Sportlogic

Posts Tagged ‘federatia romana de rugby’

UNDE SUNT (SAU NU SUNT) BANII DIN SPORT – Partea a 1-a: Rezultatul auditului Curtii Nationale de Conturi 2012

In Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Sport si societate, Sportul si politica on februarie 6, 2016 at 4:09 PM

Spuneam intr-un comentariu pe FB ca mare parte din colegii din sport cand se uita la un buget isi luxeaza pupilele. Nu au trecut 2 saptamani si iata ca o declaratie a Ministrei Sportului – ^Banii sunt, lipsesc insa rezultatele^ sau ceva de genul – face sa curga cerneala in spatiile de socializare virtuala. Confratii sunt intrigati la maxim de declaratiile ministrei pe care nu tin sa o apar, dimpotriva, nu este in natura mea sa tin cu ministrii, dar de data aceasta are dreptate cand spune ca performanta nu depinde doar de bani… Altii vorbesc despre statui campionilor, altii despre burti goale, dar cati stiu spre exemplu ca ani la rand lotul olimpic de gimnastica a avut ani la rand un contract de sponsorizare cu OMV-Petrom (unde si statul are o cota importanta de actiuni) in valoare de aproximativ 1 milion de euro anual… Spun gurile rele, daca nu-i adevarat atunci sa ne spuna partile fiindca asa se cade intr-o tara de drept si europeana. Daca impartiti suma per/capita veti vedea ca nu este chiar putin. Va asigur ca intr-o saracie lucie chiar si fetele de la gimnastica ar fi decrosat pentru federatiile altor tari, asa cum au facut alti sportivi romani cand au simtit ca duc o existenta precara.

Sa vorbim putin despre articolul cu pricina (semnat de Mirela Neag – link aici), cel care a starnit aceasta reactie. Pentru cei grabiti care vor sa afle repede concluzia… Ei bine, inca o piesa insipida, tipica jurnalismului de doua parale de la GPS care in loc sa-i plateasca lui Catalin Tolontan 30000 de euro/ luna pe articole de genul scrisuri din dosarele secreete ale justitiei, ajunse nu stim cum pe masa sa, mai bine ar finanta un lot de juniori intr-o disciplina la alegerea lor.

Autoarea, cu siguranta geniala in viata de zi cu zi (:D ), sare de la o referinta la alta (nu stim daca intentionat, pierduta in statistici sau daca ne ia de fraieri)… Ceva de genul ba ca unii care au ratat olimpiada merita mai mult pentru ca au medalii in competitiile internationale, ba ca cei care au luat medalii in competitiile internationale ^dar mai ai un hop^ pana la Rio nu merita mariri (cazul handbalului), in timp ce canotajul nu ar justifica mariri pentru ca si-a calificat doar 3 echipaje din 4 la Rio… adica doar 75% reusita, spre deosebire de scrima care… mai nimic, dar au luat medalii la niste competitii. Sa mai amintim si faptul ca lotul de scrima este de vreo 3-4 ori mai putin numeros decat cel de canotaj si ca o ambarcatiune de competitie costa de la 20000 de euro in sus (alea din gama de jos). Daca stabilim un ratio pe cap de membru lot, vedem ca de fapt scrima ia mai multi bani decat canotajul, avand in vedere ca floreta este la pamant si ca sabia fete sau ca spada baieti nu exista. Daca calculam pe numarul de afiliati, evident scrima merita toata atentia si chiar este pacat ca nu reuseste sa se raspandeasca. Canotajul are rezultate cert, dar in schimb este aproape inexistent daca ar fi  sa ne raportam la numarul de practicanti. De ani buni supravietuieste datorita unei celule de performanta aproape fortata, dupa modelul gimnasticii. In ultima vreme cei de la FRG au facut totusi eforturi vizibile si iata ca in sfarsit baza de selectie nu se mai numara pe degetele de la maini.

Sa continuam cu propos-urile aceleeasi profesioniste care a intrunit mii si mii de (Y)-uri si sute de distribuiri din partea oamenilor de bine, care a uitat sa mentioneze subventiile statului pentru COSR, CSM-uri si SS-uri intr-o confuzie jalnica intre bugetul federatiilor si cel al sportului la care consiliile locale (unele) participa cu sume importante , urmata in pas sincron de foarte multi ingrijorati de soarta miscarii sportive… dar doar atunci cand vorbim vorbe goale si nicicand atunci cand se propune continut sustenabil.  Cand propui dezbateri de fond, salut, ma intorc imediat, plecat in vacanta, scuze sunt ocupat… si vai nu am observat. (Y)… Incep sa inteleg de ce scrierea in caractere a iconitei ^like^ pe Facebook – un Y mare in paranteze – are de fapt forma unor fese…. Am inteles, pe mine ^nimeni nu ma iubeste^…. sa revenim… Autoarea de bine a uitat o multime de alte federatii sportive, inclusiv pe cea a sportului pentru toti, inclusiv subventiile de la Ministerul Educatiei pentru sportul scolar si universitar sau pentru infrastructuri si instalatii sportive a caror lipsa o deplange toata tara, mai ales federatiile, dar nici una dintre ele nu a depus in ultimii ani o cerere si un proiect de reabilitare a acestora. Banii sunt, dar cineva trebuie sa-i ceara, si nu oricum, ci depunand un proiect…. Este exact situatia fondurilor europene, doar ca cineva trebuie sa-i ceara (repetam cu sprijinul unui proiect), cu mentiunea ca aici se pot obtine mai usor fiindca concurenta este intre federatii; daca una pierde, cu siguranta alta va obtine finantarea proiectului, deci sportul castiga.

…Suntem cu totii de acord ca niste cifre raportate la dimensiuni macro intr-un labirint procedural stufos sunt mai greu de inteles pentru publicul larg… Uneori chiar si pentru cei din sport mai putin preocupati de aspectele administrative… Nu poate fi o scuza, dar poate fi dificil uneori chiar si pentru cei preocupati/interesati, si asta datorita lipsei de transparenta sau a unei scheme explicite de circulatie a fondurilor. De aceea logic ar fi ca intr-o prima etapa sa explicam cititorilor, oricine ar fi ei, sursele de finantare posibile in sport, dar vom lasa acest demers pentru partea a 2-a a seriei pentru ca sunt nerabdator sa va invit la lectura unor documente oficiale/institutionale, si anume RAPORTUL CURTII DE CONTURI REFERITOR LA UTILIZAREA RESURSELOR DISPONIBILE DE CATRE INSTITUTIILE NATIONALE ALE SPORTULUI pentru ca toata lumea vorbeste de bani si Lista de propuneri venite din partea federatiilor in vederea modificarii Legii 69, cunoscuta si sub numele de Legea Sportului

Din studiul comparativ a celor doua documente putem lesne sa ne imaginam ca atunci cand s-a facut lista de propuneri, mai toti cei convocati spre consultare in momentul intentiei de a reforma legea sportului romanesc, nu citisera RAPORTUL.

Intr-o discutie despre putinatatea banilor, cineva ma intreba daca am alta idee despre alta sursa de finatare decat statul… DA, AM, chiar despre cum ar trebui facuti si utilizati acesti bani si cum circula aceste fonduri si nu sunt singurul… Asta intr-o societate normala evident. In primul rand banii alocati federatiilor nu reprezinta bugetul sportului. In al 2-lea rand, ar fi bine ca banii in sport sa vina cel putin in aceeasi proportie din sectorul privat.. Iar atunci cand vin din sectorul privat, recomandabil ar fi sa vina pe o filiera transparenta si pentru ca societatea privata, civila, etc. va fi reusit sa inteleaga importanta dezvoltarii miscarii sportive si nu pentru ca X sau Y sunt amici la catarama, frati de cruce sau „cumatri”. Peste tot in lume functioneaza carnetul de adrese, dar una este sa ai contacte si alta este sa fii singurul care ai acces la niste resurse. Ce se intampla daca maine mantuitorii sportului romanesc fac pojar si nu mai pot veni la servici niciodata!? Vor fi capabili adjunctii sau sagetile lor sa le ia locul si sa se aseze la masa negocierilor cu partenerii privati – banci, corporatii, etc.? Le va mai deschide cineva usile. Cati sponsori a adus Covaliu la FRS de cand este presedinte? Sau poate ca l-au pus presedinte doar ca sa antreneze lotul :)))… Si cand ma gandesc ca Daniel Mitrea de la FRR posta intr-o zi pe FB o imagine pe care erau scrise gandurile unei eminente, nu mai stiu care… care sunau cam asa ^ Un conducator adevarat creaza lideri si nu adepti^… WOW…  Nu cred ca vorbea despre mine. Uite de asta tin eu la Daniel, chiar daca il critic si ma face banuitor. Este diplomat, subtil uneori hmmm… chiar si dizident. Ma gandesc mereu la postarea aia si sper din suflet ca NU vorbea despre vreun conducator de la FRR, fiindca fratilor, bonjour les leaders du rugby roumain… Scuze, m-am lasat dus de val, sa revenim la problemele miscarii sportive din Romania.

In urma  lecturii auditului am tras o concluzie cel putin ingrijoratoare; expertii Curtii de Conturi a Romaniei au o intelegere mai profunda a cadrului si fenomenului miscarii sportive decat confratii din sport, reusind sa indentifice probleme de natura diversa – sistemice, procedurale, legislative, functionale,  etc., ba mai mult, au reamintit surse si programe de finantare, facand pana si efortul de a pune la dispozitia institutiilor sportului solutii si recomandari, plan de masuri, etc. pentru toti cei  care stiu sa citeasca chiar si printre randuri (cine or fi), pe scurt au livrat o multitudine de repere solide pentru ai ajuta la elaborarea unei strategii de redresare/dezvoltare ADEVARATE…

Evident, un astfel de efort si studiu ca sa fie folositor, trebuie ca cineva sa-si dea osteneala sa-l citeasca, dar solutia este acolo, exista, iar baile de multime ale savatorilor carismatici sunt inutile pentru ca in Romania chiar exista oameni priceputi… Dar din pacate sau cel putin in aparenta, nu si cea mai mare parte a celor vizati, adica gestionarii sportului, adica tocmai cei pusi acolo sa vegheze la buna functionare a activitatii… Si nici macar nu este foarte complicat sau dificil.

Este de atfel si motivul pentru care insistam in desertul nepasarii si indiferentei (de multe ori si ce al ignorantei) fiindca stim ca solutii exista si ca din nefericire, marii dusmani ai sportului romanesc sunt de multe ori oamenii de sport (nu toti), unii din motive de incompetenta, altii din lacomie sau din toate cate putin, cu sprijinul clasei politice ale carei interese unii dintre ei le reprezinta.

Concluzia este dezarmanata; mai toate legendele care s-au perindat pana acum in fruntea sportului romanesc, altii mai putin legende oricat s-ar stradui ei sa-i consideram ca atare, sporadic inlocuiti cu marionetele politicii romanesti, UNII (dar prea multi) deciozanari din federatii care au facut din institutia disciplinei lor propria mosie, aproape toti v-au mintit timp de 25 de ani,  devenind factori participativi la sabotarea miscarii sportive din Romania… In ce scop si care sunt rezultantele acestui istorii le vom explica intr-o posibila parte a 3-a. In  Partea a 2-a (sigura) vom veni cu explicatiile promise spre intelesul celor care nu au avut timp, chef, rabdarea sau priceperea de a citi documentul despre care 99,99% din oamenii din sport nu stiu ca exista si in care sunt rezumate proceduri administrative,  sunt stipulate drepturile pe care unii si le reclama fara a face cel mai mic efort de ale dobandi, sursele si procedurile de finatarea, pe scurt chintesenta Legii 69, precum si lipsurile cadrului legilsativ care necesita modificare. Cat despre cei care il stiu si au nevoie de el pentru ca macar o data in viata lor sa dea doavada de profesionalism si eficienta, in marea lor majoritate (presupun ca) nu l-au citit desi este munca lor si sunt platiti pentru asta. Evident nu generalizam, exista in sportul romanesc multi oameni priceputi si constiinciosi, unii chiar si in functii decizionale, dar nimeni nu poate (sau nu vrea) sa se puna in calea tzunamiului de incompetenta, reavointa si intereselor de tot felul. De fapt asta si este mesajul demersului noatru – daca puteti, ar fi bine sa si vreti… sau trebuie sa vreti fratilor ca la un moment dat sa spuneti BASTA!

Auditul a fost comandat de guvernarea PONTA 1, dupa Jocurile Olimpice de la Londra, cu siguranta nu din cauza celor mai proaste rezultate din istoria olimpica din ultimii 50 de ani, o aiureala de altfel (nu exista asa ceva), ci probabil in perspectiva modificarii legii sportului, un proiect promis natiunii pentru 2013. Schimbarea nu a mai avut loc datorita incompetentei, coruptiei, conspiratiei crase a echipei de tineri, noi si mari manageri sportivi care au ocupat functiile decizionale la MTS in momentul schimbarii politice (stim cu totii cine sunt), a unor presedinti de federatii si directii judetene, consultanti si toata fauna care a inceput sa roiasca prin localurile ANST-ului, devenit mai tarziu MTS. sub patronatul lui Banicioiu si care s-au servit de de valul se simpatie sau antipatie si dorinta de a schimba lucrurile dand aparenta unei elaborari participative prin consultarea federatiilor, care la randul lor au consultat cluburile si tot asa, ca sa strecoare intre cele cateva sute de propuneri de bun simt venite din teritoriu si cateva modificari care puteau da ireversibil peste cap orice sansa de redresare – devalizarea MST de activele sale (bazele sportive, etc.) si gestiunea aproape integrala a fondurilor Ministerului… Incredibil cum nici unul dintre aceste genii nu si-au pus intrebarea ^LA CE AR MAI SERVI ATUNCI MINISTERUL TINERETULUI SI SPORTULUI !?^… Sau cum s-ar fi putut controla afectarea resurselor si traseul banilor odata intrati in conturile unei institutii private!?… Sau ce se vor fi facut federatiile sporturilor care nu sunt discipline olimpice!?

La inceput am crezut MB a fost numit acolo ca sa poata fi manevrat la discretie pentru ca tipul nu avea nici in clin nici in maneca cu sportul, dar mai tarziu am inceput sa cred ca de fapt a pus acolo ca sa tina la distanta rechinii din sport. Glumesc, bunul simt, expertii adevarati in legile administratiei si administratie, vocile razlete pe la colturi din federatii si din sport, poate si noi chiar au dus soaptele la urechea cui trebuia. Miscare reusita pentru ca in cele din urma legea respectiva nu a trecut. Mai tarziu, in guvernul Ponta 2 functia ministeriala a fost ocupata de Zana Everestului… Modificarea legii sportului a fost uitata si locul vointei de reformare a fost luat de erorile de comunicare penibile, nici o viziune sau strategie asa cum Raportul citat recomanda, doar perspective marete;  Everest,  Campionate Mondiale, Universiade, Mausolee, Piramide si altele de genul… Cui sa-i mai pese de pustii batuti de antrenori cu picioarele, injurati in timpul meciului si alte astea, mici si pierduti prin hatisurie de la poalele muntilor, de formarea tehnicienilor, de sportul scolar, de echivalarea diplomelor celor care s-au scolit in alte parti si vin cu o experienta, de ralaxarile fiscale pentru a incuraja initiativele private sau sponsorizarile… Nu, totul se rezuma si este despre activele si bugetul statului.  Ma rog, ideea principala este cineva dintre ei (sau vreun consilier al instantelor superioare) au citit cu siguranta Raportul si astfel noul proiect de modificare a legii NU a trecut pentru ca propunerile marilor iubitori ai sportului si ale salvatorilor sai erau inadmisibile si imposibile din punct de vedere juridic, etic, procedural-institutional.

Punem la dispozitie cele doua documente Raportul Curtii de Conturi  si Propunerilor oamenilor din sport in vederea modificarii legii 69, spre a compara gandirea celor care revendica autogestiunea si expertiza in domeniul lor, cu a celor care au facut auditul pe care il puteti descarca pe link-ul spre pagina site-ului Curtii de Conturi a Romaniei. Imaginea postata mai jos este un ^print screen^ ca sa dovedesc sursa listei de propuneri – (vezi marcajele in rosu) / etichetele negre au evident scopul de a proteja sursa).

Print mail Legea Sportului

Va recomandam atentie la modificarile articolului 20 al legii 69 din 2000, si nu numai.. Cu alte cuvinte stimati cititori, asta-i martoaga cu asta defilam, cu diferenta ca martoaga cuvanta si are mereu functii in stat – lectura placuta, am vrut sa o ilustrez cu caricaturi, dar mai bine nu, parce-que Je ne suis pas Charlie. Daca totusi exista interes, intr-o zi putem dezbate si pe tema viziunii confratilor din breasla, cu conditia ca dezbaterea sa fie participativa. Printre ei sunt multi care s-au opus acestei abominatii, si profitam de ocazie sa le multumim(!), la fel cum sunt multi care au venit cu propuneri interesante.

Ca sa nu dispara o postam si pe baginile blogului nostru. Pana nu o cititi, nu va mai plangeti de bani si mai ales, inainte de a lua cuvantul incercati un minim de documentare… Recomandam de asemeni si ceva mai mult discernamant oricare ar fi preferintele fiecaruia sau cel putin un minim de documentare in promovarea diverselor figuri in stucturile de putere ale sportului si bineteles a articolelor ^habarnautilor^ de tot felul… Cred ca am inventat un termen… Cel putin incercati sa apreciati munca celor care incearca sa aduca putine rigoare si mai putine fese dezvelite in aceasta pledoarie interminabila pentru salvarea/conservarea miscarii sportive din Romania in care regasim anagajata o armata pestrita  formata din soldati, mercenari si foarte putini activisti independenti care nu-si schimba haina in functie de rotatia cadrelor in ministere si federatii… FACE BINE IN OGLINDA DIMINEATA… ZAU!

LECTURA PLACUTA!… ATENTIE, NU ESTE DECAT O SINTEZA (CINE STIE CE MAI CONTINE DOCUMENTUL SI CARE FEDERATII NU (SAU) AU FOST CONTROLATE, DAR NU SUNT MENTIONATE IN SINTEZA)… IDEA DE BAZA NU ESTE CA SPORTUL ROMANESC SURFEAZA PE MILIARDE, CI CA RESURSELE SI FONDURILE EXISTENTE SUNT GESTIONATE ANAPODA, IAR IN ACESTE CONDITII ORICE MARIRE AR FI RISIPA…  CAM LUNG, DAR INSTRUCTIV SI MAI ALES NECESAR!… va urma!…
– O-O Flo –

 

Reclame

Forza Rossa, Forta Rosie, Victor Ponta si Formula 1 sau de la mandria nationala la „spalatul de bani”… ultima combinatie PSD sau votul, baba si tichia de margaritar

In Bizz sport, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Sport si societate, Sportul si politica on noiembrie 15, 2014 at 3:31 AM

DACA ESTI PATRIOT SI IUBESTI SPORTUL ROMANESC, CITESTE SI DA MAI DEPARTE

PREAMBUL – Avem alegeri in Romania si fiind un blog de atitudine nu putem sa ignoram un moment major in viata politica a tarii noastre, cel care va crea premisele cursului pe care societatea romaneasca, inclusiv sportul si miscarea sportiva il vor lua dupa 18 noiembrie. Mentionez acest lucru fiindca inca asteptam mult promisa lege a sportului (nu ca ar fi fost nevoie de una, dar daca tot ne-au promis-o) si reformele anuntate la inceputul mandatului actualei guvernari. Dupa o tentiva esuata in care printre propuneri generaliste se ascundea o intreaga masinarie menita sa vaduveasca Ministerul Sportului si Tineretului de resursele alocate pentru un buget deja insuficient in favoarea Comitetului Olimpic Roman, iata ca un nou proiect cu aere masinarie gaselnita face suprafata in media. Tentativa despre care vorbim, respectiv proiectul pentru noua lege a sportului, viza si transferul proprietatii activelor ministerului, bazele de antrenament si ospitalitate, in custodia sau chiar propietatea aceluiasi COSR despre care foarte putina lume stie ca este o institutie de drept privat de utilitate publica si nicidecum o institutie de stat.

Aceasta tentativa denuntata imediat pe blogul nostru si pe pagina sa Facebook a picat ulterior (si din fericire) in faza de analiza si consultare publica. Mai tarziu a urmat o schimbare „surpriza” survenita in fruntea COSR,  cand Alin Petrache, fostul presedinte al FRR, este ales presedintele COSR in urma demisiei lui Octavian Morariu, dupa ce in prealabil fusese „ales” vicepresedintele comitetului in urma unor alegeri practic fara contracandidat. Ma rog, in ultimele zile a aparut un al 2-lea candidat „domnul Pierre Cercetatorul” (sef de loja) aflat la varsta pensionarii. Trecand peste o sumedenie de anomalii la limita legalitatii datorita conflictului de interese –  secretar de stat la minister, mai apoi deputat, presedintele comisiei parlamentare pentru sport si tineret, presedinte de federatie, vice presedinte COSR, in traducere legislator, executiv si beneficiar in acelasi timp, pe care Sportlogic le-a semnalat la vremea respectiva, observam o serie de evenimente care preced aceasta evolutie fulminanta a carierei tinerei sperante PSD-iste, mantuitorul „noii” miscari sportive din Romania. Ele marcheaza practic fiecare numire intr-o noua functie  – construirea sediului COSR pe un teren concesionat de FRR, cu vicepresedentia si mai tarziu functia suprema in COSR, cedarea unei alt activ al aceleiasi federatii catre guvernul Romaniei pentru construirea unui minister (cel de externe cred) cu functia executiva… Nu sunt jurist, nu stiu daca cumulul de functii este infractiune in tara noastra, conflictul de interese probabil ca da, dar mi-as dori sa aflu cum se traduce in limba romana delictul de abuz de bun social… mai explicit atunci cand un demnitar,  functionar de stat sau sef de antrepriza, organizatie, etc. foloseste bunurile, activele, resursele de orice tip ale institutiei din care face parte in scopul interesului personal si dobandirii de avanataje materiale, sociale, profesionale sau de orice alt tip. Toate acestea sunt elemente pe care le-am prevazut si comentat inca inainte de a avea loc, aproape din momentul in care COSR si-a construit noul sediu pe terenul oferit de Federatia romana de Rugby. Nu am insistat din simplul motiv ca  ascendenta frenetica si la limita penala avea la baza doar sentimentul impunitatii senioriale, bufeuri de primadona, necunoasterea unor principii elementare ce tineau de logica bunului simt, dispretul fata de „prostime” si incompetenta cea mai crasa…. Ce vreti, era presedintele unei federatii ce avea drept sigla o frunza de stejar, finanta o echipa botezata Lupii Bucuresti  care la meciuri aveau drept mascota un URS.

Dupa simulacrul de alegeri (cu cantec) pentru presedintia COSR, a urmat o perioda lunga de tacere, probabil ragaz ca sa se linisteasca apele, in care aproape ca nu am mai auzit nimic; o liniste adanca, aproape abisala in care televiziunile nu ne-au mai gratificat cu interviurile domnului Alin Petrache pana atunci mare amator de bai media, interviuri si multime… Cateva selfi-uri ale ministrei Gabriela Szabo si in rest pace si liniste, incat ne puneam chiar intrebarea „ce se intampla… oare ce pun la cale!?”, pana acum cateva zile cand gasesc  pe Prosport.ro un articol trecut aproape neobservat de marile media si in mod inexplicabil nespeculat de opozitie tocmai acum la finish-ul alegerilor.

Deci ce ne-au mai pregatit triadele PSD… Incep sa inteleg de ce Victor Ponta are o slabiciune pentru civilizatiile orientului.. Nimic grav… Si noi avem!

_______________________________

In aceasta atmosfera de pace cu care, zau, nu suntem obisnuiti pana la punctul in care evaluam drept incompetent un candidat rezervat, cu cei 7 ani de acasa si care nu ne deformeaza ecranul cu grimase si chicoteli de prost gust, intr-atat am devenit dependenti de scandal, linistea „anormala” fata de cazul Forza Rossa (asa se cheama „dosarul”…Forta Rosie, ca sa vezi) ma face sa cred ca toti sunt complici sau ca nu este adevarat… Pana la noi revelatii, vom prefera sa incercam sa ne pazim doar pentru a trece de primejdia rea. De aceea ne-am gandit ca ar fi mai bine sa distribuim articolul sursa, mobilat si cu gandurile noastre pentru ca experienta ne-a demonstrat ca nu exista coincidente… si mai ales ca de multe ori realitatea depaseste fictiunea…. O facem pentru a ajuta comunitatea sportului din Romania (daca o exista una), suporterii, parintii si pe toti cei carora li se spune ca in Romania nu exista bani pentru sport, sa inteleaga mai bine discursului celor pe care i-au ales si ii protejeaza. Este in acelasi timp si cadoul meu pentru Ministra Sportului (fiindca cuvantul „tineretului” din titulatura a fost uitat demult) de ziua ei… Nici o rautate aici, chiar incerc sa o ajut sa-si tripleze (cel putin) bugetul ministerului.

Iata pe scurt faptele din articolul cu pricina pe care il puteti citi aici  Forza Rossa anunţă că nu mai intră în Formula 1 în 2015 : un fel de societata privata tutelata pare-se de Ferrari Romania si-a depus cererea de a participa  cu prima echipa sub drapel romanesc in Campionatul Mondial de Formula 1… Puteti gasi  informatia si pe o alta publicatie (una de mare audienta) de data aceasta din Marea Britanie, cea care a revelat pentru prima oara acest proiect, dar la data respectiva fara componenta Ponta – vezi link:  EXCLUSIVE: F1 heading for eastern revolution as new team emerges from Romania

Din fericire Federatia Internationala de Automobilism NU a aprobat cererea; spunem din fericire pentru ca oricat de socant ar parea iubitorilor sportului cu motor si multimilor adunate sistematic cu ocazia acestor competitii, proiectul putea deveni cea mai paguboasa „geniala combinatie” din istoria sportului si miscarii sportive din Romania, oricat de specataculoase, interesante si  apreciate ar putea fi cursele de formula… Si cand spunem asta avem masura vorbelor si competentele necesare pentru a evalua un astfel de proiect… Sper ca cei din federatii care vor citi articolul nostru vor intelege in sfarsit problematica reala a sportului romanesc si cine le sunt adevaratii dusmani… Ei se numesc coruptia, lacomia si demagogia… si reprezentantii sau mai bine zis instrumentele lor. Pe de alta parte fiecare rau isi are la randu-i o fata ascunsa… cea a consecintelor salvatoare si a binelui nebanuit.invizibil, fiindca feri Doamne, ce ne faceam daca lasau pe mana blondei glorioase si a „fiului risipitor” atatea zeci de milioane de euro!?

Pentru a explica cat mai bine rationamentul si pozitia Sportlogic, nimic extraordinar doar simt practic si rationalitate, iata cateva repere. O echipa de formula 1 este un proiect complicat si costisitor. Este un proiect transversal ce necesita o armata de specialisti, competente de varf si cu conexiune in aproape toate  domeniile pe care le putem regasi in industria si economia sportului: ingineri in cercetare si proiectare de la termica si motoare la materiale compozite si aerodinamica, ingineri de proces, in telecomunicatii si informatica, electronisti, o armata de mecanici, alti tehnicieni de inalta calificare, manageri, servicii economice, servicii de lobby, PR si comunicare, staff tehnic sportiv – manager de echipa, kinetoterapeuti, antrenori fitness, psiholog, medici si mai ales piloti.

Puteam intelege daca s-ar fi vorbit si despre o etapa de Formula 1, desi nu avem circuite, iar un „grand prix” organizat in jurul Casei Poporului ar fi cu adevarat o gluma trista… Un proiect riscant daca tinem cont de pretul de constructie al kilometrului de autostrada in Romania, 4 milioane de euro, echivalentul a minimum 8 sali de sport… dar in realitate credem ca la suma asta vom avea doar un drum judetean. In cele din urma un circuit poate parea necesar; unde se vor face testele si antrenamentul de presezon daca o astfel de echipa ar vedea lumina zilei… Unde vom pregati generatiile de piloti de formula 1 😀 Probabil la Monaco unde totul este „mai ieftin” si mai ales serviciile bancare… Lasand glumele intristate la o parte, Romania nu are piloti si nici tehnicieni; acuza o lipsa totala a experientei si competentelor in acest domeniu ce merge de la aspectul tehnic pana la staff-ul medical pentru ca acest sport solicita pilotii intr-un mod specific si relativ putin inteles de medicii de rand si nu numai. Nu mai pomenim despre piloti si antrenamentul lor. Toate aceste lucruri costa! Cat!?… Haideti sa incercam o simulare.

Cercetare proiectare motor si ansambluri  cel putin 5 milioane de euro (atat i-a costat pe Renault acum 12 ani (!); Ferrari au bagat in 2006 (cred) aproape 200 milioane de euro in constructia bolizilor. Atentie evaluarile noastre sunt pentru lumea a 3-a, potrivite celei mai sarace tari din Europa.. si veti vedea si de ce. Conceptie proiectare sasiu, caroserie, tren rulant, suspensie si restul inseamna si ele cel putin 3-4 milioane de euro; constructie masini si testari alte minimum 4 milioane de euro, salarii la tot ce-am enumerat mai putin staff-ul sportiv  de la 4 milioane de euro in sus; salar piloti si restul staff-ului sportiv aproximativ 20 milioane de euro; consumabile – pneuri, combustibili, piese si reparatii aproximativ 4-5 milioane de euro daca lucrurile functioneaza bine; costuri de functionare/participare la competitiile in cele „n” colturi ale lumii – logistica si transport, ospitalitate, locatii piste, servicii etc. – minim 2 milioane de euro (daca se vor multumi cu „clasa a 2-a”); asigurari cel putin 2 milioane de euro, drept si grarantii de participare – 20 de milioane de euro… Total buget in primul an de participare – 64 milioane de euro… In plus datorita lipsei de experienta toti ne vor taxa pana la os. Aici mai putem adauga si rezerva pentru cheltuieli neprevazute despre care habar nu avem, intre 8 si 15% din total. Deasemenea sa nu uitam corectitudinea proverbiala a gestionarul roman (nici cu cel italian nu ne-ar fi rusine) de fonduri…. Hmmm! Pentru a diminua riscurile unui esec lamentabil si a face economie la cercetare-proiectare, o  alta optiune ar fi sa preluam o echipa (cel mai probabil de looseri din alta tara), in speta cazul vecinilor rusi care si-au incredintat visele de glorie celor de la Caterham Sports… Culmea, managerul si chipurile initiatorul acestui proiect romanesc, fost fotbalist la Steaua, domnul Constantin Cojocar, se pare ca a si cumparat o firma britanica specializata, iar firma se numeste (ca sa vezi) tot Caterham Sports, cea  care a proiectat masinile echipei Caterham si aceeasi ale carei servicii le-a inchiriat si Marussia, prima echipa ruseasca… SA INTELEGEM CA RUSII AU DEVENIT CLIENTII NOSTRI DE MILIOANE!!? Daca-i asa, atunci zau, voi retrage tot si devin primul sustinator al domnului Ponta. Poate ar mai trebui sa adaugam faptul ca cele 2 echipe care piloteaza masini Caterham sunt pe ultimele doua locuri in clasamentul competitiei…

…Si atunci ma intreb de ce vrea Romania sa participe in F1!? Ca sa fim ciuca batailor?… Nu, clar ca nu! O alta intrebare ar fi de ce cei de la filiala Ferrari, poate una dintre cele mai experimentate echipe de F1 si posesori ai unei tehnologii de varf, ar cumpara o echipa de looseri britanici pentru a reprezenta Romania in F1… De ce nu ne-ar oferi tehnologiile lor depasite,,, si tot am fi mai performanti decat cu rateurile britanice!?… Si incep sa ma intreb daca teapa care se profileaza este una de conceptie pur romaneasca sau ii vizeaza si pe italieni… Sau poate amandoua si de ce nu chiar si pe fratii rusi. Intuitia imi spune ca Caterham de Romania (scuze pentru cacofonie dar se potriveste de minune) va fi un fel de pubela a tehnologiilor Ferrari, depasite si cu siguranta la cost supraevaluat… ca orice masina de spalat… La fel ca si Airbusurile de mana a 2-a ale lui Petre Roman, pe atunci premierul lui Iliescu. S-a intamplat prin 90-91… Nu ne-au costat decat 400 milioane de dolari (in banii de astazi 4 miliarde), „adicatelea” toata rezerva valutara a Romaniei la acea data. La fel, mai recent, este si cazul avioanelor de vanatoare F18 expirate pe care nu stiu daca le-am mai cumparat sau nu de la US Army… Teapa asta sau tentativa de, credem ca revine tandemului Base-Boc… nu suntem siguri si nici nu mai conteaza!

Daca cumva ne gandim sa mai facem si un circuit, la 4 milioane de euro/km, va lasam sa faceti calculele. Bine, unii vor spune ca circuitul va aduce turisti si ca va face publicitate Romaniei. Mai mult decat atat, ca va ramane infrastructura pentru alte competitii si evenimente. Recordurile de intrari turistice legate de astfel de evenimente sunt in jur de 200.000 de spectatori (dar media este insa doar de 50.000), iar costurile organizarii trec de 10 milioane de euro. Se mai incaseaza bani multi din publictate si drepturile de transmisie (intre 5 si 10 milioane de euro) … Pe scurt este o afacere CARE IN CONDITII NORMALE AR PUTEA FI PROFITABILA… Dar ce pacat ca va fi pe cheltuiala statului si veniturile vor merge la privati… De multe ori niste firme cu 1 angajat, cel care stinge lumina… (la plecare evident). Oricum ne complicam degeaba, ai nostri nu au anuntat intentia de a construi un circuit pentru organizarea unei etape, asa cum o fac multe alte tari, ci doar proiectul participarii cu o echipa care in aceasta ecuatie devine aspiratorul si NU pompa de bani, asa cum ar trebui sa fie si am avea nevoie… Si atunci nu este oare legitim sa ne intrebam de ce nu invers, cum fac atatia altii cu scaun la cap (Ungaria, Singapore, Monaco, etc.) care organizeaza etape fara sa aiba nici o echipa in competitie!? Cu bugetul pe un an tara noastra ar ramane cu o infrastructura… Este de fapt diferenta intre investitie si cheltuiala!

Acum nu ca am fi retrograzi si inamicii progresului, dar ce treaba are Romania in Formula 1!?… Noi care ne rupem gatul in gropile de pe drumurile noastre, care compromitem mai toate proiectele de care ne apucam, ne da pe afara mandria nationala sa concuram cu „extraterestrii”!?… Ce specialisti si piloti avem noi!? Poate pe domnul Ponta… Il vad doritor sa intre si el cumva in istoria sportului romanesc ca fiind primul pilot din F1 roman intr-o masina cu cocpit largit pe masura burtii.  Cu ce masina dementiala de F1 ar putea veni Romania sau mai precis domnul Ponta, ca sa faca fata marilor ecurii de Formula 1?… Poate cu una de spalat bani… Cel putin suntem siguri de un lucru – bolizii (aspiratoarele de bani) vor fi rosii… Sotto!… Acolo da, vom iesi cu siguranta campioni… Auzi la ei Forza Rossa; ma intreb de ce nu i-au spus direct Forza PSD!?

Daca aveti rezerve in privinta calculelor noastre, ei bine, aveti dreptate pentru ca si noi avem. Nu ne ramane decat sa va punem la dispozitie singura sursa fiabila cu date financiare de care dispunem si aceea datand din 2007… Din pacate de atunci pana in prezent costurile nu au facut decat sa creasca… Daca luam in calcul doar rata inflatiei (in medie de 2.2% in economiile puternice) vom avea o crestere a costurilor de cel putin 20%. In imaginea de mai jos veti gasi selectate cheltuielile echipelor participante la editia 2007. Costurile sunt atat de mari incat majoritatea constructorilor, colosii industriei de automobile, incep sa se retraga sau sa se asocieze intre ei.

Formula 1 Costs breakdown

In incheiere, daca cumva nici macar cifrele oficiale nu v-au convins ca domnul Ponta nu este un tip lipsit de viziune (normal, numai domnia sa crede ca cifrele ne-ar putea convinge) nu-mi ramane decat sa va comunic bugetul Ministerului Sportului si Tineretului din Romania, cel pe care sunt obligate sa si-l imparta toate federatiile inclusiv cea a sportului pentru toti – buget 2014 (sursa site-ul ministerului de resort)… Nu va ma uitati, ca domnii de la MTS au uitat sa faca totalul… Cine vrea sa stea sa adune n-are decat, dar vai de noi ce-am spus…MTS…  Sa intelegem ca ministerul este al tineretului si sportului si nu al sportului si tineretului… Ei bine nu am gasit resurse alocate pentru tineret, ci doar pe sport si cheltuieli administrative… !

Ca sa va simplific sarcina pot in schimb sa va ofer link-ul catre bugetul destinat federatiilor sportive din Romania – 6o milioane de lei, aproximativ 13 milioane de euro – buget federatii 2014 sursa site-ul ministerului – cam de 4 ori mai mic decat bugetul anual al unei presupuse echipe de F1 sustinuta de statul roman, mai precis de premierul Victor Ponta, fenomenal copilot de raliuri…in fantasmele domniei sale, cel care imediat dupa numirea sa in functie a dispus triadei din fruntea sportului Romanesc (Tocala, Petrache, Szabo – aceeasi ca si acum) infiintarea federatiei romane de karting pentru ca juniorii din familia sa adora sa se dea in masinute. Unul dintre ei este se pare chiar talentat si cine stie, poate chiar viitor prim…sau primul pilot de formula 1 roman…

Domnule Ponta, experienta si logica bunului simt recomanda prioritatea unui circuit si evident asta doar daca credeti ca Romania are nevoie sa-si bucure cocalarii (o masa electorala importanta) cu o infrastructura unde sa-si demosntreze talentele… Ei si „menajerii” de corporatii din noua generatie de „lideri” sclipitori obsedati de „performanta”… Sau daca credeti ca juniorul are nevoie de un teren largit de joaca fiindca nu puteti sa nu va proiectati propriile aspiratii ratate in constructia viitorului progeniturii dumneavoastra, trebuie sa respectati ordinea fireasca a lucrurilor; un viitor pilot creste si se formeaza mai intai in cursele de karting, de unde trece la cele de formula inferioara si doar daca confirma, atunci poate ca va avea o sansa in F1. Baiatul face karting deja… si dupa cum spune proverbul, lucrul inceput e pe jumatate facut, mai ales ca este si talentat, dar ce pacat ca nu va avea unde sa se antreneze… Nu mai vorbim despre faptul ca multe sute de mii de copii, cei ai romanilor de rand, nu au unde sa faca educatia fizica si nu ca sa ajunga campioni, ci doar ca sa se dezvolte armonios, >

Ne intrebam daca a face o ecurie nationala de formula 1 pentru feciorasul care promite (il felicitam si incurajam cu aceasta ocazie), nu se cheama complot sau nu este un fel de abuz de bunuri sociale pe termen lung!? Glumim! Nu(!), se cheama doar feudalism,… de moment ce majoritatea scolilor din Romania isi tin lectiile de educatie fizica in sali de clasa, pe ciment si fara instalatii… Cineva este pe cale sa puna bazele unei dinastii, oare(!?). Incepe sa capete sens povestea(!?) Coincidenta (!?) Complot(!?) Spalatorie de bani(!?)… Nu stim!… Poate ne ajuta cei de la SIE, SRI si DNA-ul! Dar oare chiar ne intereseaza!? NU, atata vreme cat banii NU vin din visteria statului.

UPDATE –  La 2 zile dupa refuzul FIA de inscriere a echipei Forza Rossa, iata ca mai primim si vizita premierului Italiei… Tebuie sa ne asteptam (oare) la un vot masiv al diasporei din Italia in favoarea lui Victor Ponta!?… Cred ca a venit vremea sa ne „uschim” cu totii in Peninsula; se pare ca a sosit momentul de glorie a romanilor din cizma!

Pana sa va luati talpasita, va rog sa calculati cam ce s-ar putea face cu 60 de milioane de euro/an pentru sportul romanesc – 120 de sali de sport… sau… 30 de bazine olimpice acoperite… sau… 60 de terenuri/stadioane mai frumoase decat cel national de rugby… de ce nu 3 sali polivalente de capacitate medie spre mare (3000-5000 de locuri)… sau… 300 de competitii si finale nationale decente si nu in sali de gimnaziu, 20 de campionate europene in orice disciplina… Nici nu are anul si Europa atatea zile si sporturi cate evenimente s-ar putea organiza, cat despre sportul de masa – fara numar! Dar cu 120 de milioane de euro, cel mai mic buget de formula 1, pentru ca la 60 de milioane (cifre valabile pentru anul 2007) cu siguranta si din fericire nu ne vor primi… Ce-am putea face pentru sportul romanesc, educatie, sanatate, mediu cu banii astia!? Sa ne gandim la atleti, boxeri, rugbisti, gimnasti, luptatori, canotori, scrimeri si la toti sportivii… Mai ales la copii si juniori, ca unele loturi cam au tot ce le trebuie, degeaba sa tot plang… Ba chiar i-am ruga sa mai schimbe placa… si antrenorii.  La salile cu igrasie, fara dusuri sau cu dusuri cu apa rece, la terenurile de rugby mlastinoase, la formarea, perfectionarea si salariile antenorilor, la indemnizatiile sportivilor mereu platite in intarziere sau neplatite deloc cum sunt primele federale de merit pentru castigarea titlurilor nationale (cazul RCM Tm), la competiile externe ratate din lipsa de fonduri, la cantonamente, la asigurarile in caz de accidentare si asistenta medicala, la echipamentele ponosite… toate sacrificate pentru doua mofturi rosii sangerii si lucioase care scot fum si baraie, la zeci de milioane de euro investite in fum si zgomot… tichia de margaritar a babei, pardon a „Bunicutei” :D… Dar oare eu trebuie sa ma gandesc…sau noi… si voi!?… Voi, comunitatea sportului,din Romania, ce faceti!?

Eh… Cam aceasta ar fi diferenta dintre investitie si cheltuiala; cea dintre constructia unui circuit sau doar organizarea unei etape si finantarea unei echipe de formula 1… Dar pana la urma ce!?),… o teapa de 60 de milioane de euro ne-a facut pe noi!? Mai ales in Romania… Sau mai degraba sa incepem sa ne ingrijoram ca suntem pe cale de a ne „iesi din mana”? Acum sa nu scoateti vreo hartie si sa ne spuneti, tratandu-ne de mincinosi, ca cel mai mic buget de Formula 1 este de „doar” 50 milioane de dolari US… Va rog frumos!

… Dragi cititori, sportivi, antrenori, parinti si suporteri, mu mai am decat un singur lucru sa va rog:

MERGETI LA VOT!!!..

LUATI-VA LA URNE PRIETENII, SUPORTERII, COLEGII, IUBITELE SI IUBITII, FAMILIA SI RUDELE… CHIAR SI MORTII DACA SE POATE!!!

iar in trecere, incercati sa nu va si sa nu  ne vindeti!

– din beciurile Sportlogic – O-O Flo – va urma… sper

Paste Fericit!…sau nefericit, numai Paste sa fie!

In Blog, Comunitate, Ganduri, Olimpismul on aprilie 21, 2014 at 10:35 AM

Sunt doar ganduri pentru rugbisti, poveste si urari de Paste cu bonus, o donatie Sportlogic pentru „comunitatea olimpismului din Romania”

__________________________________________

Invitatie cina oferita de Comitetul Olimpica Roman in cinstea ministrului sporturilor din Germania - 1939

Invitatie cina oferita de Comitetul Olimpic Roman in cinstea Ministrului Sporturilor din Germania – 1939

___________________________________________

Pastele sarbatoarea unui miracol…avem o problema aici… Pastele si activismul sunt intr-o relatie confuza. Necazul acestuia din urma este ca militantul este pus in situatii de „confruntare” cu diversi pe care uneori nici nu-i cunoaste foarte bine, dar pe care „meseria sa” il obliga sa-i judece dupa faptele lor.

„Tintele” sunt de cele mai multe ori buni crestini, tipi faini, au pasiuni, necazuri, bucurii ca si cel care ii combate… Ca si „adversarul lor” (activistul), ei doresc binele celor din jur, unii chiar gandesc mai departe, la comunitate sau natiune. Problema este ca binele si raul sunt notiuni pur subiective si de multe ori „circumstantele” decid cine va avea castig de cauza…Si atunci la ce bun sa mai lupte militantul nostru pentru ideile sau principiile sale cand cele doua parti au acelasi scop/obiectiv (cel putin la nivel declarativ), si anume binele comunitatii din care fac parte sau pe care o reprezinta, fiindca de multe ori ii separa doar vizunea fiecaruia. Cine si cum decide cine va avea dreptate!? – legea (?), resursele de care dispun (?), majoritatea (?)…Nu vad decat un sigur raspuns la aceasta dilema – ETICA… Si nu, nu este o vorba mare, mai ales pentru noi rugbistii care mai stim cate ceva despre asumarea riscului, duritatilor in respectul unor valori, al regulamentului si al arbitrilor, fara de care ideea de sacrificiu care ne caracterizeaza si-ar pierde orice noima… Sau cel putin unii, cei mai idealisti dintre noi, asa vedem lucrurile… Etica este totul, iar notiunea include si deontologia, competentele si modul de dobandire a acestora…si mai tot ce ne plangem ca lipseste in functionarea societatii romanesti de azi.

Evident ca in interventiile noastre am incercat initial, pe cat posibil, sa fim echidistanti, sa nu criticam persoane, ci mai degraba institutii, maniere de lucru, moduri de functionare. De fapt la inceput nici nu au existat critici, ci doar propuneri. Au urmat aproprierea lor in batjocura, ridiculizare, au aparut frustrarile care au dus la aparitia primelor nemultumiri, dar si a unor incercari /initiative alternative. Unora li s-a parut necesara sau importanta sabotarea acestora, ceea ce a facut sa creasca supararea si astfel a inceput sa se auda glasul criticilor,… inca rezonabile la inceputurile lor. Cum insa viata de zi cu zi ne-o demonstreaza permanent ca din pacate criticile de bun simt raman de cele mai multe ori fara ecou, atunci de ce sa ne miram cand cei lezati simt nevoia sa puna nume, sa desemneze, sa denunte, sa arate cu degetul (urat, dar sanatos si eficace), sa-si faca blog si pagina FB pentru a striga in „gura mare”, fiindca opinia publica si practica in societatea romaneasca nu este receptiva decat la astfel de demersuri care pot transforma o problema institutionala intr-un atac vizand persoanajele implicate… In cele din urma oricat am incerca sa fim de „politiquement correct”, nu putem face abstractie de faptul ca in spatele institutiilor si oranduirilor se afla persoane, nu-i asa!?

De Paste fiul lui Dumnezeu s-a sacrificat pentru ca noi INDIVIZII sa avem sansa un nou inceput. Este momentul iertarilor si al impacarilor, teoretic ziua in care balanta se pune la „0”. Problema este ca fiecare vede aceasta zi ca pe ocazie unica de „induplecare” a clementei divine intru spalarea pacatelor de un an vechime….Ei bine nu exista o astfel de „intelegere” cu Cel de Sus…Mai ales ca imediat dupa ce trece momentul de pseudocuratire sufleteasca, cei mai multi dintre noi o vor lua din nou si de la capat pe aceeasi carare a convingerilor personale, bune sau rele nu vom sti niciodatata pentru ca asa cum spuneam, intre noi muritorii totul este relativ. Ce bine ar fi daca manturitorul ar veni si ar face „dreptate”…dar din pacate nu se intampla asa… Si nu m-ar mira sa lase lucrurile asa cum sant, pentru ca, filozofic vorbind, toate sunt facute cu voia Domnului si prin umare traim intr-o lume dreapta pana la perfectiune asa cum nu poate fi decat creatia Sa…Nu-i asa!?

De ce spun toate astea(!?); fiindca o astfel de zi cu miracole te indeamna sa fii bun, sa ierti si sa ceri iertare, mai ales de la cei cu care impartasesti aceeasi pasiune si despre care stii sigur ca au aceeasi sensibilitate sau cel putin afinitati – sportul, balonul oval, etc. Teoretic ar trebui sa merg pe la diversele federatii sa le prezint explicatiile de rigoare pentru toate ofensele si ironiile proferate la adresa lor si in revensa, ei, in buni crestini, sa promita ca nu vor mai monopoliza sportul (un bun public si social), fura proiectele si ideile altora, ca nu vor mai da curs nepotismelor, ca-i vor incuraja pe toti cei doritori sa se implice in dezvoltarea sportului pe care il reprezinta (sau cel putin sa nu le mai bage bete in roate), ca vor lua nota de greselile precedente si vor veghea sa nu se mai reproduca. Nu vrea nimeni pe nimeni afara, concediat sau pedepsit, nici judecarea cuiva, ci doar garantia unui cadru just si favorabil tuturor sau cel putin lipsit de tot felul de oprelisti, sabotaje, barfe si mici tirani etc. O utopie!? Oare…Nu este sportul cel mai extraordinar formator de caratere!?…Oare!

Daca discursul meu vi se pare cumva exagerat, sa analizam o relatie „activist vs putere” prin prisma unui exemplu trait si chiar anodin, din sportul meu, rugby-ul…. Nu chiar atat de anodin in cele din urma, dar cel putin in teorie asa ar fi trebuit sa ramana.

…Eram (cred) in anul de gratie 2010 si asistam din tribuna oficiala (se intampla destul de rar, dar in acea zi ploua) la un meci intre Oaks Bucuresti si niste italieni Cruciatii de la Parma (cred), era ultimul minut de joc, italienii conduceau, noi eram in 5 m la ei si toata armata de „oficiali” strigau, „picango…picango”, ori pentru mine solutia era total diferita…Ploua si era posibil ca in orice moment un placaj sau impact violent sa provoace un inainte…Enervat am coborat din tribune si m-am pus in spatele bancii de rezerve (la 0,5m… eram practic acolo cu ei – pe vremea aceea inca mai stateau pe marginea terenului) si incep sa strig exact din spatele lor…”stanga la Ciobi”, „stanga la Ciobi”…Urletele mele se auzeau ca si cum ar fi venit de pe banca de rezerve…Haldan (el era antrenorul) s-a intors si s-a uitat la mine contrariat, aproape sa ma ia de gat, „oficialii” (nu sunt multi, doar unul singur care are dreptul sa comande ) au coborat si ei (dar avea galerie omul) pe primul rand de banci strigand din toti rarunchii „pastreaz-o”… El „pastreaz-o” si coristii dupa el…in antiteza eu singur ca un apucat „Ciobi”, „Ciobi”… In cele din urma dupa al 10-lea „picango” steril in care consumasem/epuizasem tot pachetul, le tremurau genunchii aproape bietii de ei, fara sa generam „momentum” sau dezechilibru (normal cu pick and go static si repetat in vesnica zona zero, ca de aia se si cheama „pick and go”, nu-i asa, nu faci decat sa superi cartitele) demiul (mai mult ca sigur Calafeteanu” nu mai tin minte sigur sau poate Dimofte uvertura face o sarita) ridica capul si deschide peste 10m direct la Ciobi pe stanga in zona liniei de 15m (aglomerarea era pe centru dreapta)… „Irlandezul” nostru o ia din zbor trecand printre ei lansat pentru a plonja cu 2 templieri agatati de poale cu ea „dans la terre promise”… Eseu!!!… Victorie pentru Oaks… Vulcan de bucurie pe stadion, dar punctat de sincope si priviri dusmanoase  de la toti apologetii „picango-ului”. A fost momentul in care mi-am facut niste dusmani. De la acel epispd au hotarat sa mute in sfarsit rezervele in tribuna, desi regulamentul o cerea de ani buni…Cu timpul s-au mai adunat si altele… Ei bine incepand cu acea zi nu m-au iertat niciodata chiar daca au trecut cateva Invieri de atunci si chiar daca urletele mele au fost de bun augur. Intre timp eu am devenit activist din lipsa de ocupatie, nu-i asa (!?), si din pur spirit de reciprocitate am decis sa nu-i mai iert nici eu pe ei… doar ca astfel mi-am pierdut sansa celebrarii unui miracol, iar asta este trist si aproape sufocant pana la pierzanie.

Morala este ca activismul si crestinismul nu fac casa buna intotdeauna, desi cuvantul Domnului a fost raspandit la randul lui de militanti mai mult decat ferventi si chiar daca pe la FRR trece popa de mai multe ori pe an sa o sfiinteasca, cei de acolo, credinciosi pana in maduva oaselor, nu vor sa ierte sau cel putin sa nu mai repete greselile nici in ruptul capului…Dar eu fiindca am stiut intotdeauna ca sunt mai … slab… voi ceda primul, mai ales ca mi-am propus un 2014 in care sa incetez cu propriul „martir”, sa trec mai departe, sa ma gandesc si la mine, pentru ca cei multi vor avea singuri grija de ale lor. Iata inca un paradox, poate aparent sau poate nu; iertarea si binele colectiv ar putea fi primite / obtinute uneori prin ignorarea lor si concentrarea pe problemele fiecaruia dintre noi…adica cu foarte, foarte mult egoism!

Asa ca dragilor, nu-mi mai pasa, zau, sa port crucea „menevrelor” altora, daca „manevre” or fi si nu doar patima mea si fie ca in aceasta sarbatoare sfanta, toata suflarea rugbistica a acestei tari sa se regaseasca eliberata de prejudecati, matrapazlacuri si alte bisericute decat cea a lui Dumnezeu. Sa dea domnul sa ne regasim animati de valorile sportului nostru unic in spiritul sau, pe care cu totii trebuie sa-l onoram asa cum traditia (asta ramane discutabil, dar orice lucru are un inceput) sufletele si pasiunea noastra ne indeamna…

…Sa va dea Domnul tot ce aveti nevoie si sa va bucurati de Sarbatoarea Sfanta a Invierii, cea a unui nou inceput, dar sa nu uitati ca toate in viata se contabilizeaza si nimeni nu scapa de „auditul” final (pentru cei mai norocosi dintre noi poate fi chiar o audienta), asa ca evitati vechile reflexe, fiti intelepti, integri in masura posibilitatilor, sustineti adevaratele valori, fiti exigenti fata de voi insiva, rasplatiti efortul si recunoasteti meritele celorlalti, nu pentru ca numai asa vor fi recunoscute si ale voastre (asta chiar nu v-o poate garanta nimeni), ci doar pentru ca in absenta eticii nu se poate construi nicicand o comunitate puternica, interactiva, proactiva, participativa si fiindca altfel restul nu este decat praf si desertaciune – twitter, facebook, nimic altceva… Si mai dati-l naibii de morcov!

In semn de buna si sincera intentie si in perspectiva promovarii domniei sale in inaltul for Olimpic, Sportlogic ofera domnului Alin Petrache o”invitatie menu” la masa „celor mari” semnata de acestia, printre altele si „autograful” lui George Plagiano (daca il intereseaza sau/si stie cine a fost), un obiect de colectie cu siguranta unic…Daca Alin Petrache, COSR sau Muzeul Sportului Romanesc (in curand una si aceeasi „institutie” – avand in vedere „organigrama”/portofoliul functiilor sale, Domnia Sa este pe cale sa devina institutie in adevaratul sens al cuvantului… vorbesc foarte serios si ma bucur de acest lucru), doreste originalul, sa ma contacteze!… Nu din mandrie nu o predau anonim la COSR, ci doar am nevoie de confirmarea ca Pastele a trecut si pe la ei , fericit sau nu, numai Paste.. sa fie!
__________________________________

P.S. 1 – Propunerea de donatie este serioasa si reala. Evident nu este una „personala”, ci pentru Muzeul Sportului Romanesc, pentru ca Domnia Sa sa nu inceapa prima zi „cu mana goala” ci cu o invitatie la cina (speram nu „cea de taina” ca sa ramanem in atmosfera specifica sarbatorii), dar odata transmisa, dansul va fi cel care va decide soarta „artefactului”… Si acum fiindca in sfarsit, dupa cativa ani buni, a venit „Pastele” si la mine… parca m-am nascut a 2-a oara (atentie nu am spus ca am reinviat :D) ), rasuflu usurat si va urez tuturor iertare cereasca, multa sanatate si Paste fericit!… Scuze pentru povestea asta lunga, dar in ciuda aparentelor este chiar o dovada de respect si consideratie.

Ultimul James Bond sau deznodamant „neasteptat” in saga conspirationista a Leilor Britanici – poveste „kamikaze” (2)

In Cultura si sportul, Ganduri, PORNO SPORT, Sport si societate, Sportul si politica, Star System on august 7, 2013 at 7:29 PM

[ Dedicatie  – Pamflet pentru cei care mai au inca dubii ca sportul poate face casa buna cu beletristica si cultura 😀]

Cuvant inainte – Acest articol este despre ce trebuia sa retina omenirea in urma acestui turneu „fara precedent”, „istoric” si cum o mai fi fost el numit in cele 6 luni de campanie mediatica dedicate… Mult zgomot prentru un mare „fas”, fara alta logica decat cea financiara (am vorbit despre „ce” si „de ce” in partea a I-a)… Scuze deci pentru acest articol umoristic si delirant care vine cu intariziere si este continuarea celui inca prezent pe „homepage-ul” blog-ului: Rugby, British Lions, conspiratie, propaganda – o poveste “Kamikaze” (1) 

Cine vrea sa mai inteleaga ceva va trebui sa (re)citeasca si episodul precedent mentionat aici deasupra… Articolul de fata nu va afecta in nici un fel mersul omenirii, miscarea de rotatie a planetei sau concluziile primului articol, dar pentru ca l-am promis…. IATA-L!  :D)… Si de ce nu, poate pentru ca este inca o posibila trimitere alaturi de cele evidente (cum ar fi numele :)))) despre rolul perfidului Albion, despre complexitatea relatiei sport-cultura-societate, originea rugby-ului, menirea sa si statutul marilor puteri, in cazul de fata imperialismul britanic cu tot ceea ce se leaga de el; noua ordine mondiala, conspiratii, (etc.) … si implicit RAPORTURILE SALE CU POLITICA… DACA CUMVA PARCURSUL PRESEDINTILOR FEDERATIEI ROMANE DE RUGBY NU AU REUSIT SA VA LAMUREASCA… Este doar o pilula umoristica pentru desteptarea „popandaului roman” sau cel putin a baietilor care descarca caramizi sublimate in forme ovale.

Si de aici ma tranform in Kamikaze sadea!…Banzaiiiiiiii !!!  :D)

________________________________

Sexton and Craig

Daniel Craig (agentul 007…Bond, James Bond) emotionat in bratele decarului Irlandei si al Leilor Britanici, Johnny Sexton, in urma triumfului turneului australian in 2013

________________________________

…Deci „Britshitzii” nu au vrut decat sa complexeze inca odata lumea cu parsul asta asta de 007…Altfel cum sa inteleg faptul ca dupa 3 luni in care au agresat, excitat, provocat toata planeta cu turneul lor, pozele si poza cea mai plebiscitata este omagiul suprem adus de pilonul puterii britanice reprezentata de faimosul sau agent 007 „fighting spirit-ului” (spiritului de lupta) irlandez !?. Sa fie oare vreun gest cu mesaj subliminal de recunoastere a independetei si meritului Irlandei in mentinerea suprematiei coroanei in turneul austral !?  Noi suntem OK cu asta dar poate ca trebuie vorbit la departamentul lor de resurse umane… sau la cel de relatii publice..

… Riscanta juxtapunere si foarte greu de transmis forta coroanei cu „sclembergi” atarnati la sanul unui leu britanic. Si inca au fost atenti sa nu-l trimita langa unul ca O’Connell, irlandez si el, fiindca asocierea ar fi devenit caricaturala cu „marele James Bond” in chip de piercing ombilical imbratisand talia unui ogru nordic…  Daca pe Sexton l-au ales pentru ca era cel mai „mic” si mai „scandura” pentru a evita contrastele ridicole – in opinia mea nu prea le-a reusit 😀 – de ce totusi un irlandez; un fiu al natiunii razvratite, mai ales ca Sexton nici nu terminase meciul in formula de joc. Acum 30 de ani, l-ar fi avut pentru un moment similar pe Sean Connery care avea aproape 1,90m… un barbat frumos… chiar daca „Scot”, dadea ceva prestanta imperiului…, dar probabil ca originile sale de animal cu sange cald :D) au deranjat putin elita reptiliana de la curte :D)… De altfel, pe atunci era si  vremea cand baietii in fusta aveau inima si mintea impanate cu tot felul de ganduri si intentii separatiste si trebuiau deci recunoscuti ca oameni de isprava ai imperiului, iar asta nu se putea altfel decat mereu in slujba reginei si a regatului… Ma rog, stiti povestea,… si a pacii si a democratiei, blah, blah, etc.

…Deci momentul acesta de tandrete virila intre doua natiuni a caror relatie cu greu o putem intelege noi cei din exterior, cu Daniel numar impar si magic (adica fara pereche) care vine sa se alinte gangurind ca o coarda la pectoralii vanosi ai lui Johnny Sex…ton (ce nume parca conspirativ) – vezi in poza de mai sus – este singurul lucru care trebuia sa ramana marcant in memoria noastra; amintirea pe care omenirea trebuia sa o retina… ZAU!!?… How pathetic! ;D) –  la sanul unui fiu al Irlandei (!?), cel care ii fugareste pe toti, ii prinde la ei acasa, le rupe bratul cu tot cu mana din umar si-i trage cu ea de urechi si le mai da si doua dupace dupa ceafa pentru ca nu au fost cuminti este de fapt un animal din familia parsului de alun, poate ceva mai mare… Dar atentie, s-ar putea sa ma insel fiindca cunostiintele mele de zoologie sunt intr-adevar precare…. Cei care se uita la serialul Grimm stiu despre ce vorbesc; o aratare dintr-astea este capabila sa surpinda mai mult de unul!!! Atentie!!! …Nu mai conteaza, ce trebuie sa retineti este ca 007 este unealta imperiului menita sa pedepseasca pe cineva; de regula pe cei criticati pe Fox News sau de alte media reprezentative si aparatoare ale valorilor democratiei.

Pai sa zica mersi australienii, pentru ca sunt altii care au patit-o mai rau decat  ei care cel putin raman cu un 2 la 1, o infrangere la limita datorata alunecarii unui aborigen minabil si ingrat in timpul unei lovituri de pedeapsa din ultima secunda a meciului …Zau faza asta este de „poltergeist” si ar trebui sa ne puna pe toti pe ganduri. Lui Beal nu i s-a mai intamplat nicicand asa ceva. Si nu nu numai lui; ci nimanui intr-un asemenea moment, la un asemenea nivel si pe o asemenea meteo… Flacara violet pe bune!!!

… Ati scapat ieftin fratilor fiindca de obicei tipul asta, spaima railor, cancerul femeilor si bucuria stilistilor, se plimba nestingherit noaptea prin birourile presedintelui unei tari ca a noastra, asa repede si pe intuneric ii repara si computerul in pana de doua zile fiindca nu-i recunoaste „memory stick-ul” din generatia urmatoare cu care spera sa copieze planurile avicolei de la Crevedia, unde EL banuie ca ar fi crescuti pui modificati genetic si radioactivi, din gainatul carora se pot face focoase nucleare… Si cand tocmai credea ca-si indeplinise cu brio misiunea (ca de obicei), gata-gata de plecare, observa un detaliu care ii retine inexplicabil atentia (ca de obicei): un presse-papiers, un fel de sarma in foi de varza, sub care zaceau niste documente neglijate tot ca de obicei)…  Cand sa ridice obiectul respectiv ca sa ia hartiile, ce sa vezi!? Presse-papiers-ul era pe bune o sarma sleita…Ma rog, rasfoindu-le repede ajunge sa inteleaga adevarata miza a cazului; era un dosar despre conceperea in vitro a calului de lasagna: masinatiune diabolica demna de o natiune de ex-comunisti detestabili, prin care acestia vor fi incercat sa saboteze infloritoarea industrie britanica a carnii de bou, „world leader since 1892”, singura care creste cornute ecornate, bine educate, carora le sunt respectate drepturile civile si pentru care au chiar si un plan de asigurare sociala si asistenta medicala gratuita pe viata… daca aia se mai poate numi viata. Ne aducem cu totii aminte despre preocuparile britanicilor pentru sanatatea mentala a vacilor, ei fiind singurii care au format si angajat pshilogi pentru depistarea si tratarea nebuniei prietenelor noastre istorice, bovinele, amenintate de un flagel care incepuse, se pare, sa bage in „sparieti” toata Europa disparata sa nu fie contaminata. Ce mai business extraordinar si sanatoriile astea cu tot felul de facilitati pentru cornutele razvratite impotriva furajului care le-a rapus.

Sa revenim la  „veverita” ucigasa cu permis si blazon; dupa ce mai  scotoceste putin  prin sertare, ia ce mai are nevoie, in trecere isi da si cu putin parfum din colectia prezidentiala; o sticluta gasita pe birou… De ce face asta !? Ca sa ne complexeze, evident ! Sau ca sa ne contrarieze pe cei mai tari de duh.

…Dar pentru alti vreo 100.000.000 de imbecili de pe planeta este o poanta buna…Mai ales daca in treacat vedem si marca parfumului cu care se da Corsarul de presedinte, un marlete prost, dar care are gusturi fine in materie de femei si de mirosuri… Eso es claro conio!!!…. Piratul are nas, simte oportunitatile de la o leghe marina, iar oo7 pare sa-i recunoasca aceste merite pentru ca si-a stricat proprii feromoni cu duhoarea prezidentiala… Ce spectacol!?… Zau ca merita la 10 euro biletul de cinema; ce mai conteaza restul de 7 miliarde pe care urineaza amuzat ori de cate ori au ocazia „si-i fac” doar din capricii bursiere. Ma rog, este momentul in care in gandul nostru incepe sa devina obsedat de intrebarea „de ce face EL asta (!?); extravanganta, pedanterie britanica, grija de a fi spilcuit si „fuckable” 24 din 24 („noblesse oblige” ca doar este Sir,  ce pana mea) sau doar dispret si cinism marca „britshit”!?”…

… Ei bine nu!!! Domniile lor au grija sa aflam si raspunsul imediat! La MI6 totul are un scop si se desfasoara conform unui plan bine si mai ales „dinainte” stabilit (dar nedezvaluit nimanui). La ei nimic nu este „gratuit” sau lasat la voia intamplarii. Cand in sfarsit reuseste sa ne surprinda cu aprecierea sa fata de gusturile presedintelui incoronat de un popor de victime naive si lenese (niste tipi ca noi), ti-ai gasit, iata-l ca inainte de plecare face o tura prin dormitorul prezidential, cunoscut si sub numele de camera in forma simultana de stea,  pentagon. secera si ciocan dar si ovala 🙂 – multifunctionalitatea a fost intotdeauna o pasiune a „arhitectilor” din tarile mici – si ghiciti ce face !? Incepe sa se joace cu sfarcurile primei doamne pe care o cunoscuse cu o zi inainte la „petrecerea de la ambasada”. Femeie candva foarte frumoasa, naiva dar de treaba; ea a fost ceea care a lasat o fereastra a palatului deschisa in speranta unei vizite nocturne a irezistibilului farmec britanic, dar mai ales pentru ca a inteles oportunitatea unui viitor mai bun pentru poporul sau. O visatoare! Ma rog, momentul nu dureaza mult, doar cat sa i se asterne un zambet pe fata-i (inca) angelica a frumoasei (inca) adormite (inca) pentru a o reconcilia pe trecuta, dar (inca) atractiva doamna, cu viata si cu sotul ei dupa 20 de ani de convietuire sado-masochista… Parfumul era o deghizare pentru a pacali nasurile prezidentiale, iar din zambetul „madamei” am inteles ca „00barat” (in logo) a reusit sa o impace cu sotul, oferindu-i in somn un moment de fericire demult asteptat… Da Mylady, nu v-ati inselat in privinta sa, Imparatul stie si a stiut dintotdeauna unde sunt si ce sa faca cu sfarcurile dumneavoastra… doar ca problemele inalte de stat l-au instrainat de micile placeri simple ale vietii…

…Acesta este momentul precis in care tu, spectatorule mediocru de sex masculin si posesor al unui pasaport emis de niste „mongoli”cu uniforma similara cu a celor de care isi bate joc Daniel in film, te simti luat serios la misto si te intrebi in mintea-ti anglofonata de spectacolul  cinematografic : „what a fuck!?”… „Ce este asta !?; un fel de rasplata pentru serviciile aduse coroanei si implicit in slujba cauzei drepturilor omului!? Fiindca mesajul care se subintelege te vexeaza peste poate; „greu alaturi de un badaran, scolit in conditii precare, cu accent imposibil si mereu mirosind a whisky cu ceapa » … Dar Coroana stie sa nu intinda coarda si tocmai cand te pregateai sa arunci cu pantofu-ti in ecran,  dupa indeplinirea misiunii pardon a „misiunilor” – cea delegata si cea de suflet –  „Unealta” iese pe fereastra „knockoutand” in trecere 2 rotweilleri cu mult mai prosti si impotenti decat orice setter englezesc si evident, doar adiacent, si pe seful securitatii, o gorila cu o cicatrice mare si dinti de otel care ar inspaimanta „Balcanii”,  terminand toata chestia cu o iesire in Tsukahara legata cu o cadere de la etajul 6 pe craca stajarului din fata, amortizata cu spatele pe o craca aflata 3 m mai jos, istorie de a-si pune rinichii la locul lor, de unde sare pe stalpul antenei „Vodafone” (aici cineva ar trebui sa ne plateasca) si mai departe pe zidul de imprejmuire pentru a finaliza cu o saritura si genoflexiune cu picioarele stranse si in extensie toracica jos langa masina pe care o parcase acolo la sosire… desi UK este zero in gimnastica, se vede ca la serviciile secrete ne pricepem! James is scutura o crenguta de pe rever, isi da si cu spray de gura, zambeste smart, se suie in BMW (ouuups) si dispare in intuneric…. [Nota – La un calcul scurt trebuia deja sa tai vreo 3 facturi; noroc ca fac filme la negru si ca CNA-ul nu ma cunoaste.]

Dupa toate aceste peripetii, nobila miniatura ia in fuga un stealth fighter pe care-l piloteaza cu maiestrie strabatand cu de mai multe ori viteza sunetului emisferele planetei, violeaza spatiul aerian a unei intregi lumi de maimute inapoiate, dar marturisind semne vadite de civilizatie fiindca mai toti poarta turbane (nu-i asa!?) si trag cu prastii dupa ceva care li se pare a fi un OZN pentru ca intr-un final sa aterizeze direct pe o autostrada in desertul australian, nu de alta dar trebuia sa evite cumva formalitatile vamale care l-ar fi intarziat in mod neplacut… De acolo incaleca pe o motobicla de cross ca sa calatoreasca direct si off-road, in nerespectul total al tuturor regulilor de circulatie (pe care adiacent le si apara in meseria sa) pentru a ajunge la timp sa pozeze la gatul unui „BRITSHIT LION”, atarnand ca un sugaci emotionat la pectoralii de „baietash” al celui mai talentat decar din emisfera nordica – Johnny…dar nu ala, cred ca le-a incurcat fisele, nu-i nimic si Sex_ton este bine… Hai ca pe covorul rosu de la Cannes, pentru o poza langa „tzatza” caspica si suculenta a lui Kim Kardashian le-as mai intelege eforturile, poentru ca imperiul trebuie sa fie „peshte” tot nu-i asa (!?),  dar ce facea el in fata fotografilor lumii atarnat la sanul protector al lui Johnny Sexton…Zau, daca ma pici cu ceara si nu ma prind !?…Ah Dumnezeule si daca si el, ca si mine. il dusmaneste visceral pe  „Owen Fartwell” – „the Paris Hilton Boy” -sa nu-mi para rau de tot ce-am scris pana acum!?…Pentru ca asta ar insemna ca Daniel chiar se pricepe la rugby frate.

…Ma rog deliram in veselie, dar una peste alta, nu intelegem cum de crede inca regina mama ca mai reuseste sa pacaleasaca (sau sa sperie) lumea cu un parsulet cu ochi albastri, realizand toate aceste filme, poze si produse derivate de propaganda al caror mesaj este ” daca nu veti fi cuminti, va vom baga dihorul in pat…  Atentie cum apasati pe butoanele de vot la Bruxelles sau la ONU  fiindca altfel vi-l trimitem pe Daniel 007 :D… ” Na ca m-am inselat; nu era pars, era dihor si chestia asta schimba toata povestea. Pana la urma destul de veridic; ce alt animal mai agresiv, brav, viclean, inteligent si strecurator decat un dihor, nevastuica sau verii lor poate exista… Daniel sunt obligat sa-mi cer scuze pentru aceasta confuzie zoologica si pentru a te fi tratat de pars pe tot cuprinsul acestui articol :D. Poate ca de fapt mesajul nu este pentru presedintii pirati si raii viscerali, ci pentru noi cei de rand si vrea sa zica „Stati calmi, nu va speriati ca v-au cazut pantalonii pe vine, Daniel zerozerobarat este un tip bine care lupta pentru libertatile voastre, nu-l dusmaniti :D…acum are nevoie sa va faca un toucheu de prostata fiindca se pare ca va pisati pe voi… de smecheri”!!!…Ahhhh ???? WTF!?

Concluzia dupa momentul „chinului de talent”

… Daca-i asa sau nu, nu mai conteaza, poza aceasta nejustificata este aproape singurul lucru care ramane posteritatii de pe urma turneului 2013 al „Leilor” in care tu nu ai nici o treaba, dar chiar nici o treaba…Pardon tocmai ma contrazic!…Da scuze, de fapt ai o treaba si inca foarte mare care si miroase de la distanta, chiar daca  esti priceput in ale „ovaliei” si probabil ca esti pentru ca l-ai practicat ani multi in tineretea ta, inainte sa devii „00barat”. In orice caz a fost poza cea mai difuzata pe net la incheierea turului!!! Ce alt exemplu mai concludent de deturnare a efortului (si sacrificiului pentru unii) a 30 de barbati generosi si naivi vreti, decat consacrarea unei minciuni ca amintire suprema a momentului si evenimentului (!?); un brit zambitor imbratisand inocent si recunoscator un razboinic irlandez care a luptat dedicat sub culorile coroanei… asa adauga si fara sa-si dea seama. Confuz sentiment sa fii irlandez patriot, star si selctionat in BIL. Daca nu ne credeti, intrebati-l atunci pe Ronan O’Gara, predecesorul lui Johnny in nationala Irlandei, unul dintre foarte putinii care au indraznit sa nu-si scoata mainile din buzunare in fata reginei si chiar sa nu-i accepte preaimparateasa-i extensie intinsa, cam cate motive (istorice si recente) ar avea orice patriot irlandez (cu „o pereche” solida si bine atarnata in chiloti) sa refuze terminalul intins a Coroanei, ba chiar sa-i faca si guler din podoaba-i capilara… „in public si de fata cu toata lumea”.

Ronan O'Garra

Ronan O’Gara snoband regina sau regina mama, cine le mai stie si pana la urma cui ii mai pasa!?

… Cat despre noi, carcotasi sau ba, vom ramane cu sansa si bucuria unui exercitiu in stilul celor de la revista Kamikaze, Catavencu sau „Le Canard Enchainé” (mai conteaza!?), nu stim de ce, fiindca asa ne-am trezit noi si a vrut „agentul” nostru intr-una din diminetile trecute.

De fapt „scandura” lui Adi Dinca, Johnny Sexton, decarul irlandez si al celor de la Britshit Lions are 1.88m si 92 de kile coane…Pana la urma Daniel 007 nu este decat un om normal, nu chiar o nevastuica si deci nu chiar atat de usor de „bagat” prin toate gaurile interzise…cel putin asa ar trebui sa fie!

Imaginea sugereazaa sau chiar demonstreaza inca o data relatia dintre institutii aparent fara nici o legatura, coroana, rugby-ul, imperiul, „British Lions” (hai sa le spunem si pe nume din cand cand), etc., etc… Mi ca-mi vine sa ma intreb de ce mai are Romania nevoie de rugby de inalt nivel; ca sa vina James Bond sa se rupa in figuri dupa meci pe peluza de la „Arcul de Tirumf”!?. O poveste mai nebuna chiar decat cea mai schizo vaca englezeasca , dar adevarata si pe care speram ca intr-o zi Sportlogic sa va o poata povesti cu lux de amanunte – [foto: Johnny Sexton felicitat de 007 (generatia a 4-a) dupa triumful Britshit Lionshilor in turneul din Australia incheiat sambata cu o victorie fara precedent 41-16… mai mai mai!!!]…

Facatura regizata…Evident ! Falsa (!?),…NU ! Daniel Craig ca orice englez bine educat a jucat ani multi rugby, dar spre deosebire „Wolverine” ca sa-i parafrazez pe amantii de la FRR, care la randul lor au incercat sa ne copie fara talent :D) , l-a jucat cu bucurie si placere. Zambetul lui Daniel si suportul sau pentru rugby si „Lei”  este sincer atat in viata sa publica, cat si in cea intima-personala, dar prezenta sa acolo unde toate camerele (foto) erau armate, NU ! Trebuia sa ramana ceva din toata povestea asta ; ceva mai mult decat un modest palmares de 2 la 1 pentru „Lei” sau decat lacrimile unui jucator celebru, dar necunoscut marii majoritati a locuitorilor planetei, capitanul Australiei – Horwill…

…Hai sa ignoram serviciile aduse coroanei si faptul ca ti se da acces la sfarcurile femeilor de frunte ale tuturor natiunilor si sa ramanem cu afectiunea pe care o avem pentru orice frate indragostit de closca ovala…Multumim Daniel (!),  in numele cauzei rugby-ului… MULTUMIM !…Iar data viitoare te asteptam si pe la noi atarnat la tzatzele amantilor de la FRR, ca au de unde si-s naturale facute din greu cu papa bun si gras si shaorme de langa stadionul de atletism… Sa-i inveti putin PR sau cum in loc sa cheltuie bani pe publicitate, sa faca bani din ea… Sau nu te daruiesti looserilor, penala mica… Ah iti sunt subalterni; la birou esti cuminte…Aha!…Nu amesteci placerea cu munca!?…Du-te ba de aici, daca spunea altcineva il mai credeam.

– O-O Flo –

TURNEUL RBS 6 NATIONS (1) – cuvant inainte, introducere, Brian O’Driscoll, curs de comunicare pentru „dummies” and more…

In Bizz sport, Economia sociala, Economia sportului, Sport si societate, Sportul si politica on februarie 7, 2013 at 8:58 AM

Cuvant inainte – Acesta articol este introducerea unui dosar structurat in 1 +3 parti, toate dedicate Turneului celor 6 Natiuni (si nu numai) – RBS 6 Nations, cel mai important eveniment rugbistic al anului (in emisfera de nord), care isi propune sa va prezinte intr-o forma „decriptata” care sunt cu adevarat istoria, interesele, miza si alte nevazute – veti vedea ca cea sportiva este (zau), poate cea mai putin importanta pentru „cei a caror parere conteaza” 🙂 , zonele de influenta si impact, etc)… Pentru cei mai lenesi vom avea si filmulete exceptionale la interior.

TurnRBS Six Nations Launcheul este si pretext pentru a adresa aceasta serie de articole comunitatii rugby din Romania, celor implicati in dezvoltarea sa – media, sponsori, geniile de la federatie, etc.  cu speranta ca vom putea decripta anumite mecanisme care fac ca unii sa reuseasca deopotriva perfomante frumoase dar si organizarea unor evenimente extraordinare… iar noi… NU!

In partea I – a vom discuta despre „semnificatia” acestui eveniment. Ce inseamna  Turneul celor 6 Natiuni pentru fiecare dintre actorii implicati in derularea sa – organizatori, sponsori, media, public, sportivi, natiuni si… RESTUL LUMII ; va fi o trecere in revista a „aparentelor”, o analiza de imagine,  din perspectiva comunicarii de eveniment – mesaj, parghii, publicul caruia i se adreseaza… Nimic pretios, sofisticat sau tehnic; ne vom limita la imagine, imagini si „aparente” pentru ca „una face cat… 1000 de cuvinte” 🙂 si pentru multi dintre noi, prin imagini traim si participam la atmosfera turneului, memoriile noastre luand de cele mai multe ori forma unor imagini… Si tot ele, „imaginea” si  imaginile, „bata-le vina”, sunt cele care se „interpun” intre noi, public, jucatori si cei care controleaza aceasta „inginerie” complexa .

In partea a II-a – va fi o abordare/analiza „mai pragmatica” a fenomenului –  informatii care, speram sa prezinte si fata nevazuta a lumii despre care vorbim. Am gresit si am pus un „m” in loc de „n” oare (!?);  NU (!) – vrem sa prezentam evenimentul dintr-o perspectiva diferita dar cat se poate de reala – cea financiara.

In partea a III-a – este un demers de „initiere” in care vom incerca sa trasam un scurt istoric in speranta ca va putea oferi o perspectiva coerenta  trecut-prezent prin prisma istoriei rugby-ului, a turneului si intelegerea acestui  evenimentului sportiv de prim rang;  a mizei si impactului  sau in cultura si economia tarilor participante.

 ________________________________

Pentru cei care nu prea stiu despre ce este vorba, explicatiile unui impatimit al rugby-ului (jucator sau nu, nostalgic sau pur si simplu „mito” :)) ar descrie evenimentul cam in felul acesta :

 

Recunoastem, pare putin „infantil”, dar care dintre noi nu simte cu inima de copil relatia sa cu sportul pe care-l iubeste !? Intrebati-va consoartele si veti vedea cam cum ne percep partenerele de viata. Raspunsul la intrebare este  –  DA, NOI TOTI SUNTEM NISTE COPII… „BARBOSI” :).  Cu siguranta ca in rugby-ul de performanta, jucatorii de inalt nivel – adevaratii PRO – nu-si pot permite o abordare inocenta , dar si in cazul lor tot un fel de inima ascunsa, uitata si pura este cea care le bate in piept in momentele de confruntare; aceea de razboinic (tot un copil si el pana la urma) sau dupa caz, inima fiintei ascunse, cea ramasa neimblanzita – un moment de trezire completa din hibernarea domesticirii!Pentru ca in rugby dragii mei, fara INIMA nu poti sa faci nimic !!!!… Exact ca in aceasta reclama argentiniana, de unde si interesul nostru fata de aspectul comunicarii in sport si in special in rugby, care este de fapt o meserie in sine si o treaba mult prea importanta pentru a fi lasata la dispozitia diletantilor:

…Ati inteles, noi fanii de rugby traim aceste meciuri si in special turneul ca pe o poveste (cu cavaleri, eroi, tari de vis… cea de dincolo de frontiera, de linie – la terre promise, etc.) ca pe o epopee, ca pe un moment al dezlantuirii, ca pe sfarsitul lumii, dar numai ca un meci sau competitie sportiva NU ! Exageram putin; ce sa-i faci(!?), asa suntem noi: niste visatori, idealisti, imaturi si nu mai spun.

… Asa stau lucruile in aparenta pe planul emotional-afectiv. In realitate situatia este mai complexa si toti cei despre care vom vorbi sunt perfect constienti de ea – dedesubturi, mize, si alte ganduri mai putin feciorelnice incoltesc in toate mintile. Imediat ce momentul de adrenalina trece, absolut toata lumea revine cu piciorele pe pamant si se pregateste de etapa urmatoare :).

Articolele urmatoare va propun o incursiune in universul de comunicare si perceptie al evenimentului. Analiza noastra nu se va apleca asupra fenomenului banal de difuzare a unei campanii cu prilejul unui eveniment sportiv, ci asupra campaniilor lansate de cei care fac parte din ecuatie de cateva decenii si asupra mesajelor care vin sa starneasca declansatori profunzi, aproape irationali, ai emotiilor tuturor celor implicati in eveniment, oricare ar fi rolul lor in aceste cateva saptamani de turneu. RBS 6 Nations mai mult decat o antrepriza laborioasa in care se vehiculeaza sume fantastice iar riscurile sunt pe masura, este o adevarata INSTITUTIE ( !!!) ale carei atributii si influente depasesc de multe ori pana si „intuitiile” celor cat de cat initiati.

Evident este un exercitiu care poate parea putin pretentios, dar il facem in speranta ca-i vom putea ajuta pe cei care au misiunea dezvoltarii rugby-ului in Romania, cel putin sub acest plan al comunicarii … (Pana acum niste „nevinovati” – scuze, este termenul cel mai indulgent pe care l-am gasit la adresa unor tipi precum Campeanu, Lorin sau Matei) :

1) –   SPORTIVII – JUCATORII SI ECHIPELE NATIONALE –   Ce este evenimentul pentru cei care participa la el in confruntarile directe?  – „atletii”, staff-ul, echipele nationale.

Ei reprezinta piesa cea mai importanta in acest angrenaj complex al comunicarii si al intentiilor „campaniilor”. Incepem cu ei pentru ca poarta absolut toata povarea reusitei turneului. Ei incarneaza sperantele tuturor – natiune, fani, sponsori, etc., reprezentand in egala masura premiza de la care toti ceilalti isi construiesc mesajele, strategiile campaniilor de comunicare. De multe ori cei interesati nu au nevoie sa se preocupe prea mult, este destul sa speculeze imaginea publica a jucatorului, sau daca este unul foarte indragit dar mai putin mediatizat, nu trebuie decat sa-l expuna/”reveleze” publicului, sa-i deschida carapacea cum se spune.Un caz reprezentativ de acest gen a fost Shane Williams… In opinia noastra, sportivilor nu prea li se acorda dreptul la „tribuna” pentru a-si expune punctul de vedere, sau macar trairile… Nimic nou pana aici ; dintotdeauna gladiatorii au fost aserviti placerii spectatorilor… Cu diferenta ca la rugby, noi publicul suntem speciali si mai ales nu aratam niciodata degetul in jos.

Fara sa facem confuzie intre comunicarea pentru promovarea imaginii unui jucator *(brand-ul personal – scuze de expresie) si campaniile lansate cu ocazia turneului, exista cazurile unor figuri iconice  cum ar fi irlandezul Brian O’Driscoll, care uneori produc astfel de asocieri de imagine. Se intampla doar atunci cand exista generatii cu astfel de personalitati. In perioadele respective nu este exclus sa intalnim mesaje care vor suprapune imaginea evenimentului cu cea a jucatorilor respectivi, „vampirizandu-le” complet imaginea si  cariera sportiva.

… Ca sa ne dati dreptate, este destul sa priviti poza de la inceput, in care  turneul este reprezentat de 5 jucatori, care nu sunt obligatoriu capitanii  echipelor nationale, iar primul dintre toti este cine!? – fara suprize – B.O.D.! Este un exemplu evident de comunicare si sensibilizare prin asocierea imaginii jucatorilor carismatici si eveniment, pentru ca in final sa „sugereze” elementele de reper, prin extrapolare, sau de „forta” (punctele tari) ale editiei respective – dorinta comuna a acestor „piese grele” de a „pune mana”  pe trofeu si  specatacolul sportiv care va rezulta din confruntarea dintre ei in incercarea de a castiga turneul. Evident ca ocazia si bucuria de ai vedea la treaba cu acesta ocazie pe preferatii nostri sau pe jucatorii cei mai buni dintre cei buni, face si ea parte din fondul de comert al evenimentului.

Diferenta intre jucator si eveniment consta in faptul ca notiunea de  imagine a evenimentului ca produs de comunicare/campanie in sine este o variabila, transformabila de la an la an. Astfel evenimentului i se pot da coloraturi diferite de la o editie la alta in functie de tendinte, evenimente politice, pe scurt, de contextul prezentului respectiv, in timp ce jucatorul ramane acelasi si mai putin cazurile exceptionale, care pot opera modificari in perceptia publica, imaginea sa ramane o constanta care se potriveste sau nu contextului respectiv… Da, putem spune ca imaginea jucatorului este un auxiliar de imagine pentru turneu, mai mult sau mai putin consumabil in timp, in functie de talentul si personalitatea fiecaruia sau, atentie, de abilitatea si inteligenta agentilor lor!.. Pentru cei care au asa ceva…

In opinia mea aceasta a si fost ratiunea numirii lui Martin Johnson la carma tehnica a Angliei. Vom mai vorbi despre acest aspect si despre responsabilitatea care cantareste uneori  enorm in viata sportivului, sfarsind prin a genera „crize/turbulente” care poate lasa urme serioase unbeori. Lista de exemple este aproape interminabila in toate sporturile.

In cazul „irlandezului zburator” ne permitem sa avansam ipoteza ca ratiunea prezentei sale la editia 2013 a Turneului are alta semnificatie decat dorinta sa de a-si incheia cariera cu un triumf sau ca nu ar fi existat solutie pentru a acoperi golul lasat de plecarea sa in dispozitivul nationalei. Nu credem nici ca a revenit din devotament pentru nationala; patriotismul sau nu mai are nevoie sa fie pus la incercare si nici pentru faptul ca nu ar mai fi competitiv inca, ci pentru ca pur si simplu nu mai poate (!), iar O’Driscoll o stie foarte bine, sau daca cumva, ceva, „ii scapa”, cu siguranta o simte in fiecare secunda de prezenta pe teren, la fiecare impact, schimbare, accelerare, etc.

Ne aducem cu totii aminte ca Brian si-a anuntat retragerea din nationala dupa Cupa Mondiala si oricat de mare ar fi pasiunea sa pentru acest sport, nu  credem ca este genul care sa se joace cu vorbele, iar situatia nationalei nu parea intr-atat de disperata incat sa justifice efortul si riscurile pe care si le asuma.  Cum NU credem ca in cazul sau, ratiunile financiare mai pot constitui un motiv de interesare, ne intrebam ce oare l-a putut determina sa mai participe la o editie a turneului!? Singura explicatie care ne trece prin minte este ca cel mai faimos numar 13 din istoria rugby-ului, a revenit asupra deciziei sale din imperative de imagine. Evident, nu este vorba despre imaginea sa, ci de cea a nationalei Irlandei si a turneului insusi.

Este relativ usor de remarcat faptul ca aceasta editie a RBS 6 Nations este probabil singura din ultimii 40 de ani care sufera de o absenta acuta de personalitati marcante – star-uri, „one man show”, magicieni, jucatori carismatici. Atentie, nimeni NU afirma  ca tinerii care vin din urma sunt lipsiti de talent sau potential, ci doar ca acestia nu au avut timp sa creasca si sa intre in constiinta publica… Din acest motiv nu este exclus ca Brian sa fi fost „rugat”  sa se mai forteze un an, sa nu lase Nationala, dar mai ales  turneul „balta”.  Shane Williams, fratii Jones, O’Gara, O’Connell, Patterson, jumatate din nationala Frantei si a Angliei, inclusiv SIR WILKINSON inca activ, toate figurile emblematice ale rugby-ului european si britanic s-au retras (sau au fost retrasi parca de o mana invizibila) toti odata din nationalele lor … Hmmm!… Cine ar fi riscat o astfel de editie si cam 150.000.000 de euro, pentru ca niste vechi soldati nu mai vor sau nu mai pot. Dintre toti acestia putini ar mai fi putut juca la nivelul turneului fara a risca sa-si compromita definitiv imaginea; si pana la urma „la ce bun!?”.  Iar Brian este unul dintre ei si generos cum il stim… Dar cei care l-au urmarit pe O’Driscoll in ultimii 2-3 ani, NU au putut sa NU observe oboseala, scaderea nivelului prestatiilor sale, gradul de uzura a organismului sau si numarul mare de accidentari… El care parca era facut din otel-carbon. De fapt  nici nu a incercat sa ascunda aceste lucruri, ba chiar a si „declarat-o” public de mai multe ori, parca implorand mila ;  „timp de 15 ani am fost la cel mai inalt nivel, fara sa lipsesc un meci; acum, in momentul acesta am nevoie, corpul meu are nevoie de repaos”.

De altfel in sezonul acesta O’Driscoll a jucat un singur meci in Heineken Cup, ultima etapa contra celor de la Exeter Chief; este drept a si inscris  dar nu era meciul cel mai greu. In diversele competitii britanice a fost complet absent, ca de altfel si la meciurile nationalei din toamna. Cu toate acestea, dupa o operatie complicata si 6 luni de absenta, cu un singur meci „in ghete”, Brian si-a reluat locul in nationala!? De ce!? Pentru ca el este ca si turneul, O INSTITUTIE NATIONALA si BRITANICA IN ACELASI TIMP; sa nu uitam ca nu a lipsit din componenta Leilor Britanici in ultimii 15 ani (N.R. – in episoadele urmatoare veti intelege de ce consideram de fapt turneul mai mult o institutie Britanica decat a Celor 6 Natiuni)… Pe scurt NU nu credem ca la mijloc a fost un capriciu de vedeta sau nevoia nationalei – Brian si STAFF-ul sunt prea profesionisti ca sa aiba astfel de „scapari”. De fapt ne incumetam chiar sa credem ca O’Driscoll a facut-o DIN OBLIGATIE si banuim  ca media, sponsorii si organizatorii au avut un cuvant greu de spus, iar acest cuvant nu a fost „euro” sau „dolari”, etc… Nu vrem sa spunem ca ar fi  fost ceva de genul „cu pistolul la tampla – you are going to play mother fucker because we say so”… dar cumva mascat si cu zambetul pe buze, pe undeva pe acolo… Si chiar daca ei nu i l-au pus, ar fi fost destul sa-l streseze cu fetele lor stravezii ca sa si-l puna singur, pentru ca Brian este un gentleman, un campion, un munte de onoare  si fair-play pe care  chiar il credem capabil de asa ceva…

… Si pentru ca NU vrem sa fim martorii decaderii sale (fie ca va avea loc sau nu cu  ocazia acestui turneu sau cine stie cand ?), noi ne „luam masuri” de siguranta 🙂 ; iata un ultim omagiu  adus „celui mai mare numar 13” din istoria Rugby Union… Atat cat inca mai este in glorie si sta in picioare. Este poate interesant sa-l prezentam si celor care nu sunt familiarizati cu universul rugby.  O facem pentru a ne proteja memoria de eventuale alterari inerente cu timpul care trece si se asterne peste amintirile noastre;… asa cum se pare ca ni se intampla in cazul lui Philippe Sella… Iata deci dragilor un omagiu (speram din suflet sa nu fie ultimul) adus acestui jucator de rugby extraordinar, fabulos, „extraterrestrial”, campion si barbat care este Brian O’Driscoll:

… Genul (sau poate ca geniul!? ) de personalitate care entuziasmeaza inimile si fantezia milioanelor de suporteri, fani si jucatori din toata lumea; care face ca pasiunea pentru acest sport sa nu se stinga si sa ramana vie in inimile noastre in ciuda tuturor magariilor, nedreptatilor si toate alea, cu care cei mari si tari au avut grija sa binecuvanteze dintotdeauna lumea sportului… si despre care veti afla si in articolele care…

>>vor urma>>….

%d blogeri au apreciat asta: