cheika… Nici o surpriza. Il pomenim si pentru faptul ca este inca un exemplu de jucator promovat la nationala de fani. La Cupa Mondiala din 2011, presiunea fanilor nu a functionat, iar  Mr Dean a renuntat la serviciile sale. Suparat Matt a luat drumul „pribegiei” (bucurie mare la Toulon) facand o alegere care punea practic capat carierei sale la nationala. Asta poate ar raspunde si intrebarilor unora de genul „cum de-si permit armatele de chibiti sa dea instructiuni marilor antrenori”… Ei bine uite asa fraierilor, fiindca asa vrem noi, fiindca ne dorim sa traim in mod activ fenomenul sportiv si pentru ca ei sunt acolo pentru noi. Ce intrebare stupida!? Aproape toata nationala Africii de Sud spre exemplu, cea care a supravietuit in aceasta editie (iat-o in semifinale), a fost construita pe spumele si sudoarea „chibitilor”, pentru ca cea construita de Meyer & Co. era varza. Pana la urma unul din marile merite ale unui antrenor este si capacitatea sa de a se pune in discutie si de a fi flexibil in alegerile sale, atent la ce gandesc mii si mii de creiere…. Altfel spus Meyer nu este chiar prost pana la moarte. Cheika, spre deosebire de omologul sau, nu a ezitat foarte mult, desi avea o constrangere in staff – Larkham, „mastermind-ul” liniilor din spate – ori toti stim ca acolo unde vine Mat Giteau, orice „mastermind” dispare fiindca (sotto) el ii va lua locul. In conjunctura creata, toti stim ca oricat de mare ar fi talentul jucatorului, o absenta de 4 ani si revenirea intr-un colectiv complet nou nu este reusita garantata.  Nu a fost insa cazul pentru ca Michael Cheika a inteles ca la Toulon se juca exact tipul de rugby pe care el avea de gand sa-l propuna la nationala Australiei. Si probabil ca Matt a fost solutia implementarii sale aducand si un suflu nou de incredere, o mentalitate de invingator dobandita in cei 4 ani petrecuti in Franta, intr-o nationala plina de indoieli, aproape distrusa mandatul lui Dean si bulversata de pasajul scurt al lui Mc Kenzie! (Y)… Cine va uita vreodata tusa de la sfarsit in meciul din 4 N (2015) cu Noua Zeelanda!?… A fost si va ramane ca o marca de afirmare a personalitatii acestui jucator (n-am cuvinte) si a intoarcerii sale la nationala… In trecere atat Matt cat si Michael ii pot multumi si lui Bernard Laporte de unde a preluat blue-print-ul proiectului de joc… Atentie mare !!!

– Will Genia – doar 27 de ani (un alt caz „surprinzator” de varsta tanara a unor jucatori pe care multi dintre noi ii credeam deja pe cale de „expirare”), tot din Australia. A fost mereu pe aproape si activ in circuitul de inalt nivel, dar in acelasi timp parea mai mereu indispus, accidentat (sau fragilizat). Performantele sale modeste din campionat il trecusera la capitolul amintiri frumoase… Fabulos jucator, o stiam cu totii, dar incetasem sa mai speram in revenirea sa! Surpriza pentru mai toata lumea (evident nu si pentru fani… sunt unul) a fost redobandirea locului de titular la nationala… Am sa ma laud din nou pentru ca timp de doi ani am mers impotriva curentului spunand ca Phipps is not the man. Mersi coach!

– Freddia Michalak (33), Franta – A debutat la nationala la 18 ani si se anunta a fi noul copil minune al ovalului; briliant (adevarat, nu tinichea) , curajos, polivalent (9-10-15), tehnic si mai ales inventiv – creativ- imprevizibil. Constitutia sa mai putin robusta (1.82m si 85 kg… ca sa vezi unde a ajuns rugby-ul) l-a transformat in tinta predilecta a apararilor adverse, ceea ce a dus evident la o serie de accidentari grave si scoaterea sa din circuit inainte de termen.  Rezultatul a fost cel asteptat, Fred a inteles ca sanatatea este de mare pret si a inceput sa se fereasca si sa ezite pe teren. Atitudinea sa neconventionala, mereu independent si in disonanta cu mediul abiental ptin mai gri (asta este cultura rugby din pacate… aici in Nord) au inversat tendinta, facand ca in scurta vreme sa devina din alintatul publicului, subiect de deriziune… Intr-un fel misterios, sansa, destinul sau nu stim ce – probabil calitatile sale – au facut ca Fred, in ciuda tendintei generale, sa ramana cumva in carti si in vestiarul marilor cluburi…Acest lucru a aduagat si mai mult la sentimentul general care s-a  transformat treptat in antipatie si contestare. Aici m-am raliat si eu miscarii fiindca vedeam un lobby care dauna afirmarii altor talente si jucatori merituosi. Nu am mers niciodata pana la antipatie pentru ca eram fan candva, dar am devenit critic… Mi-am cerut scuze pentru asta, desi criticile nu erau deloc nefondate. Mereu in auto-conservare (de inteles), de multe ori absent in faza defensiva, incepuse sa dea „kix” si in executiile tehnice. Trebuia sa ma prind ca ceva imi lipsea in diganostic din momentul in care l-au recuperat Sharks si mai apoi insasi Bernard Laporte… In cazul lui Laporte insa era de inteles – intodeauan a crezut in el. Insa am vazut acolo mai mult influenta unui lobby decat calitate demonstrata, desi stiam ca (sigur) competentele erau acolo; aveam impresia doar ca-i lipsea energia, suflul de prospetime si nu vedeam chiar de unde si-l putea recupera. Michalak a fost probabil singura obsesie sau fixatie buna pe care Philippe Saint Andre a avut-o pentru ca a simtit ca in noul Michalak, inca mai traia undeva ascuns vechiul Michalak… Si totusi ce puteam spune despre un jucator titular la nationala, dar rezerva in propriul club. Acest indicator s-a demonstrat a fi perfect fiabil in cazul lui Pape. Recnosc ca nici nu i-am urmarit meciurile cu atentie… De unde atata timp? Ei bine Michalak a fost in formula prezentata de PSA singurul si ultimul mohican al flerului francez… Chapeau bas!… Si mai ales pesntru faptul ca face parte dintre jucatorii de rugby (aparent fragili) a caror constitutie nu s-a tranformat radical si „inexplicabil” de-a lungul anilor. MARE LUCRU! Candva cu siguranta unul dintre cei mai inventivi jucatori din lume in pozitia 10, a demonstrat cel putin ca nimic nu a fost o intamplare.

– Brian Habana (32 de ani – SA) – Cu toate ca a ramas in acest rastimp in circuitul de inalt nivel, mai toata lumea incepuse sa creada ca uitase cum se culca balonul in but…. Dar iata ca nu! Oricum travaliul sau defensiv si siguranta pe care o confera apararii, dorinta de a contesta orice balon au fost motivele pentru care atat clubul din Toulon, cat si staff-ul nationalei (si orice club sau antrenor din lume) le-ar avea mereu in vedere… La-m trecut aici pentru ca a fost mia bine decat ma asteptam… Dar nu inca extraordinar de bine; cu Japonia modest, au urmat meciuri relativ „usoare” (am pus ghilimele), a fost insa prezent cu Tara Galilor cu o misiune foarte grea (Geoge North)… din nou prezent in faza defensiva si mai putin impresionant in atac in couda faptului ca din punct de vedere ale motricitatii ramane o amenintare permanenta. Parearea mea este ca se pripeste… si anticipeaza prea mult in faza de atac.

– JP Pietersen (doar 29 de ani – Africa de Sus) – pana si susbsemnatul candva fan, am fost surprins cand am (re)aflat ce varsta are. Prestatiiile sale, pierderea aparenta a vivacitatii, kilogramele in plus, anii multi nelipsit din formula Springbok, retragerea timpurie in Japonia, toate acestea aproape ca ma convinsesera ca mai are putin si face jumatatea de veac… Pe onoarea mea, mai aveam putin si credeam ca suntem de aceeasi varsta. Contestat de multi din ratiuni mai mult subiective, probabil enervant prin atitudinea sa relaxata/detasata si usor aroganta care da impresia ca nu misca un deget si ca nu-i pasa de incrancenarea colegilor de alaturi, ramane o polita de asigurare pentru nationala si omul care lasa o marja foarte mica de eroare adversarului… Poate mai putin eficace in initiativele sale, este unul dintre cei mai inteligenti jucatori in nationala SA, un oportunist/speculator innascut cu o capacitate uimitoare de adaptare la situatiile nou create. Jocul sau fara balon, de aniticipatie si de exploatare a erorilor adversarului poate fi materie de studiu… In ciuda unui fizic impresionant si aparent greoi care orienteaza asteptarile noastre spre un registru de exprimare fizic, JPP este jucatorul care la sfarsitul meciului iese cel mai curat de pe teren (enervant de curat), odhinit parca, zambind sau in cel mai rau caz aparent indiferent, oricare ar fi rezultatul (probabil ca a inteles)… dar de multe ori cu eseuri marcate sau alte statistici pozitive, fiind cel care poate schimba soarta meciului intr-o singura faza fie ea defensiva sau ofensiva. Este alaturi de (De) Allende singurul care ar putea prelua misiunea Julian Saveea si chiar spulbera un mit pe cale de a se forma…  SALUTE!

– David Pocock (27 de ani – Australia) – acum un an il dadeam deja „disparut” din nationala – mea culpa. Dupa o absenta de aproape 2 ani pe motive medicale, revenit in competitie in ultimul sezon, a fost, putem spune, una dintre piesele importante in angrenajul australienilor… Noroc ca Michael Cheika l-a reconvertit in 8 si efectiv nu intelegem cum de a fost folosit in 7 aproape toata cariera sa, cand evident jocul sau inchis era practic un Dead-End Road pentru circulatia balonului. (Drum infundat – semnalat de ani multi – Adrian Dinca  martor si mai ales fan neconditionat Pishcock) . In plus acum a inceput sa mai faca si pase. Ce inseamna sa ai un antrenor EXTRAORDINAR… Evolutia sa la RWC i-a dat dreptul sa-si redobandeasca numele de Pocock :D… Dinca va fi fericit! 😀

– Juan Martin Hernandez (33 ani) – fosta uvertura a pumelor, reciclat in 12 in ultimii 2 ani de Hourcade (UN GENIU ABSOLUT) care initial parea ca va renunte la serviciile sale, punea pana nu demeult cateva semne de intrebare in ceea ce priveste capacitatea sa de a face fata provocarilor fizice la centru, el fiind mai degraba un jucator discret ale carui atu-uri erau clar intr-un registru de factura tehnico-creativa. Este inca un exemplu de jucator care combate prejudecatile legate de specializare, capacitatea de reprofilare la varste inaintate (axioma formatorilor nostri).. Astfel Hurcade a ocupat pozitia de 10 cu un initiator/declansator (Sanchez), in timp ce lui Hernadez i-a incredintat o misiune de distributie-transformare a jocului si rafinare a baloanelor… Baiatul asta este o incantare sa-l vezi si mai ales sa-l studiezi cand joaca – rafinamentul tehnic in toata splendoarea… Evident nu este singurul, cum de altfel nu sunt nici putini, dar merita subliniat pentru discretia sa. „Toata lumea” stie, vede, „dar putini vorbeste”… si nu inteleg de ce!? Comentatorii vad doar evadarile lui Sanchez si finisurile lui Imhoff sau Tuculet, provocarile lui Bosch… in timp ce aproape toate actiunile Argentinei poarta amprenta aproape invizibila a jocului de legatura pe care Hernandez il face in circulatia balonului…

Abia astept intalnirea cu Australia, unde Cheika a implementat aceeasi idee de joc – un initiator (fire starter) in 10 – Foley secondat in 12 de Mat Giteau (sau Tomua) ambii niste „procesoare” cu acelasi rol de transformare, legatura si distributie…. In plus sunt convins ce atat Hernandez cat si Giteau au pe langa rolul de „back-up” (evident), si pe cel de supraveghetori si temporizatori al entuziasmului ofensiv al decarilor lor… Dincolo de clash-ul dintre inaintari asteptat de toata lumea, unde Australia este mai argentiniana decat Argentina, duelul din zona 10-12 credem ca va fi de fapt cheia deznodamantului, evident completat de continuarea pe 3/4, unde Argentina in momentul de fata este mai „australiana” decat Australia. CE REGAL! Va fi probabil cea mai nebuna si spectaculoasa partida a RWC!… Pentru mine este adevarata finala… Regret inca odata absenta irlandei de la RDV-ul semifinal… Exista si un top al celor pe care ii asteptam pe cai mari, dar au reusit sau au avut ghinion (Sexton ar fi unul)…

– Ovidiu Tonita, 35 de ani, Romania – nu am apucat sa-l vedem foarte mult din cauza unei accidentari vremelnice, dar evident intrarile sale pe teren au marcat jocul nationalei noastre, schimband echilibrul de forte pe teren. Marturisesc ca nu ma asteptam!

Ultimii pe lista vor suprinde pe toata lumea, dar trebuie mentionati, chiar daca nu au fost nicicand „Zombies” si au ramas conectati in competitiile de inalt nivel:

– Primul este Daniel Carter incercat la greu de uzura si accidentari repetate… Nu sunt singurul care mi-am pus intrebari mai ales atunci cand inlocuitorul sau de lux, Aaron Cruden, era in mare forma, in ultimii ani aproape ca-l si detronase de calitatea de titular, insa accidentarea decarului de la Chiefs l-a readus in carti cu toate ca a avut un sezon aproape sters, absent o buna bucata de vreme, iar atunci cand a jucat evolutia sa in Super Rugby a fost relativ mediocra comparativ cu ceea ce eram obisnuiti. In rest, orice prezentare ar fi de prisos… Cu siguranta unul dintre cei mai mari decari ai acestui secol.

– Iar al 2-lea este nimeni altul decat Ma Boy, Ma’a Nonu, un jucator pe care l-as da exemplu oricui ca pe suma completa a tuturor „virtutilor” de care un jucator de rugby are nevoie – gabarit, tehnicitate, inteligenta – creativtate, calitate fizica si mentalitate..plus sa nu uitam calitatea umana. Chiar daca a fost numit jucatorul anului 2015 in Noua Zeelanda, sa ne reamintim ca in 2014 se vorbea despre scoaterea sa din efectivul All Black, chibitii (nu eu, chibitii… chibiti… aia de pub) vorbeau despre blestemul Ma’a care facea ca toate echipele la care juca sa nu performeze. Nu inteleg de ce, fiindca de regula in cei 2 ani precedenti mutarii sale Hurricanes fusese mai degraba rezerva decat titular… Nu am incetat sa cred in el si este pana acum de departe cel mai bun 12 al Mondialului… Este drept, inca nu a avut clienti seriosi in fata sau o opozitie foarte grea… Dar are si calitatea de a face cumva (si reuseste) ca antrenorii si echipele adverse sa nu-l „remarce” ca fiind un pericol omnipotent… Nu am vazut in ultimii ani planuri de joc anti Ma’s Nonu (sau Conrad Smith) spre exemplu – incredibil!… Daca vrei sa stii ce va urma in materie de constructie de joc, atunci fii atent unde se afla cei doi, plus Sam Smith, Mc Caw sau Read si nu la ce face Dan Carter, Saveea sau altii… care isi foaca propria partitura… Altfel spus daca vrei sa intelegi ce va face Carter, cauta-l pe Ma’a Nonu. Logic, NU!?  In timp ce antrenorii elaboreaza strategii care sa-i pazeasca de Sonny Bill care nici macar nu este titular si vine doar ca sa dea estocada buhaiului obosit de toreador, Ma’a si cu Conrad i-au facut deja sa vorbeasca singuri. Sa vedem ce se va intampla cu De Allende care de vreo doi incoace este o nuca tare (din toate punctele de vedere – fizic, calitate, inteligenta, mental) pentru oricine , dar care incepe sa dea semne serioase de oboseala pentru ca geniul lui Meyer a reusit sa-l tranforme in Vermeuillen 2…. Sper ca nu este nevoie sa mai punem si ghilimele.

Daca nu sunteti de acord sau daca am uitat vreunul… suntem aici!… Dar in mare sa stiti ca daca nu-i regasiti in TOP pe alesii vostri, inseamna ca au ramas „Zombies” :D… Este o figura de stil doar, nu va opariti, adica umbra celor ce-au fost, lipsita de insinuari si intentia de ai jigni, pentru ca stim, varsta nu iarta pe nimeni… Poate totusi ca putin realism si onestitate din partea lor, dupa exemplul lui Jacque Fourrie, ar fi lasat locul liber altor jucatori care ar fi avut mai multa nevoie de participarea la Cupa Mondiala… Nu ma gandesc la Mealamu (dimpotriva ma inchin) care este ca un fel de port-bonheur, de patron spiritual al All-Blacks… adevarat duh protector, ci la cazuri precum Victor Matfield spre exemplu, si nu este singurul, dar in special la el, mai ales in calitatea sa de tanar antrenor care pare-se ca nu a inteles care sunt cerintele noii sale cariere si existente… DECEPTIONANT!… IN REST, WELCOME BACK BOYS! … SUNTEM CU TOTII FERICITI DE INTOARCEREA VOASTRA… MAI ALES ORGANIZATORII; FARA VOI AR FI FOST JALE, CEL PUTIN PENTRU STAR SYSTEM SI SPONSORI!

– O-O Flo –

Tyson Fury vs Wladimir Klitschko… sau cand boxul este sublimat in „tango”

In Bizz sport, Economia sportului, Ganduri, Sportul si politica, Star System on Octombrie 13, 2015 at 9:56 PM

Klitchko vs Fury

Cei doi ne tot „ameninta” de ceva vreme, dar iata ca partida a fost din nou amanata cu o luna (asa din auzite).  Din ce motive nu stim exact; ‘sales feed-back” nesatisfacator, acorduri nedefinitivate, negocieri interminabile, oferte pentru drepturi de transmisie sub asteptari, bani putini, previziuni audienta/rating sub nevoile media si sponsorilor… ou juste histoire de faire monter la sauce (?), nu stim, orice este posibil!? Datele financiare sunt evazive daca nu total opace. Meciul era prevazut pentru 24 Octombrie la Dusseldorf, evaluarile unora sustineau ca evenimentul merita cel putin 30 milioane USD (drepturi de transmisie)… anuntasera ca s-au vandut deja 44000 de bilete si garantau o prezenta de 55000 de spectatori….

Nu vrem sa facem pronosticuri pentru ca nici nu stim inca daca meci va fi… Nici sa-l vedem pe Fury campion. Personal as vrea sa-l vad pe Klithcko putin cosmetizat pentru ca nu este normal ca dupa atatia ani de box sa ai fata unui jucator de tenis 😀 Glumim! Stiu atat doar; ca oricine ar castiga, „daca Klitchko a doua zi / merge sa-si faca cumparaturile la Givenchy” (de dragul rimei)… ma intelegi cititorule, adica cosmetice si fond de ten, inseamna ca vom fi avut un meci pe cinste sau ca in timp ce lesina, Tyson l-ar fi putut atinge cu tocurile si sparge aracada lui WK, fiindca, de ce sa ne mai amagim, la cetegoria grea este ca si in Turul Frantei: toti pedaleaza, dar castiga mereu acelasi si asta timp de ani si ani la rand.

Cum este departe de mine gandul de a duce in faliment industria „entertainmentului”… show-bizz-ului sportiv, voi face ca si cum am trai intr-o lume de vis…. chiar si efortul unor „analize”. Bine este doar un exercitiu „previzional”, de amorul artei… si nimic mai mult. Incerc si eu sa ma excit cum pot si eu cu ce mai vedem pe la altii, pentru ca la noi a fost seceta mare in ultima vreme. Noroc cu Mondialele de Atletism, Cupa Mondiala la Rugby, fiindca altfel ma apucam de apicultura… Sa vedem asadar ce avem noi aiceeea… Bine dincolo de vrajeala asta de meci, sa ne prefacem putin ca suntem de meserie, sa relativizam certitudinile pariorilor si sa ne prefacem ca avem chiar o situatie de „suspence”:

1) Este pentru prima oara dupa Lennox Lewis cand Klitschko infrunta un adversar mai aproape de talia sa, ba chiar mai inalt si ne-am putea gandi ca alonja, avantajul major al ucraineanului in fata majoritatii challangerilor precedenti nu mai reprezinta un atu, stilul sau fiind predominant o nemiloasa dictatura a jab-ului. Mai mult, punctele preferentiale de lovire vizate se vor afla deasurpa liniei umerilor sai.. O situatie noua pentru campion… Poate ca ar fi fost mai bine sa-i acorde o sansa lui Valuev acum cativa ani. Sic!

2) La fel si garda va trebui sustinuta (cat mai mult timp si cat mai sus) pentru ca de data aceasta pericolul poate veni si din alte directii decat de obicei si de la alte distante decat cele cu care este obisnuit. Evident ca Mr K va trebui sa faca si mai multi pasi in ring, eschive, vor fi „clinch”-uri… Sa spunem ca va fi ceva mai „solicitant” decat de obicei.. pentru ca se schimba si registrul solicitarilor

3) Datele noi care apar ne indreptatesc sa ne gandim ca exista sanse ca oboseala sa se instaleze mai devreme, iar Campionul sa fie expus riscului loviturilor care isi ating tinta… Un element daca nu nou, cel putin nu foarte proaspat in memoria ultimelor lupte. Nu stim de asemeni rezistenta sa actuala la lovituri… si cu siguranta ca forta sa de lovire si freceventa loviturilor vor fi afectate si ele, deci va avea mai putine „argumente” in cazul unei decizii la puncte.

4) De cealalta parte aceleasi reflectii sunt valabile si pentru Mr Fury, cu mentiunea ca acesta nu refuza lupta de aproape, ceea ce ar putea fi un avantaj major (in teorie) si in plus, desi „aratos” si el, pare mai putin panicat de ideea de a incasa… Pe de alta parte insa, cu siguranta nu stie inca sa-si fructifice avantajul alonjei… Dar s-ar putea sa fie o impresie; circula zvonul ca ar fi masochist… Adica iubeste castanele… Ceva in genul lui Froch. Daca este asa, atunci treaba devine serioasa.

5) Atu-ul experienta este net in favoarea campionului

6) Stil, continuitate/cursivitate la fel, inteligenta si constructia tactica, capacitatea de adaptare pe parcurs si ea in favoarea mezinului „en titre”

7) Varsta ??? In boxul pro se pare ca nu mai este o referinta, pragul critic a fost doborat de multi si K nu l-a atins inca

8) Pregatirea fizica – fitness –  va fi probabil un factor care va cantari greu in economia meciului. „K Junior” este un pro, Fury a fost de multe ori in situatii dificile pe planul andurantei, dar in ultimul an corpul sau s-a schimbat total, ceea ce denota un travail sustinut si de lunga durata si asta i-ar putea pune pe plan de egalitate la acest capitol.

Un bilant simplificat ne spune ca centura va ramane acolo unde este, dar in box totul este posibil, mai ales pentru unii 😀

Foamea in schimb ar putea reprezinta o dona importanta in economia meciului…. Iar foamea este in ochii (si in numele) challanger-ului (Fury). … I’m joking… :)))) Lenox Lewis, nu-i da absolut nici o sansa… si vreau sa cred ca stie despre ce vorbeste, dar in acelasi timp imi place sa visez ca in viata totul este posibil 😀 .

Ma rog, vom avea asadar o „dialectica de idei” :))) intre doua personalitati diametral opuse: un tip asezat, echilibrat, educat, manierat si sigur pe el versus un excitat, nu lipsit de farmec,  cu excese din cand in cand (destul de colorate), nimic ofensator… evident o strategie de imagine. Nu stim nimic despre IQ-ul sau si diplome, dar din discurs pare inteligent si chiar rasat, daca nu ar fi cele cateva iesiri putin decalate.. Hai sa spunem ca baiatul este „cocky” si total dezinhibat. De asemeni sa nu uitam ca este un englez si sa ne aducem aminte de „galera” lui K in meciul cu David Haye. .. Daca este intr-adevar si masochist, cum se spune, atunci Tyson Fury, oricati pumni in nas isi va lua (spre plecerea sa… nu-i asa!?), este marele castigator al acestei combine pentru ca dupa meci lumea il va lua in sfarsit in serios (sau dimpotriva)… Oricum meciul cu K jr. anunta intrarea sa in clubul select al celor mari (daca nu ai istoriei, cel putin ai momentului), daca nu o fi insasi recunoasterea sa ca boxer… cel putin pentru unii. Dupa cum vedeti (personal) sunt mai interesat de oameni, de povestea lor de viata, decat cine va da mai multi pumni in freza celuilalt. Nu in meciul asta, oricum… Pentru asa ceva ma uit la meciurile lui 3G 😀 (asta a fost cu dedicatie pentru Nelutu Stoian)

In cele din urma se anunta un meci interesant desi stim ca boxul cu Klitchko (W) nu ofera nimic transcedental, dar toti iubitorii „nobilei arte” aveam nevoie la categoria suprema de „ceva”, un cutremur, nu stim ce,   cazuta serios in umbra celor in care competitia este acerba (mijlocie mica +/-1).

Regretam insa conul de umbra in care zace perspectiva acestui meci, practic o unificare de centuri. Zau daca promotorii lui Hammer Ciocan nu-s mai talentati., doar ca la el… (hic, hic, tuse inabusita). Din pacate europenilor nu le reuseste nici pe departe maioneza asa cum se intampla in cazul „marilor sefi” americani… Vorbim despre „bucatarie”  despre Grands Chefs ca se ne Vina Cheful (asta a fost dedicatie pentru Victoras Melian in speranta unei tocanite in sange pe cinste). Vorbim deci despre organizare si despre promotori, despre stralucirea chiar si fortata (usor artificiala) pe care un astfel de eveniment ar fi avut-o daca butoanele ar fi fost pe mana fratilor de peste ocean… Is good 4 the business, pentru ca nu uitati, in box ca si in arta si cultura… Is all about the money, orice v-ar spune predicatorii de sambata…. Sper doar atat, ca in cazul in care Klitschko pierde, fratele sau nu va iesi brusc presedinte in Ukraina… Sa mai astepte si el vreo cativa ani. Nu vreau sa fie un sportiv si un fost Olimpic cel ce ar putea incepe cel de-al nu stiu catelea razboi mondial.

– O-O Flo –

Stejarul, un copac care mai creste doar din inima fiindca radacinile i-au fost taiate!

In Bizz sport, Blog, Comunitate, Cultura si sportul, Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Ganduri, Industria timpului liber, Lifestyle si tendinte, Sport si societate, Sport viata si destine, Sportul si politica, Star System on Noiembrie 12, 2014 at 12:18 PM
Nu i-am pus frunze de Stejar fiindca nu i-am gasit organele dar nu mi-am pierdut speranta - creatie proprie

Nu i-am pus frunze de Stejar fiindca in momentul asta mi-am pierdut „feeling-ul”… – creatie proprie

DOAR ASA CA SA NU NE UITE LUMEA SAU CA SA NU SE CREADA CA AM UITAT / ABANDONAT CAUZA OVALA

As fi putut scrie un articol cum am facut la seriile toamnei anului trecut… Dar zau, nu am mai gasit energia necesara; abia daca am reusit sa urmaresc meciul dintre Stejari si Vulturi… In mare este o fabula despre o pasare care incepe sa-si faca sau sa-si consolideze cuibul pe la noi, de cand cu NATO… In cuib si pe copac Vulturul nu face mare lucru, cloceste, mananca si se usureaza, in rest se bucura de inaltimi in timp ce stejarul ramane pironit la sol… Ce blestem! Stiam ce se va intampla si atunci cand cunosti dinainte rezultatul este ca si cum te-ai apuca sa filozofezi pe tema umiditatii apei. In loc de analiza jocului ma voi multumi sa reamintesc cateva aspecte. Pachetul nostru a aratat un plus de dinamism, dar este evident ca imediat ce incercam sa ne „diversificam” registrul ofensiv, chiar si numai pe inaintare, ies la suprafata carentele tehnice ale jucatorilor datorate fie unei formari insuficiente/incomplete pe planul tehnicii individuale in conditii de crestere a vitezei de joc, fie a neglijentei fata de detalii>>> Este destul sa facem statistica numarului de baloane pierdute in contact si confruntari la sol in conditiile in care pachetul nostru parea a fi dominant. Oricare ar fi cauza, sunt slabiciuni identificate de mult pe care probabil unii jucatori le-au constientizat, dar asta nu inseamna ca pregatirea lor include si elemente care sa ajute la eliminarea acestora. Ramane un aspect pozitiv, acela al cresterii capacitatii de conservare a balonului, dar pe care nu prea stim cum sa-l folosim daca cumva arbitrul uita sa ne ofere penalitati.

Ma rog, lista nu s-a incheiat; aceleasi greseli de aparare, gestiune a efortului si resurselor si aceeasi echipa rupta in doua – un pachet decent si muncitor si liniile de 3/4 care someaza pana la sictirul total al jucatorilor. Ma intreb daca reusesc sa se pastreze „calzi” si ne mai miram ca din 5 atacuri primim 3 eseuri…fiindca deh multi stiu (dar putini „intelege”) ca participarea tuturor jucatorilor in fazele de atac are va mentine constant nivelul de concentrare si responsivitate – pe scurt capacitatea lor de reactie la schimbari si neprevazut. Acest tip de plan de meci ne obliga sa propunem un joc limitat, previzibil si absolut plictisitor. Nu este vina nimanui, atat putem, acestea ne sunt limitele, cel putin deocamdata… A fost o ocazie excelenta pentru a-i ajuta pe optimisti sa inteleaga ca oricare ar fi fost grupa de la mondiale, sansa de a castiga traditionalul meci pentru a evita ultimul loc este una minima.

DAR MOTIVUL PENTRU CARE AM HOTARAT TOTUSI SA-MI SCRIU IMPRESIILE A FOST ALTUL DE FAPT. ACELA DE A SUBLINIA INCA O DATA LIPSA PROFESIONALISMULUI FRR: ACEIASI FACTORI SI ACELEASI ASPECTE CARE FAC CA RUGBY-ul NATIONAL SA NU PROGRESEZE… IMPOSTURA OMNIPREZENTA CARE GUVERNEAZA DIN CULISE VIATA FRR SUB TOATE ASPECTELE EI.

In primul rand imaginea si din nou neglijenta fata de detaliu dusa pana la prostie. Cei care au fost atenti au putut remarca ca buchetul de flori primit de solista care a intonat imnul american era cam de 3 ori mai mic decat cel oferit celei care a intonat imnul national… Ar putea fi considerat un gest de o meschinarie jalnica daca nu as sti ca la mijloc este incompetenta organizatorica… Mi-i pot chiar imagina cum au incropit buchetul „cel meschin” cu cateva flori smulse din jungla pregatita initial pentru diva nationala… Si asta pentru ca ne amintim cu totii ca la IRB NC 2013 noua ni se canta imnul pe vibratii de Metropolitan Opera, in timp ce adversarilor nostri pe un mag Kashthan cu palnie de pathephon in loc de boxe…. Este drept, pare un aspect minor, nu a fost sfarsitul lumii, dar este elocvent cu privire la notiunea de respect, valoare suprema in sportul nostru, si inca o dovada a incompetentei celor doi nechemati, Florin Matei si Lucian Lorin, care au nevoie serioasa de un curs intensiv de educatie si bun simt, cel putin la capitolul ospitalitate.

Un prieten, suporter infocat al Stejarilor, se plange in mod regulat ca in ultima vreme la tribuna oficiala raman sistematic multe locuri libere care chipurile ar fi rezervate pentru sponsori si ca fanii care fac ore de drum pentru a asista la meciurile nationalei nu pot beneficia de aceste locuri in conditiile in care doresc sa le si plateasca, frustrant atunci cand isi sacrifica ziua pentru a fi obligati sa stea in ploaie si frig pentru a striga Hai Romania… Si din nou respectul bata-l vina. Cine are cea mai mica experienta stie ca un organizator de evenimente trebuie sa se asigure cu cateva zile inainte de prezenta invitatilor… Locurile se pot rezerva fara a trimite neaparat biletele, se pot face liste si pot fi inmanate la o intrare separata daca rugby-ul national debordeaza de „VIP-uri” si amici care nu vor sa stea la coada. Bine, asta a fost doar de dragul sacaielii pentru ca in realitate despre ce sponsori vorbim(!?); cei  afisati pe stadion fara sa plateasca un ban, doar pentru a da impresia unei activitati sustinute de „marketare” a brandului national rugbistic, cei care dau cat pot pentru ca „au obligatii” (de partid, sindicat sau alte organizatii 😀 ) si vor liniste si pace, cei care ne ofera niste sticle de vin si niste carnati pentru bufetul de protocol (vorbim despre echipa nationala de rugby totusi), cei carora le-au crescut cefile si falcile de cand sponsorizeaza FRR, cei pupaciosi care asteapta mantuirea si gratia seniorului, sau cei care dau mai mult decat face pentru ca vor chiar sa sustina sportul nostru… Nu sunt multi – probabil CEC Bank si berea Stejar.

Care sponsori (!?), pen’ ca nu exista sponsori..pentru ca echipa nu are sponsori care sa se implice activ, carora sa le pese intradevar de acest parteneriat si care sa-si coroboreze campaniile de comunicare cu cele ale FRR (fiindca evident in federatia avem niste „completati voi cu epitetul adecvat” in materie de comunicare-dezvoltare)… Vorbim despre campanii cu adevarat eficiente care sa se transforme intr-un instrument in serviciul proiectelor de dezvoltare… In cazul nostru sponsorii sunt niste tovarasi care si-au pus semnatura pentru pacea „sufletului”, pentru a-si „crea creante” fiindca, deh, stim  acolo un domn care poate rezulva multe, numai problema rugby-ului national nu… Dar rugby-ul romanesc nu a avut nicicand un sponsor pasionat si interesat fie chiar si numai din ratiuni pragmatice de promovare a brand-ului sau… pentru ca nu are audienta, pentru ca este o lume inchisa, rezerva de vanatoare a unor trogloditi privilegiati.

Boala nationala se reflecta in toate domeniile vietii sociale; lepre la varf, lepre in fruntea bisericii, lepre in sport, lepre… peste tot… si o tara a vorbelor goale, sloganelor si a lucrului facut de mantuiala. Cum putem aspira la performanta si sa ne imaginam ca sportivii nostri pot da tot intr-o tara condusa timp de 25 de ani de smenari, gestionati de federatii de smenari, intr-o tara cu intinderi nesfarsite de nauci  sau somitati capabile doar de rea vointa. In aceste conditii cum mai putem spera sa cultivam dimensiunea patriotica si afectiva a suporterilor si a sportivilor nostri, motivatia in a-si reprezenta tara… Revenind la rugby, in tribune abia daca se aude gangurind imnul… si pe buna dreptate!!! Nu-i condamna nimeni, ii intelegem…. Baietilor nostri nu le ramane decat sa joace pentru ei insisi, pentru familiile si prietenii lor si asta pen’ ca tot felul de „oficiali” si-au inchipuit ca noi toti (inclusiv jucatorii) suntem plamaditi dupa chipul si asemanarea lor… „ca multi vede si putini cunoaste” … ca lumea nu gandeste… nicicand preocupati de consecintele actelor lor… Exact asa cum lumea nu merge la vot, la fel nu mai merge nici la stadion… Povestea cu sponsorii este o gaselnita; putin confort nu face rau nimanui  – unul pe 3 locuri… „in familie” cum se spune, marea familie a rugby-ului – nasi, fini, cumetri, frati, tovarasi de partid etc.

Pe de alta parte daca pe vremurile astea de restriste scot si cele cateva sute de rezervari la vanzare, risca sa goleasca cam un 1/4 din tribuna B, iar camerele de luat vederi care asigura transmisiile bat („ghinion de nesansa”) tocmai pe tribuna B, ceea ce in ultima vreme ar fi sinonim cu impresia de stadion gol, expresia vizuala de necontestat a unui sport in cadere libera (asa cum si este) spre deosebire de baschet spre exemplu, care desi afiseaza tribune goale la meciurile nationalei, au totusi sali pline in meciurile de campionat (este drept sali mici) si are o dinamica de crestere de peste o mie la suta in ultimii ani, unde iata ca rezultatele incep sa se si vada…

In rest toate bune, seria „succesurilor” continua, la juniori locul 7 din  8 echipe (cred) la Campionatul European, la seniori tribune din ce in ce mai goale… Sambata doar 50% din „stadion” umplut,  fata de anul trecut cand aproape ca simteam scrasnind si strivinidu-se fierul sub greutatea suporterilor…  Probabil ca „lumea” a inteles cu cine are de a face, Rosia Montana, alegerile COSR, ciorania din semifinale si telenovela Timisoara, masluiala si nepotismul ne-au ajuns pana peste cap… Dar nu-i nimic… Vom indemna iubitorii sportului sa continue sa mearga la meciuri, spectacolul sportiv este asigurat… daca nu de „Stejari”, atunci de adversari… Sunt rautacios, pentru ca prestatia baietilor nostri a fost una decenta, as spune aproape exceptionala, daca tinem cont de conditiile interne – baza de selectie, competitivitatea campionatului, fair-play-ul si corectitudinea cluburilor si arbitrilor, manariile din campionat… Chiar ne intrebam de unde mai gasesc rugbistii resurse ca sa tina steagul sus, sa nu se faca de ras, pentru ca la meciul de sambata trecuta singurii care si-au dat din nou in stamba au fost organizatorii, echipa nationala demonstrand si confirmand inca o data ca are caracter.

din beci, corespondentul Sportlogic O-O Flo

 

„Conspiratia steroizilor” (1) – intre manipulare si realitate… fiindca adevarul nu-l cunoastem

In Bizz sport, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Industria timpului liber, Lifestyle si tendinte, PORNO SPORT, Sport si societate, Sportul si politica, Star System on Iulie 9, 2014 at 6:11 PM
MARION JONES

MARION JONES o campioana olimpica unica in felul ei

Cuvant inainte  – In urma vizionarii acestui documentar si inainte de a lansa „dezbaterea”, in primul rand vrem sa subliniem inca o data curajul si personalitatea exceptionala a lui Marion Jones, apropos de diferenta intre un competitor performant si un campion adevarat. Cand a devenit campioana olimpica Marion era o competitoare de exceptie; dupa recunoasterea folosirii steroizilor Marion a devenit Campioana pe care o asteptam cu totii… culmea renuntand la un titlu pentru care altii ar fi fost capabili chiar si de crima daca ne amintim de cazul Harding – Kerringan. Doamna Jones este singura olimpica in analele jocurilor care a recunoscut ca a folosit substante interzise, o adevarata eroina, dar si renegata a inelelor. Un gest absolut de neimaginat la „altii” de pe alte meleaguri… Feri Doamne, cum sa-si piarda ei sau ele renta. In al 2-lea rand. in acest film bulversant avem confirmarea faptului ca dom’ Carl Lewis este o teapa patetica (din punct de vedere uman vorbind, nu din cel al performantelor atletice bine inteles, afirmatie facuta in repetate randuri pe Sportlogic si chiar nu intelegem de ce autoritatile si federatiile de specialitate nu-i retrag titlurile acestui pacalici cu gura mare si absolut jalnic, asa cum s-a facut in cazul Lance Armstrong).

Platoul de rezistenta in acest articol (sau gand) este de fapt un documentar destul de lung (100′) pe tema uzului steroizilor in USA. Daca veti „rezista” subtitrarii in poloneza – am cautat din greu si rasputeri o inregistrare mai buna si fara inscrisuri –  documentarul va propune un subiect de reflexie si dezbatere…pentru multi dintre ai nostri un subiect necunoscut (sau mai bine spus „nerecunoscut”), dar care, credem noi, a devenit in ultimii ani un fenomen destul de raspandit si in Romania – consumul de anabolizante – afirmatie bazata atat pe informatiile provenind din surse fiabile cat si din observatiile personale, dat fiind numarul imens si complexant de „cefati” pe care ii intersectem pe strada si care acum 30 de ani erau quasi-inexistenti in „fenotipul” natiunii….poate prin cluburile sportive, dar si acolo foarte rar pentru ca tot procesul era atent „supravegheat”.

…Astazi situatia este pe dos…C-o fi specia umana in proces accelerat de mutatie , c-o fi de la mancare, de la folosirea fara discernament a „proteinelor” sau a steroizilor, a modului de viata sau din toate cate putin…cine stie!?… Raspunsul il vom afla peste vreo 10-20 de ani din statisticile ministerului sanatatii, daca il vom afla, dar cum la americani dupa zeci de ani de abuz situatia nu este chiar grava, exista motive serioase care ne obliga sa relativizam punctele de vedere ale ambeleor tabere – cei pentru consumul de anabolizante si alti hormoni si cei care combat folosirea lor. Variabilele sunt prea multe pentru a trage o concluzie generala…. Gata cu vorbaria, imediat aici documentarul si mai departe gandurile si informatiile noastre, speram noi, la fel de interesante.

_____________________________________


_____________________________________

Nu este prima oara cand subiectul face obiectul preocuparii politicienilor si „eticienilor”, ba chiar am spune ca este vechi „de cand lumea”. Mai precis de cand cu explozia industriei fitness si wellness extinsa acum la scara planetara, in paralel cu progresele in tehnologie si cercetare in acest domeniu, toate incurajate de o societate competitiva pana la degenerare in ceea ce priveste imperativele de aparenta care ne sunt servite zilnic in media prin publicitati, filme si alte productii video si care par sa fie adoptate la rang de conditie obligatorie in lumea muncii (a celor care traiesc din munca altora), corporatii  si chiar la nivelul relatiilor sociale si interumane.  „C-o fi bine, c-o fi rau”…Nu stim! Nu stim nici macar daca mai exista bine sau rau; este greu de ales in tre OGM si foamete, intre complexe si suferinta in fata reusitei sociale, intre natural si „ameliorat/optimizat”, intre saracie si succes. Am avea  „niste teorii”si  pe tema asta, dar pana la urma cine suntem noi sa le spunem celorlalti cum sa-si traiasca viata. Cat despre folosirea lor in sportul de performanta, ei bine situatia frizeaza penibilul, ridicolul, jena, rusinea si toti ce vreti dumnevoastra, nu atat pentru ca este un fenomen probabil generalizat, justificat sau nu ramane discutabil, cat prin modul de abordare si atitudinea autoritatilor si forurilor de tot felul care reglementeaza si „oranduiesc” mersurile in sportul de performanta la nivel national si international vis-a-vis de subiect si poate chiar si mai tragic inca, datorita discursului unor medici specialisti acreditati de aceste institutii, care, daca ar fi sinceri, zau ne-am intreba cum de au ajuns acolo unde sunt si a caror probitate pofesionala sau morala avem tot dreptul de a o pune la mare indoiala.

Credem totusi ca dilema ar inceta sa existe, cel putin pentru cei cu scaun la cap, atunci cand in discutie este adusa securitatea, integritatea, sanatatea si chiar viata individului. Cred ca sanatatea le anuleaza pe toate cele care dintr-odata, in comparatie si confruntate cu suferinta bolii,  se vor transforma imediat  in simple mofturi si fite de minti nematurizate, daca nu chiar in regrete. (N.A. – nu va grabiti nu este inca un articol despre omul negru si cat de „rau” este testosteronul injectabil… si nu as zice nici…”dimpotriva”)…  Ori  ne este extrem de greu sa discernem adevarul intr-un „conflict de interese” care opune o piata a produselor de reconstructie corporala si ameliorare a performantei care depasea acum cativa ani (buni) cifra de 5 miliarde USD numai in USA si numai in cazul consumului „domestic” (in scop cosmetic sau narcisistic daca putem folosi acest cuvant), fara sa punem la socoteala miza imensa impusa de industria spectacolului sportiv si a sportului de performanta  (cu multele miliarde de dolari…mult mai multe… vehiculate in acest sector) si cea a confratiilor lor mai mari, colosii farmaceutici (aproape, daca nu chiar stapanii lumii si evident conectati la cea economia alimentara), care au tot interesul sa mentina o populatie bolnava… Pentru ca da, „Aspirina cea de toate zilele” genereaza inca si mai multe miliarde de dolari decat toti steroizii din lume… De altfel statisticile care va vor fi prezentate in acest documentar sunt cel putin tulburatoare.

M-am intors in tara in 2006; aveam peste 40 de ani. Aveam 85 kg la 1.79 inaltime…eram bine pentru cineva care facuse aproape 30 de ani de sport, antrenandu-se cativa ani buni – vreo 12 – la nivelul sportivilor de inalt nivel fara a fi unul … Ei bine, intr-un an de la sosire m-am facut de 96 de „kile”…Si in  2 de „106”; porcul era mic copil… Am fost un sportiv „curat” si mai tarziu dupa incetarea activitatii, un individ disciplinat alimentar,  mancam atent, dar cum nu a fost cine sa ma invete, am aflat pe propria-mi piele si mai tarziu de la Mikey Rourke (ascultand un interviu si nu dintr-o discutie personala :D) ca organismul nostru poate imbatrani”intr-o  noapte” !!! Ei bine important este ce faci incepand de a 2-a zi dupa ce postasul a sunat (si nu de 2 ori) sa-ti aduca pensia. In cazul meu a mai durat pana sa iau masuri, dar in cele din urma am reusit sa  renunt absolut la orice produs cumparat provenind din marea distributie si sa trag vreo 4 luni ca un maniac in sala pentru a reveni la 88 de kilograme si sunt in curs de ameliorare…de data asta fara sa mai fac nimic. Cine stie poate ca oi fi bolnav, cert este ca am „taiat-o” cu supermaketurile… Si se pare ca este un aspect pe care din ce in ce mai multi  dintre noi il constientizeaza, hotarati sa nu ne mai lasam otraviti pentru ca altfel nu reusesc sa-mi explic cum dintr-odata au trimis ei oameni la tara care sa-i invete pe producatori cum „sa-si prepare” comenzile pentru ca marfa lor sa poata fi vanduta in lanturile mari de distributie. De ce tocmai acum dupa 20 de ani!?… Probabil ca pasul urmator vor fi si niste seminte din soiurri mai „productive”, impuse de „managementul” corporatiilor.. Atentie nu va lasati pacaliti! Evident avertismentul nostru ramane valabil doar daca intr-adevar s-or fi hotarat sa distribuie doar marfa romaneasca (MIRA-M-AS!). Atlfel spus dragilor, nici nu stiu daca mai este nevoie sa ne punem problema „dopajului” atata vreme cat astia ne „injecteaza” pe cale orala, iar noi deschidem bucurosi gura mare, ba chiar „punem laba si luam cu botul…pentru a inghiti… totul”. Nu va speriati, la noi situatia inca nu este dezastruoasa; cine a fost in America de Nord, a mers la magazin si si-a cumparat un „steack” pe care l-a pus la prajit si a avut supriza sa constate cum dupa 5 minute pe foc fierbe practic intr-o tigaie plina de apa, iar ceea ce era nu de mult era o „halca de carne” s-a transformat intr-un fel de jumara nenorocita, a inteles ca problema dopajului si a suferintei este demult rezolvata  „in mai toate performanta societate americana”. In conditiile date, zau ca nu mai are nici un sens pentru colegii de peste ocean daca sa-si mai puna problema mentinerii interzicerii uzului anabolizantelor si steroizilor. Filmele lor porno cu caucazieni care incep sa-i complexeze pana si cei din triburile bantu o dovedesc…Glumim putin ca sa pastram nota pestrita a acestui blog….Sau poate ca interdictia lor nu este decat o noua gaselnita menita sa intretina lucrativa o intreaga industrie „clandestina” si extraordinar de lucrativa. si de ce nu, poate si un scenariu alternativ in lupta lor antidrog pentru ca, dragilor, se pare ca consumul de steroizi da dependenta… Nu exista nici o dovada stiintifica care sa o confirme, dar conform opiniilor impamantenite se pare ca da, desi si in cazul asta poate ca ara trebui sa definim precis notiunea de „dependenta”. Al 2-lea motiv ar fi ca manifestarile antisociale sunt mai putin evidente si grave… daca intr-adevar ele exista si 3), aproape ultimul dar nu cel din urma, hormonii in doza zilnica fabrica niste specimene cu o putere de tractiune adica de munca fabuloasa, care, de ce sa nu o recunoastem, este calitatea numarul 1 a unui sclav si la mare cautare in orice societate liberala… Ei numesc asta mai nou societate competitiva si performanta. Apropos de dependenta, partizanii folosirii substantelor interzise sustin ca toti cei au gustat la „testo”, zau ca nu mai vor incerca nimic altceva pe lumea asta decat suc de „cojones” viguros…:D Gata cu Maria Ioana… o urata, nu tu alcool, nu tu tabac, banii toti intr-un singur buzunar… cei ai industriei farmaceutice. Glumim (!), ba chiar dimpotriva, avem o banuiala cum ca tot ei ar fi promotorii si sustinatorii tuturor viciilor consumeriste ale omenirii, pentru ca va amintiti desigur, tot ei sunt cei care detin si „leacul”, nu-i asa!? Evident competitia cu celelalte droguri o va castiga continutul primei injectii…Dar ce sanse mai pot avea floarea de mac si pasiunea botanica (ultimul recurs pentru looseri) in fata unor exemple de succes si modele sociale umflate cu pompa, care plesnesc de sanatate si reusita, de la quarter-back-ul dandi din curtea liceului, pana la Arnold guvernatorul statului de vis. Da, Da!   Ipocrizia este mare!…Si ca sa ne intelegem; daca denuntam ceva in acest articol, ei bine nu este nici consumul de anabolizante (care uneori pot salva viata celor cu probleme de orice tip, chiar si cea sociala, da!), nici interdictia lor pentru ca orice produs care da dependenta si prezinta un risc pentru sanatate trebuie intr-adevar reglementat si controlat, ci IPOCRIZIA stapanilor si manipularea maselor… Refuzul de a face cercetari, sechestrarea informatiei disponibile si dictatura moralei de doi bani.

…Nu stiu ce sa spun; pe langa complexitatea si „delicatetea” subiectului, eu unul am retinut din acest film o singura vorba, ce-i drept cu aer de speculatie metaforica, dar ce speculatie!?… „Steroizii te fac ceea ce esti, dar mai mult decat ceea ce poti fi / deveni in conditii date (impuse – n.r.); daca esti un rahat, vei fi un rahat si mai mare… si invers…”

O dezbatere care merita cumva dusa pana la capat, dar pe care in mod curios autoritatile din toate tarile o refuza din motive pe care le putem intui… Pentru noi cateva aspecte devin din ce in ce mai evidente – autoritatile de peste tot se opun invocand ratiuni etice, adevarate sperietori de ciori cantate intr-o limba naclaita de nisip, clisee si asa-zise valori morale…Iar adevarul este cu siguranta undeva la mijloc…Nu o spun eu, ci sunt studii facute!…si tinute in sertar…dar se mai intampla ca unele sa  mai scape de sub cheie 😉

Ma rog pentru cei care doresc sa cunoasca si opiniile celor preocupati sa afle adevarul, cei care dincolo de pozitia adoptata public (o alegere personala), refuza sa prosteasca lumea, avem acest interviu facut de o echipa britanica.

Nu, nu incercam sa bagam anabolizantele pe usa din spate, ci va propunem un minimum de informatie care sa permita formarea onor opinii cat mai pertinente, in speranta ca intr-o zi societatea romaneasca va putea dezbate avizat pe acest subiect. Problemele nu sunt numai la noi, autoritatile americane refuza sistematic finantarea sau autorizarea oricarui studiu pe motive de etica… justificare aproape hilara avand in vedere riscurile anuntate tot de cei care refuza autorizarea acestor studii. Studii exista evident, dar nu pot fi validate si mai ales sunt tinute secrete pentru ca reprezinta in primul rand un avantaj tehnologic si strategic pentru unii sau, cine stie, poate ca ar risca sa compromita asa cum spuneam o industrie profitabila, in defavoarea altora pe care nu le controleaza cum ar fi cea a stupefiantelor spre exemplu.

… Nu ne putem abtine insa de la un simplu exercitiu de luciditate;  este greu sa ne imaginam ca marile trusturi farmaceutice nu au condus la randul lor studii respectand cele mai stricte protocoluri pentru a eluda aceasta dilema a insteresului si riscului folosirii steroizilor. Iar daca au facut-o, mai mult ca sigur ca da, atunci de ce nu le publica!? Primul raspuns ar fi pentru ca le-au facut cumva ilegal fiindca etica medicala si cea a cercetarii nu le-ar permite-o, desi stim ca nu de cobai si soareci duc lipsa si culmea, cand ne gandim ca am ajuns la manipularea genomului uman, despre ce etica mai poate fi vorba!?… Fiindca sincer avem dificultati mari in a intelege astfel de „rezerve” si ezitari in vremurile pe care le traim!?. Al 2-lea motiv ar fi pentru ca ar putea sa le ruineze multimea de produse inutile care se vand pe „rupte” cu recomandarile de bine ale medicilor de familie si superiorilor lor din industria medicala…si s-ar putea ca steroizii sa devina un fel de panaceu universal, mai ales ca statisticile americane plaseaza anabolizantele pe locul 141 in cauzele tratate in serviciile de urgenta americane cu mult dupa (sau cu mult mai putine) decat intoxicatiile cu aspirina si vitamina C (incredibil nu-i asa !? – aveti toata informatia in film)… 3) Pentru ca ei sunt in topul cercetarilor in materie furnizand astfel informatia, conceptele si formulelor fabricantilor , nimic altceva decat niste subzidiari sau un fel de instrumente docile, dar mai ales pentru ca ei insisi fabrica si comercializeaza astfel de produse pentru uz medical… greu de presupus ca nu s-au aplecat si asupra riscurilor utilizarii…Si 4)… Pentru ca sunt cu adevarat toxice si cu cat se vor imbolnavi mai multi, cu atat cifra lor de afaceri va fi mai frumoasa… De parca mai conteaza cand ne tin ostateci cu tot felul de virusi; si atunci sa nu  te intrebi daca teoriile astea ale conspiratiei n-or fi pe ici pe colo cata de cat „fondate”!? Sanchi…Normal ca sunt; era doar de dragul monologului si a retoricii la misto!… Revenind la nota serioasa, nu ne putem impiedica sa nu constatam ca oricare ar fi urgentele medicale intr-o situatie data; fie ca este vorba despre o operatie, un transplant, un accident, cancer, o alergie sau o intoxicatie grava, pentru orice urgenta, intotdeauna medicii te vor scoate din necaz cu o injectie cu hormoni…si aceiasi medici te sfatuiesc dandu-se de ceasul mortii ca nu cumva sa te puna impielitatul sa consumi steroizi. Reteta de hormoni prescrisa de domniile lor va fi in schimb cu atat mai diversificata si variata cucat  esti mai bogat si deci te vor dori in viata si in forma maxima… Ma rog, cel putin asa in aparente. Sa nu uitam de cazul Lance Armstrong care revine, revine si iar revine, care s-ar putea sa se fi imbolnavit de cancer testicular din cauza hormonilor, dar pe care cu siguranta tot ei l-au vindecat si ajutat sa devina campion mai tarziu…  Mai mult chiar, exista chiar o teorie antropogentica (curios tinuta sub tacere) care sustine ca pana si evolutia speciei umane si diferentierea ei de celelalte primate se datoreaza tot consumului de hormoni si dependentei intervenite in urma ingerarii diverselor glande cu ocazia fenomenelor de canibalism…Si ca mai toate populatiile humanoide primitive erau de fapt mari vanatori de frati, veri si alte rude, de unde probabil si explicatia ca suntem singura specie animala cu un gust pronuntat pentru uciderea semenilor chiar si fara un motiv anume.

Pe plan deontologic initiativa „deschiderii dialogului” cu privire la acest tabu apartine si de data aceasta tot Frantei, unde dezbaterea a luat turnuri cu note aproape dramatice pentru cei mai curajosi dintre „razvratiti”. Doctorul  Francois Bellocq este primul medic sportiv din lume care, in 1976, indrazneste sa lanseze public in teza sa de doctorat conceptul de „reechilibrare hormonala” pe care mai tarziu alti specialisti l-au denumit „dopaj de compensare”, sustinand faptul ca sportul de performanta este o boala cronica impotriva careia medicina trebuie sa lupte cu toate mijloacele pe care le are la dispozitie. Daca stam sa ne gandim putin, exista sporturi in care observatiile si concluziile sale sunt absolut pertinente si aici ne gandim mai ales la probele de  fond, ciclism, inot si altele de genul care solicita pana la absurd organismul atletilor; evident ca uzura indusa de antrenament si competitie in cazul unui sprinter nu se compara cu solicitarile la care este supus un ciclist de „tur”, ceea ce la fel de evident ar putea sugera oricarei minti posedate de cel mai elementar bun simt ca „tratamentul” sprinterului nu poate fi acelasi cu cel al ciclistului. Efectiv, pe baza masuratorilor efectuate la ciclisti profesionisti in calitate de medic sportiv al celebrei dream team Peugeot – BNP – Michelin dupa sedinte intense de antrenament, tanarul medic a descoperit ca nivelul de testosteron atingea limite critice (foarte joase), constituind o amenintare nu numai pentru sanatatea sportivului, dar chiar si pentru viata sa. In fata acestor evidente acesta a decis sa treaca la reechilibrarea hormonala a sportivilor, injectandu-le dozele de testosteron necesare pentru atingerea limitelor normale. Evident ca acest lucru pe langa reechilibrare hormonala permitea si o recuperare mai rapida si deci intensificarea antrenamentelor, reducand printre altele si alte riscuri inerente practicii intensive – accidentari datorate uzurii, imbolnaviri, etc… Da! doctorul nostru trisa chiar daca intentia sa era cea de prezervare a sanatatii individului, dar cel putin a avut curajul sa o spuna, ceea ne trimite cu gandul ca din punct de vedere moral, intentia sa nu fost nicicand aceea de a-si pacali adversarii. Ba mai mult, lupta sa pentru reglementarea/legalizarea practicii vizand astfel ca toti sportivii sa poata beneficia de acelasi tratament pentru ca competitia sa se desfasoare pe baze egale, nu poate reprezenta decat garantia bunei sale credinte; ce alta dovada de deontologie si fair-play putem cere mai mult(!?)… Si atunci ne simtim indreptatiti sa ne intrebam cine sunt adevaratii aparatori ai eticii!? Mai tarziu, in 1991, frustrat de autismul autoritatilor si fara ca pacientii sai sa fi fost testati pozitiv in vreo competitie, Dr. Bellock a decis sa publice o carte – „Sport si dopaj, marea ipocrizie” – (atentie prefatata de Alain Prost) – cu  rezultatul observatiilor si practicilor sale, in speranta ca va sensibiliza forurile conducatoare, breasla profesionala si de ce nu, mai ales opinia publica. Pana la urma tot demersul sau viza o schimbare a mentalitatii generale si succesul tentativei depindea de modul in care suporterii si publicul vor percepe si primi „noutatea”, de impactul asupra imaginii sportului si sportivilor in general si de modul in care aceasta practica ar putea afecta valorile miscarii sportive.

Sport et Dopage_BEllocq

In cele din urma indrazneala sa avea sa-l coste pierderea dreptului de practica si excluderea din ordinul medicilor.. Omul va sfarsi 2  ani mai tarziu cu dreptatea pe piept, efectiv de inima rea, in urma unui infarct . Spunem cu dreptatea pe piept pentru ca exemplul sau a fost urmat (cu mai multa diplomatie de aceasta data) si de alti specialisti si fara legatura aparenta cu sportul de performanta – (Lignière serviciul de endocrinologie si medicina a fertilitatii de la spitalul Necker, Paris si Koralsztein, medic chef la centrul de medicina sportiva al electricienilor si lucratorilor din energie din regiunea pariziana… ca sa vezi) – care 16 ani mai tarziu si dupa alte studii efectuate, probabil „bagati in fata” de confratii din medicina sportiva, vor cere la randul lor, in 2007, „Comitetului National de Etica pentru tratarea sportivilor cu hormoni” legalizarea practicii reechilibrarii hormonale. Trebuie sa recunoastem ca „dopaj compensator”… suna urat.  Propunerea a fost refuzata fara explicatii sustinute, dar si fara alte consecinte pentru cei doi.

Cam atat pentru astazi. Acest articol ramane unul „deschis”. Pe masura ce vom gasi informatii complementare, vom posta si alte materiale care sa respecte un minim de reguli deontologice si anume le vom publica doar pe cele care vor propune o dezbatere rationala, stiintifica si/sau dialectica (pro si contra) pe tema subiectului, nu pentru ca nu am avea incredere in discernamantul cititorului, ci pentru ca scopul acestui articol nu este sa incite la consumul steroizilor, la fel cum nu este nici diabolizarea folosirii lor in conditiile in care tratamentul este necesar pentru prezervarea sanatatii sportivilor, ci acela de a informa si educa publicul cititor, antrenorii si mai ales pe tinerii sportivi…

Evident cu putin spirit practic, competenta si buna credinta dezbaterea poate fi asasinata inca din fasa, ceea ce unele natiuni au si inteles ca trebuie sa faca… Dar cum etica isi are si ea rostul ei in dezvoltarea societatii, poate ca un astfel de subiect ar trebui aprofundat si de dirigintii sportului romanesc, mai ales cand ministrul este o fosta alergatoare de semifond si cu atat mai mult cu cat iti propui sa relansezi sportul romanesc cu sloganuri de genul „Romania vrea campioni”… de altfel destul de puerile in opinia noastra, ceea ce demonstreaza inca o data parerea care o au despre mase „liderii” nostri. Ma intreb in schimb daca domniile lor vor sa auda si parerea pe care o masele despre ei. Ei bine, mai oameni buni, sunteti siguri de asta…de sloganul vostru!? Sunteti siguri ca stapaniti portanta sau „bataia” propriilor propos-uri mai ales pe fondul situatiei existente: jurisdictie depasita, cunostiinte insuficiente, tabu-uri ca pe vremea inchizitiei, frauda generalizata in toate domeniile si la scara nationala, zero fonduri in cercetare, intr-o tara in care legislatia condamna drastic uzul acestor produse si culmea, in care etnobotanicele erau pana nu de mult legale chiar si dupa ce am avut sute si sute de victime, dar in care exista site-uri ce propun in vanzare libera anabolizante, steroizi si alte substante fara nici o posibilitate de monitorizare si mai ales asistenta a produselor si consumatorilor!?… „va urma sau nu..”

– O-O Flo –

Ultimul James Bond sau deznodamant „neasteptat” in saga conspirationista a Leilor Britanici – poveste „kamikaze” (2)

In Cultura si sportul, Ganduri, PORNO SPORT, Sport si societate, Sportul si politica, Star System on August 7, 2013 at 7:29 PM

[ Dedicatie  – Pamflet pentru cei care mai au inca dubii ca sportul poate face casa buna cu beletristica si cultura 😀]

Cuvant inainte – Acest articol este despre ce trebuia sa retina omenirea in urma acestui turneu „fara precedent”, „istoric” si cum o mai fi fost el numit in cele 6 luni de campanie mediatica dedicate… Mult zgomot prentru un mare „fas”, fara alta logica decat cea financiara (am vorbit despre „ce” si „de ce” in partea a I-a)… Scuze deci pentru acest articol umoristic si delirant care vine cu intariziere si este continuarea celui inca prezent pe „homepage-ul” blog-ului: Rugby, British Lions, conspiratie, propaganda – o poveste “Kamikaze” (1) 

Cine vrea sa mai inteleaga ceva va trebui sa (re)citeasca si episodul precedent mentionat aici deasupra… Articolul de fata nu va afecta in nici un fel mersul omenirii, miscarea de rotatie a planetei sau concluziile primului articol, dar pentru ca l-am promis…. IATA-L!  :D)… Si de ce nu, poate pentru ca este inca o posibila trimitere alaturi de cele evidente (cum ar fi numele :)))) despre rolul perfidului Albion, despre complexitatea relatiei sport-cultura-societate, originea rugby-ului, menirea sa si statutul marilor puteri, in cazul de fata imperialismul britanic cu tot ceea ce se leaga de el; noua ordine mondiala, conspiratii, (etc.) … si implicit RAPORTURILE SALE CU POLITICA… DACA CUMVA PARCURSUL PRESEDINTILOR FEDERATIEI ROMANE DE RUGBY NU AU REUSIT SA VA LAMUREASCA… Este doar o pilula umoristica pentru desteptarea „popandaului roman” sau cel putin a baietilor care descarca caramizi sublimate in forme ovale.

Si de aici ma tranform in Kamikaze sadea!…Banzaiiiiiiii !!!  :D)

________________________________

Sexton and Craig

Daniel Craig (agentul 007…Bond, James Bond) emotionat in bratele decarului Irlandei si al Leilor Britanici, Johnny Sexton, in urma triumfului turneului australian in 2013

________________________________

…Deci „Britshitzii” nu au vrut decat sa complexeze inca odata lumea cu parsul asta asta de 007…Altfel cum sa inteleg faptul ca dupa 3 luni in care au agresat, excitat, provocat toata planeta cu turneul lor, pozele si poza cea mai plebiscitata este omagiul suprem adus de pilonul puterii britanice reprezentata de faimosul sau agent 007 „fighting spirit-ului” (spiritului de lupta) irlandez !?. Sa fie oare vreun gest cu mesaj subliminal de recunoastere a independetei si meritului Irlandei in mentinerea suprematiei coroanei in turneul austral !?  Noi suntem OK cu asta dar poate ca trebuie vorbit la departamentul lor de resurse umane… sau la cel de relatii publice..

… Riscanta juxtapunere si foarte greu de transmis forta coroanei cu „sclembergi” atarnati la sanul unui leu britanic. Si inca au fost atenti sa nu-l trimita langa unul ca O’Connell, irlandez si el, fiindca asocierea ar fi devenit caricaturala cu „marele James Bond” in chip de piercing ombilical imbratisand talia unui ogru nordic…  Daca pe Sexton l-au ales pentru ca era cel mai „mic” si mai „scandura” pentru a evita contrastele ridicole – in opinia mea nu prea le-a reusit 😀 – de ce totusi un irlandez; un fiu al natiunii razvratite, mai ales ca Sexton nici nu terminase meciul in formula de joc. Acum 30 de ani, l-ar fi avut pentru un moment similar pe Sean Connery care avea aproape 1,90m… un barbat frumos… chiar daca „Scot”, dadea ceva prestanta imperiului…, dar probabil ca originile sale de animal cu sange cald :D) au deranjat putin elita reptiliana de la curte :D)… De altfel, pe atunci era si  vremea cand baietii in fusta aveau inima si mintea impanate cu tot felul de ganduri si intentii separatiste si trebuiau deci recunoscuti ca oameni de isprava ai imperiului, iar asta nu se putea altfel decat mereu in slujba reginei si a regatului… Ma rog, stiti povestea,… si a pacii si a democratiei, blah, blah, etc.

…Deci momentul acesta de tandrete virila intre doua natiuni a caror relatie cu greu o putem intelege noi cei din exterior, cu Daniel numar impar si magic (adica fara pereche) care vine sa se alinte gangurind ca o coarda la pectoralii vanosi ai lui Johnny Sex…ton (ce nume parca conspirativ) – vezi in poza de mai sus – este singurul lucru care trebuia sa ramana marcant in memoria noastra; amintirea pe care omenirea trebuia sa o retina… ZAU!!?… How pathetic! ;D) –  la sanul unui fiu al Irlandei (!?), cel care ii fugareste pe toti, ii prinde la ei acasa, le rupe bratul cu tot cu mana din umar si-i trage cu ea de urechi si le mai da si doua dupace dupa ceafa pentru ca nu au fost cuminti este de fapt un animal din familia parsului de alun, poate ceva mai mare… Dar atentie, s-ar putea sa ma insel fiindca cunostiintele mele de zoologie sunt intr-adevar precare…. Cei care se uita la serialul Grimm stiu despre ce vorbesc; o aratare dintr-astea este capabila sa surpinda mai mult de unul!!! Atentie!!! …Nu mai conteaza, ce trebuie sa retineti este ca 007 este unealta imperiului menita sa pedepseasca pe cineva; de regula pe cei criticati pe Fox News sau de alte media reprezentative si aparatoare ale valorilor democratiei.

Pai sa zica mersi australienii, pentru ca sunt altii care au patit-o mai rau decat  ei care cel putin raman cu un 2 la 1, o infrangere la limita datorata alunecarii unui aborigen minabil si ingrat in timpul unei lovituri de pedeapsa din ultima secunda a meciului …Zau faza asta este de „poltergeist” si ar trebui sa ne puna pe toti pe ganduri. Lui Beal nu i s-a mai intamplat nicicand asa ceva. Si nu nu numai lui; ci nimanui intr-un asemenea moment, la un asemenea nivel si pe o asemenea meteo… Flacara violet pe bune!!!

… Ati scapat ieftin fratilor fiindca de obicei tipul asta, spaima railor, cancerul femeilor si bucuria stilistilor, se plimba nestingherit noaptea prin birourile presedintelui unei tari ca a noastra, asa repede si pe intuneric ii repara si computerul in pana de doua zile fiindca nu-i recunoaste „memory stick-ul” din generatia urmatoare cu care spera sa copieze planurile avicolei de la Crevedia, unde EL banuie ca ar fi crescuti pui modificati genetic si radioactivi, din gainatul carora se pot face focoase nucleare… Si cand tocmai credea ca-si indeplinise cu brio misiunea (ca de obicei), gata-gata de plecare, observa un detaliu care ii retine inexplicabil atentia (ca de obicei): un presse-papiers, un fel de sarma in foi de varza, sub care zaceau niste documente neglijate tot ca de obicei)…  Cand sa ridice obiectul respectiv ca sa ia hartiile, ce sa vezi!? Presse-papiers-ul era pe bune o sarma sleita…Ma rog, rasfoindu-le repede ajunge sa inteleaga adevarata miza a cazului; era un dosar despre conceperea in vitro a calului de lasagna: masinatiune diabolica demna de o natiune de ex-comunisti detestabili, prin care acestia vor fi incercat sa saboteze infloritoarea industrie britanica a carnii de bou, „world leader since 1892”, singura care creste cornute ecornate, bine educate, carora le sunt respectate drepturile civile si pentru care au chiar si un plan de asigurare sociala si asistenta medicala gratuita pe viata… daca aia se mai poate numi viata. Ne aducem cu totii aminte despre preocuparile britanicilor pentru sanatatea mentala a vacilor, ei fiind singurii care au format si angajat pshilogi pentru depistarea si tratarea nebuniei prietenelor noastre istorice, bovinele, amenintate de un flagel care incepuse, se pare, sa bage in „sparieti” toata Europa disparata sa nu fie contaminata. Ce mai business extraordinar si sanatoriile astea cu tot felul de facilitati pentru cornutele razvratite impotriva furajului care le-a rapus.

Sa revenim la  „veverita” ucigasa cu permis si blazon; dupa ce mai  scotoceste putin  prin sertare, ia ce mai are nevoie, in trecere isi da si cu putin parfum din colectia prezidentiala; o sticluta gasita pe birou… De ce face asta !? Ca sa ne complexeze, evident ! Sau ca sa ne contrarieze pe cei mai tari de duh.

…Dar pentru alti vreo 100.000.000 de imbecili de pe planeta este o poanta buna…Mai ales daca in treacat vedem si marca parfumului cu care se da Corsarul de presedinte, un marlete prost, dar care are gusturi fine in materie de femei si de mirosuri… Eso es claro conio!!!…. Piratul are nas, simte oportunitatile de la o leghe marina, iar oo7 pare sa-i recunoasca aceste merite pentru ca si-a stricat proprii feromoni cu duhoarea prezidentiala… Ce spectacol!?… Zau ca merita la 10 euro biletul de cinema; ce mai conteaza restul de 7 miliarde pe care urineaza amuzat ori de cate ori au ocazia „si-i fac” doar din capricii bursiere. Ma rog, este momentul in care in gandul nostru incepe sa devina obsedat de intrebarea „de ce face EL asta (!?); extravanganta, pedanterie britanica, grija de a fi spilcuit si „fuckable” 24 din 24 („noblesse oblige” ca doar este Sir,  ce pana mea) sau doar dispret si cinism marca „britshit”!?”…

… Ei bine nu!!! Domniile lor au grija sa aflam si raspunsul imediat! La MI6 totul are un scop si se desfasoara conform unui plan bine si mai ales „dinainte” stabilit (dar nedezvaluit nimanui). La ei nimic nu este „gratuit” sau lasat la voia intamplarii. Cand in sfarsit reuseste sa ne surprinda cu aprecierea sa fata de gusturile presedintelui incoronat de un popor de victime naive si lenese (niste tipi ca noi), ti-ai gasit, iata-l ca inainte de plecare face o tura prin dormitorul prezidential, cunoscut si sub numele de camera in forma simultana de stea,  pentagon. secera si ciocan dar si ovala 🙂 – multifunctionalitatea a fost intotdeauna o pasiune a „arhitectilor” din tarile mici – si ghiciti ce face !? Incepe sa se joace cu sfarcurile primei doamne pe care o cunoscuse cu o zi inainte la „petrecerea de la ambasada”. Femeie candva foarte frumoasa, naiva dar de treaba; ea a fost ceea care a lasat o fereastra a palatului deschisa in speranta unei vizite nocturne a irezistibilului farmec britanic, dar mai ales pentru ca a inteles oportunitatea unui viitor mai bun pentru poporul sau. O visatoare! Ma rog, momentul nu dureaza mult, doar cat sa i se asterne un zambet pe fata-i (inca) angelica a frumoasei (inca) adormite (inca) pentru a o reconcilia pe trecuta, dar (inca) atractiva doamna, cu viata si cu sotul ei dupa 20 de ani de convietuire sado-masochista… Parfumul era o deghizare pentru a pacali nasurile prezidentiale, iar din zambetul „madamei” am inteles ca „00barat” (in logo) a reusit sa o impace cu sotul, oferindu-i in somn un moment de fericire demult asteptat… Da Mylady, nu v-ati inselat in privinta sa, Imparatul stie si a stiut dintotdeauna unde sunt si ce sa faca cu sfarcurile dumneavoastra… doar ca problemele inalte de stat l-au instrainat de micile placeri simple ale vietii…

…Acesta este momentul precis in care tu, spectatorule mediocru de sex masculin si posesor al unui pasaport emis de niste „mongoli”cu uniforma similara cu a celor de care isi bate joc Daniel in film, te simti luat serios la misto si te intrebi in mintea-ti anglofonata de spectacolul  cinematografic : „what a fuck!?”… „Ce este asta !?; un fel de rasplata pentru serviciile aduse coroanei si implicit in slujba cauzei drepturilor omului!? Fiindca mesajul care se subintelege te vexeaza peste poate; „greu alaturi de un badaran, scolit in conditii precare, cu accent imposibil si mereu mirosind a whisky cu ceapa » … Dar Coroana stie sa nu intinda coarda si tocmai cand te pregateai sa arunci cu pantofu-ti in ecran,  dupa indeplinirea misiunii pardon a „misiunilor” – cea delegata si cea de suflet –  „Unealta” iese pe fereastra „knockoutand” in trecere 2 rotweilleri cu mult mai prosti si impotenti decat orice setter englezesc si evident, doar adiacent, si pe seful securitatii, o gorila cu o cicatrice mare si dinti de otel care ar inspaimanta „Balcanii”,  terminand toata chestia cu o iesire in Tsukahara legata cu o cadere de la etajul 6 pe craca stajarului din fata, amortizata cu spatele pe o craca aflata 3 m mai jos, istorie de a-si pune rinichii la locul lor, de unde sare pe stalpul antenei „Vodafone” (aici cineva ar trebui sa ne plateasca) si mai departe pe zidul de imprejmuire pentru a finaliza cu o saritura si genoflexiune cu picioarele stranse si in extensie toracica jos langa masina pe care o parcase acolo la sosire… desi UK este zero in gimnastica, se vede ca la serviciile secrete ne pricepem! James is scutura o crenguta de pe rever, isi da si cu spray de gura, zambeste smart, se suie in BMW (ouuups) si dispare in intuneric…. [Nota – La un calcul scurt trebuia deja sa tai vreo 3 facturi; noroc ca fac filme la negru si ca CNA-ul nu ma cunoaste.]

Dupa toate aceste peripetii, nobila miniatura ia in fuga un stealth fighter pe care-l piloteaza cu maiestrie strabatand cu de mai multe ori viteza sunetului emisferele planetei, violeaza spatiul aerian a unei intregi lumi de maimute inapoiate, dar marturisind semne vadite de civilizatie fiindca mai toti poarta turbane (nu-i asa!?) si trag cu prastii dupa ceva care li se pare a fi un OZN pentru ca intr-un final sa aterizeze direct pe o autostrada in desertul australian, nu de alta dar trebuia sa evite cumva formalitatile vamale care l-ar fi intarziat in mod neplacut… De acolo incaleca pe o motobicla de cross ca sa calatoreasca direct si off-road, in nerespectul total al tuturor regulilor de circulatie (pe care adiacent le si apara in meseria sa) pentru a ajunge la timp sa pozeze la gatul unui „BRITSHIT LION”, atarnand ca un sugaci emotionat la pectoralii de „baietash” al celui mai talentat decar din emisfera nordica – Johnny…dar nu ala, cred ca le-a incurcat fisele, nu-i nimic si Sex_ton este bine… Hai ca pe covorul rosu de la Cannes, pentru o poza langa „tzatza” caspica si suculenta a lui Kim Kardashian le-as mai intelege eforturile, poentru ca imperiul trebuie sa fie „peshte” tot nu-i asa (!?),  dar ce facea el in fata fotografilor lumii atarnat la sanul protector al lui Johnny Sexton…Zau, daca ma pici cu ceara si nu ma prind !?…Ah Dumnezeule si daca si el, ca si mine. il dusmaneste visceral pe  „Owen Fartwell” – „the Paris Hilton Boy” -sa nu-mi para rau de tot ce-am scris pana acum!?…Pentru ca asta ar insemna ca Daniel chiar se pricepe la rugby frate.

…Ma rog deliram in veselie, dar una peste alta, nu intelegem cum de crede inca regina mama ca mai reuseste sa pacaleasaca (sau sa sperie) lumea cu un parsulet cu ochi albastri, realizand toate aceste filme, poze si produse derivate de propaganda al caror mesaj este ” daca nu veti fi cuminti, va vom baga dihorul in pat…  Atentie cum apasati pe butoanele de vot la Bruxelles sau la ONU  fiindca altfel vi-l trimitem pe Daniel 007 :D… ” Na ca m-am inselat; nu era pars, era dihor si chestia asta schimba toata povestea. Pana la urma destul de veridic; ce alt animal mai agresiv, brav, viclean, inteligent si strecurator decat un dihor, nevastuica sau verii lor poate exista… Daniel sunt obligat sa-mi cer scuze pentru aceasta confuzie zoologica si pentru a te fi tratat de pars pe tot cuprinsul acestui articol :D. Poate ca de fapt mesajul nu este pentru presedintii pirati si raii viscerali, ci pentru noi cei de rand si vrea sa zica „Stati calmi, nu va speriati ca v-au cazut pantalonii pe vine, Daniel zerozerobarat este un tip bine care lupta pentru libertatile voastre, nu-l dusmaniti :D…acum are nevoie sa va faca un toucheu de prostata fiindca se pare ca va pisati pe voi… de smecheri”!!!…Ahhhh ???? WTF!?

Concluzia dupa momentul „chinului de talent”

… Daca-i asa sau nu, nu mai conteaza, poza aceasta nejustificata este aproape singurul lucru care ramane posteritatii de pe urma turneului 2013 al „Leilor” in care tu nu ai nici o treaba, dar chiar nici o treaba…Pardon tocmai ma contrazic!…Da scuze, de fapt ai o treaba si inca foarte mare care si miroase de la distanta, chiar daca  esti priceput in ale „ovaliei” si probabil ca esti pentru ca l-ai practicat ani multi in tineretea ta, inainte sa devii „00barat”. In orice caz a fost poza cea mai difuzata pe net la incheierea turului!!! Ce alt exemplu mai concludent de deturnare a efortului (si sacrificiului pentru unii) a 30 de barbati generosi si naivi vreti, decat consacrarea unei minciuni ca amintire suprema a momentului si evenimentului (!?); un brit zambitor imbratisand inocent si recunoscator un razboinic irlandez care a luptat dedicat sub culorile coroanei… asa adauga si fara sa-si dea seama. Confuz sentiment sa fii irlandez patriot, star si selctionat in BIL. Daca nu ne credeti, intrebati-l atunci pe Ronan O’Gara, predecesorul lui Johnny in nationala Irlandei, unul dintre foarte putinii care au indraznit sa nu-si scoata mainile din buzunare in fata reginei si chiar sa nu-i accepte preaimparateasa-i extensie intinsa, cam cate motive (istorice si recente) ar avea orice patriot irlandez (cu „o pereche” solida si bine atarnata in chiloti) sa refuze terminalul intins a Coroanei, ba chiar sa-i faca si guler din podoaba-i capilara… „in public si de fata cu toata lumea”.

Ronan O'Garra

Ronan O’Gara snoband regina sau regina mama, cine le mai stie si pana la urma cui ii mai pasa!?

… Cat despre noi, carcotasi sau ba, vom ramane cu sansa si bucuria unui exercitiu in stilul celor de la revista Kamikaze, Catavencu sau „Le Canard Enchainé” (mai conteaza!?), nu stim de ce, fiindca asa ne-am trezit noi si a vrut „agentul” nostru intr-una din diminetile trecute.

De fapt „scandura” lui Adi Dinca, Johnny Sexton, decarul irlandez si al celor de la Britshit Lions are 1.88m si 92 de kile coane…Pana la urma Daniel 007 nu este decat un om normal, nu chiar o nevastuica si deci nu chiar atat de usor de „bagat” prin toate gaurile interzise…cel putin asa ar trebui sa fie!

Imaginea sugereazaa sau chiar demonstreaza inca o data relatia dintre institutii aparent fara nici o legatura, coroana, rugby-ul, imperiul, „British Lions” (hai sa le spunem si pe nume din cand cand), etc., etc… Mi ca-mi vine sa ma intreb de ce mai are Romania nevoie de rugby de inalt nivel; ca sa vina James Bond sa se rupa in figuri dupa meci pe peluza de la „Arcul de Tirumf”!?. O poveste mai nebuna chiar decat cea mai schizo vaca englezeasca , dar adevarata si pe care speram ca intr-o zi Sportlogic sa va o poata povesti cu lux de amanunte – [foto: Johnny Sexton felicitat de 007 (generatia a 4-a) dupa triumful Britshit Lionshilor in turneul din Australia incheiat sambata cu o victorie fara precedent 41-16… mai mai mai!!!]…

Facatura regizata…Evident ! Falsa (!?),…NU ! Daniel Craig ca orice englez bine educat a jucat ani multi rugby, dar spre deosebire „Wolverine” ca sa-i parafrazez pe amantii de la FRR, care la randul lor au incercat sa ne copie fara talent :D) , l-a jucat cu bucurie si placere. Zambetul lui Daniel si suportul sau pentru rugby si „Lei”  este sincer atat in viata sa publica, cat si in cea intima-personala, dar prezenta sa acolo unde toate camerele (foto) erau armate, NU ! Trebuia sa ramana ceva din toata povestea asta ; ceva mai mult decat un modest palmares de 2 la 1 pentru „Lei” sau decat lacrimile unui jucator celebru, dar necunoscut marii majoritati a locuitorilor planetei, capitanul Australiei – Horwill…

…Hai sa ignoram serviciile aduse coroanei si faptul ca ti se da acces la sfarcurile femeilor de frunte ale tuturor natiunilor si sa ramanem cu afectiunea pe care o avem pentru orice frate indragostit de closca ovala…Multumim Daniel (!),  in numele cauzei rugby-ului… MULTUMIM !…Iar data viitoare te asteptam si pe la noi atarnat la tzatzele amantilor de la FRR, ca au de unde si-s naturale facute din greu cu papa bun si gras si shaorme de langa stadionul de atletism… Sa-i inveti putin PR sau cum in loc sa cheltuie bani pe publicitate, sa faca bani din ea… Sau nu te daruiesti looserilor, penala mica… Ah iti sunt subalterni; la birou esti cuminte…Aha!…Nu amesteci placerea cu munca!?…Du-te ba de aici, daca spunea altcineva il mai credeam.

– O-O Flo –

%d blogeri au apreciat asta: