Sportlogic

Posts Tagged ‘FRS’

UNDE SUNT (SAU NU SUNT) BANII DIN SPORT – Partea a 1-a: Rezultatul auditului Curtii Nationale de Conturi 2012

In Economia sociala, Economia sportului, Educatia si sportul, Sport si societate, Sportul si politica on februarie 6, 2016 at 4:09 PM

Spuneam intr-un comentariu pe FB ca mare parte din colegii din sport cand se uita la un buget isi luxeaza pupilele. Nu au trecut 2 saptamani si iata ca o declaratie a Ministrei Sportului – ^Banii sunt, lipsesc insa rezultatele^ sau ceva de genul – face sa curga cerneala in spatiile de socializare virtuala. Confratii sunt intrigati la maxim de declaratiile ministrei pe care nu tin sa o apar, dimpotriva, nu este in natura mea sa tin cu ministrii, dar de data aceasta are dreptate cand spune ca performanta nu depinde doar de bani… Altii vorbesc despre statui campionilor, altii despre burti goale, dar cati stiu spre exemplu ca ani la rand lotul olimpic de gimnastica a avut ani la rand un contract de sponsorizare cu OMV-Petrom (unde si statul are o cota importanta de actiuni) in valoare de aproximativ 1 milion de euro anual… Spun gurile rele, daca nu-i adevarat atunci sa ne spuna partile fiindca asa se cade intr-o tara de drept si europeana. Daca impartiti suma per/capita veti vedea ca nu este chiar putin. Va asigur ca intr-o saracie lucie chiar si fetele de la gimnastica ar fi decrosat pentru federatiile altor tari, asa cum au facut alti sportivi romani cand au simtit ca duc o existenta precara.

Sa vorbim putin despre articolul cu pricina (semnat de Mirela Neag – link aici), cel care a starnit aceasta reactie. Pentru cei grabiti care vor sa afle repede concluzia… Ei bine, inca o piesa insipida, tipica jurnalismului de doua parale de la GPS care in loc sa-i plateasca lui Catalin Tolontan 30000 de euro/ luna pe articole de genul scrisuri din dosarele secreete ale justitiei, ajunse nu stim cum pe masa sa, mai bine ar finanta un lot de juniori intr-o disciplina la alegerea lor.

Autoarea, cu siguranta geniala in viata de zi cu zi (:D ), sare de la o referinta la alta (nu stim daca intentionat, pierduta in statistici sau daca ne ia de fraieri)… Ceva de genul ba ca unii care au ratat olimpiada merita mai mult pentru ca au medalii in competitiile internationale, ba ca cei care au luat medalii in competitiile internationale ^dar mai ai un hop^ pana la Rio nu merita mariri (cazul handbalului), in timp ce canotajul nu ar justifica mariri pentru ca si-a calificat doar 3 echipaje din 4 la Rio… adica doar 75% reusita, spre deosebire de scrima care… mai nimic, dar au luat medalii la niste competitii. Sa mai amintim si faptul ca lotul de scrima este de vreo 3-4 ori mai putin numeros decat cel de canotaj si ca o ambarcatiune de competitie costa de la 20000 de euro in sus (alea din gama de jos). Daca stabilim un ratio pe cap de membru lot, vedem ca de fapt scrima ia mai multi bani decat canotajul, avand in vedere ca floreta este la pamant si ca sabia fete sau ca spada baieti nu exista. Daca calculam pe numarul de afiliati, evident scrima merita toata atentia si chiar este pacat ca nu reuseste sa se raspandeasca. Canotajul are rezultate cert, dar in schimb este aproape inexistent daca ar fi  sa ne raportam la numarul de practicanti. De ani buni supravietuieste datorita unei celule de performanta aproape fortata, dupa modelul gimnasticii. In ultima vreme cei de la FRG au facut totusi eforturi vizibile si iata ca in sfarsit baza de selectie nu se mai numara pe degetele de la maini.

Sa continuam cu propos-urile aceleeasi profesioniste care a intrunit mii si mii de (Y)-uri si sute de distribuiri din partea oamenilor de bine, care a uitat sa mentioneze subventiile statului pentru COSR, CSM-uri si SS-uri intr-o confuzie jalnica intre bugetul federatiilor si cel al sportului la care consiliile locale (unele) participa cu sume importante , urmata in pas sincron de foarte multi ingrijorati de soarta miscarii sportive… dar doar atunci cand vorbim vorbe goale si nicicand atunci cand se propune continut sustenabil.  Cand propui dezbateri de fond, salut, ma intorc imediat, plecat in vacanta, scuze sunt ocupat… si vai nu am observat. (Y)… Incep sa inteleg de ce scrierea in caractere a iconitei ^like^ pe Facebook – un Y mare in paranteze – are de fapt forma unor fese…. Am inteles, pe mine ^nimeni nu ma iubeste^…. sa revenim… Autoarea de bine a uitat o multime de alte federatii sportive, inclusiv pe cea a sportului pentru toti, inclusiv subventiile de la Ministerul Educatiei pentru sportul scolar si universitar sau pentru infrastructuri si instalatii sportive a caror lipsa o deplange toata tara, mai ales federatiile, dar nici una dintre ele nu a depus in ultimii ani o cerere si un proiect de reabilitare a acestora. Banii sunt, dar cineva trebuie sa-i ceara, si nu oricum, ci depunand un proiect…. Este exact situatia fondurilor europene, doar ca cineva trebuie sa-i ceara (repetam cu sprijinul unui proiect), cu mentiunea ca aici se pot obtine mai usor fiindca concurenta este intre federatii; daca una pierde, cu siguranta alta va obtine finantarea proiectului, deci sportul castiga.

…Suntem cu totii de acord ca niste cifre raportate la dimensiuni macro intr-un labirint procedural stufos sunt mai greu de inteles pentru publicul larg… Uneori chiar si pentru cei din sport mai putin preocupati de aspectele administrative… Nu poate fi o scuza, dar poate fi dificil uneori chiar si pentru cei preocupati/interesati, si asta datorita lipsei de transparenta sau a unei scheme explicite de circulatie a fondurilor. De aceea logic ar fi ca intr-o prima etapa sa explicam cititorilor, oricine ar fi ei, sursele de finantare posibile in sport, dar vom lasa acest demers pentru partea a 2-a a seriei pentru ca sunt nerabdator sa va invit la lectura unor documente oficiale/institutionale, si anume RAPORTUL CURTII DE CONTURI REFERITOR LA UTILIZAREA RESURSELOR DISPONIBILE DE CATRE INSTITUTIILE NATIONALE ALE SPORTULUI pentru ca toata lumea vorbeste de bani si Lista de propuneri venite din partea federatiilor in vederea modificarii Legii 69, cunoscuta si sub numele de Legea Sportului

Din studiul comparativ a celor doua documente putem lesne sa ne imaginam ca atunci cand s-a facut lista de propuneri, mai toti cei convocati spre consultare in momentul intentiei de a reforma legea sportului romanesc, nu citisera RAPORTUL.

Intr-o discutie despre putinatatea banilor, cineva ma intreba daca am alta idee despre alta sursa de finatare decat statul… DA, AM, chiar despre cum ar trebui facuti si utilizati acesti bani si cum circula aceste fonduri si nu sunt singurul… Asta intr-o societate normala evident. In primul rand banii alocati federatiilor nu reprezinta bugetul sportului. In al 2-lea rand, ar fi bine ca banii in sport sa vina cel putin in aceeasi proportie din sectorul privat.. Iar atunci cand vin din sectorul privat, recomandabil ar fi sa vina pe o filiera transparenta si pentru ca societatea privata, civila, etc. va fi reusit sa inteleaga importanta dezvoltarii miscarii sportive si nu pentru ca X sau Y sunt amici la catarama, frati de cruce sau „cumatri”. Peste tot in lume functioneaza carnetul de adrese, dar una este sa ai contacte si alta este sa fii singurul care ai acces la niste resurse. Ce se intampla daca maine mantuitorii sportului romanesc fac pojar si nu mai pot veni la servici niciodata!? Vor fi capabili adjunctii sau sagetile lor sa le ia locul si sa se aseze la masa negocierilor cu partenerii privati – banci, corporatii, etc.? Le va mai deschide cineva usile. Cati sponsori a adus Covaliu la FRS de cand este presedinte? Sau poate ca l-au pus presedinte doar ca sa antreneze lotul :)))… Si cand ma gandesc ca Daniel Mitrea de la FRR posta intr-o zi pe FB o imagine pe care erau scrise gandurile unei eminente, nu mai stiu care… care sunau cam asa ^ Un conducator adevarat creaza lideri si nu adepti^… WOW…  Nu cred ca vorbea despre mine. Uite de asta tin eu la Daniel, chiar daca il critic si ma face banuitor. Este diplomat, subtil uneori hmmm… chiar si dizident. Ma gandesc mereu la postarea aia si sper din suflet ca NU vorbea despre vreun conducator de la FRR, fiindca fratilor, bonjour les leaders du rugby roumain… Scuze, m-am lasat dus de val, sa revenim la problemele miscarii sportive din Romania.

In urma  lecturii auditului am tras o concluzie cel putin ingrijoratoare; expertii Curtii de Conturi a Romaniei au o intelegere mai profunda a cadrului si fenomenului miscarii sportive decat confratii din sport, reusind sa indentifice probleme de natura diversa – sistemice, procedurale, legislative, functionale,  etc., ba mai mult, au reamintit surse si programe de finantare, facand pana si efortul de a pune la dispozitia institutiilor sportului solutii si recomandari, plan de masuri, etc. pentru toti cei  care stiu sa citeasca chiar si printre randuri (cine or fi), pe scurt au livrat o multitudine de repere solide pentru ai ajuta la elaborarea unei strategii de redresare/dezvoltare ADEVARATE…

Evident, un astfel de efort si studiu ca sa fie folositor, trebuie ca cineva sa-si dea osteneala sa-l citeasca, dar solutia este acolo, exista, iar baile de multime ale savatorilor carismatici sunt inutile pentru ca in Romania chiar exista oameni priceputi… Dar din pacate sau cel putin in aparenta, nu si cea mai mare parte a celor vizati, adica gestionarii sportului, adica tocmai cei pusi acolo sa vegheze la buna functionare a activitatii… Si nici macar nu este foarte complicat sau dificil.

Este de atfel si motivul pentru care insistam in desertul nepasarii si indiferentei (de multe ori si ce al ignorantei) fiindca stim ca solutii exista si ca din nefericire, marii dusmani ai sportului romanesc sunt de multe ori oamenii de sport (nu toti), unii din motive de incompetenta, altii din lacomie sau din toate cate putin, cu sprijinul clasei politice ale carei interese unii dintre ei le reprezinta.

Concluzia este dezarmanata; mai toate legendele care s-au perindat pana acum in fruntea sportului romanesc, altii mai putin legende oricat s-ar stradui ei sa-i consideram ca atare, sporadic inlocuiti cu marionetele politicii romanesti, UNII (dar prea multi) deciozanari din federatii care au facut din institutia disciplinei lor propria mosie, aproape toti v-au mintit timp de 25 de ani,  devenind factori participativi la sabotarea miscarii sportive din Romania… In ce scop si care sunt rezultantele acestui istorii le vom explica intr-o posibila parte a 3-a. In  Partea a 2-a (sigura) vom veni cu explicatiile promise spre intelesul celor care nu au avut timp, chef, rabdarea sau priceperea de a citi documentul despre care 99,99% din oamenii din sport nu stiu ca exista si in care sunt rezumate proceduri administrative,  sunt stipulate drepturile pe care unii si le reclama fara a face cel mai mic efort de ale dobandi, sursele si procedurile de finatarea, pe scurt chintesenta Legii 69, precum si lipsurile cadrului legilsativ care necesita modificare. Cat despre cei care il stiu si au nevoie de el pentru ca macar o data in viata lor sa dea doavada de profesionalism si eficienta, in marea lor majoritate (presupun ca) nu l-au citit desi este munca lor si sunt platiti pentru asta. Evident nu generalizam, exista in sportul romanesc multi oameni priceputi si constiinciosi, unii chiar si in functii decizionale, dar nimeni nu poate (sau nu vrea) sa se puna in calea tzunamiului de incompetenta, reavointa si intereselor de tot felul. De fapt asta si este mesajul demersului noatru – daca puteti, ar fi bine sa si vreti… sau trebuie sa vreti fratilor ca la un moment dat sa spuneti BASTA!

Auditul a fost comandat de guvernarea PONTA 1, dupa Jocurile Olimpice de la Londra, cu siguranta nu din cauza celor mai proaste rezultate din istoria olimpica din ultimii 50 de ani, o aiureala de altfel (nu exista asa ceva), ci probabil in perspectiva modificarii legii sportului, un proiect promis natiunii pentru 2013. Schimbarea nu a mai avut loc datorita incompetentei, coruptiei, conspiratiei crase a echipei de tineri, noi si mari manageri sportivi care au ocupat functiile decizionale la MTS in momentul schimbarii politice (stim cu totii cine sunt), a unor presedinti de federatii si directii judetene, consultanti si toata fauna care a inceput sa roiasca prin localurile ANST-ului, devenit mai tarziu MTS. sub patronatul lui Banicioiu si care s-au servit de de valul se simpatie sau antipatie si dorinta de a schimba lucrurile dand aparenta unei elaborari participative prin consultarea federatiilor, care la randul lor au consultat cluburile si tot asa, ca sa strecoare intre cele cateva sute de propuneri de bun simt venite din teritoriu si cateva modificari care puteau da ireversibil peste cap orice sansa de redresare – devalizarea MST de activele sale (bazele sportive, etc.) si gestiunea aproape integrala a fondurilor Ministerului… Incredibil cum nici unul dintre aceste genii nu si-au pus intrebarea ^LA CE AR MAI SERVI ATUNCI MINISTERUL TINERETULUI SI SPORTULUI !?^… Sau cum s-ar fi putut controla afectarea resurselor si traseul banilor odata intrati in conturile unei institutii private!?… Sau ce se vor fi facut federatiile sporturilor care nu sunt discipline olimpice!?

La inceput am crezut MB a fost numit acolo ca sa poata fi manevrat la discretie pentru ca tipul nu avea nici in clin nici in maneca cu sportul, dar mai tarziu am inceput sa cred ca de fapt a pus acolo ca sa tina la distanta rechinii din sport. Glumesc, bunul simt, expertii adevarati in legile administratiei si administratie, vocile razlete pe la colturi din federatii si din sport, poate si noi chiar au dus soaptele la urechea cui trebuia. Miscare reusita pentru ca in cele din urma legea respectiva nu a trecut. Mai tarziu, in guvernul Ponta 2 functia ministeriala a fost ocupata de Zana Everestului… Modificarea legii sportului a fost uitata si locul vointei de reformare a fost luat de erorile de comunicare penibile, nici o viziune sau strategie asa cum Raportul citat recomanda, doar perspective marete;  Everest,  Campionate Mondiale, Universiade, Mausolee, Piramide si altele de genul… Cui sa-i mai pese de pustii batuti de antrenori cu picioarele, injurati in timpul meciului si alte astea, mici si pierduti prin hatisurie de la poalele muntilor, de formarea tehnicienilor, de sportul scolar, de echivalarea diplomelor celor care s-au scolit in alte parti si vin cu o experienta, de ralaxarile fiscale pentru a incuraja initiativele private sau sponsorizarile… Nu, totul se rezuma si este despre activele si bugetul statului.  Ma rog, ideea principala este cineva dintre ei (sau vreun consilier al instantelor superioare) au citit cu siguranta Raportul si astfel noul proiect de modificare a legii NU a trecut pentru ca propunerile marilor iubitori ai sportului si ale salvatorilor sai erau inadmisibile si imposibile din punct de vedere juridic, etic, procedural-institutional.

Punem la dispozitie cele doua documente Raportul Curtii de Conturi  si Propunerilor oamenilor din sport in vederea modificarii legii 69, spre a compara gandirea celor care revendica autogestiunea si expertiza in domeniul lor, cu a celor care au facut auditul pe care il puteti descarca pe link-ul spre pagina site-ului Curtii de Conturi a Romaniei. Imaginea postata mai jos este un ^print screen^ ca sa dovedesc sursa listei de propuneri – (vezi marcajele in rosu) / etichetele negre au evident scopul de a proteja sursa).

Print mail Legea Sportului

Va recomandam atentie la modificarile articolului 20 al legii 69 din 2000, si nu numai.. Cu alte cuvinte stimati cititori, asta-i martoaga cu asta defilam, cu diferenta ca martoaga cuvanta si are mereu functii in stat – lectura placuta, am vrut sa o ilustrez cu caricaturi, dar mai bine nu, parce-que Je ne suis pas Charlie. Daca totusi exista interes, intr-o zi putem dezbate si pe tema viziunii confratilor din breasla, cu conditia ca dezbaterea sa fie participativa. Printre ei sunt multi care s-au opus acestei abominatii, si profitam de ocazie sa le multumim(!), la fel cum sunt multi care au venit cu propuneri interesante.

Ca sa nu dispara o postam si pe baginile blogului nostru. Pana nu o cititi, nu va mai plangeti de bani si mai ales, inainte de a lua cuvantul incercati un minim de documentare… Recomandam de asemeni si ceva mai mult discernamant oricare ar fi preferintele fiecaruia sau cel putin un minim de documentare in promovarea diverselor figuri in stucturile de putere ale sportului si bineteles a articolelor ^habarnautilor^ de tot felul… Cred ca am inventat un termen… Cel putin incercati sa apreciati munca celor care incearca sa aduca putine rigoare si mai putine fese dezvelite in aceasta pledoarie interminabila pentru salvarea/conservarea miscarii sportive din Romania in care regasim anagajata o armata pestrita  formata din soldati, mercenari si foarte putini activisti independenti care nu-si schimba haina in functie de rotatia cadrelor in ministere si federatii… FACE BINE IN OGLINDA DIMINEATA… ZAU!

LECTURA PLACUTA!… ATENTIE, NU ESTE DECAT O SINTEZA (CINE STIE CE MAI CONTINE DOCUMENTUL SI CARE FEDERATII NU (SAU) AU FOST CONTROLATE, DAR NU SUNT MENTIONATE IN SINTEZA)… IDEA DE BAZA NU ESTE CA SPORTUL ROMANESC SURFEAZA PE MILIARDE, CI CA RESURSELE SI FONDURILE EXISTENTE SUNT GESTIONATE ANAPODA, IAR IN ACESTE CONDITII ORICE MARIRE AR FI RISIPA…  CAM LUNG, DAR INSTRUCTIV SI MAI ALES NECESAR!… va urma!…
– O-O Flo –

 

Reclame

Despre „Quenelles” FRS si sfaturile noastre pentru viitorul sabiei iesene…

In Comunitate, Economia sociala, Economia sportului, Ganduri, Sport si societate, Sport viata si destine on ianuarie 22, 2015 at 5:04 PM

Cuvant inainte – Acum m-am prins ca cele mai lungi si perfide „quenelle” le pot da scrimerii… Acest articol ne-a fost inspirat de un articol aparut in Evenimentul – Încă o recunoaştere pentru scrima ieşeană.

Acum 3 ani am fost la CSM Iasi si am avut o discutie filmata cu antrenorul emerit Iulian Bituca. Nu l-am publicat pentru ca (sincer) calitatea imaginii  mi se parea execrabila cu subsemnatul si cele 30 de kile in plus :)))… Dar poate fi interesant pentru cei care au inca indoieli. Atunci am inteles ca munca de reporter pe teren este o meserie in sine pentru care nu am nici o vocatie si de aceea am si lasat-o balta… Poate ca unii dintre dirigintii sportului romanesc ar trebui sa-mi urmeze exemplul daca evidentele demonstreaza ca nu sunt facuti pentru ceea ce isi inchipuie ei ca ar fi in ambitiile lor nemarturisite!

Cu aceeasi ocazie ni s-a oferit sansa sa purtam cateva discutii „flash” cu fetele si baietii care incrucisau lamele in sala… Scopul acelor „interviuri” (care i-au surprins pe unii) a fost sa constituie o baza de referinta in eventualitatea unor revederi tarzii; sa ne amintim daca le mai place aceeasi mancare, daca asculta aceeasi muzica, daca au ajuns acolo unde isi propusesera candva… Sper ca voi putea finaliza ceea ce am inceput, dar ne servim de acel moment pentru a ne aminti ca in articolele care au urmat am ignorat (ne cerem scuze… dar a fost cu un scop si ma felicit) interviul a 2 fete; Andreea Lupu (articolul il am inca in faza de ciorna terminat, corectat, dar nepublicat) si Cerasela Dragan, cea mai modesta, introvertita (cel putin la intalnirea noastra) si cea mai ezitanta in aspiratiile sale… Iata ca acum dupa 3 ani, Andreea si Cerasela sunt cele care demonstreaza cea mai spectaculoasa dinamica de progres si implicit a performantelor obtinute, probabil sperantele sabiei feminine romanesti… Fara sa vreau nu pot sa nu ma intreb pentru a nu stiu cata oara cum este posibil sa fii performant in spada feminina si nu in cea masculina sau in sabia masculina si nu in cea feminina (concluzia sa o traga fiecare… pentru el :D). Mai recent, mai precis incepand cu 2013, 3 (sau chiar 4… o includem si pe Ana Maria Ciobanu) dintre fetele de atunci par sa faca obiectul dorintelor si obsesia permanenta a antrenorilor de sabie aflati in cercul apropiatilor puterii federale – in imaginea de mai jos de la stanga la dreapta: Vrabie Alesia, Adreea Lupu si Cerasela Dragan, poza jurnalistului iesean Arhire Dragan caruia i-am imprumutat-o de pe Facebook (scuze si multumiri)… Pe Ana Maria nu o mai postam in spatiul acesta fiindca are deja poza pe site…Suntem totusi curiosi sa vedem cum a crescut 🙂 – vezi link

fetele iasului_______________________________

SI ACUM URMEAZA „LA GROSSE QUENELLE +” 😀

Un titlu gresit… Noi am fi intitulat articolul „inca un ventilator de bani”. orice ar spune specialistii, nu  intelegem si nu ne impacam cu ideea „de ce toate talentele trebuie sa mearga la Bucuresti” daca sunt descoperite si antrenate (obtinand si performante) intr-un oras, dintrodata data clubul respectiv devine prea mic pentru ele…Halucinant…Inca o reforma „extraordinara” a COSR… Ne amintim ca dupa o alta idee stralucita, reflectia acelorasi minti sclipitoare care se dadeau de ceasul mortii sa mute centrul olimpic la Brasov pentru a le oferi materie de lucru „colegilor de tinereti”, dar iata ca numai dupa un an programul revine la Iasi. La vremea respectiva, somitatile de la FRR au reusit sa convinga doar o speranta ieseana. despre care am aflat recent ca asteapta nerabdatoare sa se intoarca acasa in modestul si dulcele targ al Iesilor. Cum ca medalii de tot felul, trompetele si surlitele, nu sunt suficiente ca sa obtii performanta… Sa fie oare pentru ca performanta este rezultatul unei chimii complexe in care nu intra doar competentele antrenorilor… Medaliile de sportiv nu garanteaza in nici un fel talentul pedagogic, ba uneori chiar dimpotriva… Sau poate cainii nu erau chiar cu colaci in coada asa cum pomiteau gornistii FRS la vremea respectiva.  Oricum in momentul de fata sunt aproape gata sa pun pariu ca scrimera care s-a expatriat un an la fabulosul centru de la Brasov, cu antrenori
„pfai de mine”, nu ar repeta in ruptul capului experienta acum promisa de mitici. Oare asta chiar nu inseamna nimic pentru parinti si sportivi!?… Oricum de data aceasta ne-am hotarat sa mutam discutia de pe Facebook pe blog… asa ca sa raman scris… sa o oficializam 😀

…Oare nimeni nu intelege ca performanta intr-um sport individual este rezultatul unui cumul c0mplex de factori si variabile, care merge de la peisajul din fata ferestrei pana la o cearta buna cu mama sau cu tata… Ca in disciplinele individuale, la competitiile importante,  loturile ar trebui sa ia in staff-ul lor si antrenorii de club ai sportivilor respectivi pentru ca antrenorul de lot, oricat de maiastru ar fi el, nu poate controla niste variabile de ordin psiho-afectiv, dar cu care ar putea jongla doar antrenorul care a crescut sportivul!? Ma rog, daca este antrenor cu adevarat. Mai trebuie sa amintim cum lotul de box a dezertat din cantonament acum un an inaintea europenelor, ca nu-si mai haleau de nici o culoare „maestrii”!?… Ca intr-o  confruntare, pe langa maiestria tehnica, o pondere majora il joaca factorul psiho-afectiv si cognitiv si el la randu-i dependent de procese psihice intime si specifice fiecarui sportiv… Poate faptul ca majoritatea atletelor noastre (si a altora) de renume au sfarsit prin a se casatori cu antrenorii lor, ar putea oferi masura acestei dependente sportiv-antrenor… caz de situatie intalnit in mai toate tarile in foarte multe discipline individuale.

In ciuda rezultatelor absolut remarcabile, scrima romaneasca are si ea probelemele ei. Vechiul scenariu al gastii si republicii prietenilor este omniprezent. Am inteles asta din momentul in care noul presedinte al FRS a insumat un cumul de functii (ce ridicol!!!), si a inceput sa mute toate valorile in propria ograda – presedinte, antrenorul lotului national, antrenor la Dinamo, in timpul liber director de dezvoltare, director la PR si marketing.. te si doare capul cu atata stiinta. Dintr-o data avem surpriza ca domnul Covaliu, un nume mare al sportului romanesc si mondial se pricepe la toate. Zau asa, chiar la toate… Departe de noi gandul de a-i da lectii de management sau de a-l discredita, dar un lucru este sigur: diviziunea sociala a muncii a aparut din epoca bronzului si pentru un motiv bine intemeiat… Nu te poti pricepe la toate sau chiar daca te pricepi sau ai idei, cu siguranta nu le poti face pe toate… Sau le poti, dar in ferma ta… Ori sportul romanesc, un club, etc nu este si nu poate fi ograda nimanui oricat de bine intentionat ar fi, si oricat de glorioasa i-ar fi putut fi cariera respectivului campion… In Romania oriunde intorci capul vezi numai asta. Nu chiar oriunde. Nu la handbal, nu la haltere, nici la judo sau atletism cred. Pana nu de mult Alin Petrache era procuror, avocat, judecator si calau in rugby si mai tarziu in piramida puterii sportive… „Sfaturile” noastre cred ca l-au ajutat semnificativ sa-si redobandeasca credibilitatea… Acum ca si-a vazut sacii in caruta pare sa se fi retras discret in linistea Olimpului, dar sa nu ne facem iluzii. As mai numi pe cineva, dar nu doresc sa ranesc persoane la care tin. Sportul romanesc este plin de fosti campioni (uneori mai putin campioni) care cred ca fara ei planeta nu se poate invarti. Pacat!… Pacat ca dascalii si mentorii lor nu i-au invatat ca „bogatia”, performanta, evolutia, farmecul lumii care ne inconjoara si frumusetea sportului  rezida si rezulta din diversitate si concurenta REALA!

De ce domnii de la FRS nu fac centrul acolo unde se afla majoritatea sportivilor selectionati… Este un principiu fundamental al democratiei si al bunului simt. Adica prefeream sa delocalizam 3 formati de o scoala performanta, in locul a 2 formati la o scoala si ea performanta…candva si ceva mai putin. Probabil ca orasul Iasi nu este de nasul lor sau sa intelegem ca Bucuresti incearca cumva sa-si imparta prajitura sabiei romanesti – baietii la Dinamo si fetele la Steaua!?

…Si de ce nu s-ar lucra la un program pentru elita juvenila – o metodologie unica si nationala de antrenament – destinata antrenorilor sportivilor selectati sa faca parte din aceste centre si banii sa fie alocati pe cote de reprezentare cluburilor respective, cu destinatie precisa pentru formarea sportivilor de elita sau cu potential evident de performanata care sa ramana acasa si sa-si vada de vietile lor, in orasele, familiile si cluburile lor. Exista destule competitii nationale si internationale in care copiii sa fie pusi la incercare, testati si mai ales formatoare. Si daca numarul este limitat, iar maine apare o noua stea sau unul/una dintre  sportivi/sportive se accidenteaza/se imbolnaveste, etc., ce vor face baietii destepti; il vor trimite pe cel „consumat” acasa dupa 2 ani de „exil” ca sa-si reia viata in orasul de bastina de acolo de unde a lasat-o cu doi ani in urma? Am putea intelege o astfel de optiune pentru un sportiv talentat format intr-un club fara performante, fara echipa, fara echipament si infrastructura, dar aici vorbim despre scoala ieseana de sabie breee… Nu stiu daca cineva a inteles, dar IASUL ESTE CAPITALA MONDIALA A SABIEI MASCULINE! De cate ori trebuie sa facem calculul produselor acestei fabuloase „industrii” de tragatori de elita in ultimii 50 de ani de exercitiu pentru a linisti toate fantasmele miticilor si fidelilor lor !?

Iata o situatie tip si un motiv in plus ca parintii sa vegheze ca progeniturile sa nu neglijeze scoala si invatarea perfecta a unei limbi straine; noi i-am sfatui sa faca orice pentru a obtine o bursa intr-un colegiu american, britanic sau oriunde… De ce ar merge un sportiv sa umple buzunarele unui club sau antrenor din alta parte care nu a facut nimic pentru el!? Pentru 300 de lei bursa olimpica si eventual alte 800 daca semneaza la Steaua? De ce nu ar merge la Monaco sa dea lectii de sabie odraslelor princiare si daca este bun(a) chiar si cu sansa la vreun podium international!? Cine stie daca va iesi campion/campioana (cu atat mai bine), daca nu, cel putin isi pune sansele de partea sa pentru un viitor cat de cat decent pentru ca in mod evident, logica performantei in sportul romanesc din cate se pare nu se poate altfel decat trecand „prin sau pe la Bucuresti” si se rezuma la 300 de euro/luna, camin si mese calde la cantina vreunui minister sau institutii… Dar sa admitem ca idea nu ar fi rea daca COSR ar propune si contracte pe durate stabilite cu asigurari pentru cluburi si sportivi, ma tem insa ca deja vorbim in chineza.

Poate ca primarii acestor orase in care printr-un miracol si munca de o viata a unor pasionati a permis crearea unor scoli remarcabile intr-o disciplina oarecare, dupa decenii de succese frumoase, ar trebui sa aloce fonduri substantiale (firimituri la cat se ciordeste) in sporturi din care ar putea sa faca elemente de imagine ale urbei lor, in loc sa bata campii cu tot felul de fantasme din propria copilarie visandu-se Maradona.  Ma intreb ce face fundatia sportului iesean pentru ca este clar si limpede pentru toata lumea ca resursele pentru sportivii de elita trebuie gestionate separat, dar nu de la Bucuresti, ci acolo de unde provin! Vorbim despre 3 fete pentru Dumnezeu, 3 copile care daca ar ramane in clubul lor ar putea trage tot lotul dupa ele, adevarate surse de inspiratie pentru generatiile care vor urma. Scrima ca si multe alte discipline ale sportului romanesc (si toata Romania de altfel) este din pacate iremediabil prizoniera unor minti incompetente, unor primadone care vor sa culeaga rodul muncii celorlalti, vajnici vanatori de glorie!

Asadar inca un proiect cu aluri de goarna – ca si cel de la Brasov – vom indesa cat putem cuiul pentru a-i umili pe detractorii nostri, ca sa inteleaga in sfarsit si ei cam cat ii duce „viziunea”- al carui obiectiv este interesul personal (sau de gasca) a unor tipi doritori sa-si bage in buzunar presedintii de federatii facandu-le toate mofturile… Si iata cum prin hazard acest asa zis centru vizeaza valorile unuia si acelasi club, CSM Iasi. Nu se intreaba nimeni cine castiga din astfel de proiecte sau ce va castiga clubul iesean, orasul, daca lasa sa-i plece toate sperantele. Da, hotarat lucru, scrima ieseana „face rau” unor inchipuiti guru ai lamei, umiliti ani la rand de un antrenor cu tarele si lipsurile sale care le-a demonstrat timp de 30 de ani ca meseria este o chestiune de vocatie. Cand ii aud pe unii ca nu are nici un merit, ii rog sa ia o samanta de orice soi fabulos si sa o planteze pe o bata (ciomag) sa o ude si sa o „ingrase” cat si cu ce vor ei…la sfarsit ii mai rog sa-mi spuna cate roade au cules si la ce le-au servit fitele.

Am sa inchei acest articol cu un mesaj „personal”: draga scrimerule sau scrimero, daca ai crescut si cunoscut gloria sub indrumarea cuiva, de ce sa-l parasesti pentru promisiunile desarte ale unor sacali de curte… Daca toti prietenii si familia iti sunt dragi si tii la ei ca facand parte din viata ta, din tine, oferindu-ti tot ce ai nevoie pentru o viata decenta, de ce sa-i parasesti? Evident ca toti vrem sa progresam si evident ca orice voiaj si experienta noua poate fi constructiva si formatoare, dar intreaba-te daca promisiunea ce ti se face si rezultatul final merita sa sacrifici tot ceea ce reprezinti. Poate ca simti nevoia unei schimbari, dar este putin probabil cand iti petreci tineretile in autocar, avion, tren, hoteluri , cantonamente si competitii. Daca ai fi practicant al unei discipline colective o astfel de alegere ar fi poate de inteles… Nimeni nu este absurd sa ceara unui rugbist, fotbalist, handbalist, poloist de valoare sa ramana in Romania si cu atat mai mult intr-un club neperformant in care cariera sa depinde de o multitudine de alti factori externi si independenti de implicarea sa, dar in scrima, box, lupte etc… zau nu cred ca cineva te poate priva de medalii si de echipa nationala daca nu faci parte din centrul lor, mai ales daca iti bati adeversarii pe plansa… Si daca totusi se intampla, inseamna ca acel sport nu te merita fiindca a esuat in valorile sale reprezentaive – excelenta si fair-play-ul… Poti sa optezi pentru o schimbare daca simti ca pierzi teren, ca antrenorul pe care il ai nu-ti poate oferi mai mult, daca si-a atins limita competentelor sale, dar nu atunci cand esti pe o panta ascendenta datorita celor care au investit in tine.

– O-O Flo –

%d blogeri au apreciat asta: