Sportlogic

Posts Tagged ‘FRR’

RECENZIE EMISIUNE DOLCE SPORT – RUGBY NATION (ULTIMA PANA LA IMBUNATATIRI)

In Bizz sport, Comunitate, Economia sportului on Martie 17, 2016 at 12:11 PM

ACTUALIZARE INAINTEA EMISIUNII NR. 4 –  Imi luasem orice speranta de la aceasta emisiune… Dar felicitari si BIG-LIKE pentru ca a  invitat jucatori, desi in opinia mea (numai a mea) invitatii ar trebui sa fie cumva amestecati… Nu conteaza, este un progres… Sa vedem cum va fi folosit timpul. Oricum carismul baietilor va da o alta atmosfera… Chiar si stangaci, fara exercitiul comunicarii media – (multumim „specialistilor” FRR care in sfarsit au inteles ca NU cumetrii, fostele glorii si alte „eminente” pot constitui parghia de sarcina in promovarea disciplinei, ci cei care sunt acum pe val) – nesiguranta lor este mult mai interesanta si mai charmanta decat certitudinile, platitudinea si mereu acelasi discurs al unor „insarcinati”. Este inadmisibil ca baietii astia sa NU aiba parte de un training specializat in comunicare, sa se poata exprima in toata splendoarea lor, mai ales cand te lauzi ca vrei sa promovezi rugby-ul. Cu mici exceptii este o faza obligatorie pentru toti sportivii cu vizibilitate, fiindca in fata camerei sau audientei publice, oricine poate da rateuri. Cum altfel sa interesezi sponsorii (in afara de cei din agenda de contacte a „baietilor smecheri”) daca nu arati caractere sau personalitati. Abea astept si oricat de dificil le-ar fi fost  cu speranta ca animatorul nu i-a hingherit ca sa dea bine sau ca FRR si menajerii nu le-au dictat discursul!.. Stiu despre ce vorbesc. Sper sa fie ei insisi, asa cum sunt intre prieteni ! Este primul <+> important al acestei emisiuni care are nevoie de mai multa relaxare, punch si deschidere decat fetele scrobite de rictusuri acre si oficiale… In sfarsit realizatorii au inteles ca 2 invitati nu este suficient… mai ales daca sunt si „gemeni” deghizati.

Rugby Nation
CRONICA CELOR 3 EMISIUNI ANTERIOARE – Am asteptat cu totii (poate ca aici exagerez putin) primul magazin audio-vizual Rugby Nation produs de Dolce Sport, care devine mai nou partenerul media al rugby-ului romanesc si pare-se din ce in ce mai interesati de aceasta disciplina. Am urmat sfatul animatorului/realizatorului ei Florin Caruceru, printre putinii din comentatorii romani capabili sa acopere sportul oval, alaturi de Bogdan Cosmescu (tot de la Dolce) si care nu te obliga sistematic sa-ti iei campii cautand un streaming de import pentru a viziona meciurile.

Dupa primul numar pe pagina sa Facebook, realizatorul a adresat un apel de sugestii pentru imbunatatirea formatului. Subsemnatul, voluntar ca intotdeauna si cu zel de dat, a incercat sa-si indeplineasca atributiile de fan. Nu stim daca au fost si altii care si-au dat osteneala, cert este ca au fost discutii in culise pentru ca am asistat la schimbari de la un numar la altul. Nu vorbim despre imbunatitiri cum a fost cazul intre editia 1 si 2, ci despre o schimbare de format. Din acest motiv credem ca o recenzie blogistica se impune…. De ce am ales aceasta editie pentru a publica o recenzie (?); ei bine pentru ca am avut impresia unei satistfactii depline din partea realizatorului si mai ales am avut parte de laudele invitatilor in direct… Iar cand se intampla asa ceva, stim cu totii ca lucrurile sunt pe cale de a lua o intorsatura trista.

Ce am retinut deci din acest numar :
A) DISCUTIILE PE PLATOU
1) Ca am asteptat, nu mai socotesc cati ani, pentru a intelege niste baze – si anume ca jocul diversificat  a fost dintotdeauna singura optiune valida pentru a performa si oferi spectacol. Ma plateste cineva pentru ani si ani de lupta cu morile de vant… macar in (Y) – uri, daca nu un cec… Nu ca ar fi o noutate, ci pentru simplul motiv ca ani de zile oficialii nostri (ACEIASI) s-au justificat ca nu stim sa jucam altfel, ca asta este cultura noastra de joc sau ca accentul trebuie pus pe ceea ce stim sa facem mai bine… Se pare ca nu!…. Evident ca rugby-ul, un joc complet (cum nu mai obosesc sa ne tot explice invitatii de vaza de la FRR) este rugby doar atunci cand se joaca complet… Adica rugby-total.

2)  Ca a trebuit sa inceteze interferenta FRR cu staff-ul… „Adaptat foarte usor” (LORIN) mi se pare laudarosenie pentru ca au trebuit ani si ani ca sa avem niste semne timide de implementare a bunelor practici… Mai ieri aminteam cum presedintele FRR de atunci dicta schimbarile din tribuna. Asta a fost posibil datorita evolutiei mentalitatii si mai ales criticilor si sugestiilor „fanilor” :D… pardon ale subsemnatului , pentru ca nu am intalnit inca un altul care sa nu aiba mandatul FRR in buzunarul de la piept cu intrebarile notate pe spatele fituicii.  Chiar daca propos-urile mele au intrecut masura unor norme intelese gresit (regret, dar altfel nu s-ar fi putut), iata ca in cele din urma au dat roade. Glumesc… Nevoia sau ambitiile i-au obligat!… Pacat de timpul pierdut si de o parte si de alta.

3) Florin Caruceru este un tip fain, am facut cunostiinta, dar un fel de meteahna (jurnalistica) sau o doza de narcisism incontrolabila il impiedica sa se abtina de la vorbe pe care le leaga fortat de contex… Poate este doar o problema de inspiratie de moment, cine stie (!?), dar i se intampla si la meciuri. Nu vad unde este pasul inaintea celuilalt!… Si nu am inteles daca la o astfel de maxima trebuie sa cadem pe spate, sa aplaudam sau sa ne ingrijoram. La fel cum nu am inteles de ce trebuie sa conceptualizam in limba engleza ceva ce se poate exprima foarte bine in romana – „strength in depth”. In plus cu 1/3 din jucatorii nationalei de origine straina ma indoiesc ca este cazul… Toate natiunile nordice au jucatori de imprumut, dar inlocuirea acestora nu ar modifica in nici un fel nivelul general al echipei. Nu este insa si cazul nostru. Ionita este la nu stiu a cata selectie, Nistor are deja doi ani ca si primul.

Toate aceste vorbe fac parte dintr-o manie de a pozitiva fortat – este mult mai bine decat pupice, recunosc – insa nimeni nu spune sa criticam de dragul criticii (desi ea este cea care ne face sa avansam… mai putin in Romania, unde ne face inamici), la fel cum nimeni nu ne obliga sa pozitivam mai mult decat trebuie. Ma tem ca usor, usor ne indreptam spre acelasi format slabut in care toata lumea este de acord, divergentele de opinie sunt de ochii lumii sau fara argumente, mai putin pupicele repet (ceea ce este un progres pentru rugby-ul romanesc) si in care ne vom alapta de la tata (tzatza) seaca a degetelor ridicate pe FB –  unele de incurajare, altele din amicitie/simpatie, foarte multe smack si smack sau slurp si slurp – RECUNOASTEREA PROBLEMELOR DIN TRECUT TREBUIA FACUTA ATUNCI si NU ANI SI ANI DUPA. ASTA NU CRESTE NOTA OBIECTIVITATII EMISIUNII… FIINDCA IMI AMINTESC PERFECT CUM CA SI IN 2007 ERAM O MARE FAMILIE, atat de mare incat eram siguri ca vom castiga 2 meciuri la RWC(!).

4) Da, Hari Dumitras are dreptate… In sfarsit avem linii a 3-a mobile, il avem si pe Nistor…  Cele mai bune din ultimii 20 de ani! Daca Burcea este atat de bun, de ce la RWC a fost rezerva, desi l-am mentionat in sedintele de coaching virtual…. In plus, si ca niciodata, mai avem si variante sau optiuni – Nistor si sa nu-l uitam pe Carpo… Un jucator la care am impresia ca se renunta prea usor. Ma rog, avem de ales… Daca nu lasa vreun gol in linia a 2-a, Van Herden poate fi si el reciclat sau pregatit pentru alte sarcini… s-ar putea sa va surprinda… cel putin ca solutie de criza! De ce!? Ei bine pentru ca jucatorii mai obosesc, unii se lovesc, altii isi pierd forma si atunci trebuie sa ai de unde alege… mai mult nu spun, desi „marii antrenori” ar trebui sa o stie fiindca face parte din bazele psihologiei performantei.

Ce legatura au toate astea cu emisiunea… E clar ca scopul nu este sa fac nationala, dar este genul de continut tehnic interesant – ipoteze, pareri – care lipseste cu desarvarsire in emisiune (actualizare: asa cum vor lipsi probabil si astazi)… De ce nu intreaba animatorul „Ce se intampla cu x sau y”!? Altfel mereu aceleasi strofe chiar daca domnul Dumitras a precizat calitatile celor 3 titulari… Daca tot a fost mentionat Burcea, poate ca o intrebare de genul… „De ce nu a fost folosit mai mult la RWC” ne-ar fi lamurit si adus detalii despre problematicile nationalei la vremea respectiva, cand totul parea atat de roz si toti erau optimisti. Si daca tot vrem sa vorbim despre nationala, unde este interactiunea emisiunii cu suporterii, fanii care au si ei pareri; sau emisiunea este (ca toate celelalte) un bust in cariera jurnalistica si un buffer al ezitarilor FRR… Sau poate ca nationala nu joaca pentru fani, la fel cum emisiunea nu este facuta pentru telespectatori. Pai atunci uitati-va  „voi”, cu federatia si restul pupaciosilor cum s-a intamplat si la rugby show… rugby-ul va supravietui cu aceeasi duzina de devotati, o picatura intr-un ocean. De unde stiti voi sau nu sunteti curiosi sa aflati daca simularile coachingului  virtual al fanilor (toti facem) nu sunt mai inspirate decat cele ale staff-ului. Ne-am saturat de aceeasi cultura SRI-istica mereu si mereu. Burcea trebuia sa joace la RWC, nu sa faca tusa, iar acum iete ca-l redescoperiti voi … De ce trebuie sa se justifice telespectatorul „cine este el” ca sa se tina cont de parerile sale. Poate faptul ca Matt Giteau sau Beale a fost adusi la nationala datorita presiunii fanilor, la fel cum Morne Stein a fost indepartat de la nationala SA, ar trebui sa va sugereze cama cat se pricep fanii si sa va invete  despre cum se face o emisiune interesanta si atragatoare. De ce nu aveti putine incredere in subsemnatul care se pricepe, CEL PUTIN TOT ATAT de bine cat invitatii vostri; o  stiu, o simt, este in codul meu genetic 😉 E simplu… Buna ziua, ma numesc Mozart! Si cu asta am spus tot! Fa Si Do Sol Do! Ei bine, este mai mult decat posibil ca acolo in decor sa fie alti tipi care sa se priceapa de 1000 de ori mai bine decat mine, dar despre care voi nu ati auzit pentru ca sunt timizi sau nu vor sa se remarce, dar mai ales pentru ca nu stiti sa creati un cadru pentru ai lasa sa se exprime sau pentru a genera o dinamica de audienta – se cheama INTERACTIVITATE, care apropos este deja fumata, in mintile treze se vorbeste de ani buni deja despre PROACTIVITATE, adica a veni in intampinarea asteptarilor clientilor, partenerilor… sotiei, etc.  😀 .

„Nu stiu altii cum sunt”, dar pe mine ma intereseaza sa auzim despre lucuri concrete, nu recituri si ode despre marea familie , blah, blah, mult talent, etc., toate solfegii pe care le-am auzit si tot rasauzit, ce ne-au fost servite pana la saturatie. Aceleasi strofe au fost rostite si de toti cei 6 invitati de pana acum, fiecare in felul lor. Discutiile trebuie sa fie libere si nu planificate, altfel avem o vaga impresie de naclaiala, gripare, claustrare… sufocare a gandurilor si evident a reflectiei care este asasinata din fasa si stiu ca nu este doar vina invitatilor – am vazut cum Cosmescu a vrut sa-si spuna punctul de vedere si Zebega a incercat sa nu spuna „da” la orice.

Imi amintesc raspunsul de carton a lui Lucian Lorin la intrebarea legata de desemnarea omului meciului – lamentabil – „Nu este (sau este mai putin) important!”… OK nu este, dar nu el este acela care decide ce vrem noi sa aflam sau care sunt asteptarile noastre intr-o emisiune… Nu vrei sa dai din casa, spui „nu stiu!”. Feudalismul asta informational exaspereaza… Poate ca toata lumea este curioasa sa stie care sunt criteriile prin care se desemneaza omul meciului si mai ales procedura… Cine desemneaza? Nu suntem noi, telespectatorii, care ar trebui sa o facem!? Cum se face (!?) … Si iarasi vorbim despre respectul fata de telespectator, interactiunea cu acesta si dinamica audientei. Nu sunt filme, cei de la Eurosport o fac de ani si ani, la radio la fel. Caruceru stie cum se poate face, i-am si sugerat cum…  In mare nu este vorba despre raspuns in sine, ci despre atitudine! Eu nu l-as fi lasat sa scape pe Lorin cu asta… Si cred ca aici am raspuns (in locul sau) si la intrebarea „PENTRU CINE ESTE FACUTA EMISIUNEA”.

Poate ca ii este frica de ei, poate nu vrea sa-i supere, dar trebuie sa-i reamintim ca „stapanii” unei emisiuni de genul asta sunt telespectatorii (audienta) si nu el sau FRR!  Daca critica nu este dorita, atunci oferiti-ne cel putin sansa unor intrebari, lamuriri, precizari (!!!) si daca se poate… nu formale si cu raspunsuri pregatite. Nu-i nimic daca se sifoneaza unii, uite asa se decanteaza lucrurile  si aflam cine are capacitatea animarii unor astfel de discutii sau personajele cu carisma care pot sustine mediatic un demers/campanie de promovare a disciplinei.

FORMATUL EMISIUNII
a) Structura emisiunii s-a schimbat – o pastila rezumat, discutii despre atmosfera, o pastila istorica si o minimizarea a continutului 6 N. Se pare ca Florin Caruceru a inteles ca inainte de a incepe un proiect trebuie sa-si puna o intrebare… pe care in sfarsit si-a pus-o…. Pentru cine sau ce face emisiunea!? Acum avem si raspunsul cel putin pentru editia a 3-a, clar orientata pe rugby-ul romanesc si nationala… foarte bine!

b) ALTE CRITICI  – Ei bine, ca de obicei romanul este un extremist fara convingeri si ratiuni valide… sau cel mult un Xerox defect. La fel ca si cu fumatul, normele anti-incendiu dupa Collectif, destinul maidanezilor, actiunile fiscale, permisele de conducere, coruptia… cand dupa 20 de ani de jaf la drumul mare, banuim sau arestam oameni pentru ca au fost vazuti in compania unui „corupt”, dar culmea, el nu pateste nimic… Toate astea in conditiile in care suntem un popor extrem de moderat… Adica excesiv, doar si numai, in moderatia sa! Odata iesiti din casa insa, trecem de la o extrema la alta fara absolut nici un fel de jena sau perioada de adaptare si  doar de ochii lumii. Asta a fost o aluzie la rezumatul meciului cu Rusia, la ponderea detinuta de subiectul 6 N in structura emisiunii care a trecut de la peste 40%, la cateva secunde care nu ne-au spus nimic, mai bine nu le punea!!!…  Daca avea insa nevoie de un generic la sfarsit, atunci il intelegem.

Dupa ce au schimbat genericul (Y) din prima emisiune (nu mi-a multumit inca), iata o noutate care din pacate denota  „know-how-ul” 😀 relativ al realizatorilor de televiziune din Romania in materie de emisiuni sport. Ca sa fac legatura cu ce spuneam, ne confrutnam mereu cu aceleasi  extreme. Astfel dupa ani si ani s-a trecut de la rezumate searbade, in care ni se prezentau punctele marcate fara nici o tranzitie si ilustratie sonora, la o extrema fortata – un rezumat la limita manelismului productiei video, cu montaje de imagini care-ti spulbera creierii si muzica epica care nu justifica imaginile prezentate, cu efecte aproape stroboscopice si din care nimeni nu intelege nimic despre meciul pe care ar trebui sa ni-l prezinte pe scurt, de ca si cum nu am avea imagini care sa sustina fondul comentariului (laudaros)… Evident cand folosesti toata ziua superlative (pozitive sau din contra – scoala jurnalistica de Romania), dar nu ai imagini care sa sustina discursul, faci apel la artificii; in speta muzica si montajul.

Un sfat… telespectatorul nu este stupid… (sper) sau daca nu sesizeaza astfel de subtilitati, cu siguranta va ramane cu un gust neinteles, in plus are la dispozitie o multime de materiale online care puse alaturi vor umbri interesul pentru magazinul Rugby Nation. Remediere posibila – comentariul sa fie pe masura prestatiei, el fiind cel care conditioneaza selectia de imagini si ilustratia sonora astfel incat rezultatul sa fie unul armonios… si mai ales respectand bunul simt despre care tot vorbim. In media din Romania bunul simt circula numai in discurs, nu si in faptele celor care il aclama si  tot reclama.

Evident toate cele spuse reflecta doar opinia si asteptarile subsemnatului, perfect constient ca mijloacele si resursele sunt limitate, de aceea vreau sa precizez ca insasi existenta acestei emisiuni este deja un aspect pozitiv pentru care vreau sa felicit echipa de realizare care probabil au avut de dus niste lupte serioase in culise pentru a-i face loc in grila de programe. Inutil sa adaug ca toate aceste critici nu au intentia unui asasinat mediatic, voi continua sa urmaresc emisiunea, si ca scopul este este elaborarea unui produs audio-vizual de calitate care sa ajute la promovarea acestui sport.

––––- FISA DE EVALUARE––––––

Per ansamblu dupa 3 editii… inregistram o crestere de la un episod la altul…
Editia numarul 1 – nota 2 (pentru existenta) i-as aduaga un punct pentru onestitatea lui Cosmescu chiar daca au fost excese.

Editia numarul 2 – nota 3.5-4 (pentru divergenta dintre opinii, nu foarte flagrante dar prezentate oarecum de maniera ludica) si pentru ca au schimbat genericul

Editia numarul 3 – nota de la 1 la 5 – ma explic  (pentru stabilirea unei structuri care in sfarsit va defini publicul tinta al emisiunii – nota 5)… DIN PUNCTUL DE VEDERE AL MATERIALELOR VIDEO A FOST SUB NIVELUL PRIMEI EMISIUNI – NOTA 1 – MAI JOS NU SE POATE… Din pacate am avut dreptul la un rezumat din MATRIX :)))).

_________________________

IN CONCLUZIE – daca structura a  fost clar mai bine legata, calitatea materialelor video a fost absolut SARACA la numarul 3, recomandam o intoarcere la editiile precedente mai putin genericul de la 1… Evident cei din echipa tehnica nu stapanesc cultura acestui sport. Nestapanind cultura sa, nu au cum sa-si modeleze maniera de expresie audio-vizuala a continutului oricat de coerent ar fi el ca concept. In plus se resimt semne clare de preferinte/gusturi impuse ca un fel de amprenta personala in realizare, ceea ce in opinia mea constituie o eroare  atunci cand se aplica la estetica expresiei audio-vizuale… Astfel de „marcaje” se recomanda cu siguranta in dezbaterea de platou, in felul in care este condusa discutia sau animata emisiunea si nu prin impunera preferintelor muzicale ale realizatorilor. Ele nu prea intereseaza pe nimeni (cred) in acest context, si cu siguranta NU pe juniorii (sau miile de copii… as paria ca nici pe majoritatea seniorilor sau familiile acestora) care, in opinia mea, ar putea deveni un public tinta de preferat sutelor de cumetri, fini, amici sau verisori ai invitatilor… Este doar o directie sugerata, un exemplu de raspuns posbil la intrebarea – PENTRU CINE ESTE FACUTA RUGBY NATION ??? PENTRU PORMOVAREA RUGBYului SAU CEA PERSONALA, A FRR, ETC.

In cele din urma cat de interesanta sau nu, daca ne place sau nu emisiunea, este alta discutie. Eu abea acum mi-am oferit timp pentru a o viziona pentru ca pur si simplu nu ma interesa continutul,  cat felul in care realizatorii au fost capabili sa-si imbunatateasca formatul.

– oricat ar semana cu CTP, nu este decat pur

– O-O Flo –

😀  😀 😀

_______________________________

P.S. – Pastila cu analiza video  a fost cel putin hilara…. Analiza video in timpul meciului… La ce!? :)))) Ce nu se poate observa cu ochiul liber? :)))) Fiindca detaliile ma indoiesc ca pot fi analizate in timp real, si mai ales corectate; probabil inca un complex federal dupa ce MisteRugby Romania a (am) prezentat clipuri cu situatiile defensive in care nationala a incasat eseuri in meciurile din trecut.  Este un alt exemplu pe care il sugerez cu privire la asteptarile posibile ale unei categorii de telespectatori… altfel stim de inainte ce vor spune Dumitras, Mitrea, Petrache, Matei sau altii pentru ca de 20 de ani auzim aceleasi banalitati si generalitati! Sceneta despre analiza video din ultima emisiune a fost absolut sterila si goala de continut, ca o nuca in perete, din care nimeni nu a inteles nimic dacat ca chipurile avem analist video (ce realizare), in loc de un moment de analiza video reala in emisiune sau, de ce nu, statiticile pe care nepretuitul analist al nationalei le-a inregistrat in timpul partidei :)))) – PENIBIL!

__________________________________

Dincolo de a sti sau a nu sti, a putea sau a nu putea face o emisiune din diverse cauze (saracie informationala adica meciuri anoste, putinatatea resurselor, competente, CREATIVITATE, etc… cele din urma vin cu timpul (sa speram), deci nu este grav…invatam pe masura ce avansam) atunci evaluarea spectatorului se va raporta LA INTENTIE…

ESTE ULTIMA OARA CAND VOI FACE RECENZIA… Ne-am facut cu prisosinta datoria de activist rugby chiar daca  nu avem garantia ca cei pe care incercam sa-i ajutam pot intelege nuantele de forma si fond sau daca vor da curs liber sugestiilor si recomadarilor noastre….  Cand voi fi cucerit de emisiune, voi fi primul care voi da de stire, onest ca de obicei 😀

.

Anunțuri

„DEZVALUIRE” IN „PREMIERA” – DACIA si DACII SPONSORII NR 1 IN RUGBY-ul ALTORA

In Blog, Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Istoria sportului, Sportul si politica on Martie 16, 2016 at 9:05 PM

„… Stiu. stiu, multe ghilimele… asta ca sa facem economie de injuraturi…”

Cititi tot, pana la capat, ca sa nu ne iasa vorbe!

––––––––––

GATA AM DECIS SA DEZVALUI „BOMBA”…PE ASTA N-ATI STIUT-O SI DACA ATI STIUT-O SI NU ATI FACUT NIMIC … NU STIAM DACA SA ABANDONEZ, SA LAS COMUNITATEA RUGBY-ului DIN ROMANIA IN PASIVITATEA SI SERVILISMUL in care se complace, amagindu-se singura ca ar gandi pozitiv sau sa lupt in continuare singur si deprimat. Am pastrat-o la cald si am ezitat sa o afisez de teama sa nu se intample ceva mai rau… Cine stie, poate iese vreun scandal de-si iau Renault jucariile si pleaca si din cauza mea raman cateva mii de oameni fara munca… Glumim! FOSTII „prieteni” stiu de ce! Dar sa trecem la subiect… Asadar „BOMBA” despre care vorbim este ca:

Dacia sponsors World Club Series

Intr-una din cele cateva discutii, am incercat sa sugerez o idee ancora  „matroanelor” cu perciuni de la FRR.. Ma rog, nu mai conteaza, raspunsul a fost unui clasic – „Nooooooo… Nu se poate”… Ideea de baza era ca rugby-ul oricat ar fi el de englezesc , cel romanesc este de radacina „frantuza”.

Dintr-un motiv care-mi este neclar inca, astazi m-am hotarat sa refac legatura istorica si culturala cu prezentul si sa postez o informatie publica si in limba romana, „cine stie (mi-am zis), poate se zbarleste ovalul”… Sau cel putin ca sa inteleaga fratia cam cum functioneaza strategia de dezvoltare si promovare rugby in Romania, precum si riscul ca cei implicati in ea sa faca parte din tabere de influenta (lucru poate mai putin grav), dar mai ales daca dau dovada de exces de zel in pupaciuni pe unde nu trebuie…Pe de alta parte este bine sa se stie  cam cat de vizionari si de abili sunt cei care au misiunea dezvoltarii disciplinei in a deschide usi atunci cand interlocutorul ridica piciorul si urineaza pe sortuletul lor, fiindca, dragilor, in abseta unei viziuni si plan de dezvoltare sau cand proiectul pe termen lung se schimba de la an la an, cand singurele argumente raman vorbaria si poeziile invatate pe de rost la scoala (facuta pe spaga), atunci nu ai alta sansa sa deschizi usi decat cu stanga de fier a politicii, ca in cazul tuturor afacerilor din Romania, altfel nimeni nu se uita la tine.

Un cititor Facebook al paginii Misterugby Romania se plangea recent ca de ce avem tongani in campionat si nu avem copii care sa vina din spate, chiar daca un jurnalist sportiv de-al nostru incerca sa ne convinga recent intr-o emisiune ca Romania avea „strength in depth” :)))). Am incercat sa-i explic ca problema nu sunt tonganii, ci doar faptul ca nu avem copii (antrenori sau baze dupa cum reclama domnia sa), explicand ca una nu o impiedica pe cealalta si abtinandu-ma sa dezvolt fiindca din nou (si din nou) mi se vor imputa tot felul ce tendinte carcotase. Am inteles ca adevarul (nu supara… ci) provoaca suferinta si m-am hotarat sa depun eforturi sa nu mai fac lumea sa sufere, dar cu o conditie; sa nu ma mai faca nici ei sa sufar… Ori conditia aceasta de reciprocitate pare imposibila, cel putin deocamdata… Asadar, ca sa nu mai vin cu analize personale, vom expune in cele ce urmeaza o situatie care vorbeste de la sine si in bonus cateva reflectii proprii, fiindca asa se cade pe un blog de atitudine care nu se dezminte.

DACIA fabricantul de autoturisme roman, brandul nostru national, este sponsorul celei mai intinse (geografic) competitii SPORTIVE IN UNIVERSUL DESTUL DE VAST AL DISCIPLINELOR COLECTIVE DIN LUME – WORLD CLUB SERIES – adica un campionat international intercluburi din RUGBY LEAGUE (sau codul de XIII cum i se mai spune) care se desfasoara efectiv pe toata harta planetei… si atentie nu pe conferinte neaparat, in timp ce in Romania disciplina NICI MACAR NU EXISTA…  Cu alte cuvinte, DACIA noastra sponsorizeaza un sport inexistent in ROMANIA si o competitie in care echipele calatoresc intre emisfere si de la estul la vestul globului pamantesc pe toata durata sezonului, iar aici la noi rugby-ul national „moare de foame”… Cel putin asa zic ai nostri, nu eu.  Imi este strain daca pana acum uzina care produce autoturismul national, una din cele mai vandute marci din Europa, a bagat in rugby-ul intern mai mult de 3 baloane si 5 tricouri.

Este posibil ca cei de la Dacia sa nu fie rauvoitori, iar intr-o astfel de situatie CONTRARIANTA ipotezele  pot fi multiple:

  • Dacia comunica pe piata externa si vrea sa-si extinda piata in emisfera sudica;
  • Dacia scoate bani afara ca sa nu plateasca toate darile tarii in care a vazut lumina zilei si unde s-a consacrat si a care-i cetateni muncesc ca sa o construiasca, fara sa mai spunem ca in caz de crash al economiei constructoare de autoturisme,  piata din Romania ar fi suficienta ca sa mentina viabila uzina;
  • Dacia nu este interesata de audienta execrabila a rugby-ului romanesc (cine ii poate condamna pentru asta?). In plus rugby-ul intern este nespectaculos (idem);
  • Federatia romana si cluburile sunt absolut „stangace” in materie de management, gestiune, strategie de comunicare (mai putin Timisoara… deci din nou idem… adica cine ii poate blama?)… La limita, pe fondul absentei banilor invariabil reclamata de mai toti actorii de dezvoltare ai disciplinei si intr-o totala lipsa de transparenta, parca prea multi din cei care se plang o duc peste pragul saraciei lucii, ba chiar dimpotriva (idem din nou);
  • Manariile din campionatul Romaniei descurajeaza orice sponsor onest. Cine ar dori sa-si asocieze imaginea cu o disciplina care numai de „domni” nu mai este patronata (si iarasi idem)…
  • Cei dela Dacia chiar au dat lovitura pentru ca Rugby League le-au oferit parteneriatul cadou fiindca nu aveau sponsor si dadea rau… Dar ultima optiune este foarte putin probabila… Incerc doar sa le gasesc o scuza pentru ca vreau sa cred ca nu suntem chiar ultimii fraieri din lume.

…Cam asta ar fi nota plata pe care sportul o plateste intereselor, complicitatii, lipsei transparentei, nepotismului de toate felurile, cumetrilor si fistonilor neterminati insarcinati cu responsabilitati de dezvoltare pe ici pe colo…  tacerii, fricii si pasivitatii… era sa zic noastre, dar nu… a celor care pup-pup-pup toata ziua… si nu-s putini, ci dimpotriva, ei reprezinta majoritatea… Ii intelegem si pe cei de la Dacia, isi cunosc musteriii, maine sunt capabili sa  faca o federatie de 13 ca sa puna mana pe niste banuti, iar poimaine vor avea grija sa faca inainte. Oups, knock on… C’est la vie!   Am uitat sa mentionez,  credeam ca este deja cunoscut;  o veste similara a aparut in Ianuarei sau Februarie pe web-ul din Romania, insa incompleta; fara cea de la inceput anuntata de noi. Cu toate acestea, toti au vazut doar lovitura pe care a dat-o Dacia, dar fara toate declaratiile si nimeni nu a sesizat absurdul situatiei ca si cum ar fi ceva firesc si foarte pozitiv. Dacia sponsorizeaza si campionatul profesionist de XIII din UK printr-un acord incheait pe 3 ani, care (zau) nu poate sa fie Liga CEC Bank…si pe care s-au grabit sa-l „securizeze”, spun sursele, ca sa nu le fure careva asemenea castana… Oh la laaaa:

Dacia secures three-year sponsorship deal with the Rugby Football League

Stati asa, ca nu s-a terminat, mai avem si un extras din articol fara traducere pe care il dedic cititorului paginii de rugby (Dom Traian) – „In addition to their support for the professional game, Dacia will also be working with the RFL to support local communities to benefit the game at the grassroots level. Sam Tomkins of Wigan Warriors said: “Having Dacia on board for the World Club Series is great boost for the game. It’s definitely one of the highlights of the season, so I’m looking forward to seeing what Dacia adds to the experience.”… si-l rog sa ma „sune” sa-mi spuna daca mai este „superat” pe tongani. Pai „a qui le dis tu, Mon Cher… a qui le dis tu, Robert!?”

In concluzie noi romanii, pe langa ca sponsorizam o liga profesionista de rugby in tara sa de bastina, intamplator si capitala financiara a planetei,  in timp cei ei ne trimit camioane cu tricouri 2nd hand, mai  finantam si cea mai vasta competitie internationala intr-o disciplina care in Romania NU EXISTA (un fel de H-Cup si Super Rugby la un loc), iar copiii muncitorilor dela Dacia nu au unde sa faca sport… sau hai sa spunem sa joace rugby daca vor. Cel putin Tiriac cand facea turneul de la Madrid, avea grija si de cel din tara… CUM ESTE POSIBIL ASA CEVA!? MAI INTREB O DATA: CUM ESTE POSIBIL ASA CEVA!?!?!? Sa mai spuna cineva ca nu platim bir, ca moare in teapa! Colac peste pup-pup-pupaza, ne mai lipim si ca musca de desertul ei preferat, de cel mai rusinos partener posibil in Romania, „Gold Corporation” pe motiv ca nu sunt bani… , si ne vindem tara pe vreo 20000 de euro…. Pe bune!?

Mai putin a 2-a ipoteza, deloc imposibila, sau cine stie (sa ne spuna cei de la ANAF), poate ca avem cate putin din fiecare, toate aceste argumente sunt plauzibile si perfect legale, dar sunt ele echitabile? Nu vad cu ce l-ar impiedica pe constructorul de automobile sa dea o mana de ajutor rugby-ului juvenil autohton… Nu stiu, poate prntr-o o fundatie de sponsorizare pe proiect, daca nu au incredere in institutia care ne guverneaza (ii inteleg si aici)… Macar o echipa in orasul lor unde fotbalul a cazut si el tot datorita acelorasi metehne din sportul romanesc… Poate ca „romanilor” de la Dacia li s-a aplecat de parteneriate cu confratii din sportul local… In acelasi timp ma gandesc daca toate astea nu sunt oarecum rezultanta fireasca a unei situatii in care toata ziua vorbim despre „management”, marketing, comunicare, PR, etc. (de unde !?, daca toti au devenit peste noapte experti intr-o disciplina aproape inexistenta, fara un cadru de formare  si fara nici o traditie.. se vede si in campaniile electorale), dar unul nu stie sa tina pixul bine, institutiile au scos pe portile lor numai glume proaste, obligand corporatiile sa-si caute un sef de departament de import,  in cazul de fata un brit… Pai da (!), seful biroului „COM” dela DACIA este „inglish”,  ce mai conteaza ca este un brand romanesc de inspiratie franceza, la fel ca si rugby-ul nostru national… Deh, pacatele globalizarii…  Romania si romanii, din motive de neinteles pentru mine, s-a reorientat pe zona vorbitorilor de barbara, spalati pe creier de muzica Doamnei Gaga, inspirati de sfanta Madona (aia cu portjartele) sau de filmele cu Bruce Willis, isi neaga istoria si trecutul fara sa inteleaga ca fara ele n-au nici un viitor… Noi cei care candva ne dadeam de ceasul mortii ca sa ni se recunoasca  „latinitatea” , mai nou vorbim 1 cuvant din 3 pe engleza, ii uram pe francezi care au fost acolo si in ‘848, si in nouasutepaispce (mai alea atunci can nu stiam pe ce buton sa apasam ca sa traga tunul), asa cum au fost si la Versailles in 1871 si in 1918, sustinandu-ne si recunoscandu-ne ca stat cu toata opozitia celor care nu ne-au ajutat nicicand cu nimic… Rugby-ul a aparut in Romania datorita lor, prima participare la Olimpiada cu ajutorul lor, la fel si prima medalie olimpica obtinuta afost tot gratie lor, stadionul Arcul de Triumf este cadoul unei banci franceze (BRD), Romania a devenit natiune cunoscuta in rugby multumita atentiei si sansei pe care ne-au acordat-o francezii, am intrat in lumea rugby-ului  datorita FIRA (si ea creata de francezi, al carei post de presedinte este ocupat acum de un roman, la randul sau sustinut tot de filiera franceza… din echipa Marelui Rasarit)… Academia in care s-au pregatit generatii de educatori este un proiect francez si tot ei sunt si cei care dau o sansa din cand in cand jucatorilor din Romania, atat cat ii duce capul sau ii tin calitatile si talentul. Sa nu mai vorbim despre respectul si solidaritatea pe care unii dintre ai nostri au gasit-o in Hexagon.. Binenteles doar cei care au meritat.. Cam tot ceea ce defineste rugby-ul national, cu reperele sale si realizarile cu care ne mandrim, a fost posibil pentru ca Romania a fost in relatii bune cu Franta, fiindca niste tipi din asa-zisele elite ale vremurilor aveau legaturi stranse si un proiect comun inca de pe vremea cand petrolul nu reprezenta o miza, iar notiunea de romanism abea se contura. Aici nu este vorba despre partizanat, fiecare sustine ce echipa vrea, dar ma intrebam de unde ura asta  impotriva simpatizantilor si sustinatorilor istorici!?

De cealalta parte Printul Charlie este conservatorul si salvatorul sufletului national prin Ardeal si cumpara paduri la 1 leu hectarul, iar in UK suntem ultimii dintre nedoriti…. Mai nou suntem toti pui de daci, desi baietii aia nu prea au trecut muntii (si nici romanii de altfel), si ma intreb daca toata aceasta miscare zamolxistica (sau zamolxiana) nu are drept scop stergerea oricarui reper cultural si sentiment pro-latin, pe care evident vor avea grija sa le inlocuiasca cu surogate MTV. In timp ce in America tin conferinte francezii, iar tendintele „chic” tot ei le lanseaza, la noi nu mai putem parca de „traineri” anglo-saxoni si ne invadeaza toti vacarii (ca deh, cioban la cioban trage) sa ne invete viata si mai ales cum sa gatim. Cand vad asta innebunesc. Creatorii Mc Donalds si KFC vin sa ne invete arta culinara, iar noi facem sezi si rdicam manutele frante in aer, cu limba scoasa de bucurie. Ma rog, toti cei care nu au facut nimic pentru noi, dar nimic, in nici un moment istoric al existentei noastre, ba ne-au si bombardat razand orasul Ploiesti de pe harta, au devenit in prezent strandarde si repere civilizatoare  pe meleagurile mioritice,  in timp ce toata intelectualitatea revolutionara a Romaniei Moderne care au facut posibil proiectul cu acelasi nume, ROMANIA MARE,  tara de grija careia astazi „nu mai putem”, a fost un proiect gandit (as adauga si partial finantat de) la Paris… In plus flocarii astia din noile valuri se mai si cred baieti buni si patrioti in ingoranta lor monumentala… Ba unii au si pretentia sa fie si formatori de opinie!… Culmea, chiar si atunci cand diversi alesi politici britanici sterg cu noi pe jos in tot felul de declaratii mediatizate… ei isi pastreaza grimasa, cu buzele tuguiate si ofertante, siliconate parca, ca sa nu existe indoieli si suspiciuni referitor la preferintele lor afirmate cu tarie. Sper ca unii sa inteleaga ca nu vorbim despre aliante sau afinitati politice, ci despre repere culturale si nu in ultimul rand despre bun gust si civilizatie… Aia adevarata!

…. In toata aceasta nebunie, DACIA, firma din Romania, tara in care copiii sunt stravezii de foame sau/si de nemiscare – de unde atata miscare cu tot felul de griji pe cap si in burta –  unde cel putin 1/4 de tara folosesc masini produse de ei, unii mai circula si cu tricolorul fluturand,  sponsorizeaza rugby-ul englez si international la nivel de elita!!!… Mai mult decat atat, se mai si implica „proudly” in rugby-ul juvenil, in viata si dezvoltarea comunitatilor…  In mod normal doar articolul din presa britanica sustinut de  un simplu „fara alte comentarii”, ar fi fost suficient, dar ca sa evit aleatele inerente ale comunicarii voi incheia cu o voma in poalele voastre  – DACIA, STAFF-ul FRR SI PARTIZANII LOR, „MINTILOR LIBERALE” (sanchi), DACILOR LIBERI SI VAMPIRILOR CARE SUG ORICE, NUMAI SANGE NU… NICI UN NO COMMENT… PANA CAND NO COMMENT!… Este bine ca un brand romanesc sa ne reprezinte la nivel international si in elita unei discipline sportive spectaculoase, cu o dinamica de crestere semnificativa in ultima vreme, chiar daca din pacate  este total absenta la noi (dar poate c-a venit vremea s-o infiintam ca sa scap si eu de amante si cohorta lor de dame de companie)… Daca totusi cumva s-au infundat tevile s-au rupt puntile fiindca indigenii „marelui rasarit” au pupat prea mult kiltul scotian, nu este vina noastra, a muritorilor de rand… Se intampla ca sotii si soatele sa-si mai ierte partenerii adulteri…. Pai chiar asa, sa nu faci cumva, ceva, sa reconstruiesti o punte (fara simboluri), sa nu te gandesti la ai tai, este INADMISIBIL SI DE NEINTELES! # DACIA SPAM, FRR SPAM, BOICOT DACIA# hash tag pacalici de tara, hash tag!

– O-O Flo –

P.S.am mers pe pagina FB a celor de la Dacia Renault – imaginile de profil ale paginii reprezinta o poza din Londra si drapelul britanic pe care scrie „Keep calm, we shall do it quick and dirty”… Ce se intampla „Mestere”?

UNDE SUNT (SAU NU SUNT) BANII DIN SPORT – Partea a 1-a: Rezultatul auditului Curtii Nationale de Conturi 2012

In Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Sport si societate, Sportul si politica on Februarie 6, 2016 at 4:09 PM

Spuneam intr-un comentariu pe FB ca mare parte din colegii din sport cand se uita la un buget isi luxeaza pupilele. Nu au trecut 2 saptamani si iata ca o declaratie a Ministrei Sportului – ^Banii sunt, lipsesc insa rezultatele^ sau ceva de genul – face sa curga cerneala in spatiile de socializare virtuala. Confratii sunt intrigati la maxim de declaratiile ministrei pe care nu tin sa o apar, dimpotriva, nu este in natura mea sa tin cu ministrii, dar de data aceasta are dreptate cand spune ca performanta nu depinde doar de bani… Altii vorbesc despre statui campionilor, altii despre burti goale, dar cati stiu spre exemplu ca ani la rand lotul olimpic de gimnastica a avut ani la rand un contract de sponsorizare cu OMV-Petrom (unde si statul are o cota importanta de actiuni) in valoare de aproximativ 1 milion de euro anual… Spun gurile rele, daca nu-i adevarat atunci sa ne spuna partile fiindca asa se cade intr-o tara de drept si europeana. Daca impartiti suma per/capita veti vedea ca nu este chiar putin. Va asigur ca intr-o saracie lucie chiar si fetele de la gimnastica ar fi decrosat pentru federatiile altor tari, asa cum au facut alti sportivi romani cand au simtit ca duc o existenta precara.

Sa vorbim putin despre articolul cu pricina (semnat de Mirela Neag – link aici), cel care a starnit aceasta reactie. Pentru cei grabiti care vor sa afle repede concluzia… Ei bine, inca o piesa insipida, tipica jurnalismului de doua parale de la GPS care in loc sa-i plateasca lui Catalin Tolontan 30000 de euro/ luna pe articole de genul scrisuri din dosarele secreete ale justitiei, ajunse nu stim cum pe masa sa, mai bine ar finanta un lot de juniori intr-o disciplina la alegerea lor.

Autoarea, cu siguranta geniala in viata de zi cu zi (:D ), sare de la o referinta la alta (nu stim daca intentionat, pierduta in statistici sau daca ne ia de fraieri)… Ceva de genul ba ca unii care au ratat olimpiada merita mai mult pentru ca au medalii in competitiile internationale, ba ca cei care au luat medalii in competitiile internationale ^dar mai ai un hop^ pana la Rio nu merita mariri (cazul handbalului), in timp ce canotajul nu ar justifica mariri pentru ca si-a calificat doar 3 echipaje din 4 la Rio… adica doar 75% reusita, spre deosebire de scrima care… mai nimic, dar au luat medalii la niste competitii. Sa mai amintim si faptul ca lotul de scrima este de vreo 3-4 ori mai putin numeros decat cel de canotaj si ca o ambarcatiune de competitie costa de la 20000 de euro in sus (alea din gama de jos). Daca stabilim un ratio pe cap de membru lot vedem ca de fapt scrima ia mai multi bani avand in vedere ca floreta este la pamant, sabie fete sau ca spada baietii nu exista. Daca calculam pe numarul de afiliati, evident scrima merita toata atentia si chiar este pacat ca nu reuseste sa se raspandeasca. Canotajul are rezultate cert, dar de partea cealalta este aproape inexistent daca este sa ne raportam la numarul de practicanti. De ani buni supravietuieste datorita unei celule de performanta aproape fortata, dupa modelul gimnasticii. In ultima vreme cei de la FRG au facut totusi eforturi vizibile si in sfarsit baza de selectie nu se mai numara pe degetele de la maini.

Sa continuam cu propos-urile aceleeasi profesioniste care a intrunit mii si mii de (Y)-uri si sute de distribuiri din partea oamenilor de bine, care a uitat sa mentioneze subventiile statului pentru COSR, CSM-uri si SS-uri intr-o confuzie jalnica intre bugetul federatiilor si cel al sportului la care consiliile locale (unele) participa cu sume importante , urmata in pas sincron de foarte multi ingrijorati de soarta miscarii sportive… dar doar atunci cand vorbim vorbe goale si nicicand atunci cand se propune continut sustenabil.  Cand propui dezbateri de fond, salut, ma intorc imediat, plecat in vacanta, scuze sunt ocupat… si vai nu am observat. (Y)… Incep sa inteleg de ce scrierea in caractere a iconitei ^like^ pe Facebook – un Y mare in paranteze – are de fapt forma unor fese…. Am inteles, pe mine ^nimeni nu ma iubeste^…. sa revenim… Autoarea de bine a uitat o multime de alte federatii sportive, inclusiv cea sportului pentru toti, inclusiv subventiile de la Ministerul Educatiei pentru sportul scolar si universitar sau pentru infrastructuri si instalatii sportive a caror lipsa o deplange toata tara, mai ales federatiile, dar nici una dintre ele nu a depus in ultimii ani o cerere si un proiect de reabilitare a acestora. Banii sunt, dar cineva trebuie sa-i ceara, si nu oricum, ci depunand un proiect…. Este exact situatia fondurilor europene, daor ca cineva trebuie sa-i ceara (repetam cu xprijinul unui proiect), cu mentiunea ca aici se pot obtine mai usor fiindca concurenta este intre federatii; daca una pierde, cu siguranta alta va obtine finantarea proiectului, deci sportul castiga.

…Suntem cu totii de acord ca niste cifre raportate la dimensiuni macro intr-un labirint procedural stufos sunt mai greu de inteles pentru publicul larg… Uneori chiar si pentru cei din sport mai putin preocupati de aspectele administrative… Nu poate fi o scuza, dar poate fi dificil uneori chiar si pentru cei preocupati datorita lipsei de transparenta sau a unei scheme explicite de circulatie a fondurilor. De aceea logic ar fi ca intr-o prima etapa sa explicam cititorilor, oricine ar fi ei, sursele de finantare posibile in sport, dar vom lasa acest demers pentru partea a 2-a a seriei pentru ca sunt nerabdator sa va invit la lectura unor documente oficiale/institutionale, si anume RAPORTUL CURTII DE CONTURI REFERITOR LA UTILIZAREA RESURSELOR DISPONIBILE DE CATRE INSTITUTIILE NATIONALE ALE SPORTULUI pentru ca toata lumea vorbeste de bani si Lista de propuneri venite din partea federatiilor in vederea modificarii Legii 69, cunoscuta si sub numele de Legea Sportului

Din studiul comparativ a celor doua documente putem lesne sa ne imaginam ca atunci cand s-a facut lista de propuneri, mai toti cei convocati spre consultare in momentul intentiei de reforma nu citisera RAPORTUL.

Intr-o discutie despre putinatatea banilor, cineva ma intreba daca am alta idee despre alta sursa de finatare decat statul… DA, AM, chiar despre cum ar trebui facuti si utilizati acesti bani si cum circula aceste fonduri si nu sunt singurul… Asta intr-o societate normala evident. In primul rand banii alocati federatiilor nu reprezinta bugetul sportului. In al 2-lea rand, ar fi bine ca banii in sport sa vina cel putin in aceeasi proportie din sectorul privat.. Iar atunci cand vin din sectorul privat, recomandabil ar fi sa vina pe o filiera transparenta si pentru ca societatea privata, civila, etc. va fi reusit sa inteleaga importanta dezvoltarii miscarii sportive si nu pentru ca X sau Y sunt amici la catarama, frati de cruce sau cumatri. Peste tot in lume functioneaza carnetul de adrese, dar una este sa ai contacte si alta este sa fii singurul care ai acces la niste resurse. Ce se intampla daca maine mantuitorii sportului romanesc fac pojar si nu mai pot veni la servici niciodata!? Vor fi capabili adjunctii sau sagetile lor sa le ia locul si sa se aseze la masa negocierilor cu partenerii privati – banci, corporatii, etc.? Le va mai deschide cineva usile. Cati sponsori a adus Covaliu la FRS de cand este presedinte? Sau poate ca l-au pus presedinte doar ca sa antreneze lotul :)))… Si cand ma gandesc ca Daniel Mitrea de la FRR posta intr-o zi pe FB o imagine pe care erau scrise gandurile unei eminente, nu mai stiu care… care sunau cam asa ^ Un conducator adevarat creaza lideri si nu adepti^… WOW…  Nu cred ca vorbea despre mine. Uite de asta tin eu la Daniel, chiar daca il critic si ma face banuitor. Este diplomat, subtil uneori hmmm… chiar si dizident. Ma gandesc mereu la postarea aia si sper din suflet ca NU vorbea despre vreun conducator de la FRR, fiindca fratilor, bonjour les leaders du rugby roumain… Scuze, m-am lasat dus de val, sa revenim la problemele miscarii sportive din Romania.

In urma  lecturii auditului am tras o concluzie cel putin ingrijoratoare; expertii Curtii de Conturi a Romaniei au o intelegere mai profunda a cadrului si fenomenului miscarii sportive decat confratii din sport, reusind sa indentifice probleme de natura diversa – sistemice, procedurale, legislative, functionale,  etc., ba mai mult, au reamintit surse si programe de finantare, facand pana si efortul de a pune la dispozitia institutiilor sportului solutii si recomandari, plan de masuri, etc. pentru toti cei  care stiu sa citeasca chiar si printre randuri (cine or fi), pe scurt au livrat o multitudine de repere solide pentru ai ajuta la elaborarea unei strategii de redresare/dezvoltare ADEVARATE…

Evident, un astfel de efort si studiu ca sa fie folositor, trebuie ca cineva sa-si dea osteneala sa-l citeasca, dar solutia este acolo, exista, iar baile de multime ale savatorilor carismatici sunt inutile pentru ca in Romania chiar exista oameni priceputi… Dar din pacate sau cel putin in aparenta, nu si cea mai mare parte a celor vizati, adica gestionarii sportului, adica tocmai cei pusi acolo sa vegheze la buna functionare a activitatii… Si nici macar nu este foarte complicat sau dificil.

Este de atfel si motivul pentru care insistam in desertul nepasarii si indiferentei (de multe ori si ce al ignorantei) fiindca stim ca solutii exista si ca din nefericire, marii dusmani ai sportului romanesc sunt de multe ori oamenii de sport (nu toti), unii din motive de incompetenta, altii din lacomie sau din toate cate putin, cu sprijinul clasei politice ale carei interese unii dintre ei le reprezinta.

Concluzia este dezarmanata; mai toate legendele care s-au perindat pana acum in fruntea sportului romanesc, altii mai putin legende oricat s-ar stradui ei sa-i consideram ca atare, sporadic inlocuiti cu marionetele politicii romanesti, UNII (dar prea multi) deciozanari din federatii care au facut din institutia disciplinei lor propria mosie, aproape toti v-au mintit timp de 25 de ani,  devenind factori participativi la sabotarea miscarii sportive din Romania… In ce scop si care sunt rezultantele acestui istorii le vom explica intr-o posibila parte a 3-a. In  Partea a 2-a (sigura) vom veni cu explicatiile promise spre intelesul celor care nu au avut timp, chef, rabdarea sau priceperea de a citi documentul despre care 99,99% din oamenii din sport nu stiu ca exista si in care sunt rezumate proceduri administrative,  sunt stipulate drepturile pe care unii si le reclama fara a face cel mai mic efort de ale dobandi, sursele si procedurile de finatarea, pe scurt chintesenta Legii 69, precum si lipsurile cadrului legilsativ care necesita modificare. Cat despre cei care il stiu si au nevoie de el pentru ca macar o data in viata lor sa dea doavada de profesionalism si eficienta, in marea lor majoritate (presupun ca) nu l-au citit desi este munca lor si sunt platiti pentru asta. Evident nu generalizam, exista in sportul romanesc multi oameni priceputi si constiinciosi, unii chiar si in functii decizionale, dar nimeni nu poate (sau nu vrea) sa se puna in calea tzunamiului de incompetenta, reavointa si intereselor de tot felul. De fapt asta si este mesajul demersului noatru – daca puteti, ar fi bine sa si vreti… sau trebuie sa vreti fratilor ca la un moment dat sa spuneti BASTA!

Auditul a fost comandat de guvernarea PONTA 1, dupa Jocurile Olimpice de la Londra, cu siguranta nu din cauza celor mai proaste rezultate din istoria olimpica din ultimii 50 de ani, o aiureala de altfel (nu exista asa ceva), ci probabil in perspectiva modificarii legii sportului, un proiect promis natiunii pentru 2013. Schimbarea nu a mai avut loc datorita incompetentei, coruptiei, conspiratiei crase a echipei de tineri, noi si mari manageri sportivi care au ocupat functiile decizionale la MTS in momentul schimbarii politice (stim cu totii cine sunt), a unor presedinti de federatii si directii judetene, consultanti si toata fauna care a inceput sa roiasca prin localurile ANST-ului, devenit mai tarziu MTS. sub patronatul lui Banicioiu si care s-au servit de de valul se simpatie sau antipatie si dorinta de a schimba lucrurile dand aparenta unei elaborari participative prin consultarea federatiilor, care la randul lor au consultat cluburile si tot asa, ca sa strecoare intre cele cateva sute de propuneri de bun simt venite din teritoriu si cateva modificari care puteau da ireversibil peste cap orice sansa de redresare – devalizarea MST de activele sale (bazele sportive, etc.) si gestiunea aproape integrala a fondurilor Ministerului… Incredibil cum nici unul dintre aceste genii nu si-au pus intrebarea ^LA CE AR MAI SERVI ATUNCI MINISTERUL TINERETULUI SI SPORTULUI !?^… Sau cum s-ar fi putut controla afectarea resurselor si traseul banilor odata intrati in conturile unei institutii private!?… Sau ce se vor fi facut federatiile sporturilor care nu sunt discipline olimpice!?

La inceput am crezut MB a fost numit acolo ca sa poata fi manevrat la discretie pentru ca tipul nu avea nici in clin nici in maneca cu sportul, dar mai tarziu am inceput sa cred ca de fapt a pus acolo ca sa tina la distanta rechinii din sport. Glumesc, bunul simt, expertii adevarati in legile administratiei si administratie, vocile razlete pe la colturi din federatii si din sport, poate si noi chiar au dus soaptele la urechea cui trebuia. Miscare reusita pentru ca in cele din urma legea respectiva nu a trecut. Mai tarziu, in guvernul Ponta 2 functia ministeriala a fost ocupata de Zana Everestului… Modificarea legii sportului a fost uitata si locul vointei de reformare a fost luat de erorile de comunicare penibile, nici o viziune sau strategie asa cum Raportul citat recomanda, doar perspective marete;  Everest,  Campionate Mondiale, Universiade, Mausolee, Piramide si altele de genul… Cui sa-i mai pese de pustii batuti de antrenori cu picioarele, injurati in timpul meciului si alte astea, mici si pierduti prin hatisurie de la poalele muntilor, de formarea tehnicienilor, de sportul scolar, de echivalarea diplomelor celor care s-au scolit in alte parti si vin cu o experienta, de ralaxarile fiscale pentru a incuraja initiativele private sau sponsorizarile… Nu, totul se rezuma si este despre activele si bugetul statului.  Ma rog, ideea principala este cineva dintre ei (sau vreun consilier al instantelor superioare) au citit cu siguranta Raportul si astfel noul proiect de modificare a legii NU a trecut pentru ca propunerile marilor iubitori ai sportului si ale salvatorilor sai erau inadmisibile si imposibile din punct de vedere juridic, etic, procedural-institutional.

Punem la dispozitie cele doua documente Raportul Curtii de Conturi  si Propunerilor oamenilor din sport in vederea modificarii legii 69, spre a compara gandirea celor care revendica autogestiunea si expertiza in domeniul lor, cu a celor care au facut auditul pe care il puteti descarca pe link-ul spre pagina site-ului Curtii de Conturi a Romaniei. Imaginea postata mai jos este un ^print screen^ ca sa dovedesc sursa listei de propuneri – (vezi marcajele in rosu) / etichetele negre au evident scopul de a proteja sursa).

Print mail Legea Sportului

Va recomandam atentie la modificarile articolului 20 al legii 69 din 2000, si nu numai.. Cu alte cuvinte stimati cititori, asta-i martoaga cu asta defilam, cu diferenta ca martoaga cuvanta si are mereu functii in stat – lectura placuta, am vrut sa o ilustrez cu caricaturi, dar mai bine nu, parce-que Je ne suis pas Charlie. Daca totusi exista interes, intr-o zi putem dezbate si pe tema viziunii confratilor din breasla, cu conditia ca dezbaterea sa fie participativa. Printre ei sunt multi care s-au opus acestei abominatii, si profitam de ocazie sa le multumim(!), la fel cum sunt multi care au venit cu propuneri interesante.

Ca sa nu dispara o postam si pe baginile blogului nostru. Pana nu o cititi, nu va mai plangeti de bani si mai ales, inainte de a lua cuvantul incercati un minim de documentare… Recomandam de asemeni si ceva mai mult discernamant oricare ar fi preferintele fiecaruia sau cel putin un minim de documentare in promovarea diverselor figuri in stucturile de putere ale sportului si bineteles a articolelor ^habarnautilor^ de tot felul… Cred ca am inventat un termen… Cel putin incercati sa apreciati munca celor care incearca sa aduca putine rigoare si mai putine fese dezvelite in aceasta pledoarie interminabila pentru salvarea/conservarea miscarii sportive din Romania in care regasim anagajata o armata pestrita  formata din soldati, mercenari si foarte putini activisti independenti care nu-si schimba haina in functie de rotatia cadrelor in ministere si federatii… FACE BINE IN OGLINDA DIMINEATA… ZAU!

LECTURA PLACUTA!… ATENTIE, NU ESTE DECAT O SINTEZA (CINE STIE CE MAI CONTINE DOCUMENTUL SI CARE FEDERATII NU (SAU) AU FOST CONTROLATE, DAR NU SUNT MENTIONATE IN SINTEZA)… IDEA DE BAZA NU ESTE CA SPORTUL ROMANESC SURFEAZA PE MILIARDE, CI CA RESURSELE SI FONDURILE EXISTENTE SUNT GESTIONATE ANAPODA, IAR IN ACESTE CONDITII ORICE MARIRE AR FI RISIPA…  CAM LUNG, DAR INSTRUCTIV SI MAI ALES NECESAR!… va urma!…
– O-O Flo –

 

Dupa Cupa Mondiala 2015… Hari, please, arretons les conneries

In Blog, Comunitate, Ganduri on Octombrie 12, 2015 at 12:35 PM

Este un articol scris in doua parti… Cea de inaintea ultimului meci am pastrat-o intacta…. iar la cea dupa meciul cu Italia va fi scurta… Lucruri cunoscute si cateva intrebari la care unii ar trebui sa-si raspunda. Majoritatea ideailor de aici au fost exprimate si pe pagina Facebook – Misterugby Romania.

Dupa meciul cu Canada (sau inaintea meciului cu Italia 😀 ):
Da, fara Parise Italia mi se pare mult mai abordabila decat Canada (si se pare ca a fost – o spun acum dupa meci)…. Imi mentin ferm reflectia, cat despre victoria impotriva Canadei, am mai spus-o, „seful de la providenta” care ne-a dat si ploaia a fost in ziua aceea tricolor. Canada s-a aflat in situatia noastra de inaintea partidei cu Irlanda… Cine a vazut meciul a inteles ca artarii au dat absolut tot, fata de meciurile noastre anterioare unde am dat tot, dar in aparare. .. si cate putin la sfarsit, asa pentru onoare… Programul competitiei ne-a ajutat si el; a fost cel de-al 4-lea meci al Canadei si al 3-lea pentru nationala Romaniei. Suntem cu totii constienti (sper) despre importanta timpului de refacere, ca oboseala este cumulativa si cu atat mai iminenta cand ultimul meci are loc doar  dupa 4 zile de repaos. De cealalta parte Stajarii au avut la dispozitie 6 zile de refacere. Un alt aspect important care a influentat sortii partidei, este unul subliniat pana si de comentatorii nostri de la Digisport, oricat de nepriceputi ar fi ei. Canada este o echipa majoritar alcatuita din amatori (niste baieti pasionati care se antreneaza intens doar de 3 ori pe saptamana, cateva luni pe an) in timp ce Romania este o echipa formata din profesionisti care sunt ocupati cu meseria lor 11 luni pe an, uneori chiar si de 3 ori pe zi… Ori cea mai importanta caracteristica care deosebeste o echipa de amatori de una profesionista nu sunt calitatile, abilitatile, indemanarea, etc… mai ales nu in cazul adversarilor nostri care au avut o nationala de 7 redutabila pe teren, iar sportul in Canada (o natiune robusta de felul ei) este religie in scoli si printre „civili”, ci mentalitatea in competitie si aici intra si pragmatismul… Iar mentalitatea de pro este un atu care se dobandeste sau se formeaza in ani si ani de practica si numai atunci cand are la dispozitie un cadru adecvat. Intr-un meci de rugby la nivel inalt cere o discipina a corpului si mintii, rabdare, mentinerea concentrarii, gestiunea efortului timp de 80′, disciplina in joc si restul trasaturilor care definesc un pro (si nu contractul de munca) au o pondere covarsitoare. In intalnirea cu Romania, o mentalitate inca in curs de formare a canadienilor, dominata de cultura lor de joc, au fost punctul lor slab; un handicap mai ales in cazul unei culturi de 7, unde meciul dureaza 14-20′.  Toate impreuna altoite pe circumstantele/conditiile momentului (oboseala, ploaie) au dus la o victorie romaneasca, care, desi pe deplin meritata ca recompensa pentru efortul colectiv, mobilizare, rabdare si stoicism, trebuia sa sune alarma pentru tehnicienii nostri. Spun toate astea pentru ca un tehnician al rugby-ului ar trebui sa cunoasca una dintre cerintele esentiale a performa: importanta evaluarii, aceea de a constientiza si asuma lipsurile pentru a putea lucra la remedierea lor… Si invers, atunci cand reuseste sa inteleaga/identifice care au fost factorii care au influentat major reusita respectiva.  Daca staff-ul nostru si jucatorii vor fi capabili sa ia nota de toate problemele defensive si vor incerca sa le remedieze, daca vor fi capabili (sau macar incerca) sa se autoevalueze pentru a relativiza efectul victoriei cu Canada si importanta atu-urilor pe care cred ca le au, atunci chiar avem o sansa cu Italia. Necesitatea unui bilant solid/fiabil dupa aceasta victorie este singura cale de a-i aduce pe jucatori cu picioarele pe pamant… fiindca, stim asta (nu-i asa), la echipele „mici”, dupa un succes neasteptat si de rasunet (si in special atunci cand rasunetul este „amplificat” in mod fortat), se produce un efect de deconcertare, la care se aduaga o presiune suplimentara generata de impresia fiecarui jucator ca va trebui sa repete performanta precedenta, in loc sa se concentreze la remedierea lipsurilor despre care vorbeam si cautarea de noi solutii pentru a-si imbunatati jocul. Inaintarea Italiei nu este cea a Canadei, asa-zisa suprematie a noastra in acest compartiment este mai mult decat discutabila, daca nu chiar rodul unei inchipuiri pe care nu mi-o explic, intretinuta fara discernament de media, suporteri, comentatori, chiar si de cei de afara…. Fara a mai masura greutatea pachetului sau forta lor de impingere, fara sa mai punem la socoteala tehnica in regrupari (ilustrata de numarul baloanelor pierdute), este destul sa numaram numarul tuselor ratate… Sau poate ca tusele nu fac parte din jocul inaintarii.

Dupa meciul cu Italia si la sfarsit de Cupa Mondiala
Imi este deja lehamite sa o iau de la capat cu apararea pe culoar asa cum ii prind asezati pe jucatorii nostri fazele de joc succesive unor regrupari … Sa fac din nou si din nou analize video pe aceleasi tipuri de situatii si greseli repetate, explicand unor „specialisti” greseli flagrante de organizare defensiva. Dar poate ca am sa actualizez articolul cu niste extrase video… asta insa dupa ce imi voi digera frustrarea.

Din nou Romania a propus in zonele centrale si exterioare o prima linie de aparare formata din jucatori de inaintare si nu oricare, ci de multe ori cei mai putin mobili din echipa (clar cei care au mai putina disponibilitatea in repozitionarea permanenta), fara nici o preocupare fata de repartitia omologilor din fata. Este si motivul pentru care nu reducem campul de actiune al adversarului, permitandu-i astfel sa lanseze si sa-si dezvolte atacul. Evident ca ei trebuie sa fie acolo doar ca interventia sau iesirea lor este conditionata de profilul liniei care va provoca apararea si ataca linia avantajului.  In aceste zone importanta nu este numai viteza de deplasare (velocitatea jucatorilor), ci mai ales viteaza de reactie la schimbarile de situatie, agilitatea, pe scurt mobilitatea lor. Daca din motive obiective apararea nu are timp sa se reorganizeze, aceste culoare trebuie dublate, iar reactia defensiva COLECTIVA trebuie sa tina cont de cei care initiaza provocarea liniilor, de profilul lor – bivol, gazela, iepure, armasar. Nu mai conteaza… Aceasta greseala repetata a fost urmata de obsesia „pick & go”-urilor sterile si istovitoare despre care (la fel) am scris de nenumarate ori – telefonate, statitice fara nici cea mai mica incercare de exploatare a spatiului, cautare a bresei, executate frontal si mai toate intr-un registru de forta cu acelasi invaribil si plictisitor deznodamant, coliziunea in plin cu aparatorul advers… Pana acum din toate eseurile noastre, doar unul singur a iesit in urma unor astfel de actiuni (cel al lui Poparlan), restul au fost rezultatul cautarii unor brese si precedate de actiuni de evitare a coliziunii directe.

Ma rog,… Romania a platit tribut incapacitatii unora de a-si pune in discutie viziunea, si nu in ultimul rand discursului naclait  cu care ne-au obisnuit deja oficialii – presedintele FRR, presedintele COSR, purtatorii lor de cuvant, etc. „Inconstienta” suporterilor si pupincurismului oamenilor de rugby, fiindca in opinia mea asta nu este solidaritate, au ajutat si ele la perpetuarea acestori greseli de-a lungul anilor, validand o logica a plafonarii si autolimitarii dezvoltarii si diversificarii jocului (si implicit a jucatorilor) conditionata de „importanta” rezultatului sub pretextul ca este prea tarziu ca jucatorii sa-si dezvolte abilitatile la varsta asta, ca nu stim, astea ne sunt limitele, ba ca nu avem oameni, ba ca nu sunt bani, blah, blah, blah. Fiindca da, in Romania sportiva este promovata ideea rezultatului in detrimentul formarii dezvoltarii jucatorilor, desi, din nou managerul, de inalta performanta o predica pe la toate colturile.

Rugby-ul romanesc este o lume mica… ne cunoastem cu totii, fie si din auzite sau din vedere, si de aceea parerea fiecaruia ajunge la urechile fiecaruia… Iata cateva perle culese din zbor, ca sa reiau cateva din maximele zilei dupa meciul cu Canada… „Nu conteaza cum au jucat, victoria anuleaza toate pacatele” (pe cuvantul tau Ciprian!?), „De pierzatori nu-si aduce aminte nimeni” (Hari, arretons les conneries… da, m-am hotarat, asta va fi titlul), „Stejarii mor in picioare”.(serios Sorin!?)… Era cat pe ce sa numesc acest articol „Stejarii mor in picioare, pana vine un designer italian cu o drujba si mi ti-i secera ca sa-si faca mobila de lux din ei”… Ca sa nu mai spun ca erau sa o faca si niste tapinari canadieni… fiindca deh, asta chiar este meseria lor. Victoria noastra a fost datorita ghetei lui Vlaicu. In caz contrar – nu ar fi fost prima si nici ultima ratare a sa, dar noroc ca are un mental de fier si mult bun simt baiatul asta, pentru ca l-am vazut cum si-a asezat mingea cu „smerenie”… numai el stie ce-a fost in capul lui (dar imi pot imagina) – Stejarii ar fi impartasit soarta padurilor Romaniei.

…Dar a fost repriza a 2-a si ceea ce au demonstrat baietii nu mi-a mai permis sa-mi dau frau liber „cinismului”… Chiar daca sunt printre putinii care au crezut pana la capat – comentariile mele pe pagina Facebook amintita o atesta – in conditiile in care fac parte dintre cei critici si sunt, cel putin asa imi place sa cred, dintre putinii observatori care incearca sa ramana lucid pentru ca eram constient de potentialul nostru, dar mai ales de limitele si intentiile adversarilor nostri… As vrea sa spun ca totul a trecut, dar cele intamplate in ultima repriza cu Italia, m-au enervat peste masura si de aceea as avea cateva intrebari la care nu astept raspuns, dar pe care ar trebui sa si le puna staff-ul.. si de ce nu jucatorii, chiar si suporterii membri de partid.

Italia - Romania stats

1) Scriu de ani de zile despre importanta promovarii unui joc cat mai diversificat si complet… Am vazut cu totii cum Romania a strans mai multe aplauze intr-o repriza decat in toate cele 4 meciuri…Dar mai ales am vazut cu totii cum Romania a inscris intr-o repriza aproape acelasi numar de eseuri cate a inscris in ultimele 4 meciuri anterioare si asta nu cu cel mai usor dintre adversari. Includ in statistica si ultimul meci cu Tonga… Asta nu va spune nimic!?…

2) legat de punctul precedent, cred ca este prima oara de foarte multa vreme cand Romania a plimbat mingea dintr-o parte a alta a terenului de mai multe ori si mai ales a reusit sa inscrie de 2 ori printr-o aripa… Faceti si o comparatie cu pick & go-urile INTERMINABILE in care am pierdut mingile si lasat toata energia, irosind ocazii pretioase de a inscrie in prima repriza si de la inceputul celei de-a 2-a [„o boala ucigasa” traditional-nationala (macar de-am sti sa le facem bine)] si rezultatul alternarii jocului… Asta nu spune nimic „strategilor” nostri care, culmea, mai si predau asta!?

3) V-ati gandit vreodata la aspectul stimulant al jocului!? Nu vorbesc despre public (suporteri… si de ce nu pana la urma… fiindca pentru noi jucati… sau nu-i asa… pe voi va intereseaza rezultatul). Vorbesc despre jucatori, despre importanta formarii lor prin confruntarea cu situatii cat mai diverse, despre dezvoltarea creativitatii, spontaneitatii in gasirea solutiilor, capacitatii de adaptare la situatii, despre increderea in posibilitatile lor si nu in ultimul rand despre bucuria de a juca. A trebuit sa asteptam  4 ani ca sa aflam ca Ciobi stie sa faca sau sa incerce o debordare, ca Vlaicu poate trimite torpile de 20m din alergare sau ca misiunea unei aripi nu este doar aceea de a strange „gunoiul” pe teren, ci de a finaliza!?… S-au i-ati invatat toate astea in ultima saptamana!?

4) Este evident legat de precedentele doua. Toate se leaga intre ele. A fost nevoie ca adversarul sa ne puna in fata faptului implinit, intr-o situatie de „nu mai avem ce pierde” pentru ca jucatorii sa se dezinhibe si sa joace rugby???… De cand vorbim despre descatusare, despre planuri de meci bidon, despre un proiect de joc saracacios care ne fura sansa de a ne dezvolta si implini rugbistic… care ne mutileaza jocul si binenteles ne priveaza pe noi suporterii de bucuria spectacolului sportiv. I-ati chinuit pe baietii astia 4 ani cu o aparare de rahat, pick & go-ul / da-i cu boul, pana au uitat sa lege 3 pase… pentru a si le aminti cand au ajuns la marginea haului…  Acum este limpede pentru noi toti ca toata aceasta eliberare de sub dicatura voastra s-a intamplat cand si-au asumat initiativa jocului asa cum unii stiau sa o faca de prin cluburile din care provin (vorbim despre Steaua de azi si cei ce au trecut pe la Farul de alaltaieri… fiindca restul)… Ca sa nu mai mentionam faptul ca jumatate dintre eseurile inscrise in meciurile precedente, mai precis 2 din 4, au fost marcate tot intr-o situatie limita care a provocat o rascoala interioara si trezirea orgoliilor – in meciul cu Canada. Impotriva Italiei, in 25′ au facut mai multi metri cu mingea, dat mai multe pase (si mai putine suturi pe minut), facut mai multe off-load-uri decat ne-au aratat  in 4 ani…. Ce-au crezut „unii” ca o sa-i batem pe italieni in spontane si maul-uri… adica pe cai care au tinut IRLANDA in sah!? ARE YOU FUCKING NUTS! Ce face „preparatorul mental” al lotului!?

Acum gata cu intrebarile la care nu veti avea nicicand cojones sa raspundeti sau macar onoarea de a va asuma erorile si as  vrea sa inchei acest articol prin a saluta debutul la nationala al lui Tudorel Bratu (si el bagat cand nu mai aveati ce pierde). Prospetimea sa mi s-a parut salutara reformatand fata jocului prin distributia atacului… In 15′ a sutat, provocat liniile, schimbat directiile de atac mai mult decat altii in 4 meciuri si nu ne referim numai despre Valentin, ba a mai si iesit cu mingea dintr-o spontana, realizand un semi turn-over la cele „saptezecisiceva de kile” ale sale. Il cunosc bine si pot sa va asigur ca in cutia craniana are neuroni, iar in piept o inima frumoasa. Frumos din partea voastra, dar nu pot sa spun mai multe, fiindca cel putin l-ati luat in lot, nu-i asa!?  Sper doar ca laudele mele sa-i nu-i dauneze. Ceea ce nu i-a iesit cum voia el a fost viteza deschiderilor, dar cred ca a fost tracul debutului si concentrarea excesiva pe precizia pasei.

Tot in incheiere as mai vrea sa le multumesc Stejarilor de import Kinikilau, Tourashvili si Van Herden care s-au luptat ca niste lei in fiecare meci, da, nu ca niste copaci ci ca niste animale de prada, primul fiind singurul din linia de 3/4 care de fiecare data a aratat ca vrea mai mult de la el si de la joc, al 2-lea mereu bombanind si furibund de numultumire (semn bun… foarte bun), al 3-lea mereu prezent in faza defensiva si recuperari… Si sper sa fie invatatura de minte neamurilor proaste din rugby-ul romanesc care folosesc la modul peiorativ expresia de mercenari… fiindca mercenarii dupa cum ati vazut, au si ei o inima. Nu pufniti pe nari, rugby-ul are pste tot in lume neamuri proaste si nu mai este demult un psort de gentlemani, dar il iubim asa cum este.

Multumiri si antrenorului Lynn Howells care a pus ordine intr-un puzzle facut bucati si a stiut sa dea incredere jucatorilor in fortele lor. Multumesc jucatorilor echipei nationale pentru tot ce-au facut la aceasta Cupa Mondiala, cand pentru prima oara in ultimii 3 ani, nu am mai sforait in fata ecranului…Pentru ca da, au fost acolo si au facut tot ce s-a putut sa ne reprezinte cu demnitate si mandrie chiar daca stim ca se putea mai mult… Hai Romania, hai baieti!…

– O-O – Flo

P.S. – Sper ca cititorii acestui articol vor intelege ca aceste critici nu au absolut nici o legatura cu performanta rezultatelor, ci cu linia impusa in ultimii ani, cu viziunea propusa … Fiindca dragilor, rezultatele vor veni si ele imediat ce vom incepe a juca rugby… si asta s-a vazut ieri…  Vezi Hari cum te lauzi si ne mandrim cu prestatia baietilor… parca spuneai ca de pierzatori nu-si aminteste nimeni… pai ce facem  Maestre!?… Isi aminteste au ba!?… N-ar fi bine oare sa o lasam mai moale cu „vrajeala” cool si „arogantele” oare!?

Rugby World Cup 2015 – uitati zecele Nadiei Comaneci de la Montreal, Africa de Sud – Japonia (32-34) a fost mai tare

In Blog, Comunitate, Ganduri on Septembrie 24, 2015 at 3:36 PM

Precizare: acest articol a fost scris dupa meciul Africa de Sud – Japonia, dar din lipsa de timp a ramas „necosmetizat”.. Chiar daca de atunci s-au intamplat si altele, trebuie consemnata insa cumva performanta japonezilor la aceasta editie a Cupei Mondiale, mai ales dupa prestatia de ieri in fata Scotiei, cand datorita unei programari injuste, gandita sa defavorizeze facatorii de necazuri (the possible trouble makers si Japonia este unul),  oboseala si o banca saracacioasa i-au impiedicat sa ne demonstreze ca miracolul a fost de fapt un rezultat de asteptat…. Fiindca in rugby nu exista miracole. Si mai merita pentru ca din anumite privinte exista o asemanare flagranta intre anumite aspecte din rugby-ul sud-african si cel din Romania, oricat de deplasata ar putea parea aceasta afirmatie unora.

______________________________________

MOTTO genial  propus de o cunostiinta, antrenor de atletism canadian, Jimson Lee, care are unul dintre cele mai bine cotate publicatii online dedicate antreanemntului pentru educarea vitezei, SpeedEndurance.com, citat de marile media sportive si pe care au vorbit tehncieni de calibru international, antrenori ai diverselor loturi olimpice de sprint (medliate), redactor al cartilor si conferintelor lui Bud Winter (si care mi-a si facut favoarea sa publice o serie de 3 articole scrise de subsemnatul); un tehncian din atletism care a inteles mai bine decat o mare masa de specialisti subtilitatile balonului oval:

„SECRETUL TUTUROR VICTORIILOR REZIDA IN ORGANIZAREA ASPECTELOR MAI PUTIN EVIDENTE (vizibile)” (Marcus Aurelius)

______________________________________

O „cunostiinta” pe FB mi-a recomandat emsiunea Rugby-show, episodul 13 (nu am sa o postez aici pentru ca sunt satul de minciunile mele)… Ca sa nu scriu 3 luni (cum ar trebui de altfel… daca ar folosi cuiva) asa cum spunea domnul in chestiune, am sa incerc sa punctez cateva elemente si sa nimeresc 2 iepuri dintr-un foc… PR-ul FRR – Bullshiting (furatul caciulii… de data asta nu va mai fi caciula noastra, ci cea a dacilor… saracii) si poznele lui Heineke Meyer antrenorul lamentabil al nationalei Springbok. Paralela intre rugby-ul SA si cel national va las sa o gasiti singurei si nu este una intre antrenori. Incerc sa explic doar de ce in utlimii ani m-am lasat acaparat de nationala Springboks (si pentru ca sunt fan neconditionat), iar in final intuitia nu m-a inselat.

Ce se intampla deci cu acesti sud-africani care ma preocupa intr-atat.. Nimic special la ei, doar ca sunt natiunea care da probabil cei mai multi jucatori de cluburi pro in Europa… si atentie, care are cei mai multi jucatori naturalizati in celelalte nationale participante la Cupa Mondiala. Asadar Africa de Sud are o baza de selectie si o scoala de rugby fantastica si deci antrenori formatori de exceptie (rezultatele incontestabile in competitiile internationale de juniori o demonstreaza mai putin, cat ne-o indica calitatea meciurilor din competitiile interne), 1/3 din jucatori cotati in TOP 5 mondial pe posturile lor, baza materiala si alte resurse, unde rugby-ul scolar este o religie, adica au tot ceea ce lipseste in rugby-ul romanesc (dar nu astea sunt cauzele crizei). Pana aici nici o asemanare intre noi si ei. Ei bine aceasta mare natiune a rugby-ului mondial a fost pusa la pamant de o gasca… Nu are importanta cine… Nu stiu daca aici putem gasi o paralele (treaba voastra), dar va dati seama daca nepotismul a distrus o dubla campioana mondiala, oare care ar putea fi impactul unei astfel de functionari la nivelul unei tari cu resurse limitate.

De cealalta parte, Japonia, o natiune „fara sanse”, cu o nationala carpita din jucatori adusi de peste tot, dar fara istorie, modesta, muncitoare, diciplinata, conservatoare, dar in acelasi timp deschisa si creativa( ca si civilizatia pe care o reprezinta) – tara paradoxurilor (false) neintelese de multi… cum ar fi Ikebana si spiritul Kamikaze luate impreuna, stampa japoneza si sepuku, ceremonia ceaiului si manga – a reusit o prestatie istorica cel putin de nivelul 10-ului Nadiei la Olimpiada de la Montreal… Poate chiar mai mult, pentru ca in rugby performanta este rezultatul unei constructii aproape ingineresti ce asculta de legile dictatoriale ale fizicii (ca si in gimnastica), dar care necesita o abordare mult mai complexa decat  la „paralele inegale” unde aceste legi sunt previzibile in manifestarea lor, iar controlul acestora depinde doar de maiestria individuala si totul nu dureaza decat 1′.

In rugby exista factori subtili si mai greu identificabili care folositi asa cum trebuie, tine mai mult de talentul inginerului, pot (in aparenta doar) contrazice legile brute ale fizicii… mai ales atunci cand sunt gresit interpretate de perceptia si de gandirea primitiva a unor „doctoranzi” fara vocatie.

Am sa exemplific cele spuse prin Heineke Mayer-ianul „in impact i trust” (asemanarea cu Kantian a fost voita) – din care unii chiulangii la orele de fizica au retinut doar manifestarile vizibile ale unor princpiile intelese de toata lumea:
– mic contra mare castiga mare;
– greu contra usor… castiga greul;
– cel puternic contra cel „mai putin puternic”, castiga cel puternic
– si mai sunt celelalte legate de „fizica vietii” – „experimentat” contra prospetime, pragmatism contra risc, etc.,ignorand notiuni bazice de complemnetaritate, viteza, agilitatea, creativitatea si mai ales „detaliile nevazute” pe care variabilele jocului le scot la iveala… din fericire, doar celor care NU au dat spaga la scoala sau la partid. Bine, in cazul lui HM nu mai vorbim despre detalii, ci despre lipsa de conceptie si viziune… Aici voi forta totusi o paralela intre scoala „meyeriana” si „specialistii” nostri (si din nou nu punem in cauza staff-ul nationalei) care nu au inteles ca spre deosebire de gimnastica, rugby-ul are la dispozitie o suma de variabile compensatorii care trebuie intelese si MAI ALES FOLOSITE. Asta nu inseamna ca legile „vizibile” ale fizicii nu functioneaza, ci doar faptul ca exista recurs pentru ca celelalte mai putin observabile de ochiul neavizat sa se manifeste si sa combata „regula”. Sa pornim de la mult prea cunoscuta reflectie ” rugby-ul este un joc de combat si evitare”. Toata lumea o stie ca si faza cu „diferenta o fac detaliile”… Dar poate cineva sa ne lumineze si sa ne arate unde este evitarea in jocul sud-africanilor… Dar in jocul nationalei noastre!?…. Si aici intervin notiunea de detaliu si mai ales cea de perceptie a sa. Evitare nu se refera doar la actiunea unui jucator purtator de balon in genul celei facute de Adriaan Strauss cand a marcat eseul, un grasuliu cu colaci pe burta care alearga si schimba directii poate mai bine si mai repede decat unii troacari de la noi… Asta doar pentru ca cineva l-a pus sa o faca de mic(!!!)…

… Evitarea este si o notiune tactica colectiva si pentru a o putea exprima in teren ca optiune de joc, jucatorii trebuie sa fie capabili sa o execute, dar inainte de asta ea trebuie sa existe in mentalitatea/filozofia de joc ca solutie posibila si raspuns reflex CONDITIONAT intr-o situatie de confruntare iminenta…. Altfel esti practic infirm; este ca si cum ai incerca sa castigi o centura boxand cu o mana legata la spate.

Ce s-a intamplat in meciul dintre Japonia – SA a fost rezultatul unei unei confruntari intre mentalitatea a doi antrenori: Heineke Meyer, incapabil sa se puna in discutie, arogant in certitudinile sale, adica limitat si doar cunoscator al legilor brute si vizibile/stiute ale fizicii, cu o gandire simplista („el crede doar in impact”… si impact a primit… doar ca impactul nu inseamna doar masa, ci si viteza si zona de coliziune propusa si unghi, etc) si Edy Jones, un fizician savant care a venit cu un registru complet stiind sa imbine pe de-o parte aceleasi legi (s-a vazut in unele momente fixe, la molul care a dus la inscrirea eseului) si in spontane cu notiunea de evitare (mai ales colectiv). Ce nu au inteles nici in SA si nici in Romania este ca savanti sunt numai cei care isi pun intrebari in permanenta si care nu se lasa indoctrinati de certitudini mai mult sau mai putin acceptate. Cati au aflat la noi ca australianul inainte de inceperea pregatirilor a fost si a consultat antrenori de baschet, handbal si fotbal pentru a gasi inspiratie referitor la miscarea jucatorilor si a balonului pe spatii restranse… A fost pana sa-l viziteze si pe Pepe Guardiola la Munchen… Sau nu era de datoria „creierelor” noastre sa fie informati despre sursele si metodologia de lucru a marilor antrenori!? Bine acum va rugam mult, nu mergeti la Pitzurca sa-l intrebati aceleasi chestii 😀

Evident nu se rezuma totul doar la intelegerea acestor legi, ci si la capacitatea jucatorilor de a le controla. Din acest motiv „miracolul” japonez poate fi vazut cel putin la nivelul notei Nadiei de la Montreal; pentru ca a fost un moment de perfectiune colectiva – mult mai dificil de atins decat cea individuala – de control absolut al legilor fizicii si a tuturor acestor variabile despre care vorbim  (inclusiv balonul a carui menire este insasi aceea de a relativiza manifestarea lor) …

Singura maniera sau cale prin care o echipa cu resurse limitate poate face fata unei „superputeri neglijente” este grija si atentia absoluta acordata detaliilor… mai ales celor mai putin evidente, bine inteles cu conditia ca acestea sa fie percepute si identificate. Culmea, cei de la FRR o predau raspicat in teorie, dar practica ne omoara… Alaturi de principiile fundamentale ale rugby-ului, detaliile iti pot formata jocul si defini chiar proiectul acestuia.

Ce se intampla la nationala Africii de Sud este cu atat mai grav cu cat nationala de rugby reprizanta simbolul noii natiuni nascute dupa 1985 cu pretul sacrificiului a sute de mii de oameni in numele libertatii, miza martiriului lui Mandela, cel care i-a readus pe harta lumii ca natiune si tara, inclusiv rugbistic vorbind.  Au au tot ce le trebuie, dar o „autoritate neinteleasa” sau „neintelegatoare” nu-i lasa sa se exprime sau le pune bete in roate.

Daca ar fi sa ne raportam la declaratiile staff-ului SA de dupa meci – citam in mare: „am marcat 4 eseuri, am castigat 95% din baloanele disputate, am recuperat nu stiu (n.r.) cate puneri in joc ale adversarului si dispute pe baloanele lor.. We simply just don’t know how did we loose that game” – vom realiza poate mai usor importanta organizarii aspectelor mai putin evidente si atentiei speciale care trebuie acordata detaliilor in ansamblul lor.. Un astfel de raspuns denota clar incapacitatea de analiza si identificare a problematicilor din propriul joc, iar in astfel de conditii orice speranta de ameliorare rimeaza cu „inocenta” (ca sa folosim un limbaj bland). De cealalta parte Japonia a pregatit cu o rabdare de ceasornicar performanta vietii lor. Poate mai tarziu vor confirma sau poate nu, dar au fost 80′ de perfectiune; un fel de ikebana facuta cu rabdare de geisa, responsabilitatea de samurai si devotament de kamikaze… Facuta sa dainuiasca o  clipa, dar o clipa de perfectiune, o clipa de eternitate pentru ca va ramane nu numai in istoria rugby-ului, dar si in cea a sportului.  Poate ca intr-un tarziu „ai nostri”, oricine ar fi ei vor intelege ca dincolo de problemele de efectiv (evidente), ne restrangem deliberat registrul de exprimare in joc in numele unor obiective de performanta aberante cuantificate in rezultatele meciurilor si impuse de foamea grandomaniaca de galoane a unora, refuzandu-ne astfel aspiratiile, dorinta si dreptul sau sansa la perfectiune.

– O-O Flo –

Forza Rossa, Forta Rosie, Victor Ponta si Formula 1 sau de la mandria nationala la „spalatul de bani”… ultima combinatie PSD sau votul, baba si tichia de margaritar

In Bizz sport, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Sport si societate, Sportul si politica on Noiembrie 15, 2014 at 3:31 AM

DACA ESTI PATRIOT SI IUBESTI SPORTUL ROMANESC, CITESTE SI DA MAI DEPARTE

PREAMBUL – Avem alegeri in Romania si fiind un blog de atitudine nu putem sa ignoram un moment major in viata politica a tarii noastre, cel care va crea premisele cursului pe care societatea romaneasca, inclusiv sportul si miscarea sportiva il vor lua dupa 18 noiembrie. Mentionez acest lucru fiindca inca asteptam mult promisa lege a sportului (nu ca ar fi fost nevoie de una, dar daca tot ne-au promis-o) si reformele anuntate la inceputul mandatului actualei guvernari. Dupa o tentiva esuata in care printre propuneri generaliste se ascundea o intreaga masinarie menita sa vaduveasca Ministerul Sportului si Tineretului de resursele alocate pentru un buget deja insuficient in favoarea Comitetului Olimpic Roman, iata ca un nou proiect cu aere masinarie gaselnita face suprafata in media. Tentativa despre care vorbim, respectiv proiectul pentru noua lege a sportului, viza si transferul proprietatii activelor ministerului, bazele de antrenament si ospitalitate, in custodia sau chiar propietatea aceluiasi COSR despre care foarte putina lume stie ca este o institutie de drept privat de utilitate publica si nicidecum o institutie de stat.

Aceasta tentativa denuntata imediat pe blogul nostru si pe pagina sa Facebook a picat ulterior (si din fericire) in faza de analiza si consultare publica. Mai tarziu a urmat o schimbare „surpriza” survenita in fruntea COSR,  cand Alin Petrache, fostul presedinte al FRR, este ales presedintele COSR in urma demisiei lui Octavian Morariu, dupa ce in prealabil fusese „ales” vicepresedintele comitetului in urma unor alegeri practic fara contracandidat. Ma rog, in ultimele zile a aparut un al 2-lea candidat „domnul Pierre Cercetatorul” (sef de loja) aflat la varsta pensionarii. Trecand peste o sumedenie de anomalii la limita legalitatii datorita conflictului de interese –  secretar de stat la minister, mai apoi deputat, presedintele comisiei parlamentare pentru sport si tineret, presedinte de federatie, vice presedinte COSR, in traducere legislator, executiv si beneficiar in acelasi timp, pe care Sportlogic le-a semnalat la vremea respectiva, observam o serie de evenimente care preced aceasta evolutie fulminanta a carierei tinerei sperante PSD-iste, mantuitorul „noii” miscari sportive din Romania. Ele marcheaza practic fiecare numire intr-o noua functie  – construirea sediului COSR pe un teren concesionat de FRR, cu vicepresedentia si mai tarziu functia suprema in COSR, cedarea unei alt activ al aceleiasi federatii catre guvernul Romaniei pentru construirea unui minister (cel de externe cred) cu functia executiva… Nu sunt jurist, nu stiu daca cumulul de functii este infractiune in tara noastra, conflictul de interese probabil ca da, dar mi-as dori sa aflu cum se traduce in limba romana delictul de abuz de bun social… mai explicit atunci cand un demnitar,  functionar de stat sau sef de antrepriza, organizatie, etc. foloseste bunurile, activele, resursele de orice tip ale institutiei din care face parte in scopul interesului personal si dobandirii de avanataje materiale, sociale, profesionale sau de orice alt tip. Toate acestea sunt elemente pe care le-am prevazut si comentat inca inainte de a avea loc, aproape din momentul in care COSR si-a construit noul sediu pe terenul oferit de Federatia romana de Rugby. Nu am insistat din simplul motiv ca  ascendenta frenetica si la limita penala avea la baza doar sentimentul impunitatii senioriale, bufeuri de primadona, necunoasterea unor principii elementare ce tineau de logica bunului simt, dispretul fata de „prostime” si incompetenta cea mai crasa…. Ce vreti, era presedintele unei federatii ce avea drept sigla o frunza de stejar, finanta o echipa botezata Lupii Bucuresti  care la meciuri aveau drept mascota un URS.

Dupa simulacrul de alegeri (cu cantec) pentru presedintia COSR, a urmat o perioda lunga de tacere, probabil ragaz ca sa se linisteasca apele, in care aproape ca nu am mai auzit nimic; o liniste adanca, aproape abisala in care televiziunile nu ne-au mai gratificat cu interviurile domnului Alin Petrache pana atunci mare amator de bai media, interviuri si multime… Cateva selfi-uri ale ministrei Gabriela Szabo si in rest pace si liniste, incat ne puneam chiar intrebarea „ce se intampla… oare ce pun la cale!?”, pana acum cateva zile cand gasesc  pe Prosport.ro un articol trecut aproape neobservat de marile media si in mod inexplicabil nespeculat de opozitie tocmai acum la finish-ul alegerilor.

Deci ce ne-au mai pregatit triadele PSD… Incep sa inteleg de ce Victor Ponta are o slabiciune pentru civilizatiile orientului.. Nimic grav… Si noi avem!

_______________________________

In aceasta atmosfera de pace cu care, zau, nu suntem obisnuiti pana la punctul in care evaluam drept incompetent un candidat rezervat, cu cei 7 ani de acasa si care nu ne deformeaza ecranul cu grimase si chicoteli de prost gust, intr-atat am devenit dependenti de scandal, linistea „anormala” fata de cazul Forza Rossa (asa se cheama „dosarul”…Forta Rosie, ca sa vezi) ma face sa cred ca toti sunt complici sau ca nu este adevarat… Pana la noi revelatii, vom prefera sa incercam sa ne pazim doar pentru a trece de primejdia rea. De aceea ne-am gandit ca ar fi mai bine sa distribuim articolul sursa, mobilat si cu gandurile noastre pentru ca experienta ne-a demonstrat ca nu exista coincidente… si mai ales ca de multe ori realitatea depaseste fictiunea…. O facem pentru a ajuta comunitatea sportului din Romania (daca o exista una), suporterii, parintii si pe toti cei carora li se spune ca in Romania nu exista bani pentru sport, sa inteleaga mai bine discursului celor pe care i-au ales si ii protejeaza. Este in acelasi timp si cadoul meu pentru Ministra Sportului (fiindca cuvantul „tineretului” din titulatura a fost uitat demult) de ziua ei… Nici o rautate aici, chiar incerc sa o ajut sa-si tripleze (cel putin) bugetul ministerului.

Iata pe scurt faptele din articolul cu pricina pe care il puteti citi aici  Forza Rossa anunţă că nu mai intră în Formula 1 în 2015 : un fel de societata privata tutelata pare-se de Ferrari Romania si-a depus cererea de a participa  cu prima echipa sub drapel romanesc in Campionatul Mondial de Formula 1… Puteti gasi  informatia si pe o alta publicatie (una de mare audienta) de data aceasta din Marea Britanie, cea care a revelat pentru prima oara acest proiect, dar la data respectiva fara componenta Ponta – vezi link:  EXCLUSIVE: F1 heading for eastern revolution as new team emerges from Romania

Din fericire Federatia Internationala de Automobilism NU a aprobat cererea; spunem din fericire pentru ca oricat de socant ar parea iubitorilor sportului cu motor si multimilor adunate sistematic cu ocazia acestor competitii, proiectul putea deveni cea mai paguboasa „geniala combinatie” din istoria sportului si miscarii sportive din Romania, oricat de specataculoase, interesante si  apreciate ar putea fi cursele de formula… Si cand spunem asta avem masura vorbelor si competentele necesare pentru a evalua un astfel de proiect… Sper ca cei din federatii care vor citi articolul nostru vor intelege in sfarsit problematica reala a sportului romanesc si cine le sunt adevaratii dusmani… Ei se numesc coruptia, lacomia si demagogia… si reprezentantii sau mai bine zis instrumentele lor. Pe de alta parte fiecare rau isi are la randu-i o fata ascunsa… cea a consecintelor salvatoare si a binelui nebanuit.invizibil, fiindca feri Doamne, ce ne faceam daca lasau pe mana blondei glorioase si a „fiului risipitor” atatea zeci de milioane de euro!?

Pentru a explica cat mai bine rationamentul si pozitia Sportlogic, nimic extraordinar doar simt practic si rationalitate, iata cateva repere. O echipa de formula 1 este un proiect complicat si costisitor. Este un proiect transversal ce necesita o armata de specialisti, competente de varf si cu conexiune in aproape toate  domeniile pe care le putem regasi in industria si economia sportului: ingineri in cercetare si proiectare de la termica si motoare la materiale compozite si aerodinamica, ingineri de proces, in telecomunicatii si informatica, electronisti, o armata de mecanici, alti tehnicieni de inalta calificare, manageri, servicii economice, servicii de lobby, PR si comunicare, staff tehnic sportiv – manager de echipa, kinetoterapeuti, antrenori fitness, psiholog, medici si mai ales piloti.

Puteam intelege daca s-ar fi vorbit si despre o etapa de Formula 1, desi nu avem circuite, iar un „grand prix” organizat in jurul Casei Poporului ar fi cu adevarat o gluma trista… Un proiect riscant daca tinem cont de pretul de constructie al kilometrului de autostrada in Romania, 4 milioane de euro, echivalentul a minimum 8 sali de sport… dar in realitate credem ca la suma asta vom avea doar un drum judetean. In cele din urma un circuit poate parea necesar; unde se vor face testele si antrenamentul de presezon daca o astfel de echipa ar vedea lumina zilei… Unde vom pregati generatiile de piloti de formula 1 😀 Probabil la Monaco unde totul este „mai ieftin” si mai ales serviciile bancare… Lasand glumele intristate la o parte, Romania nu are piloti si nici tehnicieni; acuza o lipsa totala a experientei si competentelor in acest domeniu ce merge de la aspectul tehnic pana la staff-ul medical pentru ca acest sport solicita pilotii intr-un mod specific si relativ putin inteles de medicii de rand si nu numai. Nu mai pomenim despre piloti si antrenamentul lor. Toate aceste lucruri costa! Cat!?… Haideti sa incercam o simulare.

Cercetare proiectare motor si ansambluri  cel putin 5 milioane de euro (atat i-a costat pe Renault acum 12 ani (!); Ferrari au bagat in 2006 (cred) aproape 200 milioane de euro in constructia bolizilor. Atentie evaluarile noastre sunt pentru lumea a 3-a, potrivite celei mai sarace tari din Europa.. si veti vedea si de ce. Conceptie proiectare sasiu, caroserie, tren rulant, suspensie si restul inseamna si ele cel putin 3-4 milioane de euro; constructie masini si testari alte minimum 4 milioane de euro, salarii la tot ce-am enumerat mai putin staff-ul sportiv  de la 4 milioane de euro in sus; salar piloti si restul staff-ului sportiv aproximativ 20 milioane de euro; consumabile – pneuri, combustibili, piese si reparatii aproximativ 4-5 milioane de euro daca lucrurile functioneaza bine; costuri de functionare/participare la competitiile in cele „n” colturi ale lumii – logistica si transport, ospitalitate, locatii piste, servicii etc. – minim 2 milioane de euro (daca se vor multumi cu „clasa a 2-a”); asigurari cel putin 2 milioane de euro, drept si grarantii de participare – 20 de milioane de euro… Total buget in primul an de participare – 64 milioane de euro… In plus datorita lipsei de experienta toti ne vor taxa pana la os. Aici mai putem adauga si rezerva pentru cheltuieli neprevazute despre care habar nu avem, intre 8 si 15% din total. Deasemenea sa nu uitam corectitudinea proverbiala a gestionarul roman (nici cu cel italian nu ne-ar fi rusine) de fonduri…. Hmmm! Pentru a diminua riscurile unui esec lamentabil si a face economie la cercetare-proiectare, o  alta optiune ar fi sa preluam o echipa (cel mai probabil de looseri din alta tara), in speta cazul vecinilor rusi care si-au incredintat visele de glorie celor de la Caterham Sports… Culmea, managerul si chipurile initiatorul acestui proiect romanesc, fost fotbalist la Steaua, domnul Constantin Cojocar, se pare ca a si cumparat o firma britanica specializata, iar firma se numeste (ca sa vezi) tot Caterham Sports, cea  care a proiectat masinile echipei Caterham si aceeasi ale carei servicii le-a inchiriat si Marussia, prima echipa ruseasca… SA INTELEGEM CA RUSII AU DEVENIT CLIENTII NOSTRI DE MILIOANE!!? Daca-i asa, atunci zau, voi retrage tot si devin primul sustinator al domnului Ponta. Poate ar mai trebui sa adaugam faptul ca cele 2 echipe care piloteaza masini Caterham sunt pe ultimele doua locuri in clasamentul competitiei…

…Si atunci ma intreb de ce vrea Romania sa participe in F1!? Ca sa fim ciuca batailor?… Nu, clar ca nu! O alta intrebare ar fi de ce cei de la filiala Ferrari, poate una dintre cele mai experimentate echipe de F1 si posesori ai unei tehnologii de varf, ar cumpara o echipa de looseri britanici pentru a reprezenta Romania in F1… De ce nu ne-ar oferi tehnologiile lor depasite,,, si tot am fi mai performanti decat cu rateurile britanice!?… Si incep sa ma intreb daca teapa care se profileaza este una de conceptie pur romaneasca sau ii vizeaza si pe italieni… Sau poate amandoua si de ce nu chiar si pe fratii rusi. Intuitia imi spune ca Caterham de Romania (scuze pentru cacofonie dar se potriveste de minune) va fi un fel de pubela a tehnologiilor Ferrari, depasite si cu siguranta la cost supraevaluat… ca orice masina de spalat… La fel ca si Airbusurile de mana a 2-a ale lui Petre Roman, pe atunci premierul lui Iliescu. S-a intamplat prin 90-91… Nu ne-au costat decat 400 milioane de dolari (in banii de astazi 4 miliarde), „adicatelea” toata rezerva valutara a Romaniei la acea data. La fel, mai recent, este si cazul avioanelor de vanatoare F18 expirate pe care nu stiu daca le-am mai cumparat sau nu de la US Army… Teapa asta sau tentativa de, credem ca revine tandemului Base-Boc… nu suntem siguri si nici nu mai conteaza!

Daca cumva ne gandim sa mai facem si un circuit, la 4 milioane de euro/km, va lasam sa faceti calculele. Bine, unii vor spune ca circuitul va aduce turisti si ca va face publicitate Romaniei. Mai mult decat atat, ca va ramane infrastructura pentru alte competitii si evenimente. Recordurile de intrari turistice legate de astfel de evenimente sunt in jur de 200.000 de spectatori (dar media este insa doar de 50.000), iar costurile organizarii trec de 10 milioane de euro. Se mai incaseaza bani multi din publictate si drepturile de transmisie (intre 5 si 10 milioane de euro) … Pe scurt este o afacere CARE IN CONDITII NORMALE AR PUTEA FI PROFITABILA… Dar ce pacat ca va fi pe cheltuiala statului si veniturile vor merge la privati… De multe ori niste firme cu 1 angajat, cel care stinge lumina… (la plecare evident). Oricum ne complicam degeaba, ai nostri nu au anuntat intentia de a construi un circuit pentru organizarea unei etape, asa cum o fac multe alte tari, ci doar proiectul participarii cu o echipa care in aceasta ecuatie devine aspiratorul si NU pompa de bani, asa cum ar trebui sa fie si am avea nevoie… Si atunci nu este oare legitim sa ne intrebam de ce nu invers, cum fac atatia altii cu scaun la cap (Ungaria, Singapore, Monaco, etc.) care organizeaza etape fara sa aiba nici o echipa in competitie!? Cu bugetul pe un an tara noastra ar ramane cu o infrastructura… Este de fapt diferenta intre investitie si cheltuiala!

Acum nu ca am fi retrograzi si inamicii progresului, dar ce treaba are Romania in Formula 1!?… Noi care ne rupem gatul in gropile de pe drumurile noastre, care compromitem mai toate proiectele de care ne apucam, ne da pe afara mandria nationala sa concuram cu „extraterestrii”!?… Ce specialisti si piloti avem noi!? Poate pe domnul Ponta… Il vad doritor sa intre si el cumva in istoria sportului romanesc ca fiind primul pilot din F1 roman intr-o masina cu cocpit largit pe masura burtii.  Cu ce masina dementiala de F1 ar putea veni Romania sau mai precis domnul Ponta, ca sa faca fata marilor ecurii de Formula 1?… Poate cu una de spalat bani… Cel putin suntem siguri de un lucru – bolizii (aspiratoarele de bani) vor fi rosii… Sotto!… Acolo da, vom iesi cu siguranta campioni… Auzi la ei Forza Rossa; ma intreb de ce nu i-au spus direct Forza PSD!?

Daca aveti rezerve in privinta calculelor noastre, ei bine, aveti dreptate pentru ca si noi avem. Nu ne ramane decat sa va punem la dispozitie singura sursa fiabila cu date financiare de care dispunem si aceea datand din 2007… Din pacate de atunci pana in prezent costurile nu au facut decat sa creasca… Daca luam in calcul doar rata inflatiei (in medie de 2.2% in economiile puternice) vom avea o crestere a costurilor de cel putin 20%. In imaginea de mai jos veti gasi selectate cheltuielile echipelor participante la editia 2007. Costurile sunt atat de mari incat majoritatea constructorilor, colosii industriei de automobile, incep sa se retraga sau sa se asocieze intre ei.

Formula 1 Costs breakdown

In incheiere, daca cumva nici macar cifrele oficiale nu v-au convins ca domnul Ponta nu este un tip lipsit de viziune (normal, numai domnia sa crede ca cifrele ne-ar putea convinge) nu-mi ramane decat sa va comunic bugetul Ministerului Sportului si Tineretului din Romania, cel pe care sunt obligate sa si-l imparta toate federatiile inclusiv cea a sportului pentru toti – buget 2014 (sursa site-ul ministerului de resort)… Nu va ma uitati, ca domnii de la MTS au uitat sa faca totalul… Cine vrea sa stea sa adune n-are decat, dar vai de noi ce-am spus…MTS…  Sa intelegem ca ministerul este al tineretului si sportului si nu al sportului si tineretului… Ei bine nu am gasit resurse alocate pentru tineret, ci doar pe sport si cheltuieli administrative… !

Ca sa va simplific sarcina pot in schimb sa va ofer link-ul catre bugetul destinat federatiilor sportive din Romania – 6o milioane de lei, aproximativ 13 milioane de euro – buget federatii 2014 sursa site-ul ministerului – cam de 4 ori mai mic decat bugetul anual al unei presupuse echipe de F1 sustinuta de statul roman, mai precis de premierul Victor Ponta, fenomenal copilot de raliuri…in fantasmele domniei sale, cel care imediat dupa numirea sa in functie a dispus triadei din fruntea sportului Romanesc (Tocala, Petrache, Szabo – aceeasi ca si acum) infiintarea federatiei romane de karting pentru ca juniorii din familia sa adora sa se dea in masinute. Unul dintre ei este se pare chiar talentat si cine stie, poate chiar viitor prim…sau primul pilot de formula 1 roman…

Domnule Ponta, experienta si logica bunului simt recomanda prioritatea unui circuit si evident asta doar daca credeti ca Romania are nevoie sa-si bucure cocalarii (o masa electorala importanta) cu o infrastructura unde sa-si demosntreze talentele… Ei si „menajerii” de corporatii din noua generatie de „lideri” sclipitori obsedati de „performanta”… Sau daca credeti ca juniorul are nevoie de un teren largit de joaca fiindca nu puteti sa nu va proiectati propriile aspiratii ratate in constructia viitorului progeniturii dumneavoastra, trebuie sa respectati ordinea fireasca a lucrurilor; un viitor pilot creste si se formeaza mai intai in cursele de karting, de unde trece la cele de formula inferioara si doar daca confirma, atunci poate ca va avea o sansa in F1. Baiatul face karting deja… si dupa cum spune proverbul, lucrul inceput e pe jumatate facut, mai ales ca este si talentat, dar ce pacat ca nu va avea unde sa se antreneze… Nu mai vorbim despre faptul ca multe sute de mii de copii, cei ai romanilor de rand, nu au unde sa faca educatia fizica si nu ca sa ajunga campioni, ci doar ca sa se dezvolte armonios, >

Ne intrebam daca a face o ecurie nationala de formula 1 pentru feciorasul care promite (il felicitam si incurajam cu aceasta ocazie), nu se cheama complot sau nu este un fel de abuz de bunuri sociale pe termen lung!? Glumim! Nu(!), se cheama doar feudalism,… de moment ce majoritatea scolilor din Romania isi tin lectiile de educatie fizica in sali de clasa, pe ciment si fara instalatii… Cineva este pe cale sa puna bazele unei dinastii, oare(!?). Incepe sa capete sens povestea(!?) Coincidenta (!?) Complot(!?) Spalatorie de bani(!?)… Nu stim!… Poate ne ajuta cei de la SIE, SRI si DNA-ul! Dar oare chiar ne intereseaza!? NU, atata vreme cat banii NU vin din visteria statului.

UPDATE –  La 2 zile dupa refuzul FIA de inscriere a echipei Forza Rossa, iata ca mai primim si vizita premierului Italiei… Tebuie sa ne asteptam (oare) la un vot masiv al diasporei din Italia in favoarea lui Victor Ponta!?… Cred ca a venit vremea sa ne „uschim” cu totii in Peninsula; se pare ca a sosit momentul de glorie a romanilor din cizma!

Pana sa va luati talpasita, va rog sa calculati cam ce s-ar putea face cu 60 de milioane de euro/an pentru sportul romanesc – 120 de sali de sport… sau… 30 de bazine olimpice acoperite… sau… 60 de terenuri/stadioane mai frumoase decat cel national de rugby… de ce nu 3 sali polivalente de capacitate medie spre mare (3000-5000 de locuri)… sau… 300 de competitii si finale nationale decente si nu in sali de gimnaziu, 20 de campionate europene in orice disciplina… Nici nu are anul si Europa atatea zile si sporturi cate evenimente s-ar putea organiza, cat despre sportul de masa – fara numar! Dar cu 120 de milioane de euro, cel mai mic buget de formula 1, pentru ca la 60 de milioane (cifre valabile pentru anul 2007) cu siguranta si din fericire nu ne vor primi… Ce-am putea face pentru sportul romanesc, educatie, sanatate, mediu cu banii astia!? Sa ne gandim la atleti, boxeri, rugbisti, gimnasti, luptatori, canotori, scrimeri si la toti sportivii… Mai ales la copii si juniori, ca unele loturi cam au tot ce le trebuie, degeaba sa tot plang… Ba chiar i-am ruga sa mai schimbe placa… si antrenorii.  La salile cu igrasie, fara dusuri sau cu dusuri cu apa rece, la terenurile de rugby mlastinoase, la formarea, perfectionarea si salariile antenorilor, la indemnizatiile sportivilor mereu platite in intarziere sau neplatite deloc cum sunt primele federale de merit pentru castigarea titlurilor nationale (cazul RCM Tm), la competiile externe ratate din lipsa de fonduri, la cantonamente, la asigurarile in caz de accidentare si asistenta medicala, la echipamentele ponosite… toate sacrificate pentru doua mofturi rosii sangerii si lucioase care scot fum si baraie, la zeci de milioane de euro investite in fum si zgomot… tichia de margaritar a babei, pardon a „Bunicutei” :D… Dar oare eu trebuie sa ma gandesc…sau noi… si voi!?… Voi, comunitatea sportului,din Romania, ce faceti!?

Eh… Cam aceasta ar fi diferenta dintre investitie si cheltuiala; cea dintre constructia unui circuit sau doar organizarea unei etape si finantarea unei echipe de formula 1… Dar pana la urma ce!?),… o teapa de 60 de milioane de euro ne-a facut pe noi!? Mai ales in Romania… Sau mai degraba sa incepem sa ne ingrijoram ca suntem pe cale de a ne „iesi din mana”? Acum sa nu scoateti vreo hartie si sa ne spuneti, tratandu-ne de mincinosi, ca cel mai mic buget de Formula 1 este de „doar” 50 milioane de dolari US… Va rog frumos!

… Dragi cititori, sportivi, antrenori, parinti si suporteri, mu mai am decat un singur lucru sa va rog:

MERGETI LA VOT!!!..

LUATI-VA LA URNE PRIETENII, SUPORTERII, COLEGII, IUBITELE SI IUBITII, FAMILIA SI RUDELE… CHIAR SI MORTII DACA SE POATE!!!

iar in trecere, incercati sa nu va si sa nu  ne vindeti!

– din beciurile Sportlogic – O-O Flo – va urma… sper

%d blogeri au apreciat asta: