Sportlogic

Posts Tagged ‘Alin Petrache’

Copiii Centrului Olimpic de sabie din Brasov nu mai au ce manca de 1 saptamana… si eu ce pot sa fac (ganduri)

In Blog, Comunitate, Ganduri, Sportul si politica on Septembrie 19, 2016 at 3:17 PM

Noutati pe Frontul de Est… Ce ghinion ca s-a inchis!… Da voi scrie mai mult despre mine fiindca a venit momentul dulce al „razbunarii”; cel in care pot sa-i arat cu degetul pe „prosti” (creduli) si sa le cer compensatie morala.. !!!

Am primit vineri un mesaj cu o poveste care m-a intors putin pe dos…. dar mult mai putin decat m-ar fi intors cu ceva vreme in urma. Nu am publicat-o imediat pentru ca nu stiam cat de adevarata este, iar trogloditii din sportul romanesc abea asteapta sa facem un pas gresit ca sa ne decredibilizeze, ca sa nu mai spunem ca ne-am gandit si la alternativa unui complot stangaci impotriva lui Rares Dumitrescu sau Covaliu… Sau poate invers, cei 2 mari strategi ai lamei si-au inchipuit ca si-au gasit fraierul. Nu ca ne-ar pasa de carierea lor de „manageri”, niste glume, dar pentru am hotarat ca binele colectiv sa nu mai fie oala noastra de bors. Pe de alta parte Sportslogic este un proiect care mi-a luat ani din viata… destui ca sa ma imbolnaveasca la propriu. Da, m-am imbolnavit dela stat in fund cu ochii in ecran fiindca in ciuda celor despre care va vorbesc medicii si alti neaveniti, ochii pironiti intr-o sursa luminoasa cu anumite caracteristici (exact alea pe care le au computerele, tabletele si smartphone-urile) nu strica doar ochii, ci modifica complet echilibrul endocrin al persoanei, iar cand acest lucru se intampla toate se dau peste cap si primul care pica este sistemul imunitar care sufera mutatii… Iar cand pica sistemul imunitar, toate se duc pe apa sambetei intr-o avalansa fara sfarsit. Atentie mare Piticule! Cand am inteles asta a fost prea tarziu, dar am continuat pentru ca aveam impresia ca ma zbat pentru ceva important, nu pentru sportivi, ci pentru o cauza. Altfel spus pentru educatie si viitor; probabil asa inteleg eu patriotismul si din oroare fata de aplaudaci si indiferenti… Cat despre marea masa a oamenilor nostri am inteles demult ca nu sunt decat o sursa permanenta de deceptie – tac malc, spun mereu da stapanului, se dau cu cel mai tare oricat de corupt sau incompetent ar fi acesta, lasi si fara mila, mereu pe val, crezandu-se smecheri atunci cand ies din expectativa si profita de munca altora care invariabil sfarsesc zdrobiti de o stanca. Iar daca valul este prea slab, atunci mai dau si o mana de ajutor, punand umarul la desavarsirea operei legilor naturii de genul „cel mai pervers supravietuieste”.

Astazi, cand in sfarsit dupa aproape 5 ani de strofocari „am picat” si eu intr-o „supa” mai pe gustul meu – adica colegi  inteligenti si cu caracter, agreabili si cu spirit, oameni pe care ii cunosc de tot atatia ani, mi-am spus ca a venit momentul sa-mi vad de ale mele, atat cat voi mai putea. Adica chiar ma simt bine acolo unde sunt – ne „injuram”, ne „certam”, ne „descoperim” zilnic unii pe altii, invatam unii dela altii si invatam sa ne apreciem si mai mult… Polemizam ore intregi despre antrenament, despre stiintele sportului,  despre politica…. „despre una despre alta ca un zbor cu parapanta”, ajungem acasa si ne gandim din nou la ce-am discutat, sfarsind prin a ne da dreptate (fie doar si partial) unii altora. Nu a fost usor, am sadit samanta acum 3 ani… iar ei dupa o serie de glumite enervante, au stropit-o si crescut-o, iar cand aceasta a incoltit, m-au invitat in gradina lor sa ma bucur de floricica…  Mai este mult pana departe, dar cel putin mai sunt sperante si sper ca pana la sfarsit, drumul sa fie cel pe care mi l-am dorit. Pacat de timpul pierdut, dar ce frumos si ce bucurie sa vezi ca printre noi mai exista bun simt. Este adevarat ca nici nu prea aveau de unde alege :)))), fiindca visatori ca subsemnatul „nu se gaseste” la fiecare colt. De fapt chestia care m-a motivat sa ma „lipesc” definitiv este un episod petrecut in aceasta vara cand un fost junior,  a venit si m-a intrebat daca-l pot ajuta cu un raspuns la o dilema pe care o avea. Un club ii propusese o suma de bani, iar el la noi (binenteles….cum as fi putut pica in alta parte) ca si toti ceilalti care suntem campioniii voluntariatului, era pe vorbe frumoase. Suma era interesanta… iar nevoile sale erau mari. I-am spus ce gandeam si dupa cateva zile l-am intrebat daca s-a decis. Cand am auzit raspunsul sau – „mai da-i in PLM cu banii lor” – am inteles ca eram acolo unde trebuia si ce munca frumoasa a facut cel care i-a crescut. Chapeau dragi colegi, nici nu stiti cat a cantarit asta si ce mare lucru ati realizat… Desi va banui de un mic scenariu regizat acolo :))), dar chiar si asa pentru mine o minciuna frumoasa are si ea pana la urma farmecul ei :)))… Acum 5 ani am fost martor la modul in care o generatie interesanta de rugbisti, renuntand la visul lor de copii (un titlu national), s-au tradat singuri pentru 200-600 de lei luna si vise despre o glorie promisa de viitori profesionisti, un proiect „flash”, adica un foc de paie care s-a stins exact asa cum s-a si pornit, aprins de o echipa de „experti si somitati”… Se intampla la Pantelimon in anul 2011. Astazi, in afara de 2-3, nici unul nu mai joaca, echipa a murit dupa 2 ani de existenta glorioasa , iar cei care mai joaca o fac si ei asa cum pot. Nu-i crescusem eu, dar credeam ca anul petrecut impreuna si entuziasmul  ii va molipsi si va ramane marcat in constructia lor, cu speranta ca vom fi putut realiza impreuna lucruri frumoase… Dar ca de obicei nu a fost alltceva decat inca o TEAPA in palmaresul subsemnatului!… Ce antiteza spectaculoasa (!?); „tradatori” pentru 600 lei vs „devotati” renuntand la 2500 lei… un copil de 19 ani… TARE! Rugby vs Baschet – in human contest, castiga baschet (chestie de educatie si orizont – de la inaltime poti vedea ceva mai departe), lumea s-a intors pe dos… Mai nou (glumesc cand spun nou) rugby-ul a devenit o lume de contabili, iar baschetul una de visatori si romantici, cand de obicei, pardon, cand toata viata mea am crezut (impotrivindu-ma evidentelor) ca lucrurile stateau invers… Este destul sa comparati salariile in cele doua sporturi, chiar si in Romania (tara tuturor anomaliilor) ca sa intelegeti ca lucrurile stau asa cum va spun eu.

… Ma rog… Acum suntem la momentul in care „atitudinea din sport” vrem sa o predam sportivilor nostri, fiindca pe Facebook, zau, strigatul se stinge in ecou intr-un colt ascuns al contiintei fiecaruia. Mii de postari si reflectii, mii de ore pierdute pentru documentare, redactare, corectare si o boala la sfarsit, toate astea pentru cateva aprecieri si distribuiri care sa imprastie sovaielnic grandirea sanatoasa, determinarea si entuziasmul nostru, in speranta ca cei carora le mai pasa inca se vor contamina si ei… Dar „canci” sau „din parti”, desi este oarecum usor de imaginat pentru toti cei care-si doresc schimbare ca atunci cand o dorinta sau o tendinta se naste, cand o nevoie se exprima, pentru ca acestea sa se materializeze, pentru ca nevoia sa-si gaseasca raspuns, este nevoie de sprijin si audienta…. Dar NU, pe nimeni nu intereseaza decat propria situatie, nimanui nu-i pasa de problemele celuilalt, ba dimpotriva, mai aveam putin si defetismul unora, resemnarea generala, erau cat pe ce sa ne contamineze, dar am fost ajutat si multumesc pentru ca asa ceva nu puteam lasa sa se intample.

Dragilor, noi nu suntem jurnalisti, de altfel nu inteleg de ce mi se mai intampla sa mai vorbesc la plural, ci un tehnician din sport revoltat (sau poate doar deceptionat) care, datorita unor „intarzieri” legislative si unor piedici administrative, nu-si poate face meseria in tara sa de bastina… Si daca ar putea si tot i-ar fi imposibil datorita mentalitatilor, influentelor de tot felul, finilor, nasilor, cumetrilor si altor soiuri de „experti” care au ocupat toate pozitiile si circuitele… Dar in prezent nu mai este cazul pentru ca ajutat de cei  care m-au inteles si s-au hotarat sa ma accepte asa cum sunt, acum am sansa sa-mi fac din nou meseria si asta este de nepretuit. Multumesc Nea Costica (profesorul Constantin Dumitrescu), multumesc Piticule, multumesc Directore!.. Multumesc ca m-ati scos din casa, dela calculator… Sa revenim!…

___ imaginea print screen a mesajului ___

mesaj___________________________

Sa trecem la obiectul, mai bine zis pretextul, acestei interventii cu un „copy-paste” al mesajului primit pe Facebook, fara poza de profil sau alte indicatii… I-am scos numele din ratiuni lesne de inteles, in cazul in care o fi cel adevarat:

______ copy-paste text mesaj______

Buna ziua, va citesc recunosc nu destul de des dar imi place tare mult felul dvs de a aborda o problema . Vrem ca sportul romanesc sa mai fie in varf , nu prea se mai poate deoarece nu stim sa gestionam nici un fel de problema. De exemplu daca ai fost campion olimpic nu inseamna ca esti si un bun manager, jos palaria pentru ce ai facut ca sportiv dar pentru restul….

Centrul de scrima de la brasov nu mai au mancare de marti , asa pur si simplu. iar cei de la bucuresti doar le-au comunicat ca de miercuri nu mai aveti masa fara sa-i intereseze totusi acei copii ce mananca nu se gandesc ca acolo sunt copii de 15 – 16 -17 ani care au in buzunar 5 sau 10 lei in cel mai fericit caz iar el trebuie sa manance de 3 ori pe zi ca face si scoala si antrenament. (sfarsitul mesajului)

________________________

Gandurile care urmeaza pleaca de la premiza ca vestea trista este adevarata si ca problema este asa cum ne-a fost prezentata, una reala, si anume ca sportivii dela Centrul Olimpic (juniori, adica minori) au fost abdandonati de autoritati. Revenind la criza din titlu, imi amintesc perfect reactia celor din comunitatea scrimei cand m-am luat de „legenda” Covaliu pentru cumul de functii sau pentru ca a creat la Brasov o jucarie fostului coleg de lot, „elev” si concetatean, Rares Dumitrescu, nu mai spun despre „ofensiva” dusa impotriva camarilei Petrache si toti presedintii de federatii care au jurat supunere noului prodigiu crezand ca ei vor pune mana pe putere si face gaura in ocean. Sportul nu se face cu doar cu „somitati”, „legende” si „agende”, ci mai ales cu competente. Este suficient sa ne reamintim ca pe cei mai multi dintre ei nu i-au crescut si format legende, la fel cum in fruntea forurilor sportive nu erau fosti campioni, ci camarila de partid care, asa proasta cum era, stia totusi sa tina fraiele organizatiei.

…Le fel cum imi amintesc ca am criticat ideea de a concentra toate talentele la un loc, o optiune toxica din varii motive. In primul rand acest lucru urma sa duca la disparitia competitiei reale dintre diversele scoli de scrima din tara (pentru ca evident copiii urmau sa se ataseze afectiv noii structuri, chiar daca ramaneau afiliati in cluburile lor… iar un asalt intr-un meci oficial ar fi devenit prelungirea rutinei de antrenament cu aceiasi adversari) ; fara competitie acerba intre scoli nu exista performanta, oricat de mare ar fi concurenta in interiorul unui nucleu de elita. In al 2-lea rand retragerea varfurilor din cluburi (vorbim despre prezenta lor fizica si in acte) nu putea duce decat la plafonarea restului efectivului acestora, fiindca varful este mereu cel vizat de cei cu aspiratii care vor sa-l intreaca, el consituind un reper si o motivatie pentru colegii sai. In al 3-lea rand, daca tu federatie te tot plangi ca nu ai bani, de ce ai mai face eforturi suplimentare pentru a-ti asuma intretinerea si formarea unor juniori, retragandu-i din centrele si familiile lor, de acolo de unde au fost formati si crescuti „bine” (presupunem), fiindca altfel nu punea nimeni ochii pe ei. Nimeni nu critica centrele de excelenta sportiva si programele de perfectionare daca se tin regulat si se fac sub forma de stagii; poate ca intr-o zi antrenorii si restul „expertilor” nostri vor intelege ca ce este prea mult strica, ca un tanar pentru a se implini si desavarsi fie chiar si pe plan sportiv mai are nevoie si de altceva decat sa faca tumbe cat este ziua de lunga… Mai are nevoie de familie, de prieteni, de camera sa, de un rol social, de timp ca sa citeasca o carte, sa se uite in oglinda, sa joace ceva, sa socializeze etc.

Sa va mai spun de ce se intampla toate astea in sportul romanesc!? Fiindca avem experti facuti din spaga si din imagine,  multi dintre ei lacomi si tot felul alti boi pe lumea asta (sa ma ierte onorabilele animele)  care si-au facut rost sau li s-a dat cadou asa si  dintr-odata (peste noapte la un pahar de vorba) o legitimatie/reputatie de somitate, expert, smecher si alte „baze”…. cand ei de fapt rup penita stiloului daca-i pui sa semneze. Imi mai aduc aminte si cum am criticat felul in care s-au debarasat de Bituca la Iasi, iar astazi centrul de acolo abea daca mai da din aripi – (la capitolul performanta, nu mai stiu nimic despre efectiv).

…Si acum ca m-am enervat, imi mai aduc aminte cum au fost primite toate aceste critici de voi, mica mare familie a scrimerilor si parintilor de muschetari, la fel cum imi aduc aminte ca prietenii mei juniori dela Pantelimon incepusera sa-mi dea ZAP la semnale pentru ca-si imaginau ca de fapt eram ciudos si cum acum regreta anii pierduti, visele naruite si vanataile. Imi aduc aminte perfect cum am spus-o aici si pe pagina Facebook a blogului ca fara educatie si valori etice, performanta este o iluzie si cum primeam retururi de genul Don Quijote, carcotas, se baga in seama, etc. Acum primesc mesaje de suparare despre prostia si incompetenta celor pe care i-am criticat, din disperarea celor care i-au propulsat acolo dandu-si coate si intrecandu-se in aplauze.

Copy-paste-ul modelelor de afara nu va rezolva nici o problema daca nu exista competenta si stiinta implementarii si a organizarii (pe romaneasca noua a imbecililor corporatisti – „know how”-ul) , iar cea mai reusita dintre implementari nu va dura daca totul s-a facut strict pe baza unui telefon si influentelor politice sau de alta natura. Ecuatia este simpla – Petrache aplecat, Covaliu a ramas in fundul gol, acum trebuie sa plece si Covaliu pentru ca devotat Petrache, sufera deci Centrul Olimpic infiintat de Covaliu cu dedicatie pentru Rares Dumitrescu… Ar fi bine, dar sufera niste copii smulsi din paturile lor si carora peste cativa ani le veti reprosa banii cheltuiti cu ei pentru ca nu au dat totul ca sa vedeti voi drapelul pe podiumul olimpiadei – banda de idioti…. Este daca nu cazul, cel putin genul de scenariu de infiintare si functionare a proiectelor de Romania, gen „Centrului Olimpic” creat la Brasov care, iata, acum dupa plecarea lui Alin Petrache, la nici 3 ani de existenta se confrunta cu probleme mari… Daca o fi asa… Asta pentru ca la noi „legendele” nu considera ca au nevoie de competente,  ci de o medalie si juramant de slugarnicie fata  de potentati, nu concep o viata retrasa si indestulata, ei vor sa raman acolo sus pe Everest sau Olimp pana la sfarsitul zilelor, dom’le… Cum eu care am adus medalii!?

… Nici ramanerea lui Alin Petrache in functie nu ar fi fost o solutie, fara nici o aluzie la diversele anomalii cum ar fi si cazul uniformelor sau olimpiadelor scolare, acordurilor semnate cu sponsori de anvergura si nici cum din toate acestea sportul romanesc nu a ramas decat cu comunicate de presa, articole sau reportaje media si strangeri de mana imortalizate de lumina blitz-urilor… Stie cineva cine a castigat „olimpiadele scolare”, a ramas in urma acestor olimpiade vreo baza de selectie, s-au inmultit copiii in cluburi??? Acum parca imi pare rau ca Alin Petrache nu a ramas, sa-i fi pus aceste intrebari atunci cand se va fi laudat in viitoarea campanie de alegeri… La ce au servit „milioanele” si sponsorizarile trambitate daca in cele din urma cu toate „milioanele” COSR-ului, MTS-ului sau cine se mai ocupa de aceste centre olimpice, nu  mai au resurse sa plateasca viitorilor campioni ai lumii (glumesc) o masa calda??? Intr-o astfel de situatie nu vedem alta solutie  decat ca parintii sa-si retraga copiii si sa se ocupe de educatia lor, sa practice in continuare sportul pe care il indragesc, dar in masura posibilitatilor pe care le au…

Incheiem totusi cu cateva nedumeriri  – Doamna Lipa, Domnule Nicu Vlad in interim la COSR, Domnule Rares Dumitrescu „legenda proaspata” si pur produs al scolii de management din Romania (glumesc.. despre scoala) , daca „tatuca” sau „mamuca” isi rup gatul alunecand pe sapun in baie, planeta inceteaza sa se mai invarta???… Chiar nu-l duce pe nici unul capul dintre cei care se ocupa de acest centru cum sa faca in asa fel incat activitatea sa continue!? Se pare ca nu!..  Bai legendo si managerule, si daca ii luai pe toti la tine acasa sa manance si tot rezolvai cumva situatia asta… Macar din punct de vedere uman. Maybe after all, nu esti chiar cel care crezi ca esti de nu gasesti o cantina sa-i primeasca… Sau totul nu a fost decat inca o mica afacere incubata la sanul closcutei federale… Si din nou Bravo Boc, Ciolos, Ponta si restul „somitatilor” care s-au perindat in ultimii ani pe la carma guvernelor pentru a fi numit in fruntea sportului romanesc tot felul de legende… „blonde” si alti analfabeti profesional.

– O-O Flo –

P.S. – Anonimule, acum ca am dat curs dorintei tale neformulate, sper cel putin sa ai O-Ole la locul lor si sa distribui acest articol pentru cele inca cateva ore din viata pierdute pentru  odraslele  unor necunoscuti (ipotetice prodigii) carora nu le datorez nimic…. si care nu si-au facut niciodata simtita prezenta sau sprijinul in toti acesti ani… De ce nu-i scriti lui Tolontan fratilor, nu este el noua stea a jurnalismului sportiv din Romanica… general cu stele si cu cifrul tuturor „seifurilor” cu secrete din sportul romanesc!?

Anunțuri

Dupa Cupa Mondiala 2015… Hari, please, arretons les conneries

In Blog, Comunitate, Ganduri on Octombrie 12, 2015 at 12:35 PM

Este un articol scris in doua parti… Cea de inaintea ultimului meci am pastrat-o intacta…. iar la cea dupa meciul cu Italia va fi scurta… Lucruri cunoscute si cateva intrebari la care unii ar trebui sa-si raspunda. Majoritatea ideailor de aici au fost exprimate si pe pagina Facebook – Misterugby Romania.

Dupa meciul cu Canada (sau inaintea meciului cu Italia 😀 ):
Da, fara Parise Italia mi se pare mult mai abordabila decat Canada (si se pare ca a fost – o spun acum dupa meci)…. Imi mentin ferm reflectia, cat despre victoria impotriva Canadei, am mai spus-o, „seful de la providenta” care ne-a dat si ploaia a fost in ziua aceea tricolor. Canada s-a aflat in situatia noastra de inaintea partidei cu Irlanda… Cine a vazut meciul a inteles ca artarii au dat absolut tot, fata de meciurile noastre anterioare unde am dat tot, dar in aparare. .. si cate putin la sfarsit, asa pentru onoare… Programul competitiei ne-a ajutat si el; a fost cel de-al 4-lea meci al Canadei si al 3-lea pentru nationala Romaniei. Suntem cu totii constienti (sper) despre importanta timpului de refacere, ca oboseala este cumulativa si cu atat mai iminenta cand ultimul meci are loc doar  dupa 4 zile de repaos. De cealalta parte Stajarii au avut la dispozitie 6 zile de refacere. Un alt aspect important care a influentat sortii partidei, este unul subliniat pana si de comentatorii nostri de la Digisport, oricat de nepriceputi ar fi ei. Canada este o echipa majoritar alcatuita din amatori (niste baieti pasionati care se antreneaza intens doar de 3 ori pe saptamana, cateva luni pe an) in timp ce Romania este o echipa formata din profesionisti care sunt ocupati cu meseria lor 11 luni pe an, uneori chiar si de 3 ori pe zi… Ori cea mai importanta caracteristica care deosebeste o echipa de amatori de una profesionista nu sunt calitatile, abilitatile, indemanarea, etc… mai ales nu in cazul adversarilor nostri care au avut o nationala de 7 redutabila pe teren, iar sportul in Canada (o natiune robusta de felul ei) este religie in scoli si printre „civili”, ci mentalitatea in competitie si aici intra si pragmatismul… Iar mentalitatea de pro este un atu care se dobandeste sau se formeaza in ani si ani de practica si numai atunci cand are la dispozitie un cadru adecvat. Intr-un meci de rugby la nivel inalt cere o discipina a corpului si mintii, rabdare, mentinerea concentrarii, gestiunea efortului timp de 80′, disciplina in joc si restul trasaturilor care definesc un pro (si nu contractul de munca) au o pondere covarsitoare. In intalnirea cu Romania, o mentalitate inca in curs de formare a canadienilor, dominata de cultura lor de joc, au fost punctul lor slab; un handicap mai ales in cazul unei culturi de 7, unde meciul dureaza 14-20′.  Toate impreuna altoite pe circumstantele/conditiile momentului (oboseala, ploaie) au dus la o victorie romaneasca, care, desi pe deplin meritata ca recompensa pentru efortul colectiv, mobilizare, rabdare si stoicism, trebuia sa sune alarma pentru tehnicienii nostri. Spun toate astea pentru ca un tehnician al rugby-ului ar trebui sa cunoasca una dintre cerintele esentiale a performa: importanta evaluarii, aceea de a constientiza si asuma lipsurile pentru a putea lucra la remedierea lor… Si invers, atunci cand reuseste sa inteleaga/identifice care au fost factorii care au influentat major reusita respectiva.  Daca staff-ul nostru si jucatorii vor fi capabili sa ia nota de toate problemele defensive si vor incerca sa le remedieze, daca vor fi capabili (sau macar incerca) sa se autoevalueze pentru a relativiza efectul victoriei cu Canada si importanta atu-urilor pe care cred ca le au, atunci chiar avem o sansa cu Italia. Necesitatea unui bilant solid/fiabil dupa aceasta victorie este singura cale de a-i aduce pe jucatori cu picioarele pe pamant… fiindca, stim asta (nu-i asa), la echipele „mici”, dupa un succes neasteptat si de rasunet (si in special atunci cand rasunetul este „amplificat” in mod fortat), se produce un efect de deconcertare, la care se aduaga o presiune suplimentara generata de impresia fiecarui jucator ca va trebui sa repete performanta precedenta, in loc sa se concentreze la remedierea lipsurilor despre care vorbeam si cautarea de noi solutii pentru a-si imbunatati jocul. Inaintarea Italiei nu este cea a Canadei, asa-zisa suprematie a noastra in acest compartiment este mai mult decat discutabila, daca nu chiar rodul unei inchipuiri pe care nu mi-o explic, intretinuta fara discernament de media, suporteri, comentatori, chiar si de cei de afara…. Fara a mai masura greutatea pachetului sau forta lor de impingere, fara sa mai punem la socoteala tehnica in regrupari (ilustrata de numarul baloanelor pierdute), este destul sa numaram numarul tuselor ratate… Sau poate ca tusele nu fac parte din jocul inaintarii.

Dupa meciul cu Italia si la sfarsit de Cupa Mondiala
Imi este deja lehamite sa o iau de la capat cu apararea pe culoar asa cum ii prind asezati pe jucatorii nostri fazele de joc succesive unor regrupari … Sa fac din nou si din nou analize video pe aceleasi tipuri de situatii si greseli repetate, explicand unor „specialisti” greseli flagrante de organizare defensiva. Dar poate ca am sa actualizez articolul cu niste extrase video… asta insa dupa ce imi voi digera frustrarea.

Din nou Romania a propus in zonele centrale si exterioare o prima linie de aparare formata din jucatori de inaintare si nu oricare, ci de multe ori cei mai putin mobili din echipa (clar cei care au mai putina disponibilitatea in repozitionarea permanenta), fara nici o preocupare fata de repartitia omologilor din fata. Este si motivul pentru care nu reducem campul de actiune al adversarului, permitandu-i astfel sa lanseze si sa-si dezvolte atacul. Evident ca ei trebuie sa fie acolo doar ca interventia sau iesirea lor este conditionata de profilul liniei care va provoca apararea si ataca linia avantajului.  In aceste zone importanta nu este numai viteza de deplasare (velocitatea jucatorilor), ci mai ales viteaza de reactie la schimbarile de situatie, agilitatea, pe scurt mobilitatea lor. Daca din motive obiective apararea nu are timp sa se reorganizeze, aceste culoare trebuie dublate, iar reactia defensiva COLECTIVA trebuie sa tina cont de cei care initiaza provocarea liniilor, de profilul lor – bivol, gazela, iepure, armasar. Nu mai conteaza… Aceasta greseala repetata a fost urmata de obsesia „pick & go”-urilor sterile si istovitoare despre care (la fel) am scris de nenumarate ori – telefonate, statitice fara nici cea mai mica incercare de exploatare a spatiului, cautare a bresei, executate frontal si mai toate intr-un registru de forta cu acelasi invaribil si plictisitor deznodamant, coliziunea in plin cu aparatorul advers… Pana acum din toate eseurile noastre, doar unul singur a iesit in urma unor astfel de actiuni (cel al lui Poparlan), restul au fost rezultatul cautarii unor brese si precedate de actiuni de evitare a coliziunii directe.

Ma rog,… Romania a platit tribut incapacitatii unora de a-si pune in discutie viziunea, si nu in ultimul rand discursului naclait  cu care ne-au obisnuit deja oficialii – presedintele FRR, presedintele COSR, purtatorii lor de cuvant, etc. „Inconstienta” suporterilor si pupincurismului oamenilor de rugby, fiindca in opinia mea asta nu este solidaritate, au ajutat si ele la perpetuarea acestori greseli de-a lungul anilor, validand o logica a plafonarii si autolimitarii dezvoltarii si diversificarii jocului (si implicit a jucatorilor) conditionata de „importanta” rezultatului sub pretextul ca este prea tarziu ca jucatorii sa-si dezvolte abilitatile la varsta asta, ca nu stim, astea ne sunt limitele, ba ca nu avem oameni, ba ca nu sunt bani, blah, blah, blah. Fiindca da, in Romania sportiva este promovata ideea rezultatului in detrimentul formarii dezvoltarii jucatorilor, desi, din nou managerul, de inalta performanta o predica pe la toate colturile.

Rugby-ul romanesc este o lume mica… ne cunoastem cu totii, fie si din auzite sau din vedere, si de aceea parerea fiecaruia ajunge la urechile fiecaruia… Iata cateva perle culese din zbor, ca sa reiau cateva din maximele zilei dupa meciul cu Canada… „Nu conteaza cum au jucat, victoria anuleaza toate pacatele” (pe cuvantul tau Ciprian!?), „De pierzatori nu-si aduce aminte nimeni” (Hari, arretons les conneries… da, m-am hotarat, asta va fi titlul), „Stejarii mor in picioare”.(serios Sorin!?)… Era cat pe ce sa numesc acest articol „Stejarii mor in picioare, pana vine un designer italian cu o drujba si mi ti-i secera ca sa-si faca mobila de lux din ei”… Ca sa nu mai spun ca erau sa o faca si niste tapinari canadieni… fiindca deh, asta chiar este meseria lor. Victoria noastra a fost datorita ghetei lui Vlaicu. In caz contrar – nu ar fi fost prima si nici ultima ratare a sa, dar noroc ca are un mental de fier si mult bun simt baiatul asta, pentru ca l-am vazut cum si-a asezat mingea cu „smerenie”… numai el stie ce-a fost in capul lui (dar imi pot imagina) – Stejarii ar fi impartasit soarta padurilor Romaniei.

…Dar a fost repriza a 2-a si ceea ce au demonstrat baietii nu mi-a mai permis sa-mi dau frau liber „cinismului”… Chiar daca sunt printre putinii care au crezut pana la capat – comentariile mele pe pagina Facebook amintita o atesta – in conditiile in care fac parte dintre cei critici si sunt, cel putin asa imi place sa cred, dintre putinii observatori care incearca sa ramana lucid pentru ca eram constient de potentialul nostru, dar mai ales de limitele si intentiile adversarilor nostri… As vrea sa spun ca totul a trecut, dar cele intamplate in ultima repriza cu Italia, m-au enervat peste masura si de aceea as avea cateva intrebari la care nu astept raspuns, dar pe care ar trebui sa si le puna staff-ul.. si de ce nu jucatorii, chiar si suporterii membri de partid.

Italia - Romania stats

1) Scriu de ani de zile despre importanta promovarii unui joc cat mai diversificat si complet… Am vazut cu totii cum Romania a strans mai multe aplauze intr-o repriza decat in toate cele 4 meciuri…Dar mai ales am vazut cu totii cum Romania a inscris intr-o repriza aproape acelasi numar de eseuri cate a inscris in ultimele 4 meciuri anterioare si asta nu cu cel mai usor dintre adversari. Includ in statistica si ultimul meci cu Tonga… Asta nu va spune nimic!?…

2) legat de punctul precedent, cred ca este prima oara de foarte multa vreme cand Romania a plimbat mingea dintr-o parte a alta a terenului de mai multe ori si mai ales a reusit sa inscrie de 2 ori printr-o aripa… Faceti si o comparatie cu pick & go-urile INTERMINABILE in care am pierdut mingile si lasat toata energia, irosind ocazii pretioase de a inscrie in prima repriza si de la inceputul celei de-a 2-a [„o boala ucigasa” traditional-nationala (macar de-am sti sa le facem bine)] si rezultatul alternarii jocului… Asta nu spune nimic „strategilor” nostri care, culmea, mai si predau asta!?

3) V-ati gandit vreodata la aspectul stimulant al jocului!? Nu vorbesc despre public (suporteri… si de ce nu pana la urma… fiindca pentru noi jucati… sau nu-i asa… pe voi va intereseaza rezultatul). Vorbesc despre jucatori, despre importanta formarii lor prin confruntarea cu situatii cat mai diverse, despre dezvoltarea creativitatii, spontaneitatii in gasirea solutiilor, capacitatii de adaptare la situatii, despre increderea in posibilitatile lor si nu in ultimul rand despre bucuria de a juca. A trebuit sa asteptam  4 ani ca sa aflam ca Ciobi stie sa faca sau sa incerce o debordare, ca Vlaicu poate trimite torpile de 20m din alergare sau ca misiunea unei aripi nu este doar aceea de a strange „gunoiul” pe teren, ci de a finaliza!?… S-au i-ati invatat toate astea in ultima saptamana!?

4) Este evident legat de precedentele doua. Toate se leaga intre ele. A fost nevoie ca adversarul sa ne puna in fata faptului implinit, intr-o situatie de „nu mai avem ce pierde” pentru ca jucatorii sa se dezinhibe si sa joace rugby???… De cand vorbim despre descatusare, despre planuri de meci bidon, despre un proiect de joc saracacios care ne fura sansa de a ne dezvolta si implini rugbistic… care ne mutileaza jocul si binenteles ne priveaza pe noi suporterii de bucuria spectacolului sportiv. I-ati chinuit pe baietii astia 4 ani cu o aparare de rahat, pick & go-ul / da-i cu boul, pana au uitat sa lege 3 pase… pentru a si le aminti cand au ajuns la marginea haului…  Acum este limpede pentru noi toti ca toata aceasta eliberare de sub dicatura voastra s-a intamplat cand si-au asumat initiativa jocului asa cum unii stiau sa o faca de prin cluburile din care provin (vorbim despre Steaua de azi si cei ce au trecut pe la Farul de alaltaieri… fiindca restul)… Ca sa nu mai mentionam faptul ca jumatate dintre eseurile inscrise in meciurile precedente, mai precis 2 din 4, au fost marcate tot intr-o situatie limita care a provocat o rascoala interioara si trezirea orgoliilor – in meciul cu Canada. Impotriva Italiei, in 25′ au facut mai multi metri cu mingea, dat mai multe pase (si mai putine suturi pe minut), facut mai multe off-load-uri decat ne-au aratat  in 4 ani…. Ce-au crezut „unii” ca o sa-i batem pe italieni in spontane si maul-uri… adica pe cai care au tinut IRLANDA in sah!? ARE YOU FUCKING NUTS! Ce face „preparatorul mental” al lotului!?

Acum gata cu intrebarile la care nu veti avea nicicand cojones sa raspundeti sau macar onoarea de a va asuma erorile si as  vrea sa inchei acest articol prin a saluta debutul la nationala al lui Tudorel Bratu (si el bagat cand nu mai aveati ce pierde). Prospetimea sa mi s-a parut salutara reformatand fata jocului prin distributia atacului… In 15′ a sutat, provocat liniile, schimbat directiile de atac mai mult decat altii in 4 meciuri si nu ne referim numai despre Valentin, ba a mai si iesit cu mingea dintr-o spontana, realizand un semi turn-over la cele „saptezecisiceva de kile” ale sale. Il cunosc bine si pot sa va asigur ca in cutia craniana are neuroni, iar in piept o inima frumoasa. Frumos din partea voastra, dar nu pot sa spun mai multe, fiindca cel putin l-ati luat in lot, nu-i asa!?  Sper doar ca laudele mele sa-i nu-i dauneze. Ceea ce nu i-a iesit cum voia el a fost viteza deschiderilor, dar cred ca a fost tracul debutului si concentrarea excesiva pe precizia pasei.

Tot in incheiere as mai vrea sa le multumesc Stejarilor de import Kinikilau, Tourashvili si Van Herden care s-au luptat ca niste lei in fiecare meci, da, nu ca niste copaci ci ca niste animale de prada, primul fiind singurul din linia de 3/4 care de fiecare data a aratat ca vrea mai mult de la el si de la joc, al 2-lea mereu bombanind si furibund de numultumire (semn bun… foarte bun), al 3-lea mereu prezent in faza defensiva si recuperari… Si sper sa fie invatatura de minte neamurilor proaste din rugby-ul romanesc care folosesc la modul peiorativ expresia de mercenari… fiindca mercenarii dupa cum ati vazut, au si ei o inima. Nu pufniti pe nari, rugby-ul are pste tot in lume neamuri proaste si nu mai este demult un psort de gentlemani, dar il iubim asa cum este.

Multumiri si antrenorului Lynn Howells care a pus ordine intr-un puzzle facut bucati si a stiut sa dea incredere jucatorilor in fortele lor. Multumesc jucatorilor echipei nationale pentru tot ce-au facut la aceasta Cupa Mondiala, cand pentru prima oara in ultimii 3 ani, nu am mai sforait in fata ecranului…Pentru ca da, au fost acolo si au facut tot ce s-a putut sa ne reprezinte cu demnitate si mandrie chiar daca stim ca se putea mai mult… Hai Romania, hai baieti!…

– O-O – Flo

P.S. – Sper ca cititorii acestui articol vor intelege ca aceste critici nu au absolut nici o legatura cu performanta rezultatelor, ci cu linia impusa in ultimii ani, cu viziunea propusa … Fiindca dragilor, rezultatele vor veni si ele imediat ce vom incepe a juca rugby… si asta s-a vazut ieri…  Vezi Hari cum te lauzi si ne mandrim cu prestatia baietilor… parca spuneai ca de pierzatori nu-si aminteste nimeni… pai ce facem  Maestre!?… Isi aminteste au ba!?… N-ar fi bine oare sa o lasam mai moale cu „vrajeala” cool si „arogantele” oare!?

Despre „Quenelles” FRS si sfaturile noastre pentru viitorul sabiei iesene…

In Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Sport si societate, Sport viata si destine on Ianuarie 22, 2015 at 5:04 PM

Cuvant inainte – Acum m-am prins ca cele mai lungi si perfide „quenelle” le pot da scrimerii… Acest articol ne-a fost inspirat de un articol aparut in Evenimentul – Încă o recunoaştere pentru scrima ieşeană.

Acum 3 ani am fost la CSM Iasi si am avut o discutie filmata cu antrenorul emerit Iulian Bituca. Nu l-am publicat pentru ca (sincer) calitatea imaginii  mi se parea execrabila cu subsemnatul si cele 30 de kile in plus :)))… Dar poate fi interesant pentru cei care au inca indoieli. Atunci am inteles ca munca de reporter pe teren este o meserie in sine pentru care nu am nici o vocatie si de aceea am si lasat-o balta… Poate ca unii dintre dirigintii sportului romanesc ar trebui sa-mi urmeze exemplul daca evidentele demonstreaza ca nu sunt facuti pentru ceea ce isi inchipuie ei ca ar fi in ambitiile lor nemarturisite!

Cu aceeasi ocazie ni s-a oferit sansa sa purtam cateva discutii „flash” cu fetele si baietii care incrucisau lamele in sala… Scopul acelor „interviuri” (care i-au surprins pe unii) a fost sa constituie o baza de referinta in eventualitatea unor revederi tarzii; sa ne amintim daca le mai place aceeasi mancare, daca asculta aceeasi muzica, daca au ajuns acolo unde isi propusesera candva… Sper ca voi putea finaliza ceea ce am inceput, dar ne servim de acel moment pentru a ne aminti ca in articolele care au urmat am ignorat (ne cerem scuze… dar a fost cu un scop si ma felicit) interviul a 2 fete; Andreea Lupu (articolul il am inca in faza de ciorna terminat, corectat, dar nepublicat) si Cerasela Dragan, cea mai modesta, introvertita (cel putin la intalnirea noastra) si cea mai ezitanta in aspiratiile sale… Iata ca acum dupa 3 ani, Andreea si Cerasela sunt cele care demonstreaza cea mai spectaculoasa dinamica de progres si implicit a performantelor obtinute, probabil sperantele sabiei feminine romanesti… Fara sa vreau nu pot sa nu ma intreb pentru a nu stiu cata oara cum este posibil sa fii performant in spada feminina si nu in cea masculina sau in sabia masculina si nu in cea feminina (concluzia sa o traga fiecare… pentru el :D). Mai recent, mai precis incepand cu 2013, 3 (sau chiar 4… o includem si pe Ana Maria Ciobanu) dintre fetele de atunci par sa faca obiectul dorintelor si obsesia permanenta a antrenorilor de sabie aflati in cercul apropiatilor puterii federale – in imaginea de mai jos de la stanga la dreapta: Vrabie Alesia, Adreea Lupu si Cerasela Dragan, poza jurnalistului iesean Arhire Dragan caruia i-am imprumutat-o de pe Facebook (scuze si multumiri)… Pe Ana Maria nu o mai postam in spatiul acesta fiindca are deja poza pe site…Suntem totusi curiosi sa vedem cum a crescut 🙂 – vezi link

fetele iasului_______________________________

SI ACUM URMEAZA „LA GROSSE QUENELLE +” 😀

Un titlu gresit… Noi am fi intitulat articolul „inca un ventilator de bani”. orice ar spune specialistii, nu  intelegem si nu ne impacam cu ideea „de ce toate talentele trebuie sa mearga la Bucuresti” daca sunt descoperite si antrenate (obtinand si performante) intr-un oras, dintrodata data clubul respectiv devine prea mic pentru ele…Halucinant…Inca o reforma „extraordinara” a COSR… Ne amintim ca dupa o alta idee stralucita, reflectia acelorasi minti sclipitoare care se dadeau de ceasul mortii sa mute centrul olimpic la Brasov pentru a le oferi materie de lucru „colegilor de tinereti”, dar iata ca numai dupa un an programul revine la Iasi. La vremea respectiva, somitatile de la FRR au reusit sa convinga doar o speranta ieseana. despre care am aflat recent ca asteapta nerabdatoare sa se intoarca acasa in modestul si dulcele targ al Iesilor. Cum ca medalii de tot felul, trompetele si surlitele, nu sunt suficiente ca sa obtii performanta… Sa fie oare pentru ca performanta este rezultatul unei chimii complexe in care nu intra doar competentele antrenorilor… Medaliile de sportiv nu garanteaza in nici un fel talentul pedagogic, ba uneori chiar dimpotriva… Sau poate cainii nu erau chiar cu colaci in coada asa cum pomiteau gornistii FRS la vremea respectiva.  Oricum in momentul de fata sunt aproape gata sa pun pariu ca scrimera care s-a expatriat un an la fabulosul centru de la Brasov, cu antrenori
„pfai de mine”, nu ar repeta in ruptul capului experienta acum promisa de mitici. Oare asta chiar nu inseamna nimic pentru parinti si sportivi!?… Oricum de data aceasta ne-am hotarat sa mutam discutia de pe Facebook pe blog… asa ca sa raman scris… sa o oficializam 😀

…Oare nimeni nu intelege ca performanta intr-um sport individual este rezultatul unui cumul c0mplex de factori si variabile, care merge de la peisajul din fata ferestrei pana la o cearta buna cu mama sau cu tata… Ca in disciplinele individuale, la competitiile importante,  loturile ar trebui sa ia in staff-ul lor si antrenorii de club ai sportivilor respectivi pentru ca antrenorul de lot, oricat de maiastru ar fi el, nu poate controla niste variabile de ordin psiho-afectiv, dar cu care ar putea jongla doar antrenorul care a crescut sportivul!? Ma rog, daca este antrenor cu adevarat. Mai trebuie sa amintim cum lotul de box a dezertat din cantonament acum un an inaintea europenelor, ca nu-si mai haleau de nici o culoare „maestrii”!?… Ca intr-o  confruntare, pe langa maiestria tehnica, o pondere majora il joaca factorul psiho-afectiv si cognitiv si el la randu-i dependent de procese psihice intime si specifice fiecarui sportiv… Poate faptul ca majoritatea atletelor noastre (si a altora) de renume au sfarsit prin a se casatori cu antrenorii lor, ar putea oferi masura acestei dependente sportiv-antrenor… caz de situatie intalnit in mai toate tarile in foarte multe discipline individuale.

In ciuda rezultatelor absolut remarcabile, scrima romaneasca are si ea probelemele ei. Vechiul scenariu al gastii si republicii prietenilor este omniprezent. Am inteles asta din momentul in care noul presedinte al FRS a insumat un cumul de functii (ce ridicol!!!), si a inceput sa mute toate valorile in propria ograda – presedinte, antrenorul lotului national, antrenor la Dinamo, in timpul liber director de dezvoltare, director la PR si marketing.. te si doare capul cu atata stiinta. Dintr-o data avem surpriza ca domnul Covaliu, un nume mare al sportului romanesc si mondial se pricepe la toate. Zau asa, chiar la toate… Departe de noi gandul de a-i da lectii de management sau de a-l discredita, dar un lucru este sigur: diviziunea sociala a muncii a aparut din epoca bronzului si pentru un motiv bine intemeiat… Nu te poti pricepe la toate sau chiar daca te pricepi sau ai idei, cu siguranta nu le poti face pe toate… Sau le poti, dar in ferma ta… Ori sportul romanesc, un club, etc nu este si nu poate fi ograda nimanui oricat de bine intentionat ar fi, si oricat de glorioasa i-ar fi putut fi cariera respectivului campion… In Romania oriunde intorci capul vezi numai asta. Nu chiar oriunde. Nu la handbal, nu la haltere, nici la judo sau atletism cred. Pana nu de mult Alin Petrache era procuror, avocat, judecator si calau in rugby si mai tarziu in piramida puterii sportive… „Sfaturile” noastre cred ca l-au ajutat semnificativ sa-si redobandeasca credibilitatea… Acum ca si-a vazut sacii in caruta pare sa se fi retras discret in linistea Olimpului, dar sa nu ne facem iluzii. As mai numi pe cineva, dar nu doresc sa ranesc persoane la care tin. Sportul romanesc este plin de fosti campioni (uneori mai putin campioni) care cred ca fara ei planeta nu se poate invarti. Pacat!… Pacat ca dascalii si mentorii lor nu i-au invatat ca „bogatia”, performanta, evolutia, farmecul lumii care ne inconjoara si frumusetea sportului  rezida si rezulta din diversitate si concurenta REALA!

De ce domnii de la FRS nu fac centrul acolo unde se afla majoritatea sportivilor selectionati… Este un principiu fundamental al democratiei si al bunului simt. Adica prefeream sa delocalizam 3 formati de o scoala performanta, in locul a 2 formati la o scoala si ea performanta…candva si ceva mai putin. Probabil ca orasul Iasi nu este de nasul lor sau sa intelegem ca Bucuresti incearca cumva sa-si imparta prajitura sabiei romanesti – baietii la Dinamo si fetele la Steaua!?

…Si de ce nu s-ar lucra la un program pentru elita juvenila – o metodologie unica si nationala de antrenament – destinata antrenorilor sportivilor selectati sa faca parte din aceste centre si banii sa fie alocati pe cote de reprezentare cluburilor respective, cu destinatie precisa pentru formarea sportivilor de elita sau cu potential evident de performanata care sa ramana acasa si sa-si vada de vietile lor, in orasele, familiile si cluburile lor. Exista destule competitii nationale si internationale in care copiii sa fie pusi la incercare, testati si mai ales formatoare. Si daca numarul este limitat, iar maine apare o noua stea sau unul/una dintre  sportivi/sportive se accidenteaza/se imbolnaveste, etc., ce vor face baietii destepti; il vor trimite pe cel „consumat” acasa dupa 2 ani de „exil” ca sa-si reia viata in orasul de bastina de acolo de unde a lasat-o cu doi ani in urma? Am putea intelege o astfel de optiune pentru un sportiv talentat format intr-un club fara performante, fara echipa, fara echipament si infrastructura, dar aici vorbim despre scoala ieseana de sabie breee… Nu stiu daca cineva a inteles, dar IASUL ESTE CAPITALA MONDIALA A SABIEI MASCULINE! De cate ori trebuie sa facem calculul produselor acestei fabuloase „industrii” de tragatori de elita in ultimii 50 de ani de exercitiu pentru a linisti toate fantasmele miticilor si fidelilor lor !?

Iata o situatie tip si un motiv in plus ca parintii sa vegheze ca progeniturile sa nu neglijeze scoala si invatarea perfecta a unei limbi straine; noi i-am sfatui sa faca orice pentru a obtine o bursa intr-un colegiu american, britanic sau oriunde… De ce ar merge un sportiv sa umple buzunarele unui club sau antrenor din alta parte care nu a facut nimic pentru el!? Pentru 300 de lei bursa olimpica si eventual alte 800 daca semneaza la Steaua? De ce nu ar merge la Monaco sa dea lectii de sabie odraslelor princiare si daca este bun(a) chiar si cu sansa la vreun podium international!? Cine stie daca va iesi campion/campioana (cu atat mai bine), daca nu, cel putin isi pune sansele de partea sa pentru un viitor cat de cat decent pentru ca in mod evident, logica performantei in sportul romanesc din cate se pare nu se poate altfel decat trecand „prin sau pe la Bucuresti” si se rezuma la 300 de euro/luna, camin si mese calde la cantina vreunui minister sau institutii… Dar sa admitem ca idea nu ar fi rea daca COSR ar propune si contracte pe durate stabilite cu asigurari pentru cluburi si sportivi, ma tem insa ca deja vorbim in chineza.

Poate ca primarii acestor orase in care printr-un miracol si munca de o viata a unor pasionati a permis crearea unor scoli remarcabile intr-o disciplina oarecare, dupa decenii de succese frumoase, ar trebui sa aloce fonduri substantiale (firimituri la cat se ciordeste) in sporturi din care ar putea sa faca elemente de imagine ale urbei lor, in loc sa bata campii cu tot felul de fantasme din propria copilarie visandu-se Maradona.  Ma intreb ce face fundatia sportului iesean pentru ca este clar si limpede pentru toata lumea ca resursele pentru sportivii de elita trebuie gestionate separat, dar nu de la Bucuresti, ci acolo de unde provin! Vorbim despre 3 fete pentru Dumnezeu, 3 copile care daca ar ramane in clubul lor ar putea trage tot lotul dupa ele, adevarate surse de inspiratie pentru generatiile care vor urma. Scrima ca si multe alte discipline ale sportului romanesc (si toata Romania de altfel) este din pacate iremediabil prizoniera unor minti incompetente, unor primadone care vor sa culeaga rodul muncii celorlalti, vajnici vanatori de glorie!

Asadar inca un proiect cu aluri de goarna – ca si cel de la Brasov – vom indesa cat putem cuiul pentru a-i umili pe detractorii nostri, ca sa inteleaga in sfarsit si ei cam cat ii duce „viziunea”- al carui obiectiv este interesul personal (sau de gasca) a unor tipi doritori sa-si bage in buzunar presedintii de federatii facandu-le toate mofturile… Si iata cum prin hazard acest asa zis centru vizeaza valorile unuia si acelasi club, CSM Iasi. Nu se intreaba nimeni cine castiga din astfel de proiecte sau ce va castiga clubul iesean, orasul, daca lasa sa-i plece toate sperantele. Da, hotarat lucru, scrima ieseana „face rau” unor inchipuiti guru ai lamei, umiliti ani la rand de un antrenor cu tarele si lipsurile sale care le-a demonstrat timp de 30 de ani ca meseria este o chestiune de vocatie. Cand ii aud pe unii ca nu are nici un merit, ii rog sa ia o samanta de orice soi fabulos si sa o planteze pe o bata (ciomag) sa o ude si sa o „ingrase” cat si cu ce vor ei…la sfarsit ii mai rog sa-mi spuna cate roade au cules si la ce le-au servit fitele.

Am sa inchei acest articol cu un mesaj „personal”: draga scrimerule sau scrimero, daca ai crescut si cunoscut gloria sub indrumarea cuiva, de ce sa-l parasesti pentru promisiunile desarte ale unor sacali de curte… Daca toti prietenii si familia iti sunt dragi si tii la ei ca facand parte din viata ta, din tine, oferindu-ti tot ce ai nevoie pentru o viata decenta, de ce sa-i parasesti? Evident ca toti vrem sa progresam si evident ca orice voiaj si experienta noua poate fi constructiva si formatoare, dar intreaba-te daca promisiunea ce ti se face si rezultatul final merita sa sacrifici tot ceea ce reprezinti. Poate ca simti nevoia unei schimbari, dar este putin probabil cand iti petreci tineretile in autocar, avion, tren, hoteluri , cantonamente si competitii. Daca ai fi practicant al unei discipline colective o astfel de alegere ar fi poate de inteles… Nimeni nu este absurd sa ceara unui rugbist, fotbalist, handbalist, poloist de valoare sa ramana in Romania si cu atat mai mult intr-un club neperformant in care cariera sa depinde de o multitudine de alti factori externi si independenti de implicarea sa, dar in scrima, box, lupte etc… zau nu cred ca cineva te poate priva de medalii si de echipa nationala daca nu faci parte din centrul lor, mai ales daca iti bati adeversarii pe plansa… Si daca totusi se intampla, inseamna ca acel sport nu te merita fiindca a esuat in valorile sale reprezentaive – excelenta si fair-play-ul… Poti sa optezi pentru o schimbare daca simti ca pierzi teren, ca antrenorul pe care il ai nu-ti poate oferi mai mult, daca si-a atins limita competentelor sale, dar nu atunci cand esti pe o panta ascendenta datorita celor care au investit in tine.

– O-O Flo –

Forza Rossa, Forta Rosie, Victor Ponta si Formula 1 sau de la mandria nationala la „spalatul de bani”… ultima combinatie PSD sau votul, baba si tichia de margaritar

In Bizz sport, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Sport si societate, Sportul si politica on Noiembrie 15, 2014 at 3:31 AM

DACA ESTI PATRIOT SI IUBESTI SPORTUL ROMANESC, CITESTE SI DA MAI DEPARTE

PREAMBUL – Avem alegeri in Romania si fiind un blog de atitudine nu putem sa ignoram un moment major in viata politica a tarii noastre, cel care va crea premisele cursului pe care societatea romaneasca, inclusiv sportul si miscarea sportiva il vor lua dupa 18 noiembrie. Mentionez acest lucru fiindca inca asteptam mult promisa lege a sportului (nu ca ar fi fost nevoie de una, dar daca tot ne-au promis-o) si reformele anuntate la inceputul mandatului actualei guvernari. Dupa o tentiva esuata in care printre propuneri generaliste se ascundea o intreaga masinarie menita sa vaduveasca Ministerul Sportului si Tineretului de resursele alocate pentru un buget deja insuficient in favoarea Comitetului Olimpic Roman, iata ca un nou proiect cu aere masinarie gaselnita face suprafata in media. Tentativa despre care vorbim, respectiv proiectul pentru noua lege a sportului, viza si transferul proprietatii activelor ministerului, bazele de antrenament si ospitalitate, in custodia sau chiar propietatea aceluiasi COSR despre care foarte putina lume stie ca este o institutie de drept privat de utilitate publica si nicidecum o institutie de stat.

Aceasta tentativa denuntata imediat pe blogul nostru si pe pagina sa Facebook a picat ulterior (si din fericire) in faza de analiza si consultare publica. Mai tarziu a urmat o schimbare „surpriza” survenita in fruntea COSR,  cand Alin Petrache, fostul presedinte al FRR, este ales presedintele COSR in urma demisiei lui Octavian Morariu, dupa ce in prealabil fusese „ales” vicepresedintele comitetului in urma unor alegeri practic fara contracandidat. Ma rog, in ultimele zile a aparut un al 2-lea candidat „domnul Pierre Cercetatorul” (sef de loja) aflat la varsta pensionarii. Trecand peste o sumedenie de anomalii la limita legalitatii datorita conflictului de interese –  secretar de stat la minister, mai apoi deputat, presedintele comisiei parlamentare pentru sport si tineret, presedinte de federatie, vice presedinte COSR, in traducere legislator, executiv si beneficiar in acelasi timp, pe care Sportlogic le-a semnalat la vremea respectiva, observam o serie de evenimente care preced aceasta evolutie fulminanta a carierei tinerei sperante PSD-iste, mantuitorul „noii” miscari sportive din Romania. Ele marcheaza practic fiecare numire intr-o noua functie  – construirea sediului COSR pe un teren concesionat de FRR, cu vicepresedentia si mai tarziu functia suprema in COSR, cedarea unei alt activ al aceleiasi federatii catre guvernul Romaniei pentru construirea unui minister (cel de externe cred) cu functia executiva… Nu sunt jurist, nu stiu daca cumulul de functii este infractiune in tara noastra, conflictul de interese probabil ca da, dar mi-as dori sa aflu cum se traduce in limba romana delictul de abuz de bun social… mai explicit atunci cand un demnitar,  functionar de stat sau sef de antrepriza, organizatie, etc. foloseste bunurile, activele, resursele de orice tip ale institutiei din care face parte in scopul interesului personal si dobandirii de avanataje materiale, sociale, profesionale sau de orice alt tip. Toate acestea sunt elemente pe care le-am prevazut si comentat inca inainte de a avea loc, aproape din momentul in care COSR si-a construit noul sediu pe terenul oferit de Federatia romana de Rugby. Nu am insistat din simplul motiv ca  ascendenta frenetica si la limita penala avea la baza doar sentimentul impunitatii senioriale, bufeuri de primadona, necunoasterea unor principii elementare ce tineau de logica bunului simt, dispretul fata de „prostime” si incompetenta cea mai crasa…. Ce vreti, era presedintele unei federatii ce avea drept sigla o frunza de stejar, finanta o echipa botezata Lupii Bucuresti  care la meciuri aveau drept mascota un URS.

Dupa simulacrul de alegeri (cu cantec) pentru presedintia COSR, a urmat o perioda lunga de tacere, probabil ragaz ca sa se linisteasca apele, in care aproape ca nu am mai auzit nimic; o liniste adanca, aproape abisala in care televiziunile nu ne-au mai gratificat cu interviurile domnului Alin Petrache pana atunci mare amator de bai media, interviuri si multime… Cateva selfi-uri ale ministrei Gabriela Szabo si in rest pace si liniste, incat ne puneam chiar intrebarea „ce se intampla… oare ce pun la cale!?”, pana acum cateva zile cand gasesc  pe Prosport.ro un articol trecut aproape neobservat de marile media si in mod inexplicabil nespeculat de opozitie tocmai acum la finish-ul alegerilor.

Deci ce ne-au mai pregatit triadele PSD… Incep sa inteleg de ce Victor Ponta are o slabiciune pentru civilizatiile orientului.. Nimic grav… Si noi avem!

_______________________________

In aceasta atmosfera de pace cu care, zau, nu suntem obisnuiti pana la punctul in care evaluam drept incompetent un candidat rezervat, cu cei 7 ani de acasa si care nu ne deformeaza ecranul cu grimase si chicoteli de prost gust, intr-atat am devenit dependenti de scandal, linistea „anormala” fata de cazul Forza Rossa (asa se cheama „dosarul”…Forta Rosie, ca sa vezi) ma face sa cred ca toti sunt complici sau ca nu este adevarat… Pana la noi revelatii, vom prefera sa incercam sa ne pazim doar pentru a trece de primejdia rea. De aceea ne-am gandit ca ar fi mai bine sa distribuim articolul sursa, mobilat si cu gandurile noastre pentru ca experienta ne-a demonstrat ca nu exista coincidente… si mai ales ca de multe ori realitatea depaseste fictiunea…. O facem pentru a ajuta comunitatea sportului din Romania (daca o exista una), suporterii, parintii si pe toti cei carora li se spune ca in Romania nu exista bani pentru sport, sa inteleaga mai bine discursului celor pe care i-au ales si ii protejeaza. Este in acelasi timp si cadoul meu pentru Ministra Sportului (fiindca cuvantul „tineretului” din titulatura a fost uitat demult) de ziua ei… Nici o rautate aici, chiar incerc sa o ajut sa-si tripleze (cel putin) bugetul ministerului.

Iata pe scurt faptele din articolul cu pricina pe care il puteti citi aici  Forza Rossa anunţă că nu mai intră în Formula 1 în 2015 : un fel de societata privata tutelata pare-se de Ferrari Romania si-a depus cererea de a participa  cu prima echipa sub drapel romanesc in Campionatul Mondial de Formula 1… Puteti gasi  informatia si pe o alta publicatie (una de mare audienta) de data aceasta din Marea Britanie, cea care a revelat pentru prima oara acest proiect, dar la data respectiva fara componenta Ponta – vezi link:  EXCLUSIVE: F1 heading for eastern revolution as new team emerges from Romania

Din fericire Federatia Internationala de Automobilism NU a aprobat cererea; spunem din fericire pentru ca oricat de socant ar parea iubitorilor sportului cu motor si multimilor adunate sistematic cu ocazia acestor competitii, proiectul putea deveni cea mai paguboasa „geniala combinatie” din istoria sportului si miscarii sportive din Romania, oricat de specataculoase, interesante si  apreciate ar putea fi cursele de formula… Si cand spunem asta avem masura vorbelor si competentele necesare pentru a evalua un astfel de proiect… Sper ca cei din federatii care vor citi articolul nostru vor intelege in sfarsit problematica reala a sportului romanesc si cine le sunt adevaratii dusmani… Ei se numesc coruptia, lacomia si demagogia… si reprezentantii sau mai bine zis instrumentele lor. Pe de alta parte fiecare rau isi are la randu-i o fata ascunsa… cea a consecintelor salvatoare si a binelui nebanuit.invizibil, fiindca feri Doamne, ce ne faceam daca lasau pe mana blondei glorioase si a „fiului risipitor” atatea zeci de milioane de euro!?

Pentru a explica cat mai bine rationamentul si pozitia Sportlogic, nimic extraordinar doar simt practic si rationalitate, iata cateva repere. O echipa de formula 1 este un proiect complicat si costisitor. Este un proiect transversal ce necesita o armata de specialisti, competente de varf si cu conexiune in aproape toate  domeniile pe care le putem regasi in industria si economia sportului: ingineri in cercetare si proiectare de la termica si motoare la materiale compozite si aerodinamica, ingineri de proces, in telecomunicatii si informatica, electronisti, o armata de mecanici, alti tehnicieni de inalta calificare, manageri, servicii economice, servicii de lobby, PR si comunicare, staff tehnic sportiv – manager de echipa, kinetoterapeuti, antrenori fitness, psiholog, medici si mai ales piloti.

Puteam intelege daca s-ar fi vorbit si despre o etapa de Formula 1, desi nu avem circuite, iar un „grand prix” organizat in jurul Casei Poporului ar fi cu adevarat o gluma trista… Un proiect riscant daca tinem cont de pretul de constructie al kilometrului de autostrada in Romania, 4 milioane de euro, echivalentul a minimum 8 sali de sport… dar in realitate credem ca la suma asta vom avea doar un drum judetean. In cele din urma un circuit poate parea necesar; unde se vor face testele si antrenamentul de presezon daca o astfel de echipa ar vedea lumina zilei… Unde vom pregati generatiile de piloti de formula 1 😀 Probabil la Monaco unde totul este „mai ieftin” si mai ales serviciile bancare… Lasand glumele intristate la o parte, Romania nu are piloti si nici tehnicieni; acuza o lipsa totala a experientei si competentelor in acest domeniu ce merge de la aspectul tehnic pana la staff-ul medical pentru ca acest sport solicita pilotii intr-un mod specific si relativ putin inteles de medicii de rand si nu numai. Nu mai pomenim despre piloti si antrenamentul lor. Toate aceste lucruri costa! Cat!?… Haideti sa incercam o simulare.

Cercetare proiectare motor si ansambluri  cel putin 5 milioane de euro (atat i-a costat pe Renault acum 12 ani (!); Ferrari au bagat in 2006 (cred) aproape 200 milioane de euro in constructia bolizilor. Atentie evaluarile noastre sunt pentru lumea a 3-a, potrivite celei mai sarace tari din Europa.. si veti vedea si de ce. Conceptie proiectare sasiu, caroserie, tren rulant, suspensie si restul inseamna si ele cel putin 3-4 milioane de euro; constructie masini si testari alte minimum 4 milioane de euro, salarii la tot ce-am enumerat mai putin staff-ul sportiv  de la 4 milioane de euro in sus; salar piloti si restul staff-ului sportiv aproximativ 20 milioane de euro; consumabile – pneuri, combustibili, piese si reparatii aproximativ 4-5 milioane de euro daca lucrurile functioneaza bine; costuri de functionare/participare la competitiile in cele „n” colturi ale lumii – logistica si transport, ospitalitate, locatii piste, servicii etc. – minim 2 milioane de euro (daca se vor multumi cu „clasa a 2-a”); asigurari cel putin 2 milioane de euro, drept si grarantii de participare – 20 de milioane de euro… Total buget in primul an de participare – 64 milioane de euro… In plus datorita lipsei de experienta toti ne vor taxa pana la os. Aici mai putem adauga si rezerva pentru cheltuieli neprevazute despre care habar nu avem, intre 8 si 15% din total. Deasemenea sa nu uitam corectitudinea proverbiala a gestionarul roman (nici cu cel italian nu ne-ar fi rusine) de fonduri…. Hmmm! Pentru a diminua riscurile unui esec lamentabil si a face economie la cercetare-proiectare, o  alta optiune ar fi sa preluam o echipa (cel mai probabil de looseri din alta tara), in speta cazul vecinilor rusi care si-au incredintat visele de glorie celor de la Caterham Sports… Culmea, managerul si chipurile initiatorul acestui proiect romanesc, fost fotbalist la Steaua, domnul Constantin Cojocar, se pare ca a si cumparat o firma britanica specializata, iar firma se numeste (ca sa vezi) tot Caterham Sports, cea  care a proiectat masinile echipei Caterham si aceeasi ale carei servicii le-a inchiriat si Marussia, prima echipa ruseasca… SA INTELEGEM CA RUSII AU DEVENIT CLIENTII NOSTRI DE MILIOANE!!? Daca-i asa, atunci zau, voi retrage tot si devin primul sustinator al domnului Ponta. Poate ar mai trebui sa adaugam faptul ca cele 2 echipe care piloteaza masini Caterham sunt pe ultimele doua locuri in clasamentul competitiei…

…Si atunci ma intreb de ce vrea Romania sa participe in F1!? Ca sa fim ciuca batailor?… Nu, clar ca nu! O alta intrebare ar fi de ce cei de la filiala Ferrari, poate una dintre cele mai experimentate echipe de F1 si posesori ai unei tehnologii de varf, ar cumpara o echipa de looseri britanici pentru a reprezenta Romania in F1… De ce nu ne-ar oferi tehnologiile lor depasite,,, si tot am fi mai performanti decat cu rateurile britanice!?… Si incep sa ma intreb daca teapa care se profileaza este una de conceptie pur romaneasca sau ii vizeaza si pe italieni… Sau poate amandoua si de ce nu chiar si pe fratii rusi. Intuitia imi spune ca Caterham de Romania (scuze pentru cacofonie dar se potriveste de minune) va fi un fel de pubela a tehnologiilor Ferrari, depasite si cu siguranta la cost supraevaluat… ca orice masina de spalat… La fel ca si Airbusurile de mana a 2-a ale lui Petre Roman, pe atunci premierul lui Iliescu. S-a intamplat prin 90-91… Nu ne-au costat decat 400 milioane de dolari (in banii de astazi 4 miliarde), „adicatelea” toata rezerva valutara a Romaniei la acea data. La fel, mai recent, este si cazul avioanelor de vanatoare F18 expirate pe care nu stiu daca le-am mai cumparat sau nu de la US Army… Teapa asta sau tentativa de, credem ca revine tandemului Base-Boc… nu suntem siguri si nici nu mai conteaza!

Daca cumva ne gandim sa mai facem si un circuit, la 4 milioane de euro/km, va lasam sa faceti calculele. Bine, unii vor spune ca circuitul va aduce turisti si ca va face publicitate Romaniei. Mai mult decat atat, ca va ramane infrastructura pentru alte competitii si evenimente. Recordurile de intrari turistice legate de astfel de evenimente sunt in jur de 200.000 de spectatori (dar media este insa doar de 50.000), iar costurile organizarii trec de 10 milioane de euro. Se mai incaseaza bani multi din publictate si drepturile de transmisie (intre 5 si 10 milioane de euro) … Pe scurt este o afacere CARE IN CONDITII NORMALE AR PUTEA FI PROFITABILA… Dar ce pacat ca va fi pe cheltuiala statului si veniturile vor merge la privati… De multe ori niste firme cu 1 angajat, cel care stinge lumina… (la plecare evident). Oricum ne complicam degeaba, ai nostri nu au anuntat intentia de a construi un circuit pentru organizarea unei etape, asa cum o fac multe alte tari, ci doar proiectul participarii cu o echipa care in aceasta ecuatie devine aspiratorul si NU pompa de bani, asa cum ar trebui sa fie si am avea nevoie… Si atunci nu este oare legitim sa ne intrebam de ce nu invers, cum fac atatia altii cu scaun la cap (Ungaria, Singapore, Monaco, etc.) care organizeaza etape fara sa aiba nici o echipa in competitie!? Cu bugetul pe un an tara noastra ar ramane cu o infrastructura… Este de fapt diferenta intre investitie si cheltuiala!

Acum nu ca am fi retrograzi si inamicii progresului, dar ce treaba are Romania in Formula 1!?… Noi care ne rupem gatul in gropile de pe drumurile noastre, care compromitem mai toate proiectele de care ne apucam, ne da pe afara mandria nationala sa concuram cu „extraterestrii”!?… Ce specialisti si piloti avem noi!? Poate pe domnul Ponta… Il vad doritor sa intre si el cumva in istoria sportului romanesc ca fiind primul pilot din F1 roman intr-o masina cu cocpit largit pe masura burtii.  Cu ce masina dementiala de F1 ar putea veni Romania sau mai precis domnul Ponta, ca sa faca fata marilor ecurii de Formula 1?… Poate cu una de spalat bani… Cel putin suntem siguri de un lucru – bolizii (aspiratoarele de bani) vor fi rosii… Sotto!… Acolo da, vom iesi cu siguranta campioni… Auzi la ei Forza Rossa; ma intreb de ce nu i-au spus direct Forza PSD!?

Daca aveti rezerve in privinta calculelor noastre, ei bine, aveti dreptate pentru ca si noi avem. Nu ne ramane decat sa va punem la dispozitie singura sursa fiabila cu date financiare de care dispunem si aceea datand din 2007… Din pacate de atunci pana in prezent costurile nu au facut decat sa creasca… Daca luam in calcul doar rata inflatiei (in medie de 2.2% in economiile puternice) vom avea o crestere a costurilor de cel putin 20%. In imaginea de mai jos veti gasi selectate cheltuielile echipelor participante la editia 2007. Costurile sunt atat de mari incat majoritatea constructorilor, colosii industriei de automobile, incep sa se retraga sau sa se asocieze intre ei.

Formula 1 Costs breakdown

In incheiere, daca cumva nici macar cifrele oficiale nu v-au convins ca domnul Ponta nu este un tip lipsit de viziune (normal, numai domnia sa crede ca cifrele ne-ar putea convinge) nu-mi ramane decat sa va comunic bugetul Ministerului Sportului si Tineretului din Romania, cel pe care sunt obligate sa si-l imparta toate federatiile inclusiv cea a sportului pentru toti – buget 2014 (sursa site-ul ministerului de resort)… Nu va ma uitati, ca domnii de la MTS au uitat sa faca totalul… Cine vrea sa stea sa adune n-are decat, dar vai de noi ce-am spus…MTS…  Sa intelegem ca ministerul este al tineretului si sportului si nu al sportului si tineretului… Ei bine nu am gasit resurse alocate pentru tineret, ci doar pe sport si cheltuieli administrative… !

Ca sa va simplific sarcina pot in schimb sa va ofer link-ul catre bugetul destinat federatiilor sportive din Romania – 6o milioane de lei, aproximativ 13 milioane de euro – buget federatii 2014 sursa site-ul ministerului – cam de 4 ori mai mic decat bugetul anual al unei presupuse echipe de F1 sustinuta de statul roman, mai precis de premierul Victor Ponta, fenomenal copilot de raliuri…in fantasmele domniei sale, cel care imediat dupa numirea sa in functie a dispus triadei din fruntea sportului Romanesc (Tocala, Petrache, Szabo – aceeasi ca si acum) infiintarea federatiei romane de karting pentru ca juniorii din familia sa adora sa se dea in masinute. Unul dintre ei este se pare chiar talentat si cine stie, poate chiar viitor prim…sau primul pilot de formula 1 roman…

Domnule Ponta, experienta si logica bunului simt recomanda prioritatea unui circuit si evident asta doar daca credeti ca Romania are nevoie sa-si bucure cocalarii (o masa electorala importanta) cu o infrastructura unde sa-si demosntreze talentele… Ei si „menajerii” de corporatii din noua generatie de „lideri” sclipitori obsedati de „performanta”… Sau daca credeti ca juniorul are nevoie de un teren largit de joaca fiindca nu puteti sa nu va proiectati propriile aspiratii ratate in constructia viitorului progeniturii dumneavoastra, trebuie sa respectati ordinea fireasca a lucrurilor; un viitor pilot creste si se formeaza mai intai in cursele de karting, de unde trece la cele de formula inferioara si doar daca confirma, atunci poate ca va avea o sansa in F1. Baiatul face karting deja… si dupa cum spune proverbul, lucrul inceput e pe jumatate facut, mai ales ca este si talentat, dar ce pacat ca nu va avea unde sa se antreneze… Nu mai vorbim despre faptul ca multe sute de mii de copii, cei ai romanilor de rand, nu au unde sa faca educatia fizica si nu ca sa ajunga campioni, ci doar ca sa se dezvolte armonios, >

Ne intrebam daca a face o ecurie nationala de formula 1 pentru feciorasul care promite (il felicitam si incurajam cu aceasta ocazie), nu se cheama complot sau nu este un fel de abuz de bunuri sociale pe termen lung!? Glumim! Nu(!), se cheama doar feudalism,… de moment ce majoritatea scolilor din Romania isi tin lectiile de educatie fizica in sali de clasa, pe ciment si fara instalatii… Cineva este pe cale sa puna bazele unei dinastii, oare(!?). Incepe sa capete sens povestea(!?) Coincidenta (!?) Complot(!?) Spalatorie de bani(!?)… Nu stim!… Poate ne ajuta cei de la SIE, SRI si DNA-ul! Dar oare chiar ne intereseaza!? NU, atata vreme cat banii NU vin din visteria statului.

UPDATE –  La 2 zile dupa refuzul FIA de inscriere a echipei Forza Rossa, iata ca mai primim si vizita premierului Italiei… Tebuie sa ne asteptam (oare) la un vot masiv al diasporei din Italia in favoarea lui Victor Ponta!?… Cred ca a venit vremea sa ne „uschim” cu totii in Peninsula; se pare ca a sosit momentul de glorie a romanilor din cizma!

Pana sa va luati talpasita, va rog sa calculati cam ce s-ar putea face cu 60 de milioane de euro/an pentru sportul romanesc – 120 de sali de sport… sau… 30 de bazine olimpice acoperite… sau… 60 de terenuri/stadioane mai frumoase decat cel national de rugby… de ce nu 3 sali polivalente de capacitate medie spre mare (3000-5000 de locuri)… sau… 300 de competitii si finale nationale decente si nu in sali de gimnaziu, 20 de campionate europene in orice disciplina… Nici nu are anul si Europa atatea zile si sporturi cate evenimente s-ar putea organiza, cat despre sportul de masa – fara numar! Dar cu 120 de milioane de euro, cel mai mic buget de formula 1, pentru ca la 60 de milioane (cifre valabile pentru anul 2007) cu siguranta si din fericire nu ne vor primi… Ce-am putea face pentru sportul romanesc, educatie, sanatate, mediu cu banii astia!? Sa ne gandim la atleti, boxeri, rugbisti, gimnasti, luptatori, canotori, scrimeri si la toti sportivii… Mai ales la copii si juniori, ca unele loturi cam au tot ce le trebuie, degeaba sa tot plang… Ba chiar i-am ruga sa mai schimbe placa… si antrenorii.  La salile cu igrasie, fara dusuri sau cu dusuri cu apa rece, la terenurile de rugby mlastinoase, la formarea, perfectionarea si salariile antenorilor, la indemnizatiile sportivilor mereu platite in intarziere sau neplatite deloc cum sunt primele federale de merit pentru castigarea titlurilor nationale (cazul RCM Tm), la competiile externe ratate din lipsa de fonduri, la cantonamente, la asigurarile in caz de accidentare si asistenta medicala, la echipamentele ponosite… toate sacrificate pentru doua mofturi rosii sangerii si lucioase care scot fum si baraie, la zeci de milioane de euro investite in fum si zgomot… tichia de margaritar a babei, pardon a „Bunicutei” :D… Dar oare eu trebuie sa ma gandesc…sau noi… si voi!?… Voi, comunitatea sportului,din Romania, ce faceti!?

Eh… Cam aceasta ar fi diferenta dintre investitie si cheltuiala; cea dintre constructia unui circuit sau doar organizarea unei etape si finantarea unei echipe de formula 1… Dar pana la urma ce!?),… o teapa de 60 de milioane de euro ne-a facut pe noi!? Mai ales in Romania… Sau mai degraba sa incepem sa ne ingrijoram ca suntem pe cale de a ne „iesi din mana”? Acum sa nu scoateti vreo hartie si sa ne spuneti, tratandu-ne de mincinosi, ca cel mai mic buget de Formula 1 este de „doar” 50 milioane de dolari US… Va rog frumos!

… Dragi cititori, sportivi, antrenori, parinti si suporteri, mu mai am decat un singur lucru sa va rog:

MERGETI LA VOT!!!..

LUATI-VA LA URNE PRIETENII, SUPORTERII, COLEGII, IUBITELE SI IUBITII, FAMILIA SI RUDELE… CHIAR SI MORTII DACA SE POATE!!!

iar in trecere, incercati sa nu va si sa nu  ne vindeti!

– din beciurile Sportlogic – O-O Flo – va urma… sper

Scrisoare către ciorditori

In Blog on Septembrie 12, 2014 at 10:25 AM

Un articol GENIAL, SCRIS CU PATOS SI CU VANA – daca te grabesti vezi link-ul „Scrisoare catre ciorditori” .

Titlul este cel al articolului preluat de pe un blog wordpress aparut in urma semifinalei din Superliga CEC Bank desfasurata saptamana trecuta. Marturisim ca nu am rezistat tentatiei de a profita de ocazie pentru a va impartasi si „impresiile” noastre legate de cele intamplate :D. Pe acelasi blog „timisorean” puteti gasi „cronica completa” a evenimentelor… Va asiguram ca merita citite.

Evenimentele pe scurtCu minute inaintea disputarii meciului, un moment cu note suprealiste, mai putin in sensul estetic al expresiei, dar cu siguranta deasupra realitatii si legilor firii, se petrece in vestiarele celor de la RCM Timisoara. Dupa ce oficialii clubului au predat legitimatiile jucatorilor si compozitia echipei pe foaia de meci, s-au trezit cu ea nevalidata pe motiv ca 6 jucatori (cred…internationali cu totii) nu aveau vizita medicala… In urma reverificarii documentelor gazdele constata ca de fapt filele cu vizita medicala fusesera rupte din carnetele jucatorilor, Se fac reclamatii si se cere intocmirea unui proces verbal de constatare a daunelor (se pare), este convocata chiar si politia, dar nu este timp pentru o ancheta. Meciul programat la ora „O” trebuia sa inceapa, atlfel echipa gazda risca sa piarda prin neprezentare.  Iata cum ceea ce trebuia sa fie un „exercitiu de incalzire” sau „repetitia” inaintea marii finale, s-a transformat dintr-odata intr-un scenariu demn de Kafka. Arbitrii sustineau ca asa le-au fost inmanate, iar cei de la club stiau perfect ca jucatorii erau la zi cu formalitatile si legitimatiile in regula…Nu era primul meci din campionat,  ci semifinala Dumnezeule Mare! Cei de la Timisoara se vad obligati sa modifice foaia, sa schimbe compozitia echipelor, sa foloseasca  rezervele sau jucatori titularizati si specializati pe alte posturi in poziitii cheie din dispozitivul de joc, dupa ce tot campionatul repetasera la nesfarsit gamele in formula consacrata. Este ca si cum o orchestra simfonica ar fi nevoita sa interpreteze partitura viorilor cu cei de la trombon pentru ca violonistiii s-au imbolnavit brusc inaintea spectacolului. In cele din urma RCM disputa meciul si pierde calificarea in finala cu 0-6.

De atunci Timisoara este in „colera”. Toti, cu mic cu mare, de la matzitzei cu inima ovala pana la primarul orasului, cer redisputarea meciului. Noi am fi cerut altceva, dar ne multumim sa preluam articolul cu pricina, care, in opinia noastra, exprima perfect si dincolo de orice frustrare nivelul de coruptie, cinismul si sentimentul de impunitate al mafiei care conduce rugby-ul romanesc, toate pe cale sa devina elemente definitorii ale imaginii sportului nostru… candva un sport de „gentlemani” si proclamat cu virtuti educative fara egal….MON CUL!

Gandurile noastre…deci 😀 – Rugby-ul nu mai este demult un sport de „gentlemani” in Romania… Sportul pe care il iubim a devenit terenul rezervat de joaca, „Alint” si devenire a unor „amante pestite” pe care le denuntam de vreo 3 ani… Evident nu ne referim la jucatori.

alin-petrache_funny

…Dar jucatorii si cluburile au la randul lor o parte de vina prin indiferenta si pasivitatea afisata fata de diversele problematici si abuzuri care se manifesta sau se intampla chiar sub ochii lor. In astfel de situatii actorii principali de dezvoltare ar trebui sa ia pozitie ferma pentru ca nu este decat o chestiune de timp ca „putreziciunea” sa-i infesteze si pe ei. Raman „curati si neatinsi” doar cei care platesc bine!

Revenind la evenimentul in chestiune, in ce tara civilizata s-a mai vazut ca o federatie sa gestioneze o competitie pro… Superliga Pro de rugby este o anomalie insasi prin conceptia ei… Cum se poate ca o competitie „profesionista” sa fie condusa de o federatie „de sport amator”, fara participarea unei organizatii a cluburilor profesioniste (daca liga pro nu exista), unui sindicat al jucatorilor, fara asigurari medicale ADEVARATE, intr-o disciplina care te poate schilodi pe viata, ca sa nu mai vorbim despre riscurile „medicatiei” pe termen lung. Dupa o viata de rupt oase si oase rupte, multora dintre baietii imprudenti si sufletisti, cei de origine modesta, cei care si-au ratat parcursul scolar sau celor care nu au stiut sa sarute bine, nu le ramane decat alternativa unui post de bataus la intrarea vreunui club si bani de-o ciorba de burta. Mergeti sa constatati situatia jucatorilor echipelor de provincie, in special a celor din Divizia Nationala.

Intr-o astfel de structura riscurile de derapaj sunt intotdeauna omniprezente. Nici liga pro nu ar aduce garantii, dar cel putin ofera posibilitatea unui recurs…Spre exemplu in 2011…FRR isi permitea sa interzica terenul si exercitarea meseriei sale unui jucator pro – Fercu Catalin – pe un motiv absurd…Teoretic ei nu ar fi trebuit sa-l poata suspenda decat de la nationala, dar nu si din campionat… Cum este posibil ca o adunatura de panglicari sa aibe drept de viata si de moarte asupra destinului unui om. Lucrurile au intrat in normal pe modelul romanesc, dar nimeni nu si-a pus (cel putin nu la modul declarativ si transparent) problema legalitatii suspendarii si complicatiile inerente pe care o astfel de organizare, impotriva oricarei logici a „bunului simt” juridic, practic si functional, le-ar putea pune… Noroc ca fundasul nostru, probabil cel mai talentat jucator de 3/4 din istoria sportului oval din Romania, era la momentul respectiv (si ramane inca) un organ vital al nationalei noastre. Nu doar pentru ca  este capabil de minuni (uneori doar), cat mai ales pentru ca fara el meciurile „Stejarilor” ar putea fi propuse in casete si dvd pentru tehnici de relaxare si alte terapii antistress – fosnitul frunzelor de copac secular cu putina muzica „Enigma” pe fundal, cred ca ar face sa paleasca de invidie toti „guruii” budisti, hinduisti si alti apologeti ai pacii sufletului.

Cam asa stau lucrurile in noua cultura manageriala promisa si implementata de Alin Petrache; „un nou avant in sportul romanesc: spre orizonturi noi cu oameni noi”… nu-i asa…!?… Am uitat Domnia Sa nu mai este la FRR. Este la etajul 1, iar FRR la parter…Ma intreb daca noua cladire COSR nu a fost construita sau prevazuta cu dedicatie pentru ca omul sa poata conduce doua din acelasi birou, altfel ar fi trebuit sa mearga  vreo 200 de m pe jos… Evident intrebarea mea nu este decat retorica… sau despre Miticizarea, Becalizarea, MirceaSandulizarea, etc…etc.. totala a sportului romanesc… Bine ca a mai aparut si nu asa oriunde, ci la carma sportului romanesc, un nou cavaler al luminii, ca pe cel vechi il bagara la intuneric. Toti Olimpicii Romaniei il asteptau de decenii, dar nu stiau cum sa i-o spuna… Nu aveau cum; il asteptau inca inainte sa se nasca, exact ca pe o reincarnare a lui Budha.   Si daca unii nu l-au vrut atunci cand li s-a infatisat, n-o fost bai fiindca el i-o vrut maaa; exact „ca Fanie Babanu'” acum vreo cateva secole, inaintea unui „apus de soare si el inaintea unei nopti lungi, din care nu ne vom mai trezi nicicand”. Sper sa prind totusi ziua in care campionului la lungime, probabil din greseala liberal sau ecologist, i se va impune la finala nationalelor sa-si ia tot elanul sarind intr-un picior; cel de bataie daca se poate, pentru ca „adidasul” celuilalt picior nu avea culoarea regulamentara, iar adversarilor li se va permite sa si-l ia de pe o masina lansata la 80 de km/h.

Aceasta scrisoare a unui fan suferind al Timisoarei este un exemplu elocvent  de perceptie a situatiei si consecintelor acestei culturi pe care nu o punem in cauza…ci la zid…. Dupa bannerul PSD-ului pe site-ul institutional (I-N-C-R-E-D-I-B-I-L!), un parteneriat revoltator cu Gold Corporation, alegeri penibile la FRR si COSR, refuzul acordarii dreptului de participare cluburilor campioane in Scutul European, suspendari absurde si ridicole ale unor jucatori, conducatori de cluburi si alte manarii de la cele mai ieftine la unele chiar penale, noi continuam sa ne laudam cu sportul nostru si valorile sale in circuit inchis si sedinte pe modelul congreselor partidelor… Frumos PR, strategie geniala, multe sperante si promisiuni de dezvoltare…

In continuare va dorim lectura „placuta”!… Va pun si putina „Enigma” nu numai pentru a testa metoda mea de relaxare :D, dar pentru ca la lectura articolului preluat (scuze pentru „lalaiala” sau „lalafonie”, dar se potriveste de minune) si a restului materialelor referitoare la episodul discutat, orice om pasionat de sport are nevoie de un calmant… Si cum nu sunt adeptul terapiilor cu „pastile”, va propun aceasta solutie alternativa. Cred ca muzica Enigma nu putea fi scrisa decat de un roman in nevoia sa de a se vindeca dupa ce a reusit sa scape dintr-o tara de nebuni .

____________________________________

P.S. Subliniem faptul ca Farul Constanta isi pastreaza meritul victoriei sale, iar afirmatiile din postarea noastra (si probabil si cele din ARTICOLELE fanului blogger, fiindca sunt mai multe), pun in discutie strict modul de a proceda, lipsa de transparenta si etica a institutiei care tuteleaza competitia – FRR. Un regulament nu poate cuprinde absolut orice nuanta intr-un cadru de desfasurare. Indivizii responsabili si competenti au la dispozitie si bunul simt, educatia si alte cateva valori morale pentru a lua decizii in viata si activitatea lor… DAR DIN PACATE NU… NU ESTE CAZUL CELOR DE LA FRR… In 2010 au schimbat adhoc regulamentul a 2-a zi dupa finala Campionatului National de Juniori U19, dupa ce in prealabil au refuzat disputarea prelungirilor pe motiv ca nu era acolo tehnicianul care sa aprinda nocturna :))))… Si uite cum au iesit campioni cei de la Baia Mare dupa lovituri de „de la 11m”… La fel copiii de la Baia Mare nu aveau nici o vina. A fost momentul in care am „fost sarit” din peisajul rugbistic romanesc – stiu despre ce vorbesc, inteleg revolta celor de la Timisoara si mai ales ce resimt jucatorii, fanii, staff-ul, etc. Nu pot decat sa fiu solidar cu ei. Sunt curios ce parere are CEC Bank despre faptul ca-si asociaza imaginea unei competitii guvernate de o organizatie corupta!?… Si mai ales ce vorbe vor merge in lumea rugbistica prin intermediul jucatorilor straini…Daca voua nu va pasa, noua da!…  cei din tara rugby-ului terapeutic si de „Urzica”, doar rasul este si el o terapie, nu-i asa!?…Nu stiu in schimb daca si rasul lumii poate fi una…

PropagandaBlog

De mult un personaj probabil faimos, dar așa de demult încât nu se mai știe cu siguranță cine, ne-a spus că Rugby-ul este un sport de golani (ruffians) practicat de Gentlemen-i. Cu siguranță însă că dacă individul era sâmbătă seara în România adăuga clar o excepție pe Federația Română de Rugby. Și nu pentru că cei ce practică Rugby-ul n-ar fi Gentlemen-i, cei mai mulți sunt, ci pentru că ar fi realizat că în țara noastră Rugby-ul este un sport de golani practicat de Gentlemeni, dar condus de niște ciorditori.

Iată scrisoarea mea către aceștia:

Voi ciorditori din conducerea a ceea ce doar voi mai numiți rugby-ul românesc,

Sâmbătă seara și de atunci încoace vă tot dați arama pe față, ați văzut niște oameni răniți, atacați mișelește pe la spate și aflați în nevoie, iar voi în loc să-i ajutați le-ați ciordit portofelele și le-ați mai dat și un picior în gură. De ce? Pentru…

Vezi articol original 715 cuvinte mai mult

Daca vrei sa fie bine… in genunchi te rogi la mine

In Educatia si sportul, Ganduri, Sport si societate, Sportul si politica on August 9, 2014 at 1:05 PM

Un fratior, Sumi, imi tot reproseaza de ce nu scriu si despre cele bune si ca prea le vad pe toate in negru. Ba scriu, Coane! Intre timp mai sa-l calce DNA-ul si a inceput sa le vada si el in negru, dar cand au aflat ca este PFA si ca locuieste in 2 camere mostenite de la taica-su, s-au retras nemultumiti. Dimpotriva „bro”, ma distrez de minune! Altul, Cojo, ca de ce nu le scriu cat sunt calde. Pai  de ce!? Nu-i evident (!?); ca sa nu se uite si fiindca astia ne servesc prea multe pe zi, pana cand in cele din urma ajung sa se anuleze una pe alta (asta este si scopul); ni se toceste cortexul, se ingroasa obrazul…si nu-i mai pasa nimanui…Neglijenta sa lafaie ca un sultan de Kanal D in patul cadanelor pontice si apare sentimentul de impunitate… Si nu ma refer la ei, cat la audienta. Credeti-ma unii se si intreaba ce ma mai surprinde!? Nimic, doar ca nu vreau sa las toceala sa se astearna… Altii, efectiv nu inteleg tonul si problematica…Nu credeam, dar asa este. Le puneam pe seama indiferentei cronicizata in nesimtire, fiindca zau…facem fata unei patologii endemice si pandemice.. Dar nu(!), sunt unii care chiar nu inteleg de ce ma agit si care este natura problemei…Da asta a fost si scopul!…Nu-i asa!?

____________  ASADAAAAR … ______________

…Ia sa vedem ce avem noi aiceeeaaaa… Bine ca mi-am lust alicea…

Mai intai… Felicitari fetelor pentru acest titlu mondial!

…Hmmm, dar e ceva cu poza asta, nu-i asa!?… Sau cand neghiobia guverneaza Romania…sau „unde nu e cap, e vai de genunchi” –  Mai tineti minte seria aia inaugurata cand cu trofeul artistilor sportivi!? V-am spus eu sa nu va puneti cu blondele sau nu v-am spus!?… Iaca…PAMFLEEET!… Ma rog.. semi.

_________________________

O BATAIE DE JOC COLECTIVA

romania-handbal-u18

Campioanele Mondiale in genunchi la MTS

O varianta fireasca… chestie de bun simt…stiuta de toata lumea

handbal U17 romania

Romania U18 cand erau U17 inainte de lectia de „smerenie”

__________________________

Parca si vad faza… „Unde sa facem poza… Aici!…Nu aici!…Pai sunt prea inalte si nu se vad medaliile si buchetele… Ei nu se poate… Lasa ca fetele sunt sportive… se pun in genunchi ca-s tinere…Nu-i asa fetele!? Ha ha ha…Sunteti tinere Ha ha ha…Ce n-as sta si eu in genunchi sa am varsta voastra din nou…Ha ha ha… toata lumea…”

Da, inainte o mai punea sotul… in genunchi… dar politica omoara libido-ul… se stie!Te uiti la Margareta cea de Fier, Segolene, Merkel, Condoleeaazza, Hilary si ai inteles totul… Numai blondelor adolescente din consiliile locale nu le moare libidoul…ori pentru ca stau mult in genunchi…ele stau cel mai mult…. ori fiindca libido-ul le pune in genunchi.

Imi tot vin idei despre statul in genunchi; as prelungi sceneta asta…dar voiam sa va vorbesc despre altceva… Hai ca am indesat cuiul destul; acum doamnele (de la MTS desigur) daca cumva uitasera cum este in genunchi, nu-i nimic, am avut noi grija…sa le amintim…nu sa le punem… Feri Doamne!

Pana la urma nici nu inteleg de ce trebuiau sa se puna fetele in genunchi; Carmen Tocala este destul de inalta, iar pe Blonda de pe Everest puteau sa o puna si in fata, in picioare… Ea nu trebuie sa se mai aplece sau sa se puna in genunchi ca sa iasa bine… „bini di tat”. In spatele lor sunt trepte largi, mai largi decat randul „fotogenizat”. Puteau urca randul din spate pe trepte si obtineau decalajul dorit… dar nu se mai vedea MST-ul de pe perete, de parca aveam nevoie de un desen. Asadar iata Romania Campioana Mondiala, ingenunchiata…Daca as fi perfid as adauga si „de o unguroaica”… dar cum nu sunt decat sugubat… am sa spun „ingenunchiata de o blonda”… oare cum o fi mai bine…pardon mai rau…valeu, ma afund… din ce in ce mai mult.

Indraznim sa ne inchipuim ca cei de la Minister nu au vrut sa le umileasca pe fete,… doar ca acestea au dat buzna in institutie si i-au prins nepregatiti; si de unde sa mai scoata o bancuta asa pe nepusa masa!?… Ei si !? Asta e! Asa s-a nimerit, ce mai tragedie!? Poate ca cineva se grabea la o reuniune importanta; isi rezervase ora la coafor…sau cine stie; cine sa-si inchipuie ca va fi sedinta foto, cate sunt, cat de inalte sunt, reperaje, locuri, obiectiv foto cu focala mica si alte nimicuri dintr-astea… Blonda, Calul Troian, medaliile, sigla MST…restul ce mai conteaza!?…Ceea ce trebuia sa fie o poza de „frumoasa amintire” si vector de imagine, s-a tranformat intr-un cadru penibil si anost; o poza de care nimeni nu va dori sa-si aminteasca… Nici macar blonda de stat… Campioane mondiale sau nu, sportivi in genunchi in cladirea ministerului parca cersind recompensa financiara care li se cuvine…Sau o fi fost conspiratie….subtilitate din partea fetelor… Nu m-ar mira de moment ce sportivii ca sa-si incaseze recompensele trebuie sa se roage si in genunchi la astia.  Glumesc „in gluma”! Nu (!), nu „um, um, um’ cum ar crede amatorii de cuvinte incrucisate si nici vreo interjectie desucheata… Pamfletul este o gluma si in gluma am mai pus o gluma… deci pare „um, um, um”, dar nu e.

Si din gluma in gluma, mai spre serios – adica „um, um (si) os” sa tragem si noi niste invataminte…. Hai ca mai am putin si-l fac sceneta…Ma duc 5′ pana la baie (fara poza nimanui) ca sa-mi vina idei… asaaa deci…inainte sa merg pe tron :

1) certitudinea faptului ca in sport si politica comunicarea este o componenta majora a realizarii/dezvoltarii proiectelor…Si evident ca este o meserie in sine… altfel nu s-ar duce toti la „marketing si publicitate” :))) – asa suna anunturile pentru job-uri… Cine or fi cei care asigura PR-ul la MST!? In politica au inceput sa mai angajeze specialisti, altfel nu-l vedeam noi pe Victoras dand sarumana la toate bunicile muiate de viitura si nici pe Klausu’ maingaind pisica la Zoo, dar la MST si afiliate e catastrofa.

2)… in criza aceasta de practicanti, bani si cu toate problemele legate de baze, acolo unde exista competente si bun simt macar o data la cativa ani si tot avem rezultate…De cate ori ati vazut presedintele FRH sa-si asocieze grabit imaginea reusitelor altora dand interviuri si bagandu-se in seama, desi, el este clar factor determinant si decizional in acest rezultat, fie si prin delegarea responsabilitatii lotului unor persoane competente…  Putea sa cada si el prada slabiciunilor; mai un cumatru, mai un fin, nu-i asa!? …La fel cum presedintii federatiilor fara rezultate sunt responsabili de esecurile lor…Nu-i asa, Cel Frumos…prima editie a cupei mondiale fara o singura victorie de pus pe masea ca sa ne „Aliiineeee” durerile.

3) Prezumtiile referitoare la inteligenta oamenilor sunt periculoase… Uite asa; fetele astea au fost luate prin surprindere. Ele care uneori dorm si noaptea cu genunchierele, sa se protejeze de durerile pe care le poate provoca salteaua (suna glumet, dar sunt serios… cele mai multe au genunchii distrusi), o zi in viata lor si le-au lasat acasa – mergeau la minister sa fie felicitate… si cand colo,…teapa.  Poza a 2-a este o sugestie pentru cei care au misiunea dezvoltarii sportului romanesc: o ipostaza naturala, reconoscibila si stiuta de toti pentru ca pe viitor sa evite penibilul… Si aici vine intrebarea cea mai nevinovata din lume – de ce nu au fost puse un genunchi la sol!? E posibil sa fie din cauza faptului ca nu toate fetele aveau acelasi genunchi dureros; una cu probleme la dreptu’, alta la stangu’… se creaza haos asa….Nope, nu e bine! Ori toate cu stangu’ in fata… ori pe dreptu’ …aveau de ales :)))

4) APUCATI-VA DE MERGETI LA SPORT COPII, SA AJUNGETI CAMPIONI MONDIALI CA SA FITI INGENUNCHIATI DE EVERESTUL BLOND AL ROMANIEI (daca o fi al Romaniei) SI POATE VETI PRIMI 1000 DE EURO DE LA MINISTER…SI SA VA FIE INVATATURA DE MINTE; DATA VIITOARE SA VA ADUCETI PERNUTELE DE ACASA FIINDCA GENUNCHIERA ESTE PENTRU HANDBALIST CA SABIA PENTRU SABRERI… Fara minge se mai poate juca…  mai un marcaj om la om sau toata faza defensiva, mai un blocaj, mai un apel fals…dar fara pernute s-a terminat… Dar cum Gabi Szabo nu a facut sporturi de echipa, n-are de unde sa stie… Am auzit ca exista o poza cu lotul si cu ea in aceeasi ipostaza…Daca o gaseste cineva, ii rog frumos sa mi-o dea…pentru arhiva 😉 . UITE ACUM CAUT INTERVIUL ALA IN CARE GABITA SPUNEA CA VREA SA RENUNTE LA CETATENIA ROMANA PENTRU CA ORICUM EA STATEA PREA PUTIN IN ROMANIA SI CA STATUL ROMAN NU PREA FACUSE MARE LUCRU PENTRU EA…Aici avea dreptate!… Dar acum !?…Acum statul Roman tot asa!? Tot nu face nimic pentru Domnia Sa!?… Ca sa vezi ce ambitioasa era de mica si ce-o ducea mintea de-a atunci, ce santaj pe capul ei!? Nu inteleg de ce nu au lasat-o sa plece!? Au aparut voci ca nu ne respectam valorile!? Ce valori…Pai mai fuge!? Nu mai fuge! Gata…Pa…Arivederci! Pai valorile sunt cei care produc ceva. Belu este valoare si de aia nu l-au lasat sa plece fiindca produce campioni… De aia il iubeste lumea… Dar iubirea pacaleste!… Si ca sa nu-i sparga China pe americani la nas… si la gimnastica. Ia sa ia si Gabita sa scoata un campion daca are valoare… si mai vorbim…  ca de ministri e satula tara…inutili…toti o apa si un pamant.

___________________________

1) P.S. fara D – din poza lipseste Alin Petrache, inainte nelipsit…Sa-si fi vazut sacii in caruta sau a inteles in sfarsit combina!?… El nu mai are nevoie sa fie in poza ca sa dea bine pentru prosti… El este carismatic si nu rece, acru si enervant precum blonda sau rigid „ca gardu” asa cum este colega de la baschet…Cat despre Elisabetha, nici un pericol… El probabil va merge cu tortul si sampania direct la federatie si le va promite tot suportul din lume. Alin nu mai are nevoie de imagine, ci de imaginatie,… cel putin pana se aseaza lucrurile dupa alegerile astea blestemate… In plus „prostii” nu voteaza mandatele in sport… Acolo tre’ sa fii pe bune cu sportivii, presedintii, antrenorii… A invatat de la Guru Morariu, „profile bas mons cher”, sa te uite lumea… Dupa cum vedeti „tacerea zeilor” nu e vorba goala!…Dar uite ca lumea nu uita!… Apropos e mai este deputat!?

2) P.S. cu D – dupa ce am publicat povestea pe FB, cineva mi-a atras atentia ca de fapt Szabo era in poza…jur ca nu o „zarisem”… E clar, stiau ei ce stiau… Ce ne facem cu toti astia Boc Boc, Blaga, Sova, Pavelescu…Oare de aia nu se gasesc genunchiere pe piata!? …  Si-or fi luat toti ca sa fie la inaltime :D; sa nu complexeze toata piticimea asta redutabia care conduce Romania !? Si pentru ca fetele au stat frumos si ascultatoare in genunchi, se pare ca doamna ministru blonda le-a marit recompensa de la 2000 la 4000 de RON… De parca ar fi dat de la ea… Deci ce sa intelegem!? Care este morala!? Daca vreti sa fie bine, stati in genunchi la mine!… Sau ce!?

Stiu io…poate ca si o lege prin asumarea raspunderii… ar prinde bine… ” Portul obligatoriu al genunchierelor!?”… vreo 40 milioane numai din TVA…eventual cu cipuri GPS si senzori (tehnologia exista) – ca sa creasca incasarile la bugetul de stat… Portalul de rigoare pen’ domnii prieteni…Iete si infrastructura pentru un proiect national pe E- sanatate…cu reducerea cheltuielilor de spitalizare si stimularea filierei de tratament ambulatoriu… Spitale mai putin tixite, personal mai relaxat, finito mal praxis-ul, conditii decente pentru bolnavi si angajati. Pare SF, dar nu e. Dimpotriva e chiar simplu; puls, tensiune, glicemie totul in direct pe ecrane la 112, ca sa nu le mai faca astia farse… Sau si mai bine; ce spuneti despre o aplicatie mobila care imediat ce detecteaza semnele clinice transmise de cipul din genunchiera, sa cheme singura 112… Saci de bani pentru operatori si cel care a inventat-o… Sa nu uite sa-mi multumeasca ca i-am explicat spirul…pentru idee nu vreau nimic…Imi place somer. Stati asa, nu va grabiti sa descoperiti ce tocmai v-am explicat aici; ca mai am… tolba-i plina… „una mai extrordinara ca alta”.  Ce-ar fi sa te sa te sune ei pe tine – „Alooo, cetatene, te simti bine?… Sa trimitem pe cineva?”… Ce tara de vis ar fi  si, VALEU, ce de bani europeni sunt pentru asta!? Candva calul de bataie al celeilalte blonde parca ceva mai „libidinoasa” (adica cu libido vreau sa spun) decat media femeilor politice – absortia fondurilor europene visul fiecarei guvernari si tuturor alesilor… Bine, poate  fi orice, nu neaparat o genunchiera, dar cum in Romania trebuie si da bine in genunchi, ar fi solutia 2 inr-1′ ideala… S-ar abona si DNA-ul la ea… Boierie; cu detectorul de minciuni disponibil live chiar in momentul inregistrarii – „Alooo Ilie, treci pe la mine, te rog, sa bem o cafea” si hop pulsul la 200…Cafea zici, sanchi!  Si eu care voiam sa ma puna ministru la sport…Intr-un pamflet le-am dat mai multe solutii decat au gasit ei in 2 ani…Asta este de buna voie, nu ca aia pentru agricultura…. pe care le-am dat-o… dar cu  „o voie” mai putin buna. Cred ca am sa ridic putin nivelul pretentiilor… Domnilor, daca-mi cumpar genunchiere…cu detonare de la distanta…si prin satelit… ma puneti prim ministru!?

– O-O Flo –

%d blogeri au apreciat asta: